1 Grigore Vieru

- In limba ta

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti

Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Limba noastră
cea română
de Grigore Vieru
Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi şi magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Lomba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
3

Limba mea de N. Costenco

Limba tarii mele,

limba mea de-acasa,
rasadita-n suflet
de al mamei cant,
ai crescut pe brazda,

grea in spic, miezoasa,

intre frati, prin veacuri
trainic legamant.
Limba stramoseasca,
glas de voinicie,
de pe-ngalbenite
foi cronicaresti,
din cenusa vremii
faci sa reinvie
gloria strabuna,
vechile povesti.
Limba mangaioasa,
fiica-a vietii aspre,
ne doinesti si-acuma
ca la inceput.
Multi au fost s-o smulga
fiintarii noastre,
dar nici s-o clinteasca
nimeni n-a putut.
Cantaretii mesteri
te-au purtat departe.
Cu cetati de piatra

Stefan te-a pazit.

A baladei noastre
vorba fara moarte,
dragostea obsteasca
ti-a fost cuib si zid.
Limba mea sfatoasa,
Creanga ce-a iubit-o
si-a inaripat-o-n
vers Alecsandri,
Eminescu for ma
ti-a desavarsit-o
in cultura lumii
spre a ne mandri.
Limba moldovana,
zana intre zane,
stai la masa mare
intre mari surori.
Sufletelor simple
le esti calda paine,
inimilor darze
flamura cu flori.
Muzica latina,
demnitatea slava
se-ntalnesc in tine
si se infratesc.
Tu mandria noastra!
Tu a noastra slava!
Vesnicia noastra!