NOTE DE CURS

PROCEDURA DE SUSPENDARE CONDIŢIONATĂ A URMĂRIRII

PENALE ŞI DE LIBERARE DE RĂSPUNDERE PENALĂ
CICLUL II

1. Aspecte generale despre liberarea de răspundere penală.

2. Liberarea condiţionată de răspundere penală.
3. Condiţiile suspendării condiţionate a urmăririi penale şi liberarea de răspundere
penală. 4. Recunoaşterea vinovăţiei de către persoana pusă sub învinuire.
5. Persoana învinuită nu prezintă pericol pentru societate şi poate fi reeducată fără
aplicarea pedepsei penale.
6. Aspecte procedurale la suspendarea condiţionată a urmăririi penale.
7. Ordonanţa de suspendare condiţionată a urmăririi penale.
8. Ordonanţa de încetare a urmăririi penale cu liberarea de răspundere penală.

 1. Aspecte generale despre liberarea de răspunderea penală.

Atingerea scopurilor generale şi speciale de prevenţie prevăzute de Codul Penal al
Republicii Moldova care prevede că „pedeapsa constituie nu numai o osîndă pentru
infracţiunea, ci are drept scop şi corectarea şi reducerea condamnaţilor în spiritul atitudinii
cinstite faţă de muncă, executării stricte a legilor, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi
infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi din partea altor persoane.” Pedeapsa nu
urmăreşte drept scop de a cauza suferinţe fizice sau înjosirea demnităţii persoanei.
Atingerea acestor scopuri de multe ori este posibilă fără tragerea vinovaţilor la
răspundere penală.
Răspunderea penală apare ca o consecinţă inevitabilă a săvîrşirii unei infracţiuni,
deoarece, astfel, întregul mecanism al reglementării juridice a relaţiilor de apărare socială ar
deveni inoperantă. Dar inevitabilitatea răspunderii penale nu trebuie înţeleasă în mod simplist,
deoarece există unele situaţii, stări sau fenomene care fac ca răspunderea penală nu numai să nu
fie necesară, dar să fie neindicată, motiv pentru care legiuitorul a înţeles să înlăture răspunderea
penală.
Înlăturarea răspunderii penale nu este un act arbitrar, necesitatea ei este determinată de
anumite fenomene ce fac ca ea, utilitatea răspunderii penale să dispară, cum avem spre
exemplu: stingerea ecoului social al infracţiunii; restabilirea ordinii sociale o dată cu trecerea
timpului, schimbarea unor raporturi între părţi în societate.
Înlăturarea răspunderii penale nu duce la înlăturarea caracterului penal al faptei, ci doar la
înlăturarea aplicării unei pedepse.
După natura sa juridică, liberarea de răspunderea penală reprezintă liberarea persoanei
care a comis o infracţiune de consecinţele juridice ale acestei infracţiuni. Ca să înţelegem de la
ce anume este liberată persoana, pentru a clarifica prin ce se deosebeşte liberarea de

