ȚĂRILE ROMÂNE LA SFÂRȚITUL

EVULUI MEDIU ȘI ÎNCEPUTUL MODERNITĂȚII

Domnii mai importante pâna la Mihai Viteazul:

TARA ROMÂNEASCA
1. Neagoe Basarab (1512-1521)
- relatii bune cu: Ungaria, Venetia, Polonia,
- teoretician al stiintei politice si diplomatiei => lucrarea „Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul
sau, Teodosie”
2. Radu de la Afumati (1522-1529)
- contextul domniei: TR amenintata cu ocuparea militara si transformarea în pasalâc
- lupte cu Pasa de Nicopole = Mehmed-bei
- victorii: Ghibovi, Stefeni, Clejani
- înfrângeri: Ciocanesti => se retrage în Transilvania (martie 1522)
- decembrie 1524 – vizita la Constantinopol:
• sultanul îl accepta domn al TR
• tributul se mareste: de la 12.000 la 14.000 de ducati
- 1527-1528 – intervine în luptele pentru tronul Ungariei, sprijinindu-l pe Ferdinand de Habsburg

MOLDOVA
3. BOGDAN III (1504-1517)
- relatii pasnice cu Imperiul Otoman <= tributul creste: de la 4.000 la 8.000 de galbeni
- relatii bune cu Ungaria (continua stapânirea asupra Ciceului si Cetatii de Balta)
- conflicte cu Polonia, prin incursiuni reciproce în zona de hotar; se încheie pace în 1509
- conflicte cu Radu cel Mare (1507)
4. PETRU RARES (1527-1538, 1541-1546)
a. prima domnie
- intervine în lupta pentru tronul Ungariei, sprijinindu-l pe Ioan Zapolya
- relatiile cu Polonia:
• încordate
• anuleaza toate actele încheiate cu Polonia în timpul domniei lui Stefanita Voda
 • 1530 – intra cu armata în Pocutia
• 1531 – înfrângerea de la Obertyn (oastea moldoveneasca pierde 5.000 de oameni;
retragerea din Pocutia)
- a dejucat actiunea prin care turcii urmareau sa impuna influenta în Tarile Române prin intermediul lui
Aloisio Gritti
- 1538 – marea campanie otomana în Moldova
• Suceava este ocupata de turci
• Petru Rares se refugiaza în Transilvania, în cetatea Ciceu
• Soliman organizeaza raiaua Bender
b. a doua domnie
- s-a supus politicii otomane
- 1541 – Ungaria devine Pasalâcul de la Buda => creste amenintarea otomana => se impune un tribut
mai mare = de la 8.000 la 12.000 de galbeni

5. IOAN VODA CEL VITEAZ (1572-1574)

- s-a ridicat împotriva otomanilor (motiv: cererea acestora de a dubla tributul)
- victorii: Jiliste, arderea Benderului, Brailei, Cetatii Albe
- 10 iunie 1574 – înfrângerea de la Roscani = tradarea boierimii condusa de Ieremia Movila; uciderea
în chinuri groaznice (legat de doua camile si rupt în bucati)

MIHAI VITEAZUL (1593-1601)

Situatia politica europeana la sfârsitul secolului XVI

În a doua jumatate a secolului al XVI-lea, Europa rasariteana este regiunea unde se confrunta
interesele celor trei puteri: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si Polonia. Evolutia relatiilor dintre
acestea a influentat situatia interna si statutul european al Tarilor Române.
Imperiul Otoman ajunge în aceasta perioada la maxima expansiune, mai ales în urma politicii
offensive promovata de Soliman Magnificul. Forta militara a Imperiului era foarte mare si bine
organizata; dupa model european, s-au constituit unitati specializate pe arme, cu atributii bine stabilite
în timpul operatiunilor. Astfel, dupa moartea lui Soliman (1566), Imperiul Otoman desfasura actiuni
militare în Marea Mediterana, în Iran si în Europa
Centrala (împotriva Habsburgilor).
Imperiul Habsburgic, dupa ce încercase în zadar sa-i alunge pe otomani din Ungaria cu forte proprii,
cauta noi aliati care sa-i sprijine în acest efort. De aceea, în anii 1590-1592 initiaza crearea unei aliante
antiotomane, numita Liga crestina, care unea Spania, Venetia, Papa, si ducatele italiene Mantua, Ferara
si Toscana. Acest lucru era necesar cu atât mai mult cu cât noul împarat Rudolf II (1576-1612) nu se
bucura de prea multa autoritate în rândul statelor germane. Totodata, Habsburgii urmareau atragerea
Tarilor Române în alianta crestina, în conditiile cresterii dependentei lor fata de otomani.
Cealalta putere, Polonia, aflata într-o perioada de criza politica, datorita stingerii dinastiei Jagiellonilor
(1572), avea bune raporturi cu Imperiul Otoman; mai mult, turcii se amesteca în criza dinastica si în
anul 1572, la propunerea lor, principele Transilvaniei, Stefan Bathory, credincios politicii otomane,
este ales rege al Poloniei. Prin urmare, statul polon nu privea cu prea multa îngaduinta extinderea
influentei Habsburgilor asupra Tarilor Române. Polonii s-au dovedit, de asemenea, ostili unui stat
românesc unit, interventia lor fiind una din cauzele caderii marelui voievod Mihai.
Începuturile domniei lui Mihai Viteazul
Conform obiceiului din epoca, Mihai, fost mare ban al Craiovei, îsi cumpara domnia în 1593. Dar
acest semn de fidelitate este superficial. În anul urmator, începe colaborarea cu Liga Sfânta, alianta a
statelor crestine condusa de împaratul romano-german Rudolf II de Habsburg, la care aderase si
principatul transilvanean.
Lupta antiotomana
Declansarea luptei împotriva Imperiului Otoman s-a facut în 1594, prin uciderea creditorilor turci
instalati la Bucuresti în asteptarea recuperarii sumelor cu care îl împrumutasera pe Mihai în vederea
cumpararii domniei. În 1594-1595, Mihai lupta cu tatarii si declanseaza o campanie în sudul Dunarii.
Participarea în comun la Liga Sfânta, dar si nevoile luptei antiotomane i-au impus lui Mihai
reglementarea raporturilor cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, care fusese recunoscut ca
suzeran de domnii Moldovei, Petru Aron si Stefan Razvan si care se dorea conducator al luptei
comune împotriva turcilor. Negociat de marii boieri în propriul avantaj, la Alba-Iulia se încheie la 20
mai 1595 un tratat între Transilvania si Tara Româneasca, care îl transforma pe domn într-un
simplu loctiitor al principelui Transilvaniei. În august 1595, marele vizir Sinan Pasa trece Dunarea cu
o armata evaluata la circa 100.000 de oameni. Domnitorul muntean dispunea de 16.000 de oameni, la
care se adauga 7.000 condusi de Albert Kiraly, ca ajutor trimis din Transilvania. Lupta prin care se
încerca oprirea invaziei otomane a avut loc la Calugareni, la 23 august 1595. Românii au cauzat mari
pierderi armatei otomane, dar nu au putut opri înaintarea acesteia. Bucurestiul era ocupat si fortificat
de turci, Târgovistea, vechea capitala, de asemenea, iar otomanii începeau organizarea tarii în pasalâc.
