PARTEA ~NTÂI

PRATOLOGIE - PRATICULTUR|

CAPITOLUL I - PAJI{TEA

1.1 Importan]\, clasificare, r\spândire

1.2 Vegeta]ia paji[tilor permanente

1.1 Importan]\, clasificare, r\spândire

Paji[tea reprezint\ suprafa]a de teren acoperit\ cu vegeta]ie ierboas\, alc\tuit\ `n
cea mai mare parte din plante perene, ce apar]in diferitelor familii botanice, a c\ror
produc]ie este utilizat\ `n alimenta]ia animalelor, prin p\[unat sau cosit.
~n literatura de specialitate, `n]elesul termenului de paji[te, este mult discutat.
Astfel, Hedin L. (1972) arat\ c\ "prairie" indic\ un num\r de grup\ri vegetale ierbacee cu
compozi]ie floristic\ variabil\ [i de valoare furajer\ foarte diferit\. Micul dic]ionar
enciclopedic (1972, 1978) define[te paji[tea ca un teren ocupat de vegeta]ie ierboas\
peren\, spontan\ sau cultivat\, folosit\ pentru hrana animalelor prin p\[unat ori cosit.
Exist\ [i tendin]a de a considera paji[te orice cultur\ de iarb\ destinat\ pentru
alimenta]ia animalelor.
Congresul Interna]ional al Paji[tilor (Internationaler Grassland Kongres, Leipzig-
1977), define[te termenul de paji[te (grassland) ca fiind teren agricol exploatabil, utilizat
pentru cultur\ mai mul]i ani sau permanent, cu graminee perene dominante `n vegeta]ie.
~n dic]ionarele mai vechi ale limbii române se precizeaz\ c\ prin paji[te `n]elegem
terenuri cu iarb\ deas\ [i crescut\ `ndeajuns pentru a servi la p\[unat.
Pentru paji[tea folosit\ ca fânea]\ s-a utilizat [i termenul de livad\, acesta fiind
teren `nierbat pe care sunt planta]i [i pomi.
Importan]a economic\ [i ecologic\ a paji[tilor permanente este deosebit\.
Astfel, paji[tile reprezint\:

7
 - surs\ important\ de nutre]uri suculente [i fibroase pentru animalele domestice.
~n România, se apreciaz\ c\ paji[tile permanente asigur\ circa 40% din masa verde [i
25% din fânul necesar alimenta]iei animalelor;
- habitat [i surs\ de hran\ pentru animalele s\lbatice. ~n acest fel, al\turi de
p\duri, paji[tile devin principalele ecosisteme ce asigur\ supravie]uirea speciilor
respective;
- mijloc de prevenire [i combatere a eroziunii solului. Ierburile de pe paji[ti au
`nsu[irea de a re]ine cantit\]i mari de ap\ [i de a spori infiltrarea acesteia `n sol, mergând
pân\ la oprirea total\ a eroziunii;
- mijloc de `mbun\t\]ire a structurii [i fertilit\]ii solului. Sub vegeta]ia paji[tilor
naturale primare s-au format soluri fertile, datorit\ sistemului radicular fasciculat al
ierburilor care str\bate straturile de la suprafa]a solului, legându-l `ntr-o structur\ de
agregate [i `mbog\]indu-l `n substan]\ organic\. Bacteriile din nodozit\]ile
leguminoaselor contribuie la ridicarea fertilit\]ii solului prin fixarea azotului atmosferic [i
depozitarea lui `n sol (Iacob T. [i col., 1998);
- surs\ de elemente minerale, stoc de germoplasm\, locuri de recreere. De
asemenea, contribuie la conservarea unor ecosisteme naturale `n scop [tiin]ific,
conservarea speciilor `n pericol, p\strarea unor frumuse]i naturale.
Clasificarea paji[tilor se poate face dup\ mai multe criterii, dintre care esen]iale
sunt: modul de formare, modul de folosire, durata folosirii terenului ca paji[te, relieful pe
care sunt situate paji[tile. Dup\ originea lor paji[tile sunt naturale [i temporare.
Paji[tile naturale sunt reprezentate de suprafe]e pe care vegeta]ia ierboas\ s-a
instalat spontan. La rândul lor ele se `mpart `n paji[ti naturale primare [i paji[ti naturale
secundare .
Paji[tile naturale primare (paji[ti naturale propriu-zise) sunt r\spândite `n
diferite regiuni ale globului unde factorii ecologici (regimul hidric sau regimul termic) nu
au permis formarea p\durilor. Acestea sunt reprezentate de pampa argentinian\, stepa
ruseasc\, savana african\, marile câmpii americane cu ierburi scunde, preeria cu ierburi
`nalte, tundra nordic\ [i tundra de altitudine, care ocupau suprafe]e imense [i sub `nveli[ul
lor ierbos s-au format soluri negre, fertile [i adânci. Prin des]elenire [i luarea `n cultur\
paji[tile respective sau restrâns, men]inându-se numai ca insule, pe terenuri improprii
altor culturi agricole. ~n România, paji[tile naturale primare sunt reprezentate prin
ochiurile de step\ din sud-estul ]\rii [i prin paji[tile alpine, suprafa]a lor fiind aproximativ
100.000 hectare.
Paji[tile naturale secundare, formate pe locul fostelor p\duri defri[ate de om,
supuse `n continuare influen]ei activit\]ii omului [i factorilor naturali, fapt ce a dus la o
mare diversificare sub aspect floristic, ocup\ cea mai mare parte a paji[tilor naturale. ~n
]ara nostr\, paji[tile din aceast\ categorie sunt r\spândite de la nivelul m\rii pân\ `n etajul
subalpin, pe o suprafa]\ de peste 4,7 milioane hectare.

8
 Datorit\ dezvolt\rii agriculturii [i a mijloacelor de produc]ie, interven]ia omului
`n ecosistemele de paji[ti naturale s-a accentuat progresiv [i fizionomia forma]iilor
respective este determinat\ de om [i animalele crescute de el. De aceea, numai pe
suprafe]e restrânse sau `n rezerva]ii naturale se mai pot `ntâlni forma]ii de "paji[ti
naturale". Ca atare, no]iunea de paji[te natural\ r\mâne f\r\ acoperire [i cerin]ele
pratotehnicii impun introducerea no]iunii de paji[te permanent\, care define[te toate
paji[tile pe care vegeta]ia s-a instalat `n mod spontan.
Paji[tile temporare, cunoscute [i sub denumirea de paji[ti artificiale, paji[ti
cultivate sau paji[ti sem\nate, sunt suprafe]e de teren, de regul\ arabile, care se
`ns\mân]eaz\ cu specii furajere perene (graminee [i leguminoase) `n amestec sau singure.
Aceste paji[ti se `nfiin]eaz\ [i `n locul paji[tilor permanente degradate, dup\ des]elenire [i
`ns\mân]area amestecului de semin]e recomandat.
Paji[tile permanente [i temporare se folosesc prin p\[unat, cosit (pentru fân sau
mas\ verde) [i mixt (alternând p\[unatul cu cositul), fiind astfel `mp\r]ite `n p\[uni [i
fâne]e. Pentru p\[uni, se rezerv\ paji[tile formate din plante cu talie mic\ [i mijlocie, iar
pentru fâne]e, paji[tile alc\tuite din plante cu talie `nalt\.
R\spândire. Din suprafa]a total\ a Terrei, de 51 010 000 mii hectare, uscatul
reprezint\ 29% (14 780 000 mii ha), iar apele 71% (36 230 000 mii ha). Din suprafa]a
globului p\mântesc arabilul este de 1 447 509 mii ha (9,8%), paji[tile permanente de 3
361 733 mii ha (22,7%) [i p\durile de 4 179 808 mii ha (28,2%), ceea ce `nseamn\ c\
60,7% este acoperit\ cu vegeta]ie [i 39,3% este reprezentat\ de alte terenuri (Production
Yearbook., 1994).
}inând cont de suprafa]a total\ a paji[tilor de pe glob, ordinea continentelor dup\
aceast\ suprafa]\ este urm\toarea: Africa circa 24,8%, Oceania [i Australia 24,8%, Asia
23,3%, America de Sud 14,4%, America de Nord 10,6% [i Europa 2,3%.
~n unele ]\ri din lume, ca Algeria, Mexic, U.S.A., Argentina, Brazilia, Elve]ia,
Grecia, Marea Britanie, Australia [i Noua Zeeland\, suprafa]a paji[tilor permanente este
mai mare decât suprafa]a ocupat\ de arabil (tab. 1 ).
Potrivit anuarului statistic din 1999, `n România suprafa]a paji[tilor permanente
este de 4,872 mil. ha (3,378 mil ha p\[uni [i 1,494 mil. ha fâne]e), ponderea lor fa]\ de
suprafa]a total\ reprezint\ 20,4%, fa]\ de suprafa]a uscatului de 21,2%, iar fa]\ de
suprafa]a agricol\ 32,9% (fig. 1 ).
Resursele funciare pentru paji[tile din România sunt variate sub aspect fizico-
geografic, climatic, hidrofizic, a tipurilor de sol. Astfel, sub aspectul reliefului se constat\
c\ 67,5 % din paji[ti sunt situate pe versan]i (din care peste 55% pe pante de 12-18% [i
peste 30% pe pante de peste 18%). Sub aspect climatic, peste 53% din paji[ti se g\sesc `n
zone unde temperatura medie anual\ este mai mare de 90C, `ns\ cu precipita]ii medii
relativ ridicate (peste 700 mm).

9
 Paji[tile permanente din ]ara noastr\ sunt r\spândite cu prec\dere `n regiunile de
deal [i munte (inclusiv depresiunile intramontane), unde de]in 74% din suprafa]a fondului
pastoral (Teaci D. [i col., 1980).
~n aceste regiuni, paji[tile ocup\ de regul\ relieful mai fr\mântat [i versan]ii cu
`nclinare mai mare (peste 30% au pante mai mari de 10%), fiind situate pe soluri mai
pu]in fertile, sub]iri, scheletice sau afectate de exces de umiditate, eroziune [i alunec\ri,
`n general terenuri care nu pot fi valorificate prin alte culturi agricole.
Tabelul 1
Modul de folosire a teritoriului `n unele ]\ri din lume (mii hectare)
din care :
Suprafa]a Suprafa]a Arabil Paji[ti P\duri
}ara
total\ uscatului permanente
total % total % total %
Algeria 238174 238174 7300 3,1 30700 12,9 4000 1,7
Mexic 195820 190869 23150 12,1 74499 39,0 48700 25,5
USA 980943 957311 185742 19,4 239172 25,0 286200 29,9
Argentina 276689 273669 25000 9,1 142000 51,9 50900 18,6
Brazilia 851197 845651 42000 5,0 185000 21,9 488000 57,7
Chile 75695 74880 3984 5,3 13600 18,2 16500 22,0
Afganistan 65209 65290 7910 12,1 30000 46,0 1900 2,9
Turcia 77945 76963 24481 31,8 12378 16,1 20199 26,2
Austria 8385 8273 1419 17,2 1954 23,6 3240 39,2
Fran]a 55150 55010 18255 33,2 10764 19,6 14931 27,1
Germania 35691 34927 11676 33,4 5251 15,0 10700 30,6
Italia 30127 24406 9030 30,7 4300 14,6 6770 23,0
Polonia 31268 30442 14305 47,0 4047 13,3 8785 28,9
Spania 50478 49944 14981 30,0 10300 20,6 16137 32,3
Elve]ia 4129 3955 396 10,0 1114 28,2 1252 31,7
Olanda 3733 3392 906 26,7 1051 31,0 350 10,3
Grecia 13199 12890 2417 18,8 5250 40,7 2620 20,3
M. Britanie 24488 24160 6081 25,2 11048 45,7 2438 10,1
România 23839 23034 9338 40,5 4872 21,2 6680 29,0
Australia 771336 764444 46300 6,1 413800 54,1 145000 19,0
Noua Zeeland\ 27099 26799 2450 9,1 13500 50,4 7380 27,5

vii+pomi
3,9%

paji[ti
32,9%
arabil
63,2%

Fig. 1 Suprafa]a agricol\ a României dup\ modul de folosin]\

(Anuarul statistic, 2001)
Paji[tile permanente din regiunile de câmpie ocup\ `n prezent o suprafa]\ destul
de redus\ (13% din total). Ele se mai men]in fragmentar `n special `n luncile `nguste ale
râurilor, pe formele de relief accidentate, pe solurile nisipoase [i pe s\r\turi.