1
răspunderea penală de liberarea de pedeapsa penală, e necesar de a determina mai întîi, esenţa
instituţiei „răspunderii penale” şi corelaţia ei cu pedeapsa penală.
În legea penală  actuală definiţia răspunderii penale lipseşte. Ea este expusă în teoria
dreptului penal. Răspunderea penală trebuie înterpretată ca o condamnare publică de stat a
faptelor social periculoase şi a persoanelor care le săvîrşesc, exprimată în sentinţa de
condamnare.
De aici reiese că răspunderea penală poate fi aplicată numai persoanelor care au săvîrşit o
faptă  prejuciciabilă, adică ce conţine o componenţă de infracţiune, iar liberarea de răspundere
penală va însemna renunţarea organelor oficiale, pe baza unor cauze obiective şi subiective
cerute de legea penală, de a mustra, condamna public aceste persoane şi faptele lor.
Deci, primul indiciu ce caracterizează natura juridică a liberării de răspundere penală
constă în faptul că orice modalitate a acestei instituţii se aplică numai persoanelor ale căror
acţiuni conţin o componenţă de infracţiune. Atunci cînd acţiunile persoanei nu conţin o
componenţă de infracţiune şi este liberată de răspunderea penală constă în faptul că acestei
persoane trebuie să i se compenseze toate cheltuielile făcute în legătura cu intentarea nejustă a
unui proces împotriva ei, lucru exclus în cazul cînd persoana este liberată de răspunderea
penală.
Al doilea indiciu ce caracterizează natura juridică a liberării de răspundere penală constă
în faptul că orice modalitate a sa se aplică la aprecierea organelor de anchetare şi judiciare.
Acest fapt e confirmat prin dispoziţiile articolului Codului Penal al Republicii Moldova care
prevăd modalităţi aparte ale liberării de răspundere penală.
Generalizînd toate modalităţile de răspundere penală, putem conchide că legislaţia penală
admite eliberarea în baza a două temeiuri:
1. Săvîrşirea unei acţiuni neînsemnate sau care nu prezintă un mare pericol social;
2. Lipsa totală sau prezenţa unui caracter prejudiciabil nu prea mare a personalităţii
vinovatului, care, datorită acestui fapt, sau, în genere nu are nevoie de reeducare sau poate fi
reeducat fără aplicarea pedepsei.
În alte cazuri vinovatul poate fi reeducat şi corijat cu ajutorul unor măsuri de constrîngere
administrative sau cu caracter educativ. În afară de aceste două temeiuri caracteristice pentru
orice modalitate de liberare de răspundere penală, fiecare modalitate conţine un şir întreg de
condiţii.
Legea penală în vigoare prevede următoarele modalităţi:
1)         absolvirea minorilor (articolul 54 al Codului Penal al Republicii Moldova);
2)         prezenţa prescripţiei (articolul 60 al Codului Penal al Republicii Moldova);
3)         schimbarea situaţiei (articolul 58 al Codului Penal al Republicii Moldova);
4)         liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspunderea dministrativă (articolul
55 al Codului Penal al Republicii Moldova);
5)         liberarea de răspunderea penală în legătură cu căinţa activă (articolul 57 al
Codului Penal al Republicii Moldova).
6)         renunţării de bună voie de la săvîrşirea infracţiunii(articolul 56 Codului Penal al
Republicii Moldova)

2
 7)         liberarea condiţionată (articolul 59 Codului Penal al Republicii Moldova)
Şi deci, prin liberarea de răspundere penală, se înţelege actul organelor de drept, la
latitudinea cărora, pe baza stabilirii gradului prejudiciabil nu prea mare, atît a infracţiunii
săvîrşite cît şi a persoanei vinovate, liberează persoana respectivă de aprecierea negativă dată
de stat faptei infracţionale, care urma să fie exprimat în sentinţa de condamnare.

2. Liberarea condiţionată de răspundere penală

Conform art.59 C.P.R.M. în privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea unei
infracţiuni uşoare sau mai puţin grave care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social,
urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat cu liberarea ultreioară de răspundere penală,
conform procedurei penale, dacă corectarea acestei persoane e posibilă fără aplicarea pedepsei
penale.
Analizînd prevederile acestui articol observăm că această modalitate de liberare de
răspundere penală e posibilă în prezenţa următoarelor motive:
I.      Persoana vinovată a comis infracţiune uşoară sau mai puţin gravă.
II.      În privinţa acesteia există o ordonanţă de punere sub învinuire şi vinovatul îşi
recunoaşte pe deplin vinovăţia de săvîrşire a infracţiunei.
III.     Vinovatul nu prezintă un pericol social sporit, adică a săvîrşit infracţiunea pentru
prima oară şi se comportă bine atît în familie cît şi în societate etc…
IV.     Corectarea acestei persoane e posibilă fără aplicarea pedepsei penale.
V.      Vinovatul nu insistă ca dosarul penal să fie cercetat în judecată.
VI.     Dauna cauzată prin infracţiune a fost reparată.

3. Condiţiile suspendării condiţionate a urmăririi penale şi liberarea de răspundere

penală
Potrivit art. 510-511 din C. proc. pen., pentru suspendarea condiţionată a urmăririi penale
sunt necesare să fi e întrunite cumulativ următoarele condiţii, care, în mod general, coincid cu
motivele liberării de răspundere penală:
a) Persoana pusă sub învinuire să fie acuzată pentru săvârşirea numai a unei singure
infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
b) Persoana pusă sub învinuire a recunoscut vinovăţia;
c) Paguba cauzată în urma infracţiunii să fie reparată;
d) Persoana pusă sub învinuire nu prezintă pericol social şi poate fi reeducat fără aplicarea
pedepsei penale;
e) Persoana pusă sub învinuire nu este dependentă de alcool sau droguri;
f) Persoana pusă sub învinuire nu are antecedente penale;

3
 Din natura juridică a acestei instituţii de liberare de răspundere penală se prezumă că
există şi acordul persoanei pusă sub învinuire de a fi aplicată suspendarea condiţionată a
urmăririi penale şi, în consecinţă, încetarea procesului penal.
Suspendarea condiţionată a urmăririi penale în privinţa unei persoane pusă sub învinuire
poate fi dispusă atât în cazul în care persoana a săvârşit fapta de una singură sau în cauze cu
alte persoane. În cazul coparticipării unui copil (persoană minoră) cu o persoană adultă la
săvârşirea infracţiunii, în privinţa acestuia se va dispune disjungerea cauzei şi examinarea
posibilităţii de a fi aplicată procedura discreţionară de liberare condiţionată de răspundere
penală.
4. Recunoaşterea vinovăţiei de către persoana pusă sub învinuire
În cadrul procedurii de suspendare condiţionată a urmăririi penale, recunoaşterea
vinovăţiei este o condiţie obligatorie ce determină atitudinea persoanei pusă sub învinuire faţă
de fapta comisă şi posibilitatea acesteia de a fi reeducată fără aplicarea pedepsei penale. La
îndeplinirea acestei condiţii procesuale obligatorii se va ţine cont de următoarele criterii:
a) recunoaşterea vinovăţiei de către învinuit se face benevol în faţa procurorului în
prezenţa apărătorului, după caz – în privinţa minorului - a reprezentantului legal, pedagogului
sau psihologului, după înaintarea acuzării în cadrul audierii persoanei în calitate de învinuit;
b) înainte de recunoaşterea vinovăţiei, procurorul trebuie să explice învinuitului dreptul
de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa;
c) recunoaşterea vinovăţiei trebuie să fi e confirmată de către alte probe administrate în
cauză;
d) dacă recunoaşterea vinovăţiei este făcută până la înaintarea învinuirii, este necesară
colectarea de probe ce confirmă vinovăţia persoanei, după care se va fixa acest fapt în procesul-
verbal de audiere şi în calitate de învinuit;
e) procurorul nu are cum să aprecieze recunoaşterea vinovăţiei de către persoana acuzată,
atunci când aceasta nu este confirmată de alte probe.
5. Persoana învinuită nu prezintă pericol pentru societate şi poate fi reeducată fără
aplicarea pedepsei penale
În cadrul procedurii de suspendare condiţionată a urmăririi penale pot fi invocate diverse
circumstanţe ce fundamentează convingerea procurorului că anume persoana învinuită nu
prezintă pericol social:
a) persoana învinuită a săvârşit infracţiunea pentru prima dată;
b) persoana învinuită a săvârşit fapte penale, dar a fost liberată de răspundere penală sau
nu are antecedente penale potrivit art. 111 alin. (2) lit. a, b, c, d, e din Codul penal. În acest caz
se cer a fi luate în considerare şi alte circumstanţe ce motivează faptul corectării învinuitului
fără aplicarea pedepsei;
c) persoana învinuită s-a autodenunţat;
d) persoana învinuită a contribuit activ la descoperirea infracţiunii;
e) se caracterizează pozitiv la locul de muncă sau de studii;
f) este angajată în câmpul muncii sau îşi face studiile;

4
 g) a săvârşit fapta penală ca urmare a unui concurs de împrejurări grele;
h) regretă fapta comisă, se căieşte sincer de comiterea infracţiunii şi faţă de victimă;
i) persoana învinuită compensează de bună voie dauna materială cauzată sau repară în alt
mod prejudiciul picinuit prin infracţiune.
Concluzia că persoana nu prezintă pericol social poate fi bazată şi pe alte împrejurări,
invocându-se una sau mai multe circumstanţe.
6. Aspecte procedurale la suspendarea condiţionată a urmăririi penale
Suspendarea condiţionată a urmăririi penale poate fi dispusă din oficiu de către procuror
sau la cererea apărătorului, a reprezentantului legal. Dacă cererea este înaintată de către părinţi,
rude, tutori sau curatori, prin care îşi asumă angajamentul de a reeduca învinuitul minor,
procurorul verifi că capacitatea acestora de a-şi îndeplini obligaţiile pe care şi le asumă. În
cazul dispunerii din oficiu de către procuror, se obţine acordul învinuitului, după caz - şi al
reprezentantului legal, la aplicarea acestei instituţii. După acumularea documentelor
procedurale ce atestă condiţiile întrunite cumulativ, se va întocmi ordonanţa de suspendare
condiţionată a urmăririi penale, stabilindu-se şi obligaţiile învinuitului în termenul de probă
prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. pen. Termenul de probă de un an curge din momentul
adoptării ordonanţei de suspendare condiţionată a urmăririi penale. Acest termen nu poate fi
nici micşorat, nici prelungit.
Ordonanţa de suspendare condiţionată a urmăririi penale se înmânează învinuitului în
prezenţa apărătorului, după caz - şi a reprezentantului legal, explicându-se esenţa şi
consecinţele nerespectării obligaţiilor stabilite. Aceste acţiuni urmează a fi atestate prin
semnăturile procurorului, apărătorului, reprezentantului legal şi a învinuitului. Despre
adoptarea acestei hotărâri se înştiinţează victima sau partea apărată.
Procurorul va solicita, din partea organelor de poliţie, controlul respectării obligaţiilor de
către învinuit şi va cere informaţii de la locul de muncă, de studii şi de trai al învinuitului.
La încălcarea ordinii publice sau la comiterea unei fapte antisociale de către învinuit în
cadrul termenului de probă, procurorul va examina minuţios circumstanţele pentru a decide
dacă a avut loc o încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor de către învinuit, care ar duce la
invalidarea instituţiei liberării condiţionate de răspundere penală a învinuitului.
7. Ordonanţa de suspendare condiţionată a urmăririi penale
Ordonanţa de suspendare condiţionată a urmăririi penale trebuie să fie legală, temeinică şi
motivată cu următoarele menţiuni:
a) data şi locul întocmirii ordonanţei, numele şi gradul de clasifi care al procurorului care
o întocmeşte;
b) descrierea faptei ce a constituit obiectul urmăririi penale şi mijloacele de probă ce
confirmă vinovăţia învinuitului;
c) faptul recunoaşterii benevole a vinovăţiei în prezenţa personelor indicate în lege şi
acceptarea soluţiei de suspendare condiţionată a urmăririi penale cu liberarea ulterioară de
răspundere penală;
d) descrierea circumstanţelor ce motivează soluţia suspendării condiţionate a urmăririi
penale;

5
 e) dispoziţia de suspendare condiţionată a urmăririi penale pe un termen de un an, cu
indicarea obligaţiilor prevăzute de art. 511 alin. (1) C. proc. pen.;
f) faptul privind explicarea consecinţelor încălcării obligaţiilor de către persoana
învinuită, atestat prin semnăturile procurorului, apărătorului, reprezentantului legal şi a
persoanei învinuite.

8. Ordonanţa de încetare a urmăririi penale cu liberarea de răspundere penală

La expirarea termenului de probă procurorul va întocmi ordonanţa de încetare a urmăririi
penale cu liberare de răspundere penală dacă:
a) învinuitul a respectat obligaţiile stabilite în cadrul suspendării condiţionate a urmăririi
penale;
b) nu s-a descoperit faptul săvârşirii altor infracţiuni până la suspendarea condiţionată a
urmăririi penale;
c) ordonanţa de suspendare condiţionată a urmăririi penale nu a fost declarată nulă de
către judecătorul de instrucţie în urma contestării acesteia de către victimă, partea vătămată sau
partea civilă.
Ordonanţa de încetare a urmăririi penale cu liberare de răspundere penală va cuprinde
următoarele menţiuni:
a) data şi locul întocmirii ordonanţei, numele şi gradul de clasifi care al procurorului care
o întocmeşte;
b) faptul adoptării suspendării condiţionate a urmăririi penale şi respectării obligaţiilor de
către învinut;
c) temeiurile juridice material penale şi procesual penale ce permit adoptarea liberării de
răspundere penală a învinuitului;
d) dispoziţia de încetare a urmăririi penale cu liberarea de răspundere penală a
învinuitului;
e) faptul aducerii la cunoştinţă şi înmânării în copie a ordonanţei învinuitului, după caz -
şi reprezentantului legal, atestate prin semnăturile acestuia şi a procurorului.