În aceste conditii, în toamna se declanseaza ofensiva care angrena forte din Tara Româneasca,
Transilvania si Moldova, silindu-l pe Sinan Pasa sa se retraga spre Dunare. La Giurgiu, între 15-20
octombrie, s-a dat batalia care s-a soldat cu o mare victorie crestina. În primavara anului 1596,
domnitorul muntean declanseaza o campanie peste Dunare, ajungând pâna la Plevna si Sofia. Datorita
schimbarii raportului de forte pe plan international, era nevoie de o redefinire a raporturilor
internationale ale tarii, prin încheierea pacii cu turcii, în conditii foarte avantajoase pentru Tara
Româneasca: în ianuarie 1597 Imperiul Otoman îi recunostea lui Mihai domnia pe viata si diminua
semnificativ tributul. În 1597, raporturile cu Sigismund Bathory erau reasezate pe picior de egalitate,
anulându-se, în practica, tratatul de la Alba-Iulia. Mihai Viteazul dorea însa continuarea apropierii de
puterile crestine în vederea reluarii luptei antiotomane, astfel ca la 9/19 iunie 1598 încheia si un tratat
de prietenie cu împaratul german Rudolf II, care prevedea recunoasterea domniei ereditare a lui
Mihai si promisiunea unui ajutor financiar pentru întretinerea a 5.000 de lefegii. În schimb, împaratul
devenea suzeranul Tarii Românesti iar Mihai trebuia sa-i opreasca pe otomani la Dunare si sa-i ajute
pe ardeleni împotriva acestora. Echilibrul politico-militar în care se gasea Tara Româneasca între cele
doua imperii a fost însa afectat de evenimentele din Transilvania si din Moldova. Sigismund Bathory
renunta la tronul Transilvaniei si revine asupra hotarârii, renunta din nou, în favoarea varului sau,
Andrei Bathory, apropiat de Polonia si partizan al pacii cu otomanii. În Moldova, noul domn Ieremia
Movila actiona în vederea obtinerii tronului Munteniei pentru fratele sau, Simion Movila.
Unirea de la 1600
La 18/28 octombrie 1599, Mihai obtinea la Selimbar victoria împotriva lui Andrei Bathory, ceea ce îi
permitea ca în noiembrie (acelasi an) sa-si faca intrarea triumfala la Alba-Iulia, capitala principatului
ardelean. A urmat apoi campania împotriva Moldovei, unde nu a întâmpinat rezistenta prea mare –
cetatea Sucevei, care rezista în vremea lui Stefan otomanilor, si-a deschis portile în fata lui Mihai.
Astfel, la 27 mai 1600, Mihai se intitula „Domn al Tarii Românesti, al Ardealului si a toata Tara
Moldovei”. În urma unor negocieri destul de complicate, Imperiul Habsburgic, care parea acum
factorul de decizie în zona, îi recunoaste domnia asupra celor trei tari române. Dar masurile pe care le
luase în vederea consolidarii puterii centrale, iar în Transilvania si în favoarea românilor, au declansat
reactii ale elitelor locale. La 18 septembrie 1600, nobilimea maghiara se revolta si este sprijinita chiar
de trupele imperiale, conduse de generalul Gheorghe Basta, care de fapt fusese trimis în ajutorul lui
Mihai. La Miraslau, domnul muntean este înfrânt si pierde Transilvania. În octombrie, cu ajutor polon,
Movilestii cuceresc Moldova si apoi Muntenia, unde este instalat domn Simion Movila, recunoscut si
de otomani. Între 1600 si 1601, Mihai se afla în pribegie la Praga si Viena, încercând sa-l convinga pe
Rudolf sa-l ajute sa-si recapete domnia. Deoarece nobilii maghiari se rasculasera si împotriva lui
Basta, alungându-l, si îl reînscaunasera pe Sigismund Bathory, împaratul, constient ca a pierdut
Transilvania, îl ajuta pe Mihai cu bani si contribuie la reconcilierea cu generalul Basta.
La 13 august 1601, la Guruslau, Mihai obtinea victoria împotriva lui Bathory, redevenind stapân al
Transilvaniei. Perspectiva ca Mihai sa-si redobândeasca puterea era însa nelinistitoare pentru
Habsburgi si la 19 august, în tabara militara aflata pe Câmpia Turzii, domnul român este asasinat din
ordinul lui Basta.

