UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL DE RELAŢII INTERNAŢIONALE

TÎRBU VALENTINA

Referat
ASPECTE MORALE ÎN POLITICA MONDIALĂ

Autorul : ...................... (semnătura)

Tîrbu Valentina, gr.301, RI
Conducător ştiinţific: ........................ (semnătura)
Ilasciuc A., lector

CHIŞINĂU, 2019
CUPRINS

Introducere
1. Aspecte morale în politica mondială
2. Concepțiile despre normele morale și particularitățile lor
3. Idealismul şi morala în relaţiile internaţionale
4. Morala în relaţiile internaţionale, în viziunea lui R. Niebuhr şi E.H. Carr
Concluzii
Bibliografie

2
 Introducere

Actualitatea şi importanţa subiectului cercetat. Subiectul „Aspectele morale în politica

mondială” trezeşte un interes sporit pentru întrega comunitate internaţională întrucît cu problemel
morale, politicienii se confruntă zilnic, începînd cu vînzarea de armament şi finisînd cu organizarea
asistenţei către cele mai sărace ţări. În ultimul caz, se pune întrebarea: acest ajutor nu va fi în mâinile
elitei politice, iar segmentele cele mai puțin protejate ale populației vor fi lipsite de aceasta sau - aceste
acțiuni vor servi drept bază pentru dezvoltarea sentimentelor dependente?
Problema moralei este destul de frecventă în retorica personajelor politice și publice. Acest lucru
este adesea motivat politic. De exemplu, apelul la aspectele morale ale politicii a fost identificat constant
în epoca Războiului Rece. Bazat pe principiile moralității și „cultul dreptului”, studiul problemelor de
prevenire a mijloacelor politice străine și a diplomației, care au devenit cel mai important conținut al
vieții socio-politice a amenințărilor planetare: confruntarea militară încă potențial existentă cu utilizarea
armelor termonucleare, care s-a escaladat la sfârșitul secolului XX, a devenit deosebit de urgentă. , în
special conflictele naționale-etnice, inclusiv folosirea forței militare. Prevenirea apocalipsei, oferind
dezvoltării lumii moderne un vector umanist, moral și etic, asigurând garanții morale de pace
actualizează problema umanizării relațiilor internaționale, umanizării politicii și luării în considerare a
afacerilor mondiale prin prisma „dimensiunii umane”. De o importanță critică sunt problemele formării
principiilor și regulilor de bază ale moralității în relațiile internaționale, construirea potențialului socio-
politic al moralei internaționale, impactul acesteia asupra conștiinței politice, juridice și a
comportamentului statelor, formarea unei opinii publice mondiale constructive, tolerante, a principiilor
comportamentului neagresiv, al păcii și al păcii.
Gradul de investigaţie a temei. La elaborarea acestui studiu autorul a consultat diferite surse
ştiinţifice în domeniu, prin intermediul cărora mai mulţi specialişti au analizat problema în cauză şi şi-
au exprimat opinia privitor la situaţia creată. Un aport deosebit în cercetarea problemei l-au avut scriitorii
din occident. În special necesită a fi menţionate lucrările lui L. Moreau şi M. Gauchet care au analizat
corelaţia dintre etică, morală şi politică, evidenţiind în special car sunt aspectele morale în dreptul
internaţional.
Un efort considerabil la analiza problemei în cauză au depus scriitorii din Federaţia Rusă.
Articolele publicate de E. Rogaceva şi A. Ţîvk au contribuit la depistarea concepţiilor despre normele
morale şi reliefarea particularităţilor acestora.
Scopul şi obiectivele. În conformitate cu actualitatea şi gradul de investigare a temei, ne-am
propus drept scop de a identifica care sunt originile moralei şi rolul pe care îl deţine la etapa actuală în
politica mondială.
În vederea realizării scopului propus, au fost formulate următoarele obiective:
3
 - Identificarea principalelor aspecte ale moralei
- Depistarea concepţiilor despre normele morale şi definirea particularităţilor acestora
- Stabilirea locului moralei în relaţiile internaţionale
- Evaluarea concepţiilor lui R. Niebuhr şi E.H. Carr ce ţin de aspectele morale în sistemul
de relaţii internaţionale
- Argumentarea importanţei moralei în politica mondială
Metodologia cercetării ştiinţifice. Raţiunile examinării apariţiei şi evoluţiei moralei în contextul
noilor schimbări politice şi formării unui nou sistem de relaţii internaşioanle, au cunoscut forma
unui cîmp de studiu format prin recombinarea, mai multor metode şi tehnici de cercetare general
filosofice, general ştiinţifice, particulare şi speciale, care însumănd uzaje diferite, poartă un
caracter interdisciplinar. Astfel, autorul a recurs la utilizarea metodelor ca: realist empirică,
dialectică, analitică, istorică, inductivă, deductivă. Pentru a reliefa importanţa moralei în politica
mondială, autorul a recurs la metoda istorică, efectuînd o etapizare teoretică a moralei. Pentru a
urmări evoluţia moralei, autorul a utilizat metoda observării, efectuînd o analiză a lucrărilor mai
multor autori. De asemenea, autorul a apelat la metoda descriptivă pentru a scoate în evidenţă
aspectele principale ale moralei în relaţiile internaţionale.

