Dosarul nr.

2ra–1904/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul central) (jud. E. Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Toderaș, E. Bejenaru, S. Șleahtițki)

ÎNCHEIERE

27 noiembrie 2019 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:
Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Mardari
Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Soia Nikolai și

Gubscaia Elena,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Gubscaia Elena și Soia Nikolai împotriva Elenei Racu, intervenient accesoriu
notarul public Dranga Laura cu privire la declararea succesorului nedemn,
împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Bălți, prin care a fost
respins apelul declarat de către Soia Nikolai și Gubscaia Elena și menținută
hotărârea din 24 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul central),

constată:

La 30 noiembrie 2018, Gubscaia Elena și Soia Nikolai au înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva Elenei Racu, intervenient accesoriu Dranga Laura
cu privire la declararea succesorului nedemn.
În motivarea acțiunii reclamanții au declarat că la 17 octombrie 1963, Soia
Elizaveta și Soia Nicolae s-au căsătorit, iar din căsătorie s-au născut copii: Soia
Larisa, Soia Nikolai și Soia Elena. La 12 mai 2018 a decedat Soia Nicolae (tatăl
copiilor), ca urmare a avut loc deschiderea dosarului succesoral la notarul public
Dranga Laura.
Totodată, în cadrul dosarului succesoral menționat, în lipsa unui act
testamentar din partea fostului soț supraviețuitor Soia Nicolae, notarul public
Dranga Laura, a dispus demararea procedurii de succesiune legală, prin chemarea
la succesiune a următoarelor persoane cu vocație succesorală, după cum urmează:
Soia Nikolai, Soia (Racu) Elena și Soia (Gubscaia) Larisa (decedată la 31 iulie
2006), în locul căreia a fost chemată nepoata Gubscaia Elena.
Reclamanții au mai invocat că la 09 septembrie 1994, Soia Elena - fiica mai
mică a lui Soia Nicolae și Soia Elizaveta a fost condamnată pentru săvârșirea
infracțiunii consumate de omor premeditat cu o deosebită cruzime a mamei sale,
Soia Elizaveta, conform art. 88 alin. (6) din Codul penal (redacția 24 martie 1961),
precum și pentru tentativa de infracțiune de omor împotriva tatălui său Soia
Nicolae, conform prevederilor art. 15, art. 88 alin. (4) din Codul penal (redacția
1
anului 24 martie 1961), cu stabilirea unei pedepse prin absorbirea pedepsei mai
ușoare de pedeapsa mai aspră, de privațiune de libertate pe un termen de 10 ani.
La fel, fiica mai mică Soia Elena, condamnată la închisoare pentru omor și
tentativă de omor și-a schimbat numele din Soia Elena în Racu Elena.
În instanța de judecată reclamanții au solicitat recunoașterea Elenei Racu în
calitate de succesor nedemn.
Prin hotărârea din 24 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul central) a fost
respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Gubscaia Elena și Soia Nikolai.
Prin decizia din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Bălți, a fost respins apelul
declarat de către Soia Nikolai și Gubscaia Elena și menținută hotărârea din 24
ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul central).
Pentru a ajunge la concluzia respectivă, instanțele au reținut că, nedemnitatea
sau nevrednicia succesorală constă în decăderea unui moştenitor din dreptul de a
culege o anumită moştenire, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din această
moştenire, deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă faţă de cel care lasă
moştenirea. Nedemnitatea succesorală este aplicabilă numai în cazul săvîrşirii
faptelor expres determinate de lege, această normă avînd un caracter imperativ.
Reținând probatoriul prezentat de părți și administrat de instanță a fost reținut
că, prin comiterea infracțiunii de omor a mamei sale, Soia Elizaveta, și tentativa de
omor a tatălui său, Soia Nicolae, în urma unui conflict de familie, pârâta Racu
Elena a realizat intenționat o infracțiune în raport cu persoana care a lăsat
moștenirea, însă aceasta nu constituie o faptă îndreptată anume împotriva ultimei
voințe, exprimate în testament, a celui ce a lăsat moștenirea. Asemenea
circumstanțe nu au fost constatate, mai ales că în sentința Curții Supreme de
Justiție nr. 2-110/94 de condamnare a Elenei Racu, în calitate de motiv al
infracțiunii este indicat – atitudinea personală ostilă față de părțile vătămate,
conflicte familiale rezultate din comportamentul Elenei Racu, nu și un interes
patrimonial legat de o eventuală procedură de succesiune a lui Soia Elizaveta și
Soia Nicolae.
La caz, defunctul Soia Nicolae nu a întocmit testament, pentru momentul
încetării sale din viață privind averea succesorală. Totodată, din sentința de
condamnare a Elenei Racu reiese că aceasta nu a acționat împotriva ultimei voințe
a defunctei exprimată prin testament și că nu a întreprins careva acțiuni care să
creeze vicii de ordin faptic sau de drept în raport cu venirea celorlalți succesori
legali la moștenire.
La 09 august 2019, Soia Nikolai și Gubscaia Elena au declarat recurs
împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Bălți, solicitând casarea
acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la emiterea deciziei nu a
aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată și a interpretat în mod eronat legea.
La 19 septembrie 2019 (prin oficiul poștal), Racu Elena a depus o referință la
recursul declarat de către Soia Nikolai și Gubscaia Elena, solicitând menținerea
hotărârilor contestate fără modificări.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu
materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial şi de

2
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat
de către Soia Nikolai și Gubscaia Elena, neîntemeiat şi care urmează a fi considerat
inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părţile și
alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu
conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurenți, nu pot duce la admisibilitatea
recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de
procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunţită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii,
instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum şi indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

3
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarat de către Soia Nikolai și Gubscaia Elena.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al
Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial şi de
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Soia Nikolai și Gubscaia

Elena.
Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas