ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

UNIVERSITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE

INSTITUTUL DE CERCETĂRI JURIDICE ȘI POLITICE

APROB:
Director ICJP al ASM
doctor habilitat în drept
profesor universitar
Cușnir Valeriu

PROGRAMUL EXAMENULUI DE ADMITERE LA DOCTORAT

LA PROFILUL 554 – DREPT PENAL (554.01 – drept penal și execuțional penal; 554.02-
criminologie; 554.03 – drept procesual penal;554.04 - criminalistic ă, expertiz ă judiciar ă,
investiga ţii operative )

CHIȘINĂU, 2014
 PROGRAMUL EXAMENULUI DE ADMITERE LA DOCTORAT
LA PROFILUL 554 – DREPT PENAL (554.01 – drept penal și execuțional penal; 554.02-
criminologie; 554.03 – drept procesual penal;554.04 - criminalistic ă, expertiz ă judiciar ă,
investiga ţii operative )

Drept penal (partea generală)

Tema 1. Legea penală
Noţiunea, importanţa şi trăsăturile caracteristice ale legii penale a R.M.Constituţia R.M. şi
legislaţia penală a R.M. Influenţa şi impactul dreptului internaţionl asupra legislaţiei penale a
R.M.
Scopul legii penale a R.M: importanţa acesteia în apărarea celor mai importante relaţii şi
valori sociale; destinaţia legii penale în calitate de mijloc important de relizare a politicii penale a
R.M.
Legea panlă a R.M: - unicul izvor al dreptului penal. Precedentul, analogia şi obiceele ca
izvoare ale altor sisteme de drept (anglo-saxon şi continental).
Funcţiile legii penale. Însemnătatea propagării legislaţiei penale. Executarea intransigentă
de către toate organele publice, de persoanele oficiale, precum şi de către toţi cetăţenii a
cerinţelşor legislaţiei penale ca o condiţie indiscutabilă a consolidării ordinii de drept şi a
legislaţii.
Etapele evoluţiei legislaţiei penale a R.M. Legilaţia penală în vigoare. Codul penale al
R.M. din 2003. Sistemul legii penale. Partea generală şi partea specială a Codului penal.
Structura articolelor părţii părţii penalare şi celei spciale. Importanţa desinestătătoare a ficărei
articol al legii penale şi unitatea principiilor şi prevederilor pe care se bazează acestea.
Importanţa codificării legislaţiei penale, pentru consolidarea legalităţii, ordinii de drept şi
realizarea justişiei penale.
Structura logico-juridică şi tehnico-juridică a normei juridico-penale. Ipoteza, dispoziţia şi
sancţiunea normei juridico-penale. Modalităţile (tipurile) dispoziţiilor şi sancţiunilor. Norma
juridico-penală şi articolele părţii speciale. Dispoziţia normei juridico-penale şi structura
articolelor părţii speciale ale C.P. Limitele cţiunii legii penale în timp şi în spaţiu. Noţiunea legii
penale în timp. Momentul intrării legii penale în vigoare. Noţiunea timpului săvîrşirii faptei.
Încetarea acţiunii legii penale. Circumstanţele în virtutea cărora legea penală iese din vigoare şi
îşi încetează acţiunea sa.
Efectul retroactiv al legii penale. Inadmisibilitatrea oferirii puterii retroactive legii penale
care stabileşte ilegalitatea sau care agravează pedepsa pentru săvîrşirea unei fapte. Noţiunea legii
penale mai blînde. Aplicarea legii intermediare.
Acţiunea legii penale în spaţiu. Principiile teritorialităţii acţiunii legii penale în spaţiu.
Noţiunea teritoriului ţării. Teritoriul acvatic, de uscat, aerian şi subteran. Noţiunea locului
săvîrşirii faptei. Noţiunea legii penale faţă de faptele săvîrşite pe teritoriul R.M.
Acţiunea legii penale faţă de faptele săvîrşite în afara teritoriului R.M. (peste hotarele
R.M.) Principiile cetăţeniei acţiunii legii penale în spaţiu. Aplicarea legii penale pentru faptele