10
 Diversitatea condi]iilor orografice, climatice [i pedologice `ntâlnite `n arealul de
r\spândire a paji[tilor permanente din România imprim\ acestora o mare heterogenitate
sub aspectul compozi]iei floristice, al produc]iei [i calit\]ii furajului. A[a se explic\ faptul
c\, `n ansamblu, valoarea paji[tilor permanente de pe teritoriul ]\rii noastre este foarte
diferit\ de la o zon\ natural\ la alta, de la o regiune geografic\ la alta.
Din punct de vedere calitativ, furajul con]ine `n medie 10-13% P.B. din substan]a
uscat\ (6-8% P.B.D.). ~n aceste condi]ii paji[tile permanente furnizeaz\ 50 - 400 kg/ha
P.B. (30 - 240 kg/ha P.B.D.) [i 500 - 3000 U.N./ha.
Distribu]ia neuniform\ a paji[tilor permanente `n teritoriu, precum [i diferen]ele
mari `n ceea ce prive[te produc]ia [i calitatea acestora, determin\ `n ultim\ instan]\
practicarea de structuri diferite ale bazei furajere pentru efectivele de bovine [i ovine.
Paji[tile trebuie asimilate tot mai mult culturilor agricole, care necesit\ lucr\ri de
`mbun\t\]ire, `ntre]inere [i folosire efectuate permanent.
~n regiunile de deal [i munte, unde exist\ multe tipuri de paji[ti permanente
productive, este contraindicat s\ se recurg\ la `nfiin]area de paji[ti temporare f\r\ o
documentare prealabil\ temeinic\. Sunt situa]ii când investi]iile reclamate de `nfiin]area
paji[tilor temporare nu se justific\ prin produc]iile realizate, produc]ii care de multe ori
nu dep\[esc nivelul paji[tilor permanente.
~n sistemul tehnico-organizatoric de `mbun\t\]ire trebuie s\ se includ\ toate
suprafe]ele de paji[ti, indiferent de calitatea lor momentan\. Motiva]ia acestei
recomand\ri se bazeaz\ pe faptul c\, prin aplicarea unor tehnologii adecvate, poten]ialul
productiv al tuturor tipurilor de paji[ti cre[te aproximativ de 3-5 ori, iar vegeta]ia
paji[tilor mai pu]in valoroase se poate modifica substan]ial, evoluând `n direc]ia
substituirii tipului existent cu altul mult mai productiv [i cu valoare furajer\ superioar\.
R\spândirea paji[tilor `n jude]ele ]\rii noastre este `n func]ie de condi]iile
ecologice, `nregistrându-se deosebiri marcante ca suprafe]e [i tipuri de paji[ti (tab. 2 ).
Sunt jude]e ca Harghita, Hunedoara, Maramure[, Cara[-Severin, Bistri]a-N\s\ud,
Sibiu, Bra[ov, Alba, Cluj, V`lcea, Covasna, Gorj, `n care ponderea paji[tilor este de peste
50% din suprafa]a agricol\, fapt ce a determinat ca [i cre[terea animalelor s\ fie mult mai
dezvoltat\ decât `n jude]ele cu suprafe]e mai mici de paji[ti.
1.2 Vegeta]ia paji[tilor permanente
Vegeta]ia paji[tilor permanente este alc\tuit\ din specii diferite care formeaz\
grup\ri complexe, supuse influen]ei factorilor naturali [i economici, a c\ror variabilitate
de la o zon\ la alta [i chiar de la un an la altul determin\ o mare diversitate floristic\ a
covorului ierbos. Num\rul speciilor de plante din paji[tile permanente depinde de
condi]iile ecologice [i modul de folosire (Iavorka S. [i col., 1934) ~n România s-au
identificat pe paji[ti circa 750 specii, valoarea lor economic\ fiind cuprins\ `ntre limite
foarte largi (Flora R.S.România, 1952-1976). Astfel, se `ntâlnesc specii valoroase din
punct de vedere furajer, cu o bun\ compozi]ie chimic\ [i productive, `ns\ sunt [i multe

11
specii nevaloroase, cele mai multe neconsumate de animale sau consumate numai `n
primele faze de cre[tere [i specii d\un\toare, v\t\m\toare [i toxice. De aceea, se impune
ca prin anumite m\suri de `ngrijire [i folosire ra]ional\ s\ se dirijeze procesul de formare
a masei vegetative de pe paji[ti, `n sensul stimul\rii `nmul]irii [i cre[terii celor mai bune
specii furajere. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar s\ se cunoasc\ biologia
speciilor, a cerin]elor fa]\ de condi]iile de mediu, a modului de folosire (p\[unat sau
cosit) etc. .
Tabelul 2
Jude]ele `n care ponderea paji[tilor permanente reprezint\ peste 35% din
suprafa]a agricol\

Suprafa]a agricol\ din care paji[ti permanente

Jude]ul
(mii ha) Suprafa]a (mii ha) %
Harghita 406 312 76,8
Hunedoara 348 255 73,3
Maramure[ 311 218 70,1
Cara[-severin 400 259 64,8
Bistri]a-N\s\ud 285 171 60,0
Sibiu 308 183 59,4
Bra[ov 298 176 59,1
Alba 324 186 57,4
Cluj 424 239 56,4
Vâlcea 252 142 56,3
Covasna 186 98 52,7
Gorj 250 126 50,4
Suceava 350 164 46,9
S\laj 239 109 45,6
Arge[ 345 144 41,7
Neam] 283 108 38,2
Prahova 279 104 37,3

Plantele care cresc pe paji[ti se pot grupa dup\ caracterele botanice, valoarea
economic\, durata vie]ii, ritmul de dezvoltare, talie, tipul de `nr\d\cinare, cerin]ele fa]\
de factorii de vegeta]ie etc (B\rbulescu C. [i col., 1980).
Speciile de plante din paji[ti s-au `mp\r]it pe baza criteriului botanic [i valorii
economice `n: graminee, leguminoase, rogozuri [i plante din alte familii botanice
(Dumitrescu N. [i col., 1996).

1.2.1 Graminee
Gramineele constituie cea mai important\ grup\ de plante din covorul vegetal al
paji[tilor permanente, `ntâlnindu-se `n cele mai variate condi]ii ecologice, de la ecuator

12
pân\ `n regiunile polare, de la ]\rmul m\rilor pân\ pe piscurile cele mai `nalte ale
mun]ilor, pe soluri fertile [i erodate, alcaline sau acide, cu exces de ap\ sau insuficient
aprovizionate cu ap\ etc (S\vulescu Tr., 1933). Ele au dominan]a cea mai mare `n paji[ti,
ajungând frecvent la o acoperire de 30-50% (uneori chiar 80-90%). ~n paji[tile din ]ara
noastr\ se `ntâlnesc 226 specii spontane de graminee, care apar]in la 71 genuri (Flora
R.S.România, vol. XII), pe glob sunt descrise 869 specii de graminee, care apar]in la 155
genuri (Flora Europaea, vol. V - citat\ de Gh. Anghel, 1984). Valoarea furajer\ a
gramineelor este bun\ datorit\ con]inutului mare `n substan]e nutritive [i gradului ridicat
de consumabilitate. Gramineele realizeaz\ produc]ii mari, reac]ioneaz\ eficient la
m\surile de `mbun\t\]ire a paji[tilor, au capacitate bun\ de `nfr\]ire [i ot\vire. Foarte
pu]ine graminee nu sunt consumate de animale [i numai câteva sunt d\un\toare sau
toxice. Valoarea furajer\ a gramineelor depinde de specie, de condi]iile de cre[tere, faza
de dezvoltare `n momentul consumului etc. Dup\ Larin (1950), con]inutul mediu `n
substan]e nutritive brute al gramineelor din paji[ti este alc\tuit din: protein\ brut\ 10,9%,
substan]e extractive f\r\ azot 46,8%, cenu[\ 8,0%, celuloz\ 27,5%, gr\simi 6,8%.
Gramineele se preteaz\ la folosirea prin cosit [i p\[unat, pierderile de produc]ie fiind
foarte mici. Datorit\ faptului c\ gramineele acoper\ bine terenul, acestea contribuie `n cea
mai mare m\sur\ la formarea stratului de ]elin\, care are un rol important `n protec]ia
solului `mpotriva tas\rii [i `n procesul de evolu]ie a paji[tilor.

1.2.1.1 Particularit\]i morfologice [i biologice

Sistemul radicular. Dup\ germina]ia semin]elor se formeaz\ r\d\cinile
embrionare (primare), care au rolul de a aproviziona tinerele plante cu ap\ [i elemente
nutritive, `ns\ dup\ o scurt\ perioad\ (câteva zile - 3-4 luni), func]iile de fixare `n sol [i
absorb]ie sunt `ndeplinite de r\d\cinile adventive, care se formeaz\ `n num\r mare din
nodurile bazale ale tulpinii [i de la nodurile stolonilor [i rizomilor, creându-se astfel un
sistem radicular fasciculat. R\d\cinile adventive sunt sub]iri iar cea mai mare parte a lor
se dezvolt\ `n straturile superficiale ale solului (5-45 cm), unde `ntâlnesc condi]ii mai
favorabile de hran\ [i aer. La unele graminee, cu `nr\d\cinare mai adânc\ se g\sesc
r\d\cini groase, de regul\ neramificate, cu rolul de a aproviziona planta cu ap\ din
straturile mai profunde ale solului. La gramineele cu tuf\ deas\ se `ntâlnesc [i r\d\cini
mai groase, albicioase, prev\zute cu ]esuturi speciale conduc\toare de aer, care fac
posibil\ cre[terea acestor graminee pe soluri mai compacte, slab aerate, cu strat gros de
]elin\. La unele graminee, r\d\cinile tr\iesc `n simbioz\ cu ciuperci, formând micorize
(Holcus lanatus, Molinia coerulea, Nardus stricta, Festuca ovina), iar la Alopecurus
pratensis, r\d\cinile `n simbioz\ cu bacterii formeaz\ nodozit\]i, `ns\ acestea sunt
diferite de cele ale leguminoaselor, ca form\, m\rime [i structur\. La cea mai mare parte
a gramineelor din paji[ti, r\d\cinile adventive tr\iesc mai mult de un an [i `mpreun\ cu
nodul de `nfr\]ire asigur\ perenitatea acestora. Cre[terea r\d\cinilor gramineelor perene
are loc `n condi]ii optime la temperatura de 150C, iar la temperatura de 26,70C (la
13
suprafa]a solului), cre[terea sistemului radicular `nceteaz\. Masa de r\d\cini cre[te
puternic prim\vara, `n faza de `nfr\]ire, `ns\ cea mai intens\ cre[tere se `nregistreaz\
toamna, dup\ fructificare. Ritmul de cre[tere [i activitatea r\d\cinilor difer\ [i `n func]ie
de specie, fiind mai intense la Arrhenatherum elatius, Festuca pratensis, Dactylis
glomerata [i lente la Poa pratensis, Agrostis tenuis, Alopecurus pratensis. Recolt\rile
repetate diminueaz\ sau uneori frâneaz\ cre[terea r\d\cinilor, iar procesul de acumulare a
substan]elor de rezerv\ este foarte slab sau nu mai are loc, ceea ce duce la epuizarea
gramineelor [i la dispari]ia lor din paji[ti. Indica]ii importante privind masa de r\d\cini o
d\ produc]ia p\r]ii aeriene a gramineelor. Se admite `n general coeficientul de 0,60 `ntre
masa de r\d\cini [i fitomasa aerian\. Coeficientul respectiv este influen]at de compozi]ia
floristic\, sol, clim\, mod de folosire al paji[tii. ~ntre adâncimea sistemului radicular [i
`n\l]imea gramineelor exist\ o corela]ie pozitiv\, `n sensul c\ plantele cu talie mare ca
Bromus inermis, Typhoides arundinacea etc., au r\d\cini mai adânci, `n compara]ie cu
Anthoxanthum odoratum, Poa bulbosa, Festuca ovina etc., care sunt de talie mic\ [i au
r\d\cini la mic\ adâncime. ~n r\d\cini, stoloni [i la baza l\starilor gramineelor, se
acumuleaz\ substan]e de rezerv\, folosite de plante pentru regenerare prim\vara, la
pornirea `n vegeta]ie sau dup\ p\[unat ori cosit.
R\d\cinile gramineelor au capacitate mai mic\ (de 2-3 ori) de solubilizare a
compu[ilor greu solubili din sol, decât a leguminoaselor.
Tulpina (l\starii) gramineelor, numit\ pai (culm), este format\ din noduri [i
internoduri, `n general cilindric\, mai rar turtit\ pe toat\ lungimea (Poa compressa) sau
numai la baz\ (Dactylis glomerata), f\r\ peri, uneori p\roas\ `n partea superioar\
(Koeleria cristata) sau pe toat\ lungimea (Holcus lanatus). La baza tulpinii, la unele
specii se g\sesc `ngro[\ri bulbiforme (Poa bulbosa) unde se acumuleaz\ substan]e de
rezerv\. Tulpinile pot fi erecte, ascendente sau culcate [i se ramific\ la baz\, din nodul de
`nfr\]ire, formând l\stari (fra]i) scur]i sau alungi]i, vegetativi sau generativi. Baza
l\starilor tineri are culoarea alb-g\lbuie sau verde, rareori violacee (Lolium perenne,
Cynosurus cristatus).
Stolonii [i rizomii sunt organe subterane sau aeriene, constituind tulpini
modificate (metamorfozate), formate din noduri [i internoduri. Stolonii au internodurile
mai lungi [i sub]iri, sunt supratere[tri [i subterani, iar rizomii, cu internodurile mai scurte
[i groase, sunt numai subterani. Stolonii supratere[tri se formeaz\ din mugurii
intravaginali, cresc la `nceput oblic [i apoi se culc\ pe sol (Cynodon dactylon), iar stolonii
subterani se formeaz\ din mugurii extravaginali, au frunze reduse la solzi [i acumuleaz\
substan]e de rezerv\ ce ajut\ la regenerarea gramineelor perene (Typhoides arundinacea,
Glyceria maxima, Bromus inermis). Sunt unele graminee din paji[ti cu stoloni
supratere[tri [i subterani (Agrostis stolonifera).
Frunzele gramineelor sunt sesile, alc\tuite din teac\ (vagin\) [i limb (lamin\), cu
form\, m\rime [i culoare diferite, reprezentând caractere de recunoa[tere. Teaca are o