TARILE ROMÂNE ÎN SECOLUL XVII

Situatia politica europeana în secolul al XVII-lea
secolul XVII = perioada în care relatiile interstatale devin tot mai complexe => modificari în ceea ce
priveste influenta unora sau altora din marile puteri europene asupra continentului.
• EUROPA APUSEANA
- 1648 – pacea de la Westfalia => Franta = putere dominanta
• EUROPA RASARITEANA
1. Imperiul Habsburgic
- este înfrânt în Razboiul de 30 de ani (1618-1648) => îsi reorienteaza politica de expansiune catre
rasarit
- 1683 – asediul Vienei de catre turci (victoria austriecilor asupra turcilor)
- se continua politica ofensiva în perioada 1685-1697, obtinând victorii si introducând propria
administratie în Ungaria, Transilvania, Banat, Croatia si Slovenia
- regresul prezentei otomanilor
2. Polonia
- cunoaste ultimul secol ca mare putere europeana
- poarta razboaie cu vecinii: Rusia, Prusia, Suedia, Imperiul Otoman
- Prusia înlatura suzeranitatea polona (dupa un secol)
- pierderi teritoriale:
* Ucraina cedată Rusiei si Imperiului Otoman
*Letonia cedată Suediei
3. Imperiul Otoman
- ultima perioada de expansiune în Europa Centrala
- 1672 – asediaza, cuceresc si anexeaza cetatea Camenita de la poloni
- 1683 – asediaza Viena cu 100.000 de oameni, timp de doua luni (iulie-septembrie), dar sunt înfrânti,
ca urmare a implicarii polonilor în conflict, de partea asediatilor.
- alte înfrângeri:
1686 – Buda
1687 – Mohacs
1691 – Salankemen
1697 – Zenta
1699 – Karlowitz – tratat de pace (=începutul „crizei orientale”)
4. Rusia
- dinastia Romanov
- începe expansiunea catre vest
- devine o mare putere militara în timpul lui Petru cel Mare (1682-1725) si Ecaterina a II-a (1762-
1796)
- anexeaza:
1667 – Ucraina rasariteana (de la poloni)
1696 – cetatea Azov
DOMNIILE SECOLULUI XVII ÎN TARILE ROMÂNE
Caracteristici:
• instabilitatea domniilor
• influenta crescânda a familiilor boieresti în numirea domnilor
- domnii:
• în Tara Româneasca: 27 domnii (1601-1716)
• în Moldova: 51 domnii (1600-1711)
• în Transilvania: 20 de principi si guvernatori (1601-1711)
Domnii mai importante:
TRANSILVANIA
1. GABRIEL BETHLEN (1613-1629)
- bun diplomat
- întelegeri cu Radu Mihnea (Tara Româneasca) si Stefan Tomsa (Moldova) doreste sa devina rege al
Daciei, prin unirea celor 3 tari române
- participa la Razboiul de 30 de ani împotriva Imperiului Habsburgic
- obtine recunoasterea împaratului romano-german
- obtine sprijin împotriva Austriei din partea Imperiului romano-german
2. GHEORGHE RAKOCZY I (1630-1648)
- implicare în ultima faza a Razboiului de 30 de ani => Transilvania participa ca stat cu drepturi
depline în cadrul pacii de la Westfalia
- tratate de alianta cu Matei Basarab si Vasile Lupu
3. GHEORGHE RAKOCZY II (1648-1660)
- mentine relatiile cu Tara Româneasca si Moldova
- 1651 – reînnoieste tratatul cu Matei Basarab si legaturile cu hatmanul cazacilor, Bogdan Hmelnitki
- 1657 – încearca sa devina rege al Poloniei => întreprinde o expeditie militara => intra în conflict cu
Imperiul Otoman (aliatul polonilor) => înfrângerile din 1659, 1660
TARA ROMÂNEASCA
1. RADU SERBAN (1602-1611)
a. relatia cu Tarile Române
Transilvania
• 1603 – batalia de lânga Brasov – este înfrânt principele Moise Secuiul (supus Portii)