săvîrşite peste hotarele R.M. de către cetăţenii R.M. sau apatrizii cu domiciliu permanent pe
teritoriul R.M.
 Principiile universalităţii acţiunii legii penale în spaţiu. Aplicarea legii penale a R.M. faţă
de faptele săvîrşite în străinătate de către cetăţenii străini sau apatrizii care nu domiciliază
permanent pe teritoriul R.M. Particularităţile aplicării legii penale faţă de faptele săvîrşite de
către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane, care, în conformitate cu
tratatele internaţionale nu sunt supuse jurisdicţiei penale a R.M., precum şi faţă de faptele comise
de către cetăţenii R.M. în străinătate pentru care acestea au fost supuşi pedepei penale în ţara
unde le-au săvîrşit.
Reglementarea constiuţională şi juridico-penală a extradării, natura sa juridică.
Neadmiterea extradării cetăţenilor R.M. şi a persoanelor cărora li s-a acordat azil politic în R.M.
Prioritatea statelor solicitante şi sursele juridice ce reglementează procedura extradării. Tirpurile
extradării.
Noţiunea interpretării legii penale. Modalităţile interpretăii legii penale şi importanţa
acestora pentru aplicarea legii şi calificarea infracţiunilor.
Interpretarea după subiect, metodă şi după volum. Însemnătatea interpretărilor Plenului
curţii Supreme de Justiţie a R.M. pentru aplicarea legii penale în practica juridică, precum şi
pentru ştiinţa dreptului penal.
Tema 2. Noţiunea infracţiunii
Noţiunea de infracţiune legiferată în legea penală a R.M.. Infracţiunea ca noţiune juridică,
ca fenomen şi ca instituţie juridică.
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi conţinutul lor în dreptul penal: gradul prejudiciabil,
vinovăţia, ilegalitatea penală, pasibilitatea de pedepsă.
Categoriile infracţiuniilor. Criterii de clasificare. Caracterul şi gradul prejudiciabil-semnul
material al infracţiunii şi criteriu de bază de clasificare a infracţiunilolr în categorii.
Fapta lipsită de importanţă care nu prezintă gradul prejudiciabil al infracţiunii. Deosebirea
infracţiunii de alte fapte ilegale sau amorale. Infracţiunea şi infracţionalitatea (criminalitatea).
Tema 3. Componenţa infracţiunii
Noţiunea şi importanţa componenţei de infracţiune. Componenţa infracţiunii şi analogia
dreptului. Componenţa infracţiunii şi infracţiunea ca fenomen. Elementele constitutive ale
infracţiunii şi semnele componenţei de infracţiune. Caracterizarea generală a elementelor şi
semnelor componenţei de infracţiune. Criterii de clasificare a acestora şi categorii: importanţa lor
juridico-penală. Componenţa infracţiunii şi articolele din partea speicală a codului penal.
Determinarea semnelor componeneţei de infracţiune în procesul calificării infracţiunilor.
Obiectul infracţiunii şi semnele ce-l caracterizează. Latura obiectivă şi semnele ei principale
(obligatorii) şi facultative. Subiectele infracţiunii şi latura subiectivă.
Clasifcarea componenţelor de infracţiune: criterii de clasificare, modalităţile sale şi
importanţa lor juridică. Componenţa de infracţiune de bază, cu circumstanţe agravante şi cu
circumstanţe atenunate. Componeneţa de infracţiune simplă şi complexă. Componenţa materială,
formală şi formal-redusă (trunchiate) de infracţiune.
Componenţa infracţiunii ca temei juridic al răspunderii penale şi importanţa ei pentru
calificarea infracţiunii.
Tema 4. Noţiunea şi temeiul răspunderii penale
 Răspunderea juridică şi răspunderea penală ca modalitate a ei în cadrul acesteia. Noţiunea
răspunderii penale în legislaţia penală a R.M., în legislaţiile altor state şi în doctrina penală
privind definirea noţiunii răspunderii penale. Răpunderea penală şi raportul juridico-penal.
Întemeierea filosofică a răspunderii penale: constituţia umană, libertatea de a-şi alege
comportamentul – temeiul răspundeii penale.
Mecanismul şi formele de realizare a răspunderii penale.
Incriminarea obiectivă şi subiectivă a faptei prejudiciabile.
Temeiurile răspunderii penale: temeiul real - fapta prejudicibilă prevăzută de legea penală,
temeiul juridic – componenţa infracţiunii.
Temeiul real al răspunderii penale şi analogia dreptului.
Consacrarea răspunderii penale în normele de drept penal.
Tema 5. Obiectul infracţiunii
Noţiunea obiectului infracţiunii. Relaţiile şi valorile sociale ca obiect al infracţiunii. Scopul
legii penale şi obiectul infracţiunii. Însemnătatea obiectului infracţiunii pentru aprecierea
caracterului şi gradului prejudiciabil al infracţiunii. Modalităţile obiectului infracţiunii.
Obiectul general al infracţiunii şi importanţa sa pentru definirea noţiunii de infracţiune.
Noţiunea obiectului generic şi însemnătatea sa pentru constituirea şi sistematizrea părţii speciale
a Codului penal al R.M. Lupta juridico-penală cu atentatele criminale noi apărute şi obiectul
generic al infracţiunii.
Obiectul nemijlocit al infracţiunii şi tipurile sale. Infracţiunile cu mai multe obiecte de
atentare. Importanţa obiectului nemijlocit pentru calificarea corectă a infracţiunilor.
Determinarea obiectului nemijlocit şi consacrarea lui în normele părţii speciale a Codului penal.
Obiectul nemijlocit de bază, adăugător şi facultativ.
Obiectul material al infracţiunii şi importanţa sa pentru calificarea infracţiunii. Opinii şi
păreri existente privitoare la existenţa sau lipsa obiectului material al infracţiunii. Deosebirea
obiectului material de cel nemijlocit, de mijloacele şi instrumentele săvîşirii infracţiunii. Obiectul
material al infracţiunii şi relaţiile sociale ocrotite de legea penală.
Tema 6. Latura obiectivă a infracţiunii
Noţiunea şi importanţa laturii obiective a infracţiunii în dreptul penal. Unitatea şi
interconexiunea dintre latura subiectivă şi cea obiecivă a infracţiunii. Latura obiectivă a
infracţiunii şi temeiul real al răspunderii penale. Conţinutul laturii obiective. Latura obiectivă a
infracţiunii şi componenţa infracţiunii. Semnele componenţelor de infracţiune ce caracterizează
latura obiectivă a infracţiunii. Dependenţa laturii obiective a infracţiunilor concrete de
modalităţile componenţelor infracţiunilor respective.
Fapta prejudiciabilă (acţiunea sau inacţiunea). Trăsăturile caracteristice faptei ca act de
conduită exterioară a persoanei umane. Noţiunea acţiunii juridice penale şi semnele ei. Noţiunea
inacţiunii juridico-penale. Condiţiile responsabilităţii pentru inacţiunea criminală. Inacţiunea
„curată” şi inacţiunea compexă.
Caracterul specific al inacţiunii în cazul săvîşirii infracţiunilor continuie, prelungite şi celor
compuse.
 Importanţa forţei majore, a constrîngerii fizice şi psihice pentru răspunderea penală a
subiectului infracţiunii. Latura obiectivă a infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al
faptei.
Noţiunea consecinţelor (urmăririlor) prejudiciabile. Modalităţile consecinţelor criminale şi
criteriile de clasificare a lor. Determinarea consecinţelor în procesul calificării infractorilor şi
consacrarea lor în normele juridico-penale. Formele consecinţelor prejudiciabile. Importnţa
consecinţelor pentru formularea componenţelor de infracţiune concrete.
Consecinţele infracţionale şi infracţiunea neconsumată.
Legătura cauzală în dreptul penal. Importanţa şi condiţiile legăturii cauzale dintre fapta
prejudiciabilă şi consecinţele acesteia.
Caracterul obiectiv al legăturii cauzale. Teoria echivalenţei condiţiilor (conditio sine qua
non), teoria cauzelor adecvate, teoria condiţiei fianle etc. Latura cauzală dintre faptele
participanţilor la infracţiune şi consecinţele survenite în urma săvîrşirii acesteia.
Semnele facultative ale laturii obiective. Importanţa lor juridico-penală: locul săvîrşirii
infracţiunii, timpul, metoda şi mijloacele săvîrşirii infracţiuni, situaţia (circumtanţele) săvîrşirii
infracţiunii.
Semnele facultative generale şi semnele facultative ce se referă la fapta concretă.
Determinarea semnelor facultative ale laturii obiectiv, consacrarea lor în normele juridico-
penale şi importanţa pentru calificarea infracţiunilor.
Tema 7. Latura subiectivă a infracţiunii
Noţiunea şi importanţa laturii subiective a infracţiunii. Semnele componenţei de
infracţiune ce caracterizează latura ei subiectivă. Noţiunea vinovăţiei în dreptul penal. Principiul
caracterului personal al răspunderii penale. Teoria incriminării obiective. Vinovăţia ca noţiune
psihologică şi ca noţiune juridico-penală. Vinovăţia ca fapt al realităţii obiective. Criterii
intelectual şi volitiv al vinovăţiei.
Formele vinovăţiei în dreptul penal. Importanţa lor pentru calificarea infracţiunii şi
aplicarea pedepsei. Noţiunea intenţiei şi modalităţile sale. Intenţia directă şi indirectă:
reglementarea lor juridico-penală. Conţinutul intenţiei şi unitatea semnelor subiective şi
obiective ale faptei infracţionale. Deosebirea intenţiei directe de cea indirectă. Intenţia
premeditată, subită (spontană), intenţia concretizată (determinată) şi neconcretizată
(indeterminată: simplă şi alternativă).
Imprudenţa şi modalităţile sale. Imprudenţa şi progresul tehnico-ştiinţific. Sineîncrederea
exagerată criminală (uşurinţa penală). Momentele intelectual şi voletiv ale sineîncrederii
exagerate. Criteriile obiectiv şi subiectiv de apreciere şi incriminare a sineîncrederii exagerate.
Deosebirea sineîncrederii criminale de intenţia indirectă.
Neglijenţa criminală. Noţiunea şi componentele ei intelective şi voletive. Posibilitatea
preveziunii consecinţelor şi obligativitatea preveziunii acestora. Criteriul obiectiv şi cel subiectiv
al neglijenţei criminale. Deosebirea neglijenţei de sineîncredere criminală.
Fapta săvârşită fără vinovăţie (cazul fortuit) sau întâmplarea şi deosebirea acesteia de
neglijenţă.
 Infracţiunile săvârşite cu două forme de vinovăţie şi particularităţile lor. Teoriile privind
existenţa vinovăţiei mixte. Noţiunea de practerintenţie. Particularităţile (specificul) calificării
infracţiunilor cu două forme de vinovăţie.
Motivul şi scopul infracţiunii. Conceptul şi esenţa acestora. Însemnătatea motivului şi s
copului ca semne ale laturii subiective pentru calificarea infracţiunilor şi pentru aplicarea
pedepsei penale. Emoţiile sau starea emoţională a subiectului; importanţa lor pentru calificare;
consacrarea în normele juridice penale.
Noţiunea de eroare şi importanţa ei juridico-penală. Eroarea juridică şi eroarea de fapt,
modalităţile şi influenţa lor asupra răspunderii penale a vinovatului.
Tema 8. Subiectul infracţiunii
Noţiunea subiectului infracţiunii în