4
 Aspecte morale în politica mondială

Morala în politica mondială implică o evaluare a anumitor acțiuni pe scena mondială în ceea ce
privește cât de bine sau rău, corect sau greșit, moral sau imoral. Însuși conceptul de „morală” provine
de la cuvântul latin mores, adică aplicarea a ceva pe baza valorilor și tradițiilor comune acceptate în
general.
Politicienii au avut întotdeauna întrebări de moralitate. Dar răspunsurile la ele au fost diferite.
Deci, în „Dialogul melossian” al lui Tucidide, atenienii asociază morala cu puterea - cel mai slab trebuie
să accepte ceea ce omul puternic îi impune. Acest postulat a fost adoptat ulterior de tradiția realistă în
relațiile internaționale.
Dacă H. Grotius este considerat unul dintre părinții fondatori ai dreptului internațional, atunci
principiile etice ale politicii mondiale moderne au fost stabilite în mare parte de I. Kant. Filozoful a
pornit de la faptul că participanții la interacțiunea socială (inclusiv statul) de la bun început, prin natura
lor, sunt orientați spre cooperare în beneficiu reciproc. Mai mult, pot coopera, respectând doar interesele
și intențiile reciproc. În acest caz, nu trebuie să creeze niște structuri de putere care să-i oblige să
funcționeze conform regulilor1. Aceste idei au fost ghidate de primii cercetători și practicieni aparținând
școlii idealismului politic. Reprezentările lui I. Kant au stat la baza ideii creării de organizații
internaționale. S-a presupus că cooperarea în numele obiectivelor comune va fi consolidată în viitor și
acest comportament va deveni familiar.
Standardele morale sunt universale sau condiționate cultural? Există două abordări pentru a
răspunde la această întrebare. Prima abordare decurge din imposibilitatea formulării principiilor morale
comune întregii omeniri. Această abordare a moralității în politica mondială este numită relativistă. După
cum scrie P. Viotti și M. Cauppi, aprecierile morale ale anumitor acțiuni în acest caz pot fi date doar în
contextul unei anumite culturi.2
Reprezentanții acestei direcții resping existența normelor și drepturilor umane universale. Ei
subliniază că principiile morale sunt conduse în mare parte de cultură și istorie. De exemplu, noțiunile
acceptate pe scară largă potrivit cărora democrația este bună și că discriminarea pe motive rasiale,
naționale, de gen și alte motive este rea, a devenit într-adevăr așa numai în secolul XX. Pe baza lor, au
fost luate multe decizii. În același timp, alte principii morale nu au devenit încă recunoscute universal.
Acest lucru se aplică, de exemplu, distrugerii speciilor biologice, despre care s-a discutat în capitolul.

1
Международная морали и етическое измерение международных отношений https://textbooks.studio/uchebnik-
mejdunarodnie-otnosheniya/mejdunarodnaya-moral-eticheskoe-izmerenie.html
2
Нравственные основы международных отношений А. Цывк https://cyberleninka.ru/article/n/nravstvennye-
osnovy-mezhdunarodnyh-otnosheniy

5
Mulți consideră reducerea diversității speciilor biologice care trăiesc pe Pământ ca o problemă
economică (de exemplu, pentru industria farmacologică), mai degrabă decât aspectul său moral.
Poziția opusă este pentru cei care cred că există norme umane universale universale. Acestea
includ, în special, reprezentanții școlii liberale. Vorbind despre universalitatea standardelor morale din
politica mondială, M. Amstutz subliniază faptul că conceptele de bază sunt aceleași pentru toate
popoarele și se referă la imperativul categoric al lui I. Kant: „Faceți numai în conformitate cu o astfel de
maximă, ghidată de care vă puteți dori în același timp, astfel încât să devină o lege universală ”și„ să
acționezi în așa fel încât să te raportezi mereu la umanitate atât în persoana ta, cât și în fața fiecăruia.
Distincția weberiană între „etica credințelor” bazată pe valori eterne și „etica responsabilității”,
bazată pe importanța consecințelor acțiunilor politice, este direct legată de problemele morale din
politica mondială. Dacă reprezentanții primei direcții consideră că obiectivele și mijloacele utilizate în
arena internațională ar trebui să fie morale, atunci adepții celei de-a doua subliniază doar necesitatea
rezultatului moral pentru a atinge rezultatul final. De exemplu, J. Nye presupune că politica externă
bazată pe principii morale trebuie să țină cont de obiectivele, mijloacele și rezultatele măsurilor făcute.3
În cadrul primei abordări, concentrarea pe evaluarea rezultatului final nu este sigură. Consecințele
sunt uneori contradictorii. Deci, adesea, beneficiul economic din implementarea unui proiect (de
exemplu, construcția unei centrale hidroelectrice) intră în conflict cu răul adus naturii. Găsirea
răspunsului la această dilemă nu este ușoară. Chiar și atunci când experții sunt de acord cu latura factuală
a problemei, adesea se diverge în evaluările morale ale problemei.4
Un alt exemplu de ambiguitate a rezultatului final, care provoacă dezbateri cu privire la aspectele
morale, poate fi problema utilizării armelor nucleare cu îndrumări mai precise. S-ar părea că este mai
rațional, deoarece permite reducerea pierderilor în rândul populației civile. Cu toate acestea, în același
timp, efectul cumulat (inclusiv consecințele de mediu, pe termen lung ale infecției teritoriului cu radiații
etc.), precum și chiar faptul utilizării armelor nucleare, care înlătură în mare măsură responsabilitatea
morală pentru represalii, fac posibilă utilizarea acestuia din punct de vedere moral extrem de vulnerabil.5
Problema moralității în politica mondială este deosebit de acută în situații de conflict armat. Un
exemplu al așa-numitului paradox moral este dat de M. Nicholson. El scrie că uciderea în aproape orice
societate este văzută ca una dintre cele mai grave crime, adesea pedepsite cu moartea, și uciderea unui
adversar în timpul unui război este ca o viteză. Cu toate acestea, nu toată lumea vede un paradox în acest

3
C. Turliuc, Moralitatea în relaţiile internaţionale, 22.07.2017 https://ziarullumina.ro/societate/historica/moralitatea-
in-relatiile-internationale-63644.html
4
Моральные аспекты мировой политике https://studfile.net/preview/6161909/page:34/
5
Международная морали и етическое измерение международных отношений https://textbooks.studio/uchebnik-
mejdunarodnie-otnosheniya/mejdunarodnaya-moral-eticheskoe-izmerenie.html

6
exemplu. Deci, pentru Quakers (membrii unei comunități creștine religioase), orice crimă este o crimă.
Și din punct de vedere moral, este întotdeauna demn de condamnare.
Atitudinile morale care provin din negarea oricărui război se numesc pacifism, iar mișcările care
mărturisesc astfel de opinii sunt numite pacifiste. Pacifismul își are rădăcinile în creștinismul timpuriu
și respinge utilizarea oricăror metode violente. Pe lângă Quakers, opiniile pacifiste au susținut M.L.
King, M. Gandhi și o serie de alte persoane politice și publice.
În multe privințe, acestea sunt principiile morale privind războiul dintre cei care consideră că orice
acțiuni armate în interesul statului sunt permise și, prin urmare, pot fi justificate. Ele provin din idei
realiste despre rolul statului. De trei ori, istoria cunoaște multe cazuri în care au fost date instrucțiuni de
distrugere a așezărilor întregi doar pe motiv că ar putea exista opozanți înarmați în rândul populației
civile.
Unele poziții „de mijloc” dintre aceste două puncte de vedere, așa cum scriu B. Russet, X. Starr și
D. Kinsella, sunt ocupate de cei care consideră că utilizarea armelor este un mijloc acceptabil din punct
de vedere moral în politică. Ei pornesc de la comunitarism și cred că, în primul rând, totul depinde de
motivele folosirii armelor. De exemplu, autoapărarea este un lucru, cucerirea este alta. În al doilea rând,
este important cum se luptă războiul: suferă civilii, cum sunt tratați prizonierii de război, ce arme sunt
folosite etc.
Un susținător al rolului excepțional al principiului moral în politică și viața internațională a fost
I.A. Ilyin, care credea că statul, puterea și legea se bazează în primul rând pe autoritatea spirituală,
corectitudinea morală, pe „fidelitatea substanțială a comenzilor și drepturilor emise” și nu pe puterea
„ordinii și amenințării”.6
Abordarea opusă problemei rolului factorului moral în viața internațională se bazează pe negarea
posibilităților creative ale moralității în politică și relații internaționale. Politologul american L. Holly,
de exemplu, argumentează după cum urmează: moralitatea în relațiile internaționale este de neatins,
deoarece considerațiile practice inevitabile nu permit realizarea deplină a intențiilor morale. În opinia
sa, în politică, decizia nu trebuie luată în favoarea binelui sau a răului, ci în conformitate cu principiul
„cel mai mic dintre rele”.7
Un punct de vedere similar este împărtășit de cercetătorul rus modern E.A. Pozdnyakov. Având
în vedere că revendicările politicii pentru moralitate nu se manifestă nicăieri atât de puternic ca în sfera
relațiilor internaționale, el consideră apeluri la respectarea normelor universale de moralitate ca fiind

6
C. Turliuc, Moralitatea în relaţiile internaţionale, 22.07.2017 https://ziarullumina.ro/societate/historica/moralitatea-
in-relatiile-internationale-63644.html
7
Нравственные основы международных отношений А. Цывк https://cyberleninka.ru/article/n/nravstvennye-
osnovy-mezhdunarodnyh-otnosheniy

7
doar „amatorism politic naiv” sau „pretenții asupra hegemoniei oricărui sistem de valori morale. “. El
solicită să facă politică morală „lamentări” morale și afirmă că în sfera relațiilor internaționale „nu a
existat practic, nu există și nu poate exista nici o etică, cu excepția eticii obținerii unui interes național
complet înțeles”.

Concepțiile despre normele morale și particularitățile lor

Morala poate fi definită ca o formă specială de orientare normativă și de evaluare a oamenilor în

societate și ca cea mai importantă formă de voință publică. Sentimentele datoriei, conștiința, onoarea se
formează în societate, iar prin relațiile sociale devin proprietatea omului în procesul de socializare și
interiorizare. Morala reglează comportamentul și conștiința oamenilor în toate sferele vieții - economice,
politice, sociale și spirituale, este determinată într-un anumit mod de tipul de societate.
Cercetătorul american M. Amstutz identifică trei tradiții morale principale în relațiile
internaționale și politica mondială:8
 scepticism cu privire la moralitate;
 cosmopolitism;
 comunitarianism.
El scrie că baza scepticismului este etica responsabilității, cosmopolitismul - etica credințelor,
comunitarismul.
Scepticismul în ceea ce privește moralitatea este asociat cu realismul politic. Această tradiție, spre
deosebire de cinism, nu neagă existența principiilor morale pe scena mondială. Reprezentanții săi insistă
că în lume nu există standarde uniforme în ceea ce privește moralitatea. Statele ar trebui să fie ghidate
de interesele lor naționale, acționând pe baza pragmatismului și prudenței, iar politicienii ar trebui să
procedeze de la principiul raționalității, luând în considerare consecințele posibile ale etapelor lor.
Această tradiție a fost urmată, în special, de fostul secretar de stat american D. Atchison, faimosul
diplomat și cercetător american J. Kennan și alții.
Cosmopolitismul este cel mai strâns asociat cu tradiția kantiană. Se bazează pe convingerea că
există o singură moralitate universală în lume. Mai mult, rolul moralității în politica mondială are o
importanță deosebită. Unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai tradiției cosmopolite a fost
președintele SUA W. Wilson. Președintele SUA J. Carter a fost, de asemenea, un susținător al acestor
opinii. Pentru reprezentanții acestei tradiții, drepturile omului sunt cea mai importantă problemă morală.

8
Международная морали и етическое измерение международных отношений https://textbooks.studio/uchebnik-
mejdunarodnie-otnosheniya/mejdunarodnaya-moral-eticheskoe-izmerenie.html

8
În cadrul acestei tradiții, este considerată imorală apărarea intereselor naționale în detrimentul drepturilor
omului, de aceea sunt sprijinite actele legate de intervenția umanitară pentru protecția drepturilor omului.
Ideologia cosmopolitismului este fundamental diferită de ideologia scepticismului. Dacă
scepticismul susține că toată lumea are standarde morale diferite, atunci cosmopolitismul, dimpotrivă,
crede că toată lumea are aceeași moralitate. Principalul sens al cosmopolitismului este unitatea. Socrate
a spus că toate sunt una, și prin această unitate a însemnat nu doar Grecia, ci întreaga lume.
Astfel, putem concluziona că tradiția cosmopolitismului este mai inerentă politicienilor care tind
să se gândească nu la ei înșiși, ci la alții. Este extrem de benefic pentru statele vecine, dar în niciun caz
întotdeauna pentru el însuși.
Comunitarismul, ca și cosmopolitismul, pleacă de la conceptul existenței unor norme și tradiții
morale uniforme precum egalitatea, prosperitatea economică etc. Politicienii ar trebui să fie ghidați atât
de interese naționale, cât și de considerente morale. Reprezentanții acestei tradiții subliniază
complexitatea oricărei situații care se concretizează pe scena mondială, de aceea consideră că nu există
soluții simple și fără ambiguitate.
Comunitarismul în sine este un amestec rațional dintre tradițiile liberalismului occidental
(libertatea personală), conservatorismul (apărarea valorilor tradiționale) și socialismul (apărarea
colectivismului). Comunitarismul a forțat să regândească influența obiceiurilor și tradițiilor asupra
formării argumentelor morale. Comuniștii au returnat sensul prieteniei, familiei, cooperării
internaționale - adică. valorile tradiționale în lumea modernă.
Astfel, comunitarismul este mai aplicabil în politica externă și, într-o anumită măsură, poate crește
mulți indicatori ai statelor care îl utilizează. Acest lucru se datorează faptului că comunitarismul implică
faptul că fiecare comunitate are propriile sale standarde morale.
Astfel, există în prezent trei tradiții morale în politica mondială: scepticism, cosmopolitism și
comunitarism. Utilizarea fiecăreia dintre ele are specificul său specific: unele tradiții morale sunt mai
aplicabile politicii externe, altele celor interne. De exemplu, utilizarea scepticismului în politica externă
contribuie la prosperitatea țării folosind-o în acest moment, dar pune capăt relațiilor viitoare aliate între
țările vecine. Utilizarea cosmopolitismului măcar uneori duce la limitarea capacităților statului, dar
deschide calea pentru bune relații de vecinătate
Pe baza celor de mai sus, putem distinge următoarele abordări care leagă moralitatea și politica:9
1. abordare moralizatoare - politica ar trebui să aibă nu numai scopuri extrem de morale,
dar, în niciun caz, nu încalcă principiile morale, folosind doar mijloace acceptabile din
punct de vedere moral.

9
Моральные аспекты мировой политике https://studfile.net/preview/6161909/page:34/

9
 2. abordare neutră este ignorarea valorilor morale în politică. Această abordare o face
imorală.
3. abordare de compromis - prevalează în rândul multor savanți și politicieni morale. Ea
rezultă din recunoașterea necesității de a ține cont de standardele morale în politică.

Idealismul şi morala în relaţiile internaţionale

După primul război mondial, a existat preocuparea în rândul cercetătorilor din domeniul
relaţiilor internaţionale de a se crea o lume mai stabilă, mai dreaptă şi mai paşnică, decât oricare
altă perioadă din istoria omenirii. Noua teorie, idealismul, a consacrat relaţiile internaţionale ca un
domeniu distinct de cercetare, iar grupul de cercetători în frunte cu Alfred Zimmern, primul
profesor de relaţii internaţionale de la Universitatea din Oxford, Gilbert Murray, preşedintele Ligii
Naţiunilor, Nicholas Murray Butler, rectorul Universităţii Columbia şi James T. Shotwell, cel care
a conceput Pactul Kellogg-Briand au fost cunoscuţi şi prin sintagma „internaţionaliştii liberali”.
Plecând de la consecinţele războaielor în general şi ale primului război mondial în special,
gânditorii menţionaţi au criticat vehement sistemul care guvernase relaţiile internaţionale până la
acea dată, conţinând în acelaşi timp, „noi modalităţi de abordare a politicii între naţiuni. Marea
experienţă a zilelor noastre – nota Shotwell – este eradicarea barbariei din relaţiile internaţionale”.
Esenţial în teoria idealistă, era faptul că războiul nu provine din natura umană, ci mai
curând din modurile cum statele interacţionează. Din această perspectivă se consideră că prin
educaţie morală şi acţiune colectivă a popoarelor lumii se pot evita conflictele şi războaiele.
Conştienţi că problema războiului nu putea fi rezolvată atât de uşor, având în vedere tentaţia pe
care acesta o prezenta pentru politica statelor, idealiştii sperau că traumele primului război mondial
au creat un potenţial revoluţionar suficient de bine conturat pentru ca dorinţa de pace să prevaleze
în lumea civilizată. Această stare de lucruri era determinată nu numai de falimentul vechii ordini
ci şi de interdependenţa crescândă între naţiuni pe plan economic, cultural, tehnologic şi politic,
care reprezintă începutul unei autentice comunităţi internaţionale. În acest sens Alfred Zimmern,
prezintă în conferinţele sale de la Oxford: „Revoluţia industrială şi interdependenţa ce i-a urmat
... au schimbat deja condiţiile activităţii politice. Problemele lumii moderne nu mai sunt locale, ci
globale, nu mai privesc doar certurile mărunte cu vecinii şi prejudecăţile aduse lor, ci privesc
forţe care, în imensa lor rază de acţiune, afectează milioane de oameni din toate părţile lumii” 10.
Gânditorii idealişti îşi puneau în mod serios problema organizării lumii şi în interesul
omenirii, convinşi fiind că acesta implica o dublă acţiune, atât pe plan moral cât şi politic. În

10
L Moreau, L’éthique et la morale dans le politique https://journals.openedition.org/jda/4486
10
continuarea raţionamentului, aceştia apreciau că progresele morale înregistrate la începutul sec.
XX materializate în creşterea conştiinţei sociale, a unor atitudini generoase din partea cetăţenilor,
vor permite afirmarea unei moralităţi internaţionale, care să determine în ultimă instanţă
echilibrarea războiului, dezvoltarea unor relaţii economice bazate pe principii clare, reciproc
avantajoase etc. Idealiştii au propus trei modalităţi prin care moralitatea ar fi putut influenţa
relaţiile internaţionale. Prima modalitate era opinia publică a fiecărei ţări, deoarece guvernarea nu
trebuia să fie doar apanajul diplomaţilor şi al şefilor de stat, întrucât democratizarea Europei crease
o situaţie în care publicul larg al fiecărei ţări beneficia de un rol tot mai mare în politica dintre
naţiuni.
Gânditorii din perioada interbelică nu erau atât de idealişti încât să nu accepte faptul că
opinia publică avea anumite limite, aspect demonstat şi de primul război mondial, unde aceasta a
jucat un rol important în declanşarea ostilităţilor. De aceea era necesar un proces de educare a
opiniei publice, care urma să fie lent şi stăruitor, a cărui finalitate era consolidarea perspectivelor
morale şi politice ale publicului larg din Europa şi S.U.A., astfel încât să nu mai fie sprijiniţi
oamenii politici care promovează programe războinice. Pentru realizarea acestui important
deziderat era necesar ca principiile morale ale noii ordini internaţionale, respectiv,
autodeterminarea, soluţionarea paşnică a conflictelor şi unitatea tuturor naţiunilor să fie promovate
la fiecare nivel al procesului de educaţie şi prin toate mijloacele. Rezultatul unei astfel de campanii
morale ar fi fost ca opinia publică să devină o formă de constrângere eficientă a tendinţelor
agresive a unor lideri, politica naţiunilor ajungând astfel să poarte o amprentă morală evidentă.
A doua modalitate prin acre idealiştii credeau că morala se poate implica în politica externă
era rolul tot mai important al Ligii Naţiunilor, ca Tribunal internaţional al opiniei publice
mondiale. Deşi nu era exclusă adoptarea unor sancţiuni coercitive atunci când legalitatea era
încălcată, obiectivul declarat al idealiştilor era realizarea unei opinii organizate a întregii unicităţi,
astfel încât la orice tentativă de dezechilibru a atmosferei internaţionale, simpla condamnare
morală din partea opiniei publice mondiale să fie salutară, factorul moral fiind primordial în
comparaţie cu cel coercitiv11. În sfârşit, o a treia modalitate prin care modalitatea ar fi putut
influenţa politică internaţională avea în vedere conştiinţa individuală a liderilor fiecărei naţiuni.
Deşi condamnau diplomaţia antebelică care era expresia privilegiului unei elite exclusiviste,
idealiştii credeau totuşi, că liderii politici şi diplomaţii respectau uneori normele morale
internaţionale nu neapărat datorită opiniei publice interne sau de teama unei condamnări

11
Е. Рогачева, Мораль в системе международных отношений и внешней политике
Диссертации по гуманитарным наукам - http://cheloveknauka.com/moral-v-sisteme-mezhdunarodnyh-otnosheniy-
i-vneshney-politike-sovremennoy-rossii#ixzz67dAX1lmS

11
internaţionale, ci pentru faptul că aveau conştiinţa că aceste norme morale internaţionale sunt
drepte.
În concluzie, se poate spune că idealiştii au ajuns în final la patru mari teze referitor la rolul
moralităţii în politica externă. În primul rând ei susţineau că există norme morale relativ clare în
domeniul internaţional care ar putea să-i ajute pe cei care iau deciziile în stat să acţioneze corect.
În al doilea rând ei susţineau că opinia publică a fiecărei ţări ar putea constitui o constrângere
morală asupra liderilor politici. În al treilea rând idealiştii au propus o imagine a naturii umane
care accentua raţionalitatea şi comuniunea, mai puţin decât conflictul şi voinţa de putere. Şi nu în
ultimul rând aceştia credeau că primul război mondial şi democratizarea Occidentului au creat o
situaţie internaţională nouă, în sensul că perceptele fundamentate moral de acţiuni de stat ar fi
putut fi eficient aplicate, prin intermediul opiniei publice internaţionale şi al comunităţii naţiunilor.

Morala în relaţiile internaţionale, în viziunea lui Reinhald Niebuhr şi E.H. Carr

Gândirea lui Niebuhr şi a lui Carr este esenţială pentru a înţelege cursul şi sensul dezbaterii
asupra rolului moralităţii în relaţiile internaţionale. În viziunea lui Niebuhr oamenii îşi cunosc
limitele şi totuşi caută să şi le depăşească. Deşi sunt capabili de autotranscedere, datorită identităţii
lor spirituale, ei sunt cu toate acestea, copleşiţi de starea lor de fiinţă creată. În consecinţă, ei se
află într-o stare de ambiguitate, dar nu vor să-şi accepte această poziţie de dependenţă şi
nesiguranţă, acre în fond, constituie propria lor soartă „Omul este instabil şi prins în starea
naturală de contingenţă, el caută să învingă nesiguranţa prin voinţa de putere, care îl face să
creadă că-şi poate depăşi limitele de fiinţă umană. Omul este ignorant şi prins în limitele unui
spirit finit, dar el pretinde că nu este limitat ... Toate ţelurile sale intelectuale şi culturale suferă,
de aceea, de păcatul mândriei. Mândria şi voinţa de putere a omului tulbură armonia creaţiei”.12
Mândria omului şi voinţa lui de putere se materializează în opinia lui Niebuhr pe trei
planuri:
Primul plan este căutarea siguranţei, ceea ce determină dorinţa de a-i domina pe alţii. Acest
fapt transformă toate relaţiile umane în relaţiile de putere, atât cei bogaţi cât şi cei săraci au un
sentiment acut al nesiguranţei, primii sunt dominaţi de teama de a nu-şi pierde puterea şi bogăţia,
iar cei din urmă sunt caracterizaţi de dorinţa de a se redresa.

12
Е. Рогачева, Мораль в системе международных отношений и внешней политике
Диссертации по гуманитарным наукам - http://cheloveknauka.com/moral-v-sisteme-mezhdunarodnyh-otnosheniy-
i-vneshney-politike-sovremennoy-rossii#ixzz67dAX1lmS

12
 Ce-l de al doilea plan prin care se exprimă mândria şi puterea este cel intelectual. „Orice
cunoaştere omenească e întinată de un păcat ideologic. Ea pretinde că este mai adevărată decât
este de fapt. Este o cunoaştere finită, obţinută dintr-o anumită perspectivă, dar ea vrea să fie una
ultimă şi esenţială ... mândria intelectuală derivă, pe de o parte, din ignorarea finitudinii spiritului
uman, iar pe de altă parte, dintr-o încercare de a ascunde caracterul recunoscut ca limitat al
cunoaşterii umane”. Cea mai periculoasă dintre ideologii este, în opinia lui Niebuhr, marxismul,
deoarece prezintă corect neajunsurile celorlalte ideologii rivale, dar apoi îşi revendică propria sa
libertate faţă de limitările înţelegerii omeneşti.
Al treilea plan prin care se manifestă mândria omului este planul moral. Starea de
ambiguitate şi păcat în care se află persoana umană, determină că standardele ei morale să fie
şubrede şi provizorii. Mândria morală neagă această realitate şi pretinde că „virtutea cea mai înaltă
a omului este identificarea finală şi că standardele sale morale foarte relative sunt absolute”.
Consecinţa imediată a mândriei morale este ipocrizia, care nu recunoaşte nici complexitatea
copleşitoare a problemelor morale, nici păcatul inerent fiecărui act uman. Aplicând întreaga sa
experienţă în domeniul politicii, Niebuhr, consideră că oamenii pentru a obţine sentimentul de
siguranţă şi dominaţie, îşi oferă loialitatea statului-naţiune, şi în acest fel, societatea cumulează
egoismul indivizilor şi transformă altruismul lor individual într-un egoism colectiv, astfel încât
egoismul grupului are o forţă dublă.
Prin urmare, nici un grup social nu acţionează în discuţia unui scop altruist sau măcar
comun, in politică, de aceea este o luptă pentru putere. Astfel, Niebuhr respinge teza idealistă că
natura umană nu este prin ea însăşi războinică şi caracterizată de setea pentru putere, iar în planul
relaţiilor internaţionale a combătut de asemenea aserţiunea idealistă că există norme morale
internaţionale clare, care dacă ar fi aplicate consecvent, ar transforma treptat sistemul internaţional
într-o lume mai umană şi mai etică. În opinia lui Niebuhr moralitatea v-ar putea accede în relaţiile
internaţionale atât pentru că oamenii caută puterea indirect prin loialitatea lor naţională, cât şi
pentru faptul că politica internaţională este prin ea însăşi destul de complexă, ca vreun standard
etic să i se poată adresa eficient.
E. Carr, în lucrarea sa de referinţă Douăzeci de ani de criză 1919-1939, critică teoria
idealistă, a omeniei universale, arătând că: „La nivel internaţional nu mai este posibil să deduci
virtutea dintr-un raţionament corect, pentru că nu mai este posibil, în mod serios, să crezi că orice
stat urmând binele cel mai înalt pentru întreaga lume, urmăreşte binele cel mai înalt şi pentru
proprii lui cetăţeni şi viceversa”.13 Carr a admis existenţa unei comunităţi internaţionale inclusiv

13
L Moreau, L’éthique et la morale dans le politique https://journals.openedition.org/jda/4486

13
faptul că uneori naţiunile acţionează având motivaţii morale, doar că în ordinea internaţională rolul
puterii este mai mare, iar cel al moralităţii mai mic. În viziunea lui Carr, egalitatea naţiunilor este
un principiu foarte important în dialogul şi dezbaterea internaţională, dar ea nu este o realitate a
sistemului internaţional, deoarece decalajele mari, de putere şi resurse dintre naţiuni fac aproape
imposibilă stabilirea unui sistem cuprinzător şi realist de drepturi şi obligaţii egalitare pentru
statele lumii. Referindu-se la relaţia dintre moralitate şi politica externă propusă de Niebuhr, Carr
ajunge la concluzia că: „la sfârşitul istoriei, politica va fi un teritoriu unde conştiinţa şi puterea se
vor întâlni, unde factorii etic şi cei coercitivi ai vieţii umane se va întrepătrunde şi vor înlătura
compromisurile lor provizorii şi instabile”.
Măreţia şi subtilitatea gândirii lui Carr a constat în faptul că a realizat o critică reală a
idealismului, susţinând totodată importanţa practică a moralităţii în relaţiile internaţionale. Dacă
am releva principalul neajuns al concepţiei lui Carr, acesta ar fi neputinţa de a explica modul cum
moralitatea îşi exercită rolul în sfera puterii şi a conflictelor.