14
parte bazal\ numit\ "nodul tecii", care este mai umflat\ decât restul tecii. Teaca este de
obicei cilindric\, `nchis\ sau deschis\, `nconjur\ internodul pe o anumit\ por]iune [i
poate fi glabr\ (Lolium perenne) sau p\roas\ (Holcus lanatus). Limbul frunzei este liniar,
alungit, bilateral simetric sau asimetric. Acesta poate fi plan [i lat (Bromus inermis),
r\sucit (Nardus stricta), filiform (Agrostis stolonifera), moale (Holcus lanatus) sau aspru
[i rigid (Deschampsia caespitosa). La majoritatea gramineelor limbul frunzei este prelung
ascu]it (Poa trivialis), dar poate fi [i brusc ascu]it (Poa pratensis). Nerva]iunea limbului
este paralel\, cu nervuri sub]iri de aceea[i grosime sau cu cea median\ mai `ngro[at\. La
unele graminee limbul prezint\, longitudinal, numeroase linii albe paralele (celule
buliforme) (Deschampsia caespitosa) sau numai dou\ linii albicioase, de o parte [i de alta
a nervurii mediane (Poa pratensis). Suprafa]a limbului este glabr\ sau p\roas\, de culoare
verde cu nuan]e c\tre violaceu sau g\lbui. Frunzele gramineelor sunt dispuse altern,
unghiul pe care `l fac cu tulpina este ascu]it, `ns\ la multe xerofite (genul Stipa) limbul
are o pozi]ie aproape dreapt\, `mpiedicându-se astfel o prea mare insola]ie.
Ligula este o prelungire membranoas\ a epidermei interne a tecii. Lungimea [i
forma ligulei reprezint\ caractere de deosebire a gramineelor `ntre ele. Astfel, poate lipsi
(Festuca pratensis) sau este `nlocuit\ cu peri[ori (Cynodon dactylon), este lung\ de 5- 6
mm (Agrostis stolonifera), de 2 mm, retezat\ [i fin din]at\ (Bromus inermis), scurt\ [i
obtuz\ (Festuca rubra), cu 2 lobi (Cynosurus cristatus), mai scurt\ la frunzele de la baza
tulpinii (Phleum pratense).
Urechiu[ele (auricule) sunt prelungiri ale bazei limbului, cu rolul de a `nchide
teaca pe care o ]ine astfel strâns\ de tulpin\. Urechiu[ele, ca [i ligula, reprezint\ caractere
de deosebire a gramineelor [i pot fi lungi [i sub]iri (Agropyron repens), scurte [i glabre
(Agropyron pectiniforme), mari [i `nconjur\ tulpina (Lolium multiflorum), mici
(Arrhenatherum elatius) sau pot lipsi (Bromus inermis, Alopecurus pratensis).
Prefolia]ia reprezint\ modul de a[ezare individual\ a frunzelor `n mugure. La
graminee prefolia]ia poate fi: conduplicat\ (cutat\), când limbul este `ndoit `n lungul
nervurii mediane [i cele dou\ jum\t\]i de limb se suprapun (Lolium perenne, Dactylis
glomerata) [i convolut\ (r\sucit\), când limbul este r\sucit `n form\ de sul spre interior
(Lolium multiflorum, Festuca pratensis, Phleum pratense).
Inflorescen]a gramineelor reprezint\ criterii de recunoa[tere a speciilor `n faza
generativ\. Axa inflorescen]ei se formeaz\ prin prelungirea axei tulpinale vegetative [i
are `ntotdeauna o ramificare monopodial\. La nodurile axei inflorescen]ei se prind
spicule]ele, grupate `n spic compus, panicul spiciform [i panicul.
Spicul compus este alc\tuit dintr-un ax articulat (rahis), la c\lcâiele c\ruia se
prind sesil spicule]ele. Când spicule]ele se inser\ pe o singur\ parte a rahisului, formeaz\
un spic unilateral (Nardus stricta); când spicule]ele se prind pe ambele p\r]i ale axului,
formeaz\ un spic bilateral (Lolium perenne); la unele specii spicule]ele se prind pe ax cu
ajutorul unor pedunculi foarte scur]i [i formeaz\ un spic racemiform (Brachypodium

15
sylvaticum); când spicule]ele se fixeaz\ direct pe ramifica]iile inflorescen]ei, acestea
pornind din vârful rahisului, formeaz\ un spic digitat (Cynodon dactylon); când
ramifica]iile inflorescen]ei cu spicule]e pornesc din locuri diferite ale rahisului, dar
apropiate, alc\tuiesc un panicul de spice (Bothriochloa ischaemum), iar când
inflorescen]a este format\ din mai multe spice compuse, fixate pe rahis sub forma unui
racem, alc\tuie[te un racem de spice (Beckmannia eruciformis).
Paniculul spiciform este alc\tuit din spicule]e inserate pe rahis cu ajutorul unor
pedunculi scur]i, formând o inflorescen]\ cilindric\ (Alopecurus pratensis).
Paniculul este format dintr-un ax cu internoduri a c\ror lungime se mic[oreaz\
spre vârf, spicule]ele fixându-se pe ramifica]ii de diferite ordine dispuse etajat. Paniculul
poate fi piramidal (Festuca pratensis), ovoidal (Holcus lanatus), glomerulat (Dactylis
glomerata), lax (Stipa sp.) sau dens (Bromus inermis).
Spicule]ul este forma]iunea de baz\ care intr\ `n componen]a inflorescen]elor
descrise mai sus. Spicule]ul are un ax propriu, format din internoduri scurte, care poart\
florile dispuse alternativ. La baza axului se g\sesc 2-4 (câte 2 la majoritatea speciilor )
bractee, numite glume, care protejeaz\ spicule]ul (fig. 2). Glumele pot fi egale
(Alopecurus pratensis) sau inegale (cea superioar\ mai mare decât cea inferior\) (Bromus
inermis). La cele mai multe graminee glumele sunt separate pân\ la baz\ (genul Phleum),
iar la alte specii sunt total sau par]ial concrescute prin margini (genul Alopecurus);
glumele sunt de regul\ nearistate, rar aristate (Agropyron pectiniforme), glabre (Festuca
pratensis), p\roase pe `ntreaga suprafa]\ (Holcus lanatus), cu peri[ori numai pe nervura
median\ (Phleum pratense). La unele specii, spicule]ul este lipsit de glume (Nardus
stricta) sau poate fi protejat de o singur\ glum\ (genul Lolium), iar alte specii prezint\
trei glume (genul Setaria) sau patru glume (Anthoxanthum odoratum).
Florile, care se prind la nodurile axului spicule]ului, sunt de obicei hermafrodite,
`ns\ la unele specii se afl\ `n spicule] [i 1-2 flori sterile (mascule). Spicule]ul poate avea o
singur\ floare (genurile Phleum, Agrostis, Stipa etc.), dou\ flori (genurile Arrhenatherum
[i Holcus) sau mai multe flori (genurile Lolium, Festuca, Bromus etc.). La baza unei flori
se g\sesc dou\ bractee numite palee, care protejeaz\ organele reproduc\toare (androceul
[i gineceul). Paleea inferioar\ (extern\) poate fi glabr\ sau p\roas\, cu o arist\ apical\,
dorsal\ sau bazal\, cu vârful ascu]it sau rotunjit, uneori bifidat. Paleea superioar\
(intern\) este, de obicei, mai mic\ [i `n general nearistat\. La subsuoara paleei superioare
se g\sesc de regul\ doi solzi[ori numi]i lodicule care au rolul de a ajuta la deschiderea
florii. Sunt graminee la care lodiculele pot lipsi (genurile Anthoxanthum [i Alopecurus),
graminee cu trei lodicule (genul Stipa) sau numai cu o lodicul\ (genul Melica). Androceul
florilor este format, de regul\ din trei stamine, cu filamente dorsifixe [i antere `n form\ de
X. Se `ntâlnesc [i graminee cu o singur\ stamin\ (Vulpia myuros) sau cu dou\ stamine
(Anthoxanthum odoratum). Gineceul florii este alc\tuit dintr-un ovar superior, cu 1-2 (3)

16
carpele concrescute, unilocular, cu stil foarte scurt, terminat cu dou\ stigmate plumoase.
~n ovar se g\se[te un singur ovul, anatrop.

b d

Fig. 2 - Structura unui spicule] uniflor

a - glume; b - palee; c - androceu; d - gineceu

Fructul gramineelor este cariops\ sau pseudocariops\, cu pericarpul concrescut

cu tegumentul semin]ei. La unele specii, fructul r\mâne `mbr\cat `n palee [i `n glume
(Alopecurus pratensis), iar la altele este `nso]it de o floare steril\ (Arrhenatherum elatius)
sau de un spicule] steril (Bothriochloa ischaemum). La spicule]ele multiflore, la
maturitatea fructelor, rahisul se fragmenteaz\ [i r\mân por]iuni din ax fixate la baza
paleei superioare, numite pedicel sau peduncul, care constituie elemente de recunoa[tere a
fructelor de graminee.
S\mân]a este albuminat\ (cu endosperm), având un tegument sub]ire la exterior,
alc\tuit din dou\ straturi de celule; sub tegument se g\se[te albumenul, care prezint\ la
exterior un strat de celule cu aleuron\ [i `n interior celule parenchimatice pline cu
gr\unciori de amidon; embrionul, situat la baza semin]ei, este alc\tuit din radicul\,
protejat\ de o forma]iune `n form\ de man[on (coleoriz\), tigel\, de care se prinde
cotiledonul (scutellum) situat lateral, care separ\ embrionul de endosperm [i gemul\,
format\ din 3-4 frunzi[oare (cea extern\ numit\ coleoptil). La unele graminee, embrionul
mai prezint\ un rudiment al celui de al doilea cotiledon, numit epiblast.
Dezvoltarea [i cre[terea gramineelor. ~n via]a gramineelor din paji[ti se disting
dou\ cicluri succesive sau perioade. Primul ciclu, vegetativ, cuprinde germina]ia
semin]elor, `nfr\]irea [i formarea l\starilor, perioad\ `n care se formeaz\ r\d\cini scurte [i
frunze bazale. La baza frunzelor apar mugurii care dau na[tere la noi l\stari, ce
marcheaz\ `nceputul procesului de `nfr\]ire. Al doilea ciclu, generativ, se caracterizeaz\
prin alungirea l\starilor [i formarea inflorescen]elor, a fructelor [i semin]elor.
~nfr\]irea reprezint\ o important\ `nsu[ire biologic\ a gramineelor [i const\ `n
formarea de l\stari numi]i fra]i, din nodurile de `nfr\]ire situate la baza l\starilor mam\.
Fiecare l\star formeaz\ r\d\cini proprii [i este capabil s\ tr\iasc\ singur. L\starii, ap\ru]i
17
anual, contribuie la sporirea capacit\]ii de formare a masei vegetative [i asigur\
gramineelor o mare dominan]\ `n paji[ti. ~nfr\]irea constituie [i un mijloc de `nmul]ire pe
cale vegetativ\ a gramineelor. ~nfr\]irea gramineelor perene, de[i pare a fi un proces
continuu, se petrece totu[i, cu intensitate mai mare prim\vara [i toamna. Aceast\
periodicitate a ritmului `nfr\]irii se datore[te unor factori de mediu, ca temperatura, durata
de iluminare (lungimea zilei) [i umiditatea solului. Temperatura optim\ a solului pentru
desf\[urarea cu mare intensitate a `nfr\]irii gramineelor perene este de 200C, cu
specificarea c\ la speciile din subfamilia Festucoideae, temperatura optim\ este mai
coborât\ cu 2-120C decât pentru speciile din subfamilia Panicoideae. Lungimea zilei
influen]eaz\ formarea mugurilor la nodul de `nfr\]ire. La cele mai multe graminee, zilele
scurte (de 8-13 ore) intensific\ `nfr\]irea, `n timp ce zilele lungi (peste 12-13 ore),
datorit\ acumul\rii unor fitohormoni, favorizeaz\ `nflorirea [i inhib\ `nfr\]irea.
Umiditatea ridicat\ a solului are influen]\ favorabil\ asupra `nfr\]irii. Starea de fertilitate
a solului (`n special con]inutul ridicat `n azot) ac]ioneaz\ favorabil asupra `nfr\]irii
gramineelor. ~nfr\]irea este condi]ionat\ [i de modul de folosire a paji[tii, de `n\l]imea la
care se face prima recoltare, de concuren]a `ntre specii. Dac\ `n\l]imea de recoltare se
face deasupra apexului (vârful de cre[tere a tulpinii), l\starii continu\ s\ creasc\ [i
num\rul lor va fi redus, iar `nl\turarea apexului la prima recoltare, determin\ formarea
din nodul de `nfr\]ire de noi l\stari viguro[i. P\[unatul gramineelor la `n\l]ime mai mare
de 5-10 cm nu afecteaz\ apexul, `nfr\]irea se reduce, iar produc]iile la ciclurile urm\toare
vor fi mai mici; dar [i p\[unatul excesiv, la o `n\l]ime mai mic\ de 1,5 cm, determin\
reducerea `nfr\]irii. Prin procesul de `nfr\]ire gramineele perene formeaz\ l\stari scur]i,
forma]i numai din frunze [i l\stari alungi]i forma]i din frunze [i tulpini. L\starii alungi]i
care formeaz\ inflorescen]e se numesc l\stari fertili sau generativi, iar cei care poart\
numai frunze se numesc l\stari sterili sau vegetativi.
Diferen]ierea l\starilor alungi]i, `n l\stari generativi sau vegetativi este
determinat\ de specie, condi]iile de mediu [i modul de folosire al paji[tii. Unele graminee
ca: Arrhenatherum elatius, Lolium perenne, Lolium multiflorum formeaz\ l\stari
generativi chiar `n primul an de via]\, iar la majoritatea gramineelor perene, l\starii
generativi se formeaz\ `ncepând cu al doilea an.
L\starii generativi mor dup\ fructificare, `ns\ nodurile de `nfr\]ire `[i continu\
activitatea mai mul]i ani, asigurând perenitatea plantei. Propor]ia dintre l\starii scur]i [i
cei alungi]i este diferit\ de la o specie la alta [i dup\ raportul dintre cele dou\ tipuri de
l\stari, gramineele se `mpart `n trei grupe (Ionel A., V`ntu V., 1999):
- graminee de talie `nalt\ sau de etaj superior la care predomin\ l\starii alungi]i,
cunoscute [i sub denumirea de graminee de fânea]\. Acestei grupe apar]in speciile:
Arrhenatherum elatius, Agropyron repens, Agropyron intermedium, Bromus inermis,
Dactylis glomerata, Lolium multiflorum, Phleum pratense, Calamagrostis arundinacea,
Festuca arundinacea, Glyceria maxima, Typhoides arundinacea, Molinia coerulea etc.;

18
 - graminee de talie mijlocie sau de etaj mediu, cuprinde specii la care propor]ia
dintre l\starii scur]i [i cei alungi]i este aproximativ egal\. Aceste graminee se pot folosi
prin cosit [i prin p\[unat, cum ar fi: Agrostis stolonifera, Agropyron pectiniforme,
Agrostis tenuis, Cynosurus cristatus, Festuca pratensis, Holcus lanatus, Poa pratensis,
Puccinellia distans, Stipa pennata;
- graminee de talie joas\ sau de etaj inferior, se caracterizeaz\ prin predominarea
l\starilor scur]i, cu o mai mare parte a frunzelor situate la baza tulpinilor; speciile
respective se preteaz\ pentru p\[unat, numindu-se [i graminee de p\[une. Din aceast\
grup\ fac parte: Cynodon dactylon, Agrostis rupestris, Festuca pseudovina, Festuca
valesiaca, Nardus stricta, Festuca rupicola, Poa bulbosa etc.
Dup\ pozi]ia l\starului fa]\ de teaca frunzei `n axila c\reia se dezvolt\, `nfr\]irea
poate fi extravaginal\ (când l\starul str\bate teaca frunzei) sau intravaginal\ (când
l\starul r\mâne `ntre tulpin\ [i teaca frunzei).
Dup\ modul cum se formeaz\ tufa prin `nfr\]ire, gramineele perene se `mpart `n
patru grupe: graminee stolonifere, graminee cu tuf\ rar\, graminee cu tuf\ mixt\,
graminee cu tuf\ deas\.
Gramineele stolonifere formeaz\ ramifica]ii bazale (stoloni sau rizomi)
orizontale, subterane, la 5-20 cm adâncime sau supraterestre, sub forma unor tulpini
târâtoare. De la nodurile stolonilor apar r\d\cini adventive [i l\stari supratere[tri care la
rândul lor emit noi stoloni [i l\stari, asigurând astfel `nmul]irea vegetativ\ a plantelor
(fig. 3).
Solurile afânate, bogate `n elemente nutritive (`n special azot), bine aprovizionate
cu ap\, sunt favorabile pentru formarea de noi stoloni. Pe m\sur\ ce solul se b\t\tore[te [i
regimul de aera]ie se `nr\ut\]e[te, noile genera]ii de stoloni se formeaz\ `n straturile
superficiale ale solului, care sunt mai bine aerate, `ns\ mai slab aprovizionate cu ap\.

Fig. 3 ~nfr\]irea la gramineele stolonifere

Datorit\ lipsei sau insificien]ei apei din sol, formarea unor noi genera]ii de stoloni
`nceteaz\, plantele `ncep s\ se r\reasc\ [i dispar treptat din vegeta]ia paji[tilor. Datorit\
modului de `nfr\]ire, gramineele cu stoloni nu formeaz\ stratul de ]elin\, producându-se

19
u[or b\t\torirea solului `n timpul p\[unatului, `ncât paji[tile respective se vor folosi mai
ales prin cosit.
Gramineele cu stoloni se `nmul]esc activ [i pe cale vegetativ\. Din grupa
gramineelor stolonifere fac parte speciile: Bromus inermis, Agropyron repens,
Calamagrostis epigeios, Glyceria maxima, Typhoides arundinacea, Beckmannia
eruciformis, Phragmites communis, Poa compressa, P. trivialis, Brachypodium pinnatum
[.a. cu stoloni subterani, iar cu stoloni supratere[tri: Cynodon dactylon [i uneori Agrostis
stolonifera.
Gramineele cu tuf\ rar\ au nodul de `nfr\]ire situat 4-5 cm adâncime `n sol. Din
acest nod pornesc l\stari care cresc oblic pân\ la suprafa]a solului [i apoi paralel cu
l\starul mam\, formându-se astfel o tuf\ lax\, goal\ `n interior, când plantele
`mb\trânesc. ~nmul]irea are loc numai pe cale generativ\, perenitatea plantelor fiind
asigurat\ de nodurile de `nfr\]ire ale noilor l\stari (fig. 4).

Fig. 4 ~nfr\]irea la gramineele cu tuf\ rar\

Plantele din aceast\ grup\ au cerin]e moderate fa]\ de afânarea solului [i se

dezvolt\ bine pe terenurile fertile, normal aprovizionate cu ap\, iar pe paji[ti formeaz\ o
]elin\ puternic\ [i elastic\.
Gramineele cu tuf\ rar\ acoper\ bine terenul, creând un covor ierbos `ncheiat,
majoritatea sunt plante valoroase din punct de vedere furajer [i se preteaz\ `n func]ie de
talie [i etajare, la folosire prin cosit, p\[unat sau mixt. Multe din aceste specii sunt
cultivate singure sau `n amestec cu leguminoase, pentru `nfiin]area paji[tilor temporare.
Dintre gramineele cu tuf\ rar\ men]ion\m: Phleum pratense, Dactylis glomerata,
Arrhenatherum elatius, Lolium perenne, Cynosurus cristatus, Agropyron pectiniforme,
Trisetum flavescens, Bromus erectus, Anthoxanthum odoratum etc.
Gramineele cu tuf\ mixt\ se caracterizeaz\ prin nodul de `nfr\]ire situat la
adâncimea de 2-3 cm `n p\mânt, din care se formeaz\ tulpini scurte, subterane (rizomi).
Din mugurii de pe rizomi apar l\stari ce `nfr\]esc dup\ tipul gramineelor cu tuf\ rar\. ~n
acest fel iau na[tere tufe rare legate `ntre ele prin rizomi scur]i. Aceste graminee acoper\

20
bine solul cu vegeta]ie [i formeaz\ o ]elin\ elastic\, rezistent\ la p\[unat (fig. 5). Acest
mod de `nfr\]ire este caracteristic speciilor: Poa pratensis, Alopecurus pratensis [i
Festuca rubra.
Gramineele cu tuf\ deas\ au nodul de `nfr\]ire foarte aproape sau la suprafa]a
solului, din care pornesc l\stari foarte apropia]i unii de al]ii [i care, de regul\, nu str\bat
totdeauna teaca frunzei, formând tufe compacte (fig. 6).
Acest mod de `nfr\]ire determin\ o mare rezisten]\ `n condi]ii de via]\
neprielnice altor graminee (compactitatea solului, insuficien]a aerului [i a rezervei de
substan]e nutritive). Acestea au vivacitate mare [i nu pot fi concurate de gramineele din
celelalte grupe. P\r]ile subterane ale plantelor au posibilitatea s\ se aprovizioneze cu
oxigenul necesar rezultat din metabolismul celular al frunzelor, prin intermediul unor
r\d\cini mai groase [i mai pu]in ramificate, prev\zute cu ]esuturi speciale conduc\toare
de aer. ~n dese cazuri hrana este procurat\ prin intermediul ciupercilor cu care tr\iesc `n
simbioz\. Datorit\ acestor particularit\]i, gramineele cu tuf\ deas\ se pot men]ine mul]i
ani pe paji[tile cu stratul de ]elin\ gros [i compact.

Fig. 5 ~nfr\]irea la gramineele cu

Fig. 6 ~nfr\]irea la gramineele cu tuf\ deas\
tuf\ mixt\

Gramineele cu tuf\ deas\ dau produc]ii mici [i de calitate inferioar\, iar `n cazul
când unele specii sunt mai productive, calitatea nutre]ului este slab\. Din aceast\ grup\
fac parte: Nardus stricta, Festuca pseudovina, F. amethystina, F. valesiaca, Stipa
lessingiana, S. capillata, S. pennata, Poa violacea, Molinia coerulea, Deschampsia
caespitosa etc.
Acumularea biomasei vegetale supraterestre. Procesul de acumulare a
biomasei vegetale supraterestre are loc `ncepând de la desprim\v\rare [i continu\ pân\
toamna, cu o pauz\ `n timpul verii. Cea mai intens\ acumulare are loc din prim\var\ pân\
`n luna iunie. ~n primele 10-15 zile dup\ pornirea vegeta]iei, cre[terea plantelor se face pe
seama rezervelor de hran\ `nmagazinate la nivelul nodurilor de `nfr\]ire, r\d\cinilor,
bulbilor, rizomilor. Rezervele de hran\ scad pân\ la fructificare, dup\ care `ncep s\
creasc\ pân\ toamna, la apari]ia temperaturilor sc\zute.
Acumularea biomasei vegetative supraterestre se coreleaz\ pozitiv cu fazele de
dezvoltare a plantei pân\ la `nflorit, dup\ care urmeaz\ o perioad\ de descre[tere, pân\ la
scuturarea frunzelor.
21
 ~nflorirea gramineelor reprezint\ o etap\ important\ `n via]a acestora, deoarece
are drept rezultat formarea fructelor [i semin]elor, ceea ce asigur\ perpetuarea speciilor.
Procesul de `nflorire are loc spre sfâr[itul primului ciclu vegetativ [i numai `n condi]ii
favorabile de clim\ [i sol. Pentru a `nflori plantele parcurg mai multe etape:
- induc]ia floral\, de natur\ biochimic\, marcheaz\ `nceputul perioadei
generative;
- formarea inflorescen]ei, cre[terea acesteia pân\ la circa 10 cm deasupra solului
[i formarea componentelor florii;
- `nspicarea;
- `nflorirea-fecundarea, marcheaz\ sfâr[itul cre[terii tulpinii [i inflorescen]ei [i
`nceputul form\rii semin]elor.
Primele dou\ faze se desf\[oar\ `n burduf, sub protec]ia tecilor frunzelor. Din
momentul form\rii inflorescen]ei, intensitatea `nfr\]irii se reduce [i se impune ca
`nceputul p\[unatului s\ nu dep\[easc\ aceast\ faz\. Folosirea paji[tilor prin p\[unat
pân\ toamna târziu, prim\vara prea devreme, supra`nc\rcarea cu animale etc., duc la
reducerea ratei de acumulare a biomasei vegetale, la degradarea covorului ierbos [i la
mic[orarea produc]iei.
Ot\virea gramineelor este `nsu[irea specific\ gramineelor de a-[i reface masa
organelor aeriene dup\ folosire prin p\[unat sau cosit. Regenerarea are loc pe seama
form\rii de noi l\stari, alungirea `n continuare a tulpinilor la care apexul nu a fost t\iat [i
prin alungirea frunzelor la care nu a fost afectat ]esutul meristematic. Ot\virea
influen]eaz\ produc]ia [i contribuie la o mai bun\ repartizare a acesteia `n timpul
perioadei de vegeta]ie.
Procesul de ot\vire se caracterizeaz\ prin vitez\, energie [i capacitate de ot\vire:
- viteza de ot\vire exprim\ timpul necesar plantelor de a se reface pentru o nou\
folosire prin cosit sau p\[unat;
- energia de ot\vire reprezint\ num\rul de regener\ri `n cursul unei perioade de
vegeta]ie [i se exprim\ prin num\rul de coase la fâne]e [i prin num\rul ciclurilor de
p\[unat la p\[uni;
- capacitatea de ot\vire se refer\ la cantitatea de mas\ vegetal\ (fân sau mas\
verde) care se realizeaz\ `n urma procesului de ot\vire.
~n func]ie de viteza [i energia de ot\vire, gramineele din paji[ti pot fi grupate
astfel:
- graminee cu ot\vire rapid\, de la care se ob]in 2-3 coase pentru fân sau 4-5
cicluri de p\[unat: Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Lolium perenne, Lolium
multiflorum;
- graminee cu ot\vire moderat\, de la care se pot ob]ine 2 coase pentru fân,
respectiv 3-4 cicluri de p\[unat: Festuca pratensis, Phleum pratense, Alopecurus
pratensis, Trisetum flavescens etc.;

22
 - graminee cu ot\vire lent\ care dau o singur\ coas\ sau 2 cicluri de p\[unat,
`ntr-o perioad\ de vegeta]ie: Agrostis stolonifera, Agrostis tenuis, Bromus inermis,
Festuca rubra etc. .
Ot\virea este influen]at\ de regimul de ap\ [i de aer din sol. O deosebit\
importan]\ revine cantit\]ilor de substan]\ de rezerv\ [i mai ales de glucide solubile de
care dispune planta `n perioada care urmeaz\ dup\ recoltare, când are loc procesul
migr\rii acestora din organele `n care s-au acumulat c\tre p\r]ile aeriene.
Ot\virea mai depinde de `nsu[irile speciilor, faza de cre[tere `n momentul
folosirii [i de modul de folosire al paji[tii.
Regenerarea gramineelor este mai energic\ atunci când folosirea lor are loc `n
momentul `nfr\]irii [i scade pe m\sur\ ce plantele se apropie de maturitate.
Aprovizionarea cu ap\ [i substan]e nutritive (mai ales cu azot) stimuleaz\ regenerarea
gramineelor. Insuficien]a apei `n sol, `nso]it\ de temperaturi ridicate, reduce s-au
`nceteaz\ ot\virea (fenomen caracteristic paji[tilor din regiunile de step\ [i silvostep\).
Recolt\rile de la suprafa]a solului, când uneori se `ndep\rteaz\ aproape total masa
vegetativ\ aerian\, sunt mai d\un\toare pentru refacerea plantelor decât recolt\rile
repetate f\cute la `n\l]imea optim\, ducând la mic[orarea produc]iei [i la scurtarea duratei
vie]ii plantelor.
Ritmul de dezvoltare [i vivacitatea gramineelor. Ritmul de dezvoltare
reprezint\ timpul necesar parcurgerii tuturor fenofazelor, de la r\s\rire pân\ la coacerea
semin]elor. ~n procesul de cre[tere, gramineele perene parcurg urm\toarele fenofaze:
`nfr\]irea, alungirea paiului, `nspicarea, `nflorirea, fructificarea [i coacerea semin]elor.
Vivacitatea este durata vie]ii de la germina]ie pân\ la moartea celui din urm\
l\star al tufei, rezultat dintr-o s\mân]\. ~ntre ritmul de dezvoltare [i vivacitate exist\ o
strâns\ corela]ie: la un ritm rapid de dezvoltare corespunde o vivacitate scurt\ [i invers.
Pe baza acestor `nsu[iri, gramineele au fost `mp\r]ite `n mai multe grupe:
- Graminee cu ritm de dezvoltare rapid [i vivacitate scurt\. Acestea fructific\ `n
anul sem\natului, dau produc]ii maxime `n al doilea sau al treilea an [i tr\iesc 2-4 ani:
Lolium multiflorum (tr\ie[te 1-2 ani), Lolium perenne (2-4 ani), Arrhenatherum elatius
(3-4 ani) [.a. .
- Graminee cu ritm de dezvoltare mijlociu [i vivacitate mijlocie. Acestea
fructific\ `n anul al doilea de la sem\nat, dau produc]ii maxime `n cel de al treilea an [i
tr\iesc 5-8 ani. Din aceast\ grup\ fac parte: Dactylis glomerata, Cynosurus cristatus,
Festuca pratensis, Phleum pratense [.a. .
- Graminee cu ritm de dezvoltare lent [i vivacitate mare. Aceste specii fructific\
`n al doilea [i al treilea an, dau produc]ii maxime `n al treilea [i al patrulea an, tr\iesc 10
ani sau mai mult: Bromus inermis, Poa pratensis, Festuca rubra, Agrostis stolonifera,
Alopecurus pratensis [.a. .

23
 - Graminee cu ritm de dezvoltare foarte lent [i vivacitate foarte mare. Aceste
graminee formeaz\ mai târziu l\stari generativi, dau produc]ii maxime `n al cincilea - al
optulea an [i tr\iesc zeci de ani: Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Festuca
rupicola [.a. .
~n general, condi]iile favorabile de mediu [i folosirea ra]ional\, determin\
prelungirea considerabil\ a vivacit\]ii.
Odat\ cu vârsta au loc [i modific\ri importante ca de exemplu: reducerea
`n\l]imii l\starilor, mic[orarea inflorescen]elor [i a produc]iei de s\mân]\, sc\derea
con]inutului de elemente minerale din frunze, sc\derea intensit\]ii respira]iei [i a
fotosintezei, mic[orarea con]inutului de clorofil\, care duc la realizarea unor produc]ii
mai mici [i `n cele din urm\ la moartea plantelor.
Precocitatea gramineelor, se refer\ la perioada de timp de la pornirea `n
vegeta]ie pân\ la `nspicare. Sub acest aspect, gramineele se `mpart `n urm\toarele grupe:
- foarte timpurii (precoce), care `nspic\ la circa 30-40 zile de la pornirea `n
vegeta]ie: Arrhenatherum elatius, Alopecurus pratensis, Anthoxanthum odoratum, Poa
pratensis, P. bulbosa;
- semitimpurii (intermediare), `nspic\ dup\ 50-60 zile de la pornirea vegeta]iei:
Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Lolium perenne, Agropyron pectiniforme;
- târzii (tardive), `nspic\ dup\ 60-70 zile de la pornirea `n vegeta]ie: Phleum
pratense, Bromus inermis, Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Bothriochloa
ischaemum.
Prin lucr\ri de ameliorare s-au ob]inut soiuri cu precocit\]i diferite, `n cadrul
aceleia[i specii, ceea ce reprezint\ o importan]\ deosebit\ deoarece se pot realiza
“conveiere verzi de paji[ti” cu scopul asigur\rii ritmice a nutre]ului verde.
Acumularea substan]elor de rezerv\. Aceasta reprezint\ o `nsu[ire specific\
plantelor perene, deoarece ele trebuie s\ supravie]uiasc\ `n perioadele de repaus, când
fotosinteza este slab\, iar p\r]ile vii ale plantelor sunt `n stare latent\. ~n aceste perioade
are loc un consum de substan]e de rezerv\ `n procesul de respira]ie [i de cre[tere, care se
o
poate desf\[ura chiar când temperatura coboar\ sub 0 C. Substan]ele de rezerv\ sunt
folosite [i `n timpul perioadei de vegeta]ie, dup\ cosit [i p\[unat, când procesul de
fotosintez\ este `ntrerupt.
La unele graminee substan]ele de rezerv\ sunt localizate la baza l\starilor
bulbiform `ngro[a]i (Phleum pratense, Poa bulbosa, Arrhenatherum elatius), la altele la
baza frunzelor (Poa pratensis, Lolium perenne, Festuca pratensis, Dactylis glomerata)
sau `n internodurile scurte de la baza l\starilor, `n stoloni [i rizomi.
Substan]ele de rezerv\ se acumuleaz\ `n cantit\]i mai mari toamna, când
procesele de cre[tere sunt mult diminuate, `ns\ fotosinteza este `nc\ foarte ridicat\.
Acumularea substan]elor de rezerv\ se continu\ prim\vara, mai ales dup\ formarea unui
aparat foliar dezvoltat [i care are o mare suprafa]\ de asimilare. La `nspicare, acumularea

24
substan]elor de rezerv\ este dep\[it\ de consumul acestora, iar dup\ fructificare
substan]ele de rezerv\ `ncep s\ creasc\ din nou. Acumularea [i dinamica substan]elor de
rezerv\ prezint\ pentru gramineele de paji[ti o importan]\ deosebit\, deoarece
influen]eaz\ `n mare m\sur\ nivelul produc]iei.

1.2.1.2 Particularit\]i fiziologice

Cerin]e fa]\ de ap\. Datorit\ regener\rii de mai multe ori `n cursul perioadei de
vegeta]ie, gramineele perene sunt mari consumatoare de ap\. Coeficientul de transpira]ie
la gramineele din paji[ti este de 1,5-2 ori mai mare decât la cereale, oscilând `ntre 500 [i
1000. La gramineele de pe p\[uni, consumul de ap\ este mai moderat, `ns\ constant pe
`ntreaga perioad\ de vegeta]ie, iar la gramineele de pe fâne]e este mai mare [i variaz\ `n
cursul anului `n func]ie de fenofaze (mai mic la pornirea `n vegeta]ie [i la fructificare [i
mai mare `n timpul cre[terii tulpinii). Dup\ cerin]ele fa]\ de ap\ gramineele perene se
`mpart `n mai multe grupe:
- graminee xerofile, adaptate la condi]ii de secet\ de lung\ durat\, r\spândite `n
paji[ti de step\, silvostep\ [i pe coastele uscate `nsorite din zona de p\dure: Bothriochloa
ischaemum, Festuca valesiaca, Bromus erectus, Cynodon dactylon, Stipa capillata, S.
lessingiana etc.;
- graminee mezofile, cu cerin]e moderate fa]\ de ap\, nu rezist\ la secet\
prelungit\ [i sunt r\spândite `n paji[tile din zona de p\dure sau `n luncile râurilor din
zona de step\ [i silvostep\: Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Festuca
pratensis, Phleum pratense, Poa pratensis etc.;
- graminee xero-mezofile, ocup\ o pozi]ie intermediar\ `ntre gramineele xerofile
[i cele mezofile: Bromus inermis, Agropyron pectiniforme, Koeleria cristata etc.;
- graminee higrofile, cu cerin]e mari fa]\ de ap\, cresc `n sta]iuni umede sau
foarte umede: Alopecurus ventricosus, Glyceria maxima, G. fluitans, Poa palustris,
Typhoides arundinacea etc.;
- graminee mezo-higrofile, cresc `n sta]iuni umede: Festuca arundinacea,
Beckmannia eruciformis, Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis etc.;
- graminee hidrofile, cresc `n mediul acvatic: Phragmites australis.
D\un\toare este insuficien]a apei prim\vara [i `n perioadele urm\toare cositului
[i p\[unatului, deoarece stânjene[te sau reduce procesele de `nfr\]ire [i ot\vire.
Umiditatea `n exces `mpiedic\ p\trunderea aerului `n sol, creându-se condi]ii nefavorabile
pentru numeroase specii de graminee, `ndeosebi pentru cele stolonifere.
Cerin]e fa]\ de c\ldur\. Gramineele perene sunt adaptate la temperaturi foarte
variate, majoritatea suport\ temperaturile sc\zute din timpul iernii sau cele ridicate din
cursul verii. Temperatura are mare influen]\ asupra `nfr\]irii, dar [i asupra cre[terii,
proces care are loc cu intensitate mare la temperatura de 15-210C. Rezisten]\ mai mare la
temperaturi sc\zute au gramineele cu con]inut mai ridicat de substan]\ uscat\, cele care
formeaz\ l\stari cu port aplecat pe suprafa]a solului, precum [i cele care pornesc `n
25
vegeta]ie mai târziu [i `[i `nceteaz\ cre[terea toamna mai devreme. Cositul [i p\[unatul
pân\ toamna târziu, `n preajma apari]iei `nghe]urilor, nu permit plantelor s\-[i acumuleze
substan]ele de rezerv\ necesare iern\rii [i reduc rezisten]a la `nghe]. Gramineele perene
devin sensibile la varia]iile bru[te de temperatur\ care se produc la `nceputul prim\verii.
Dup\ Kolosova, A.V. - 1955 (citat de Panait V.-1978), gramineele perene cele mai
rezistente la `nghe] sunt: Agropyron pectiniforme, A. repens, Agrostis stoloniferea,
Alopecurus pratensis, Festuca rupicola, Phleum pratense, Poa pratensis etc., iar cele mai
pu]in sensibile sunt speciile: Arrhenatherum elatius, Lolium perenne, L. multiflorum,
Dactylis glomerata, Festuca pratensis etc. .
~n func]ie de cerin]ele fa]\ de c\ldur\, gramineele se `mpart `n [ase grupe (Csüros
{t. [i col., 1970):
- graminee criofile, suport\ temperaturi foarte mici : Nardus stricta, Festuca
ovina ssp. sudetica etc.;
- graminee microterme, suport\ temperaturi mici: Phleum pratense, Festuca
rubra etc.;
- graminee mezoterme, cu cerin]e mijlocii fa]\ de temperatur\: Arrhenatherum
elatius, Dactylis glomerata, Cynosurus cristatus, Bromus erectus etc.;
- graminee termofile, prefer\ temperaturi mai ridicate pentru cre[tere: Bromus
inermis, Koeleria cristata, Puccinellia distans etc.;
- graminee megaterme, rezist\ la temperaturi ridicate [i se `ntâlnesc pe versan]i
`nsori]i: Stipa capillata, S. lessingiana, Bothriochloa ischaemum, Festuca valesiaca etc..
Fertilizarea corespunz\toare a paji[tilor [i folosirea lor ra]ional\ m\resc rezisten]a
gramineelor perene la temperaturile sc\zute din timpul iernii.
Cerin]e fa]\ de lumin\. Gramineele perene din paji[ti prezint\ cerin]e diferite
fa]\ de lumin\. Astfel, sunt graminee care suport\ bine umbrirea sau care necesit\ o
iluminare mai bun\. Suport\ bine umbrirea speciile: Bromus mollis, Poa trivialis, Molinia
coerulea; pot suporta o umbrire moderat\ speciile: Dactylis glomerata, Holcus lanatus,
Brachypodium pinnatum, Agrostis stolonifera; necesit\ o bun\ iluminare speciile:
Festuca rubra, Agrostis tenuis, Arrhenatherum elatius etc.. Folosirea paji[tilor prin
p\[unat asigur\ plantelor mai mult\ lumin\ [i ca urmare se poate dirija structura
covorului ierbos. Se poate interveni pentru modificarea acestui factor de vegeta]ie prin
fertilizare, schimbarea modului de folosire a paji[tii, alegerea speciilor la alc\tuirea
amestecului de ierburi pentru `nfiin]area paji[tilor temporare, frecven]a cosirilor, etc. .
Cerin]e fa]\ de elementele nutritive. Gramineele perene de paji[ti sunt mari
consumatoare de elemente nutritive. ~n general, gramineele consum\ cantit\]i mai mari de
azot (plante nitrofile), având cerin]e mai mici fa]\ de fosfor, potasiu, calciu. Dup\ modul
cum `[i procur\ hrana din sol, gramineele, `n majoritate, sunt autotrofe, `ns\ sunt [i unele
micotrofe. Gramineele autotrofe `[i procur\ singure elementele nutritive din sol [i
reac]ioneaz\ bine la administrarea `ngr\[\mintelor. ~n aceast\ grup\ intr\ gramineele

26
stolonifere, cu tuf\ rar\ [i cu tuf\ mixt\. Gramineele micotrofe `[i procur\ elementele
nutritive cu ajutorul ciupercilor simbiotice, care formeaz\ micorize cu r\d\cinile lor.
Micotrofismul este caracteristic gramineelor cu tuf\ deas\, care reac]ioneaz\ mai slab la
aplicarea `ngr\[\mintelor.
~n raport cu cerin]ele cantitative fa]\ de con]inutul solului `n elemente nutritive,
gramineele se `mpart `n mai multe grupe:
- graminee oligotrofe, au cerin]e reduse fa]\ de elementele nutritive [i se `ntâlnesc
pe soluri slab fertile: Bothriochloa ischaemum, Nardus stricta, Festuca pseudovina,
Molinia coerulea, Anthoxanthum odoratum etc.;
- graminee mezotrofe, cu cerin]e moderate fa]\ de fertilitatea solului, ca: Phleum
pratense, Festuca rubra, Cynosurus cristatus, Agrostis tenuis, Alopecurus pratensis etc.;
- graminee eutrofe, cu cerin]e mari fa]\ de elementele nutritive, g\sesc condi]ii
optime de cre[tere pe soluri fertile: Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Lolium
perenne, Trisetum flavescens, Festuca pratensis etc. .
Cerin]e fa]\ de sol. Textura [i reac]ia solului determin\ produc]ia, calitatea
furajului [i r\spândirea gramineelor. Pe solurile mai u[oare, cu textur\ nisipo-lutoas\ sau
nisipoas\ (soluri aluvionare), cresc graminee stolonifere, ca Bromus inermis, Agropyron
repens, Cynodon dactylon etc., pe soluri grele (argiloase) [i umede sunt mai frecvente
gramineele cu tuf\ deas\ ca Deschampsia caespitosa, iar pe solurile mijlocii (lutoase [i
luto-argiloase), se `ntâlnesc graminee cu tuf\ rar\ [i mixt\, ca Lolium perenne, Dactylis
glomerata, Festuca pratensis, F. rubra, Poa pratensis etc. .
Gramineele perene sunt, `n majoritate, adaptate la o reac]ie slab acid\ pân\ la
neutr\ (pH = 5,8-6,8). Dup\ adaptarea gramineelor fa]\ de reac]ia solului se pot deosebi
urm\toarele grupe:
- graminee acidofile, cresc pe soluri cu pH<5: Nardus stricta, Deschampsia
caespitosa, D. flexuosa, Festuca rupicola etc.;
- graminee acidofile - moderat acidofile, `ntâlnite pe soluri cu pH = 5-6:
Calamagrostis arundinacea, Phleum alpinum etc.;
- graminee moderat acidofile - slab acidofile, pe soluri cu pH = 6-6,5: Cynosurus
cristatus, Festuca vaginata;
- graminee slab acidofile-neutrofile, `ntâlnite pe soluri cu pH = 6,5-7 : Bromus
erectus, Dactylis glomerata, Arrhenatherum elatius, Festuca valesiaca etc.;
- graminee neutro-bazifile, cresc pe soluri cu pH> 7: Alopecurus geniculatus,
Bothriochloa ischaemum, Poa bulbosa, Stipa capillata, S. lessingiana etc.;
- graminee indiferente, `ntâlnite pe soluri de la slab acide la cele bazice:
Agropyron repens, Agrostis tenuis, A. stolonifera, Briza media, Anthoxanthum odoratum,
Cynodon dactylon, Festuca pratensis, Poa pratensis.
Pe soluri slab salinizate se `ntâlnesc speciile: Festuca pseudovina, Puccinellia
distans, Agropyron pectiniforme, Poa bulbosa.

27
 Exigen]a gramineelor fa]\ de aerul din sol este dependent\ mai ales de modul de
`nfr\]ire: cu cât adâncimea la care se formeaz\ nodul de `nfr\]ire este mai mare, cu atât
sunt mai ridicate cerin]ele fa]\ de aer. Astfel, gramineele stolonifere sunt cele mai
preten]ioase, iar gramineele cu tuf\ deas\ sunt cele mai pu]in preten]ioase; gramineele cu
tuf\ mixt\ [i cu tuf\ rar\ au cerin]e moderate fa]\ de aerul din sol.

1.2.1.3 Valoarea economic\ a gramineelor

Valoarea economic\, no]iune cu con]inut complex, se apreciaz\ prin produc]ia
ob]inut\ [i prin valoarea furajer\ a plantelor.
Produc]ia gramineelor din paji[ti este determinat\ de particularit\]ile biologice,
de condi]iile de mediu [i de modul de folosire. Gramineele de talie `nalt\, cu multe frunze
tulpinale [i care ot\vesc repede, dau produc]ii mari, iar cele de talie joas\ [i cele cu vitez\
mic\ de ot\vire, dau produc]ii mici. Produc]ia gramineelor variaz\ [i `n func]ie de soi [i `n
cadrul aceluia[i soi, dup\ modul de folosire: cosit sau p\[unat. De asemenea, produc]ia
gramineelor se afl\ sub influen]a direct\ a complexului factorilor `nconjur\tori. De
exemplu, pentru paji[tile de munte este caracteristic fenomenul descre[terii produc]iei, pe
m\sur\ ce cre[te altitudinea, ca urmare a modului diferit de manifestare a factorilor de
mediu (regimul de precipita]ii [i temperatur\, gradul de aprovizionare a solului cu
elemente nutritive etc.). Produc]ia gramineelor din paji[ti este neuniform\ `n cursul
perioadei de vegeta]ie, fiind influen]at\ de regimul de precipita]ii [i de c\ldur\. ~n zonele
cu precipita]ii sc\zute, cele mai mari produc]ii se `nregistreaz\ la primul ciclu de
vegeta]ie. ~n timpul verii, când precipita]iile sunt reduse [i temperaturile ridicate, se ob]in
produc]iile cele mai mici, pentru ca spre toamn\ acestea s\ creasc\, f\r\ `ns\ a ajunge la
nivelul produc]iilor de la primele cicluri de vegeta]ie.
Valoarea furajer\ a gramineelor din paji[ti se apreciaz\ dup\ compozi]ia
chimic\, gradul de consumabilitate [i digestibilitatea substan]elor nutritive din plante.
Compozi]ia chimic\ a gramineelor depinde de specie, condi]iile de cre[tere, faza
de dezvoltare `n momentul folosirii (tab. 3). ~n mod obi[nuit se ia `n considera]ie
con]inutul plantelor `n protein\ brut\ [i celuloz\, calciu, fosfor, precum [i raportul dintre
ele. Sunt valoroase speciile: Agrostis stolonifera, Bromus inermis, Festuca pratensis, F.
rubra, Lolium perenne, L. multiflorum, Dactylis glomerata, Phleum pratense, Poa
pratensis, Arrhenatherum elatius, etc. . Con]inut relativ sc\zut de protein\ [i ridicat `n
celuloz\ caracterizeaz\ speciile: Stipa capillata, S. lessingiana, Koeleria cristata,
Bothriochloa ischaemum, Nardus stricta, Deschampsia caespitosa etc.
Gradul de consumabilitate sau de folosin]\, este un indice deosebit de valoros [i
u[or de apreciat `n activitatea practic\, el variind mult de la o specie la alta, fiind
influen]at de starea de satura]ie a animalelor, faza de dezvoltare `n care se g\se[te planta
`n momentul folosirii, compozi]ia floristic\ a paji[tii etc. Dup\ gradul de consumabilitate,
gramineele din paji[ti se `mpart `n mai multe grupe:

28
 - graminee cu grad ridicat de consumabilitate, cuprinzând speciile cele mai
valoroase de nutre]: Lolium perenne, Festuca pratensis, Phleum pratense, Lolium
multiflorum, Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Poa pratensis, Alopecurus
pratensis etc.;
- graminee cu grad mijlociu de consumabilitate: Agropyron pectiniforme, Phleum
phleoides, Agrostis tenuis etc.;
- graminee cu grad sc\zut de consumabilitate, sunt consumate numai `n primele
faze de cre[tere: Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Calamagrostis arundinacea,
Stipa capillata, Brachypodium pinnatum etc.

Tabelul 3
Compozi]ia chimic\ la Dactylis glomerata (% din SU; V. Panait, 1969)

Fazele de vegeta]ie Organele analizate la `nflorire

Componente ~nceputul Sfâr[itul Inflores- Planta
Fructif. Frunze Tulpini
`nfloririi `nfloririi cen]e `ntreag\
PB 17,1 10,2 5,5 13,9 6,0 7,8 9,2
CB 27,7 31,7 36,3 19,8 36,4 33,4 34,1
Gr\simi 2,7 4,3, 2,4 2,4 2,0 2,9 2,4
Subst. neazotate 42,3 42,5 48,4 55,7 47,7 45,6 45,9
Cenu[\ 10,2 11,3 7,4 8,2 7,9 10,3 8,3

~n covorul vegetal al paji[tilor se g\sesc pu]ine specii de graminee neconsumate

sau toxice: Anthoxanthum odoratum, Deschampsia flexuosa, Stipa pennata, Glyceria
maxima (specie toxic\ `ntâlnit\ `n paji[tile cu exces de ap\, produce intoxica]ii grave la
animale `n primele faze de vegeta]ie).
Digestibilitatea substan]elor nutritive a gramineelor din paji[ti, este diferit\ de la
o specie la alta [i variaz\ foarte mult `n func]ie de stadiul de cre[tere [i dezvoltare. Astfel,
pe m\sur\ ce planta se apropie de fructificare, digestibilitatea scade, ca rezultat al
reducerii raportului dintre frunze [i tulpini, acestea din urm\ fiind mai bogate `n celuloz\
(substan]\ cu coeficient redus de digestibilitate). Digestibilitatea gramineelor din paji[ti
se stabile[te experimental, `ns\ unele indica]ii la aceast\ `nsu[ire se pot ob]ine `n func]ie
de gradul de consumabilitate, `n sensul c\ `ntre aceast\ `nsu[ire [i digestibilitate este un
raport direct.
Valoarea furajer\ a gramineelor a fost studiat\ de numero[i cercet\tori, care au
f\cut [i clasificarea lor dup\ aceast\ `nsu[ire. Pentru ]ara noastr\ Csüros {t. [i col., 1970
au stabilit o scar\ de apreciere cu opt trepte:

plante toxice ………………………………………….. nota -2

plante d\un\toare …………………………………….. nota -1
plante f\r\ valoare furajer\ …………………………... nota 0

29
 plante cu valoare furajer\ slab\ ……………………… nota 1
plante cu valoare furajer\ mic\ ……………………… nota 2
plante cu valoare furajer\ mijlocie …………...……… nota 3
plante cu valoare furajer\ bun\ ………………………. nota 4
plante cu valoare furajer\ foarte bun\ ……………….. nota 5

Dup\ valoarea economic\, gramineele perene din paji[ti se `mpart `n trei grupe:
- Graminee cu valoare economic\ ridicat\: Dactylis glomerata, Arrhenatherum
elatius, Bromus inermis, Lolium perenne, Phleum pratense, Festuca pratensis, Poa
pratensis etc.;
- Graminee cu valoare economic\ mijlocie: Agrostis stolonifera, A. tenuis,
Agropyron pectiniforme, Festuca valesiaca, F. rubra, Cynosurus cristatus etc.;
- Graminee cu valoare economic\ redus\: Festuca ovina ssp sudetica, Nardus
stricta, Deschampsia caespitosa, Stipa capillata, S. lessingiana, S. pennata etc.

1.2.1.4 R\spândirea gramineelor

Gramineele perene, fiind adaptate la condi]ii ecologice diferite, se `ntâlnesc `n
toate zonele naturale din ]ar\ [i pe toate tipurile de paji[ti. Nu se pot trasa grani]e precise
ale r\spândirii gramineelor pe zone naturale datorit\ plasticit\]ii ecologice mari a
acestora, `ns\ se poate stabili o anumit\ repartizare a lor. Astfel, `n paji[tile din zonele de
step\ [i silvostep\ sunt r\spândite gramineele xerofile: Bromus inermis, Festuca
valesiaca, Agropyron pectiniforme, A. repens, speciile genului Stipa, Koeleria cristata,
Poa bulbosa, Bothriochloa ischaemum, Cynodon dactylon, Bromus erectus etc., iar `n
regiuni mai umede se `ntâlnesc specii mezofile ca Lolium perenne, Poa pratensis,
Dactylis glomerata etc. .
~n etajele zonei forestiere, g\sesc condi]ii favorabile de cre[tere speciile: Phleum
pratense, Festuca pratensis, F. rubra, Lolium perenne, Arrhenatherum elatius, Trisetum
flavecens, Holcus lanatus, Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa.
~n etajul subalpin [i alpin sunt r\spândite speciile: Festuca supina, Deschampsia
flexuosa, Phleum alpinum, Poa alpina, Agrostis rupestris, etc. .
~n luncile râurilor [i pe terenuri cu exces de umiditate, sunt frecvente speciile:
Alopecurus pratensis, A. ventricosus, Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Poa
pratensis, P. palustris, Thyphoides arundinacea, Lolium perenne, Glyceria maxima, G.
fluitans.
Pe solurile slab pân\ la mijlociu salinizate se `ntâlnesc speciile: Festuca
pseudovina, Poa bulbosa, Agropyron pectiniforme, Beckmannia eruciformis, Puccinellia
distans, Crypsis aculeata etc. .
Pe nisipuri sunt r\spândite speciile: Cynodon dactylon, Elymus arenarius,
Festuca vaginata, Koeleria glauca, Chrysopogon gryllus [i speciile anuale Vulpia
myuros, Apera spica-venti, Setaria glauca, Eragrostis minor.
30
 Pe turb\rii sunt frecvente: Molinia coerulea, Deschampsia caespitosa, iar `n
t\ieturi de p\dure, Brachypodium pinnatum, Calamagrostis epigeios, Melica uniflora etc.

1.2.2 Leguminoase
Leguminoasele reprezint\ o a doua grup\ important\ de plante care particip\ la
alc\tuirea covorului vegetal al paji[tilor, `ns\ `ntr-o propor]ie mai redus\ decât
gramineele. ~n mod obi[nuit leguminoasele reprezint\ 5-10% din vegeta]ia paji[tilor [i
numai `n cazuri deosebite (pe soluri bogate `n calcar, soluri din luncile râurilor sau pe
terenuri fertilizate cu gunoi de grajd bine fermentat) ajung la 30-40% sau chiar mai mult.
Vivacitatea [i plasticitatea ecologic\ a leguminoaselor este mai redus\ decât a
gramineelor, cea mai mare parte dintre ele nu se pot `nmul]i pe cale vegetativ\, sunt mai
preten]ioase fa]\ de condi]iile de cre[tere [i la preg\tirea fânului se scutur\ o parte din
frunze. Valoarea lor furajer\ deosebit\ este determinat\ de con]inutul ridicat `n substan]e
proteice, vitamine [i s\ruri minerale. Leguminoasele sunt considerate plante fertilizante,
care nu fac concuren]\ gramineelor din paji[ti, dimpotriv\ le stimuleaz\ acestora cre[terea
datorit\ `mbog\]irii `n azot [i `mbun\t\]irii `nsu[irilor fizico-chimice ale solului. Prezen]a
leguminoaselor `n covorul ierbos al paji[tilor contribuie la `mbun\t\]irea calit\]ii furajului
(Rotar I. [i col., 1995).
Multe specii de leguminoase dau produc]ii mari [i se pot folosi prin cosit [i prin
p\[unat. Datorit\ `nsu[irilor valoroase a leguminoaselor este necesar ca prin lucr\ri de
`mbun\t\]ire a paji[tilor [i prin folosire ra]ional\, s\ se m\reasc\ ponderea lor de
participare `n covorul vegetal [i s\ se stabileasc\ un raport convenabil `ntre acestea [i
graminee. Se poate considera c\ o paji[te este valoroas\ din punct de vedere al produc]iei
[i al calit\]ii, când leguminoasele reprezint\ 20-25% din vegeta]ie. Unele specii de
leguminoase, prin p\[unat, produc meteoriza]ii, iar altele au gust amar datorit\ cumarinei
sau produc intoxica]ii la animale.

1.2.2.1 Particularit\]i biologice

Sistemul radicular. Leguminoasele au r\d\cini pivotante, mai profunde decât ale
gramineelor, putând ajunge, la unele specii (Onobrychis viciifolia, Medicago sativa, M.
falcata etc.) pân\ la adâncimea de 8-10 m, `ns\ masa principal\ de r\d\cini se g\se[te la
adâncimea de 0,50-0,75 m. Datorit\ sistemului radicular profund, leguminoasele din
paji[ti nu fac concuren]\ gramineelor cu privire la ap\ [i elementele nutritive din sol.
Dup\ profunzimea r\d\cinilor, leguminoasele se `mpart `n mai multe grupe:
- leguminoase cu `nr\d\cinare superficial\, cu masa de r\d\cini la adâncimea de
0.4-0,5 m: Trifolium repens, T. hybridum, Lathyrus pratensis, Vicia cracca etc.;
- leguminoase cu `nr\d\cinare medie, cu masa de r\d\cini ce se dezvolt\ la
adâncimea de 0,50-0,75 m: Trifolium pratense, T. pannonicum, T. alpestre, Astragalus
onobrychis etc.;

31
 - leguminoase cu `nr\d\cinare adânc\, la care masa de r\d\cini se g\se[te la 1,5-
2,0 m adâncime, pivotul principal al r\d\cinii putând ajunge pân\ la 8-10 m: Medicago
sativa, M. falcata, Onobrychis viciifolia, Lotus corniculatus etc. .
La nivelul solului sau la adâncimea de 1-2 cm, `ntre r\d\cin\ [i partea aerian\ a
leguminoaselor, se g\se[te coletul.
R\d\cina principal\, `mpreun\ cu coletul tr\iesc tot timpul vie]ii plantei,
asigurându-i astfel perenitatea. R\d\cinile leguminoaselor prezint\ o mare putere de
solubilizare a substan]elor mai greu solubile din sol, datorit\ acidit\]ii secre]iilor
radiculare. Pe r\d\cini se formeaz\ nodozit\]i, datorit\ simbiozei cu bacteriile aerobe din
genul Rhizobium, care fixeaz\ azotul din aerul solului. R\d\cinile leguminoaselor
prezint\ o sensibilitate fa]\ de adâncimea apelor freatice, nivelul prea ridicat al acestora,
stânjenesc activitatea bacteriilor simbiotice [i influen]eaz\ vivacitatea plantelor.
L\st\rirea [i formele de cre[tere. Tulpinile leguminoaselor care se formeaz\ din
mugurii de pe colet sunt pline cu m\duv\ sau uneori fistuloase (Galega officinalis, Lotus
corniculatus), erecte (Melilotus albus), ascendente (Trifolium alpestre), repente
(Trifolium repens) sau ag\]\toare (Lathyrus pratensis).
L\st\rirea la leguminoase este un proces analog cu `nfr\]irea la graminee, `ns\
nu identic [i const\ `n formarea l\starilor ramifica]i, din mugurii de pe colet, prim\vara [i
vara-toamna, care mor dup\ ce au fructificat. L\st\rirea leguminoaselor depinde de specie
[i de condi]iile de mediu, fiind stimulat\ de aera]ia solului, de aprovizionarea cu ap\ [i
elemente nutritive din sol, de folosirea ra]ional\ prin cosit [i p\[unat. Procesul de formare
a l\starilor este `nhibat de temperaturile ridicate, secet\ sau excesul de ap\, reac]ia
necorespunz\toare a solului etc.
Ca [i gramineele, leguminoasele formeaz\ l\stari scur]i [i alungi]i, ace[tia din
urm\ putând fi vegetativi [i generativi. Speciile care formeaz\ l\stari scur]i `n propor]ie
mai mare (Lotus corniculatus, Medicago lupulina, Trifolium repens, T. fragiferum) sunt
plante de talie joas\, mai potrivite pentru p\[une, iar speciile la care predomin\ l\starii
alungi]i (Onobrychis viciifolia, Trifolium pratense, T. hybridum, Lathyrus pratensis,
Vicia cracca etc.) sunt plante de talie `nalt\ [i se preteaz\ la folosirea prin cosit.
Dup\ pozi]ia pe care o au l\starii `n timpul cre[terii se deosebesc trei grupe de
leguminoase:
- leguminoase cu tuf\, la care l\starii cresc mai mult sau mai pu]in vertical [i
planta cap\t\ aspectul unei tufe laxe. Aceste specii se pot folosi prin cosit sau p\[unat, `n
func]ie de talie: Trifolium pratense (fig. 7), T. hybridum, Medicago sativa, M. falcata,
Onobrychis viciifolia, Lotus corniculatus, Melilotus albus etc.;
- leguminoase cu tulpini târâtoare, cu l\stari care cresc pe sol [i se transform\ `n
tulpini târâtoare, iar de la nodurile acestora se formeaz\ r\d\cini adventive fasciculate [i
l\stari verticali scur]i care poart\ frunze sau flori. Aceste leguminoase se `nmul]esc [i pe
cale vegetativ\, au o vivacitate mai mare [i se preteaz\ foarte bine la folosirea prin

32
p\[unat, suport\ recolt\rile dese, deoarece prin cosit sau p\[unat nu sunt folosi]i [i l\starii
târâtori `n care se acumuleaz\ cantit\]i `nsemnate de substan]e de rezerv\. Ele nu suport\
umbrirea, au o mare rezisten]\ la p\[unat [i se refac repede `n condi]iile unui p\[unat
ra]ional: Trifolium repens (fig. 8) [i Trifolium fragiferum;

- leguminoase cu tulpini ag\]\toare, cu ]esutul de sus]inere slab dezvoltat, a

c\ror l\stari sunt prev\zu]i cu cârcei, cu ajutorul c\rora se aga]\ de plantele din apropiere.
Sunt plante de talie `nalt\, care cresc `n fâne]e [i au nevoie de mult\ lumin\: Lathyrus
sativus (fig. 9), L. tuberosus, Vicia cracca, etc. .

Fig. 7 - Leguminoas\ cu tuf\ Fig. 8 - Leguminoas\ cu tulpin\

(Trifolium pratense) târâtoare (Trifolium repens)

Fig. 9 - Leguminoas\ cu tulpini

ag\]\toare (Lathyrus sativus)

La unele specii (Medicago falcata), l\starii se formeaz\ [i din mugurii de pe

r\d\cinile laterale, proces numit drajonare.
Ot\virea. Refacerea masei vegetative a leguminoaselor, dup\ folosire prin cosit
sau p\[unat, este mai rapid\, comparativ cu gramineele, mai ales `n cazurile când solul
este umed [i paji[tile sunt ra]ional folosite. Dup\ viteza [i energia de ot\vire se disting:
- leguminoase cu ot\vire rapid\, care dau 3-5 recolte pe an: Medicago sativa,
Trifolium pratense, T. repens, T. hybridum;

33
 - leguminoase cu ot\vire moderat\, de la care se ob]in 1-2 recolte pe an:
Medicago falcata, M. lupulina, Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia, Trifolium
pannonicum etc.;
- leguminoase cu ot\vire slab\, care nu ot\vesc sau se refac o singur\ dat\ `ntr-o
perioad\ de vegeta]ie: Anthyllis vulneraria, Astragalus onobrychis, Trifolium montanum
etc.
Frunzele leguminoaselor sunt compuse, rar simple (genul Genista); frunzele
compuse pot fi trifoliate (Medicago, Trifolium, Melilotus), penate, cu num\r par de
foliole (Vicia) sau cu num\r impar de foliole (Onobrychis), palmate (Lupinus). Foliolele
frunzei compuse pot fi sesile (Trifolium) sau pe]iolate (Medicago, Melilotus). La baza
pe]iolului frunzei se g\sesc stipelele, dou\ frunzi[oare care au forme, m\rimi [i culori
diferite, acestea constituind caractere pentru recunoa[terea speciilor de leguminoase.
Floarea leguminoaselor este organizat\ pe tipul 5, având caliciul format din 5
sepale concrescute la baz\, corola din 5 petale diferite ca form\, m\rime [i pozi]ie
(stindard, 2 aripioare [i carena format\ din 2 petale unite par]ial `n partea anterioar\),
androceul format din 10 stamine (1 liber\ [i 9 concrescute prin filamentele lor) [i
gineceul alc\tuit dintr-un ovar superior, unicarpelar, un stil lung care se termin\ cu
stigmatul. Florile pot fi solitare (Vicia sativa) sau grupate `n inflorescen]e, de tip racem
(Medicago, Melilotus), capitul (Trifolium) [i umbel\ (Lotus, Coronilla).
Fructul este o p\staie, monosperm\ sau polispem\, indehiscent\ sau dehiscent\.
La Coronilla varia fructul se nume[te loment\.
S\mân]a este exalbuminat\, cu forme, m\rimi [i culori diferite, `n func]ie de
speciile de leguminoase.
Ritmul de dezvoltare [i vivacitatea. Leguminoasele au o vivacitate mai scurt\
decât gramineele, `ns\ ritmul de dezvoltare este mai rapid. Dup\ aceste `nsu[iri biologice,
leguminoasele se `mpart astfel:
- leguminoase cu ritm de dezvoltare rapid [i vivacitate mic\, care tr\iesc l-3 ani,
dar se men]in `n paji[ti mai mul]i ani datorit\ `nsu[irilor pe care le au de a se `nmul]i prin
auto`ns\mân]are. Din aceast\ grup\ fac parte: Melilotus albus, M. officinalis, Trifolium
pratense, T. arvense, T. resupinatum, T. incarnatum, Medicago lupulina etc. ;
- leguminoase cu ritm de dezvoltare mijlociu [i vivacitate mijlocie, cuprinde
speciile care se dezvolt\ mai lent, tr\iesc 5-10 ani, dau produc]ii mai mari `n anii 2-3:
Medicago sativa, Onobrychis viciifolia, Trifolium repens, T. montanum, Lotus
corniculatus, Anthyllis vulneraria etc.;
- leguminoase cu ritm de dezvoltare lent [i vivacitate mare, cu specii care tr\iesc
10-15 ani, dau produc]ii mai mari dup\ 3-4 ani de via]\: Trifolium fragiferum, Lathyrus
pratensis, Vicia cracca etc. .

34
 Deoarece cele mai valoroase leguminoase perene din paji[ti au vivacitate mic\
pân\ la mijlocie, ele vor fi folosite `n amestecurile destinate `nfiin]\rii paji[tilor temporare
cu durat\ de folosire scurt\ sau mijlocie.
Dup\ ritmul dezvolt\rii `n cursul unei singure perioade de vegeta]ie, `nsu[ire
biologic\ numit\ precocitate, unele leguminoase pot fi timpurii (Medicago lupulina,
Trifolium hybridum, T. pratense, Onobrychis viciifolia), iar altele tardive (Medicago
falcata, Trifolium alpestre, T. pannonicum, T. fragiferum, Lathyrus pratensis, Vicia
cracca etc.).

1.2.2.2 Particularit\]i fiziologice

Cerin]e fa]\ de ap\ [i aer. Leguminoasele, având sistemul radicular bine
dezvoltat [i mai profund, sunt mai pu]in preten]ioase fa]\ de ap\ decât gramineele,
deoarece au posibilitatea s\ se aprovizioneze permanent din straturile mai adânci ale
solului. Cerin]ele fa]\ de ap\ variaz\ de la o specie la alta, `n func]ie de profunzimea
sistemului radicular, ritmul de cre[tere [i ot\vire. Astfel, leguminoasele cu ot\vire
energic\ [i ritm de dezvoltare rapid, au nevoie de cantit\]i mai mari de ap\ `n cursul
perioadei de vegeta]ie, comparativ cu speciile la care ot\virea este slab\ [i ritmul de
dezvoltare lent. Sunt specii cu cerin]e foarte mari fa]\ de ap\, care nu suport\ seceta
(Trifolium pratense, T. repens, T. hybridum, Lathyrus pratensis, Galega officinalis) [i
specii mai pu]in preten]ioase, unele fiind foarte rezistente la secet\ (Onobrychis viciifolia,
Lotus corniculatus, Medicago falcata, Melilotus officinalis etc.). Când umiditatea este `n
exces, stratul de ]elin\ gros sau pânza de ap\ freatic\ la mic\ adâncime, leguminoasele
cresc `ncet sau dispar, fenomen care se explic\ prin cerin]ele mari fa]\ de aerul din sol,
deoarece aceste specii tr\iesc `n simbioz\ cu bacteriile fixatoare de azot, care sunt
organisme aerobe. Pu]ine leguminoase pot cre[te pe soluri cu exces de umiditate, chiar
când aceasta se men]ine 40-50 zile sau mai mult, ca Trifolium repens, Trifolium
hybridum, Trifolium fragiferum, Galega officinalis. Cerin]ele leguminoaselor fa]\ de
aerul din sol sunt mai mari `n perioada form\rii l\starilor. Crearea unui regim optim de
ap\ [i aer `n sol, necesar leguminoaselor, impune acordarea unei mai mari importan]e
lucr\rilor curente de `ngrijire a paji[tilor.
Cerin]e fa]\ de c\ldur\. Ca [i gramineele perene, leguminoasele suport\ destul
de bine atât temperaturile sc\zute din timpul iernii, cât [i cele ridicate din timpul verii, dar
sunt mai sensibile la oscila]iile brusce de temperatur\ din sol [i de la suprafa]a solului,
care au loc prim\vara. Cre[terea cea mai intens\ a leguminoaselor are loc când
temperatura solului corespunde valorii optime dezvolt\rii bacteriilor simbiotice fixatoare
o
de azot (18-27 C).
Leguminoasele suport\ mai greu temperaturile sc\zute `n primele faze de
vegeta]ie. Speciile cele mai rezistente la `nghe] sunt Lotus corniculatus, Onobrychis
viciifolia, Medicago falcata, mai pu]in rezistente sunt Trifolium pratense, T. hybridum,
Lathyrus pratensis.
35
 Cerin]e fa]\ de lumin\. Leguminoasele sunt sensibile la o iluminare slab\,
cerin]ele fa]\ de acest factor sunt mai mari ca la graminee, fapt ce determin\ existen]a lor
`n propor]ie mai redus\ pe paji[tile cu vegeta]ie `nalt\. Speciile cele mai preten]ioase fa]\
de lumin\ sunt Trifolium repens, T. fragiferum, Onobrychis viciifolia, Medicago falcata
etc. [i suport\ umbrirea Lathyrus pratensis [i Lotus corniculatus.
Cerin]e fa]\ de sol [i substan]ele nutritive. Leguminoasele prefer\ solurile
mijlocii cu textur\ lutoas\, luto-argiloas\ [i nisipo-lutoas\, bogate `n calciu, f\r\ exces de
ap\, bine aerisite, cu reac]ie slab acid\ (pH = 6-6,5). Se `ntâlnesc unele leguminoase, ca
Trifolium repens, pe terenuri foarte acide (pH = 4-4,5) sau Lotus tenuis, Medicago
falcata, Trifolium fragiferum, care cresc pe terenuri s\r\turoase (pH = 8-8,5). Pentru
cre[terea [i dezvoltarea `n condi]ii optime a leguminoaselor din paji[ti, trebuie luat `n
considera]ie modul de aprovizionare a solului cu substan]e nutritive, ap\ [i aer.
Leguminoasele au cerin]e mici fa]\ de azot, deoarece prin intermediul bacteriile
simbiotice pot folosi azotul molecular din atmosfer\, fixat `n nodozit\]i. ~n schimb,
leguminoasele au cerin]e mari fa]\ de fosfor, calciu, potasiu [i unele microelemente (bor,
molibden) care stimuleaz\ activitatea bacteriilor simbiotice.
Dup\ cerin]ele cantitative fa]\ de substan]ele nutritive, leguminoasele pot fi:
eutrofe, cu cerin]e mari [i sunt r\spândite pe soluri fertile (Trifolium pratense) [i
mezotrofe, cu cerin]e moderate, putând cre[te [i pe soluri cu fertilitate mijlocie (Lotus
corniculatus).
1.2.2.3 Valoarea economic\
Leguminoasele au o valoare economic\ mare datorit\ compozi]iei chimice,
produc]iilor mari, gradului ridicat de consumabilitate [i digestibilitate. Compozi]ia
chimic\ se remarc\ printr-un con]inut mai mare de protein\ [i mai sc\zut de celuloz\
decât la graminee, `ns\ aceasta variaz\ `n func]ie de specie, condi]iile de cre[tere, faza de
dezvoltare `n momentul folosirii. A[a de exemplu, `n perioada premerg\toare `nfloritului,
leguminoasele con]in `n medie 16-18% protein\ [i 23-25% celuloz\ [i cantit\]i mari de
vitamine. ~n timpul `nfloritului proteina scade la 14-15%, iar celuloza cre[te la 26-28%.
Leguminoasele au [i un con]inut mai mare de calciu [i fosfor, raportul Ca/P este mai
ridicat decât la graminee, deoarece con]inutul de calciu `nregistreaz\ valori foarte mari.
De exemplu, Medicago sativa con]ine 14-16 g Ca/kg s.u., dar are un con]inut mai sc\zut
`n magneziu, cupru [i cobalt decât gramineele. Unele leguminoase ca Lotus corniculatus,
Melilotus albus, M. officinalis etc., au un grad mijlociu de consumabilitate, datorit\
gustului amar.
~n ceea ce prive[te produc]ia, sunt deosebiri mari de la o specie la alta. Astfel,
sunt leguminoase productive speciile de talie `nalt\ [i cu ot\vire rapid\ (Medicago sativa,
Trifolium pratense, T. hybridum, Melilotus albus, Lathyrus pratensis, Vicia cracca);
leguminoase cu produc]ii mijlocii, cu talie `nalt\ sau mijlocie, dar cu ot\vire moderat\
(Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia, Medicago falcata etc.); leguminoase cu

36
produc]ii mici speciile de talie mijlocie sau joas\, cu ot\vire slab\ (Anthyllis vulneraria,
Medicago lupulina, Trifolium fragiferum, T. montanum Astragalus onobrychis, etc.).

1.2.2.4 R\spândirea leguminoaselor

Leguminoasele particip\ la formarea covorului vegetal al paji[tilor permanente
din toate zonele naturale ale ]\rii, fiind `ns\ mai r\spândite `n zonele de silvostep\ [i
nemoral\ [i mai pu]in r\spândite `n regiunile uscate [i zona alpin\.
~n zonele de step\ [i silvostep\ se `ntâlnesc speciile: Medicago sativa, M. falcata,
M. lupulina, Onobrychis viciifolia, O. gracilis, O. arenaria, Lotus corniculatus [i unele
leguminoase anuale ca Medicago minima, Trifolium arvense, T. campestre, Vicia hirsuta,
V. tetrasperma etc..
~n zona nemoral\ [i etajele nemoral [i boreal sunt frecvente speciile: Trifolium
pratense, Medicago falcata, Lotus corniculatus, Lathyrus pratensis, Onobrychis
viciifolia, Astragalus onobrychis, Vicia cracca, Anthyllis vulneraria.
~n etajele subalpin [i alpin se g\sesc speciile :Onobrychis transsilvanica,
Trifolium repens, T. alpestre, Genista oligosperma, Anthyllis vulneraria, Lotus
corniculatus etc.
~n lunci, pe terenuri drenate sunt frecvente speciile : Medicago lupulina,
Trofolium repens, T. fragiferum, Galega officinalis, Lathyrus pratensis, Vicia cracca.
Pe soluri salinizate: Lotus tenuis, Trifolium fragiferum, T. striatus, T.
parviflorum, Melilotus albus, M. officinalis.
Pe nisipuri: Medicago minima, M. marina, M. rigidula, Onobrychis arenaria,
Trifolium arvense, Vicia hirsuta etc. .

37
 Bibliografie

1. Anghel Gh. [i col., 1984 - Paji[ti intensive. Editura Ceres, Bucure[ti.

2. B\rbulescu C. [i col., 1980 - Determinator pentru flora paji[tilor cu elemente de tehnologie.
Editura Ceres, Bucure[ti.
3. Csüros {t. [i col., 1970 - Stadiul actual al cercet\rilor fitocenologice din Transilvania.
Contribu]ii botanice, Universitatea Babe[-Bolyai, Cluj.
4. Dumitrescu N. [i col., 1996 - Cultura paji[tilor [i a plantelor furajere - ~ndrum\tor de lucr\ri
practice. Centrul de multiplicare U.A.M.V. Ia[i.
5. Hedin, L., [i col., 1972 - Ecologie de la prairie permanente française. Masson et comp., Paris.
6. Iacob, T., V`ntu, V., Samuil, C., 1998 - ~mbun\t\]irea [i folosirea paji[tilor. Editura "Ion
Ionescu de la Brad", Ia[i.
7. Ionel A., V. V`ntu, 1999 - Cultura paji[tilor [i a plantelor furajere - ~ndrum\tor de lucr\ri
practice. Editura U.A.M.V. Ia[i.
8. Javorka S. [i col., 1934 - A magyar flora kepekben, Copyright by ,,Studium" Budapest.
9. Rotar I. [i col., 1995 - Cultura paji[tilor [i a plantelor furajere. ~ndrum\tor de lucr\ri practice,
Tipo Agronomia Cluj-Napoca.
10. S\vulescu Tr., 1933 - Graminaceae, Bucure[ti.
11. Teaci, D. [i col., 1980 - Resursele de terenuri de paji[ti din R.S. România [i problemele
principale ale productivit\]ii actuale [i de perspectiv\. Lucr. [t. SCCCP M\gurele Bra[ov, vol.
VI.
12. Zanoschi V. [i col., 1981 - Plante toxice din România. Editura Ceres, Bucure[ti.
13. *** - Anuarul statistic al României, 2001.
14. *** - Flora R.S.România - vol. I-XIII, 1952-1976, Editura Academiei R.S.România.
15. *** - Internationaler Grassland Kongres, Leipzig, 1977.
16. *** - Production Yearbook, 1994 - FAO.

38