• 1611 – Brasov – înfrânt Gabriel Bathory (1608-1613)
- Moldova – relatii bune cu Movilestii
b. relatia cu otomanii
- continua lupta antiotomana:
• 1602 – luptele de la Teisani – înfrânta o oaste otomano-tatara
• 1603 – ataca Braila si Hârsova
• 1604-1605 – pace cu turcii, tatarii => turcii îi recunosc domnia; tributul creste la 32.000 galbeni
2. MATEI BASARAB (1632-1654)
- stabileste legaturi cu împaratul german si cu regele Poloniei si le propune o colaborare împotriva
Portii
- 1633 – tratat de alianta si sprijin reciproc cu Gheorghe Rakoczy I
- 1650 – întelegere cu hatmanul cazacilor, Bogdan Hmelnitki
- 1654 – rascoala ostasilor
3. MIHNEA III (1658-1659)
- moment al luptei unite a celor 3 tari române împotriva otomanilor
- octombrie 1659 – îi ucide pe musulmanii din tara; cucereste Giurgiu si Braila; ataca Silistra,
Nicopole si Rusciuc
- noiembrie 1659 – victorii împotriva otomanilor la Fratesti si Calugareni
- decembrie 1659 – tatarii patrund în tara; înfrângerea si retragerea lui Mihnea III în Transilvania
4. SERBAN CANTACUZINO (1678-1688)
- 1683 – participa la asediul Vienei (la cererea otomanilor), îi sprijina pe ascuns pe asediati
- dupa înfrângerea otomanilor de la Viena întreprinde tratative cu Habsburgii:
• îi este garantata domnia ereditara
• primeste titlul de baron al imperiului
• obtine ajutor de 6.000 de ostasi
- 1688 – trimite o delegatie catre Imperiul Habsburgic pentru redactarea unui act care sa recunoasca
independenta Tarii Românesti (tratatul nu a fost întocmit datorita mortii lui Serban Cantacuzino)
5. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714)
(cea mai lunga domnie din perioada)
a. relatiile cu imperialii
- încordate înca de la început
- 1689 – incursiune în TR a generalului austriac Heissler (alungat de C.B. cu ajutorul tatarilor)
- 1690 – ostile muntene si otomane înfrâng armata austriaca la Zarnesti
relatiile cu Polonia
- se caracterizeaza prin încercarea de a stabili contacte/angajamente concrete împotriva otomanilor
- se dovedesc a fi imposibile datorita lipsei unei forte militare polone capabila sa intervina într-un
conflict de anvergura
c. relatiile cu Moldova
- încordate – motiv: adversitatile cu familia Cantemirestilor
- 1693 – îl sprijina pe Constantin Duca împotriva lui Dimitrie Cantemir
d. relatiile cu Poarta
- 1699 – otomanii îl recunosc domn pe viata
- 1703 – chemat la Poarta datorita plângerilor boierilor; îsi pastreaza atât viata, cât si domnia
- 1709 – conventie secreta cu Rusia împotriva Imperiului Otoman
MOLDOVA
DIMITRIE CANTEMIR (1710-1711)
- numit de sultan într-o perioada în care IO avea nevoie de un om credincios în Moldova (datorita
expansiunii Rusiei în rasarit)
- 14 aprilie 1711 – Tratatul de la Lutk (în Polonia)
• încheiat între Petru cel Mare si Dimitrie Cantemir
• scopul: înlaturarea suzeranitatii otomane
• prevederi:
- recunoasterea domniei ereditare în familia lui Cantemir
- garantarea hotarelor
- sprijin militar reciproc împotriva IO
- iulie 1711 – batalia de la Stanilesti, ostile ruso-moldovene sunt învinse de otomani
• Dimitrie Cantemir se refugiaza la curtea lui Petru I
După domniile lui Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir în Tările Române sunt impuse
regimurile fanariote.