14
Concluzii

Combinarea intereselor naționale și internaționale este una dintre problemele principale ale
moralei internaționale, care într-o măsură sau alta conține o condamnare la egoismul național
restrâns, mai ales dacă afectează direct interesele comune și valorile de bază. Principiul cel mai
important al moralei internaționale este umanismul, înțeles nu numai ca respect față de oameni, ci
și nevoia de forme umane și metode de comunicare între state atât în timp de pace, cât și în timpul
conflictelor militare. Stabilirea moralei lumii și a cooperării internaționale a devenit una dintre
sarcinile vitale ale întregii omeniri. Astfel, moralitatea devine un mijloc din ce în ce mai important,
iar restructurarea sistemului de relații internaționale bazat pe principiile democrației autentice și
umanismului primește tot mai multă atenție.
Morala arată o capacitate uimitoare de a-și extinde efectul la o mare varietate de relații sociale,
inclusiv la cele în care alte tipuri de reglementări sunt imposibile. Sfera vieții internaționale este
deosebit de indicativă în această privință. În cele mai dificile circumstanțe, în absența completă a
reglementărilor politice și legale, standardele morale s-au dovedit, de mai multe ori, a fi practic
singura orientare pentru comportamentul statelor și evaluarea acestora. Moralitatea internațională
este un mijloc de reglementare foarte eficient, deoarece este informală și nu implică mijloace
coercitive.
Bazat pe standarde morale universale, atemporale, principiile moralei internaționale sunt
dinamice în același timp, reflectă dinamica reală a relațiilor internaționale moderne și, prin urmare,
uneori intră în conflict cu realitățile politice. Astfel, cererea pentru un echilibru de putere în
practica internațională este incontestabil morală, dar atunci când acest echilibru reține dorința
oamenilor de autodeterminare, dobândește un caracter imoral.
În ultimii ani, au avut loc schimbări semnificative în relațiile internaționale, care se reflectă în
aspectele morale internaționale. Viața internațională dinamică impune cerințe din ce în ce mai
ridicate asupra principiilor și normelor morale, pe de o parte, recunoscând nevoia absolută de
reglementare morală a relațiilor internaționale, iar pe de altă parte, supune moralitatea
internațională la un test din ce în ce mai complet al realității.
În lumea modernă, umanitatea se confruntă din ce în ce mai mult cu necesitatea unor acțiuni
comune pentru prevenirea amenințării de mediu, amenințarea războiului nuclear, rezolvarea
problemei întârzierii economice a țărilor din lumea a treia, combaterea terorismului, înstrăinării
cauzate de procesele de globalizare și creșterea ritmului vieții. Soluția tuturor acestor probleme
globale necesită aprobarea valorilor morale împărtășite în comun și nu negarea criteriilor pentru
alegerea morală în viața internațională.

15
Bibliografia

1. C. Turliuc, Moralitatea în relaţiile internaţionale, 22.07.2017

https://ziarullumina.ro/societate/historica/moralitatea-in-relatiile-internationale-
63644.html
2. Международная морали и етическое измерение международных отношений
https://textbooks.studio/uchebnik-mejdunarodnie-otnosheniya/mejdunarodnaya-moral-
eticheskoe-izmerenie.html
3. Нравственные основы международных отношений А. Цывк
https://cyberleninka.ru/article/n/nravstvennye-osnovy-mezhdunarodnyh-otnosheniy
4. Роль морали в мировой политике
https://revolution.allbest.ru/political/00395823_0.html
5. Моральные аспекты мировой политике
https://studfile.net/preview/6161909/page:34/
6. Назаретян А.П. Агрессия, мораль и кризисы в развитии мировой культуры. — М.,
1996.
7. Е. Рогачева, Мораль в системе международных отношений и внешней политике
Диссертации по гуманитарным наукам - http://cheloveknauka.com/moral-v-sisteme-
mezhdunarodnyh-otnosheniy-i-vneshney-politike-sovremennoy-rossii#ixzz67dAX1lmS
8. Louis Moreau de Bellaing, « L’éthique et la morale dans le politique », Journal des
anthropologues, 136-137 | 2014, 61-79.
9. Louis Moreau de Bellaing, « L’éthique et la morale dans le politique », Journal des
anthropologues, 136-137 | 2014, mis en ligne le 02 juin 2016,
htt p://journals.openedition.org/jda/4486 ;

10. GAUCHET M., 1982. Le désenchantement du monde. Paris, Gallimard.

11. L Moreau, L’éthique et la morale dans le politique

https://journals.openedition.org/jda/4486

16