Sunteți pe pagina 1din 2

George Coşbuc – Patria română Doina - Mihai Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa


Tot Românul plânsu-mi-s-a,
Patria ne-a fost pământul
Că nu mai poate străbate
Unde ne-au trăit strămoşii
De-atâta străinătate.
Cei ce te-au bătut pe tine,
Din Hotin şi pân’ la Mare
Baiazide, la Rovine,
Vin Muscalii de-a călare,
Şi la Neajlov te făcură
De la Mare la Hotin
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Mereu calea ne-o aţin;
Şi punând duşmanii-n juguri
Din Boian la Vatra-Dornii
Ei au sfărâmat sub pluguri
Au umplut omida cornii,
Sângele Dumbrăvii-Roşii,
Şi străinul te tot paşte
Asta-i patria română
De nu te mai poţi cunoaşte.
Unde-au vitejit strămoşii!
Sus la munte, jos pe vale,
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar până-n Săcele
Patria ne e pământul Numai vaduri ca acele.
Celor ce suntem în viaţă, Vai de biet Român săracul!
Cei ce ne iubim frăţeşte, Îndărăt tot dă ca racul,
Ne dăm mâna româneşte; Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Numai noi cu-acelaşi nume, Nici îi este toamna toamnă,
Numai noi români pe lume, Nici e vară vara lui,
Toţi cu-aceeaşi soartă dată, Şi-i străin în ţara lui.
Suspinând cu toţi odată De la Turnu-n Dorohoi
Şi-având toţi o bucurie; Curg duşmanii în puhoi
Asta-i patria română Şi s-aşează pe la noi;
Şi ea sfântă să ne fie. Şi cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
Patria ne-o fi pământul De neagra străinătate;
Unde ne-or trăi nepoţii Numai umbra spinului
Şi-ntr-o mândră Românie La uşa creştinului.
De-o vrea cerul, în vecie, Îşi dezbracă ţara sânul,
S-or lupta să ne păzească Codrul – frate cu Românul -
Limba, legea românească, De secure se tot pleacă
Şi vor face tot mai mare, Şi izvoarele îi seacă -
Tot ce românismul are: Sărac în ţară săracă!
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române Cine-au îndrăgit străinii,
Inima şi viaţa-ntreagă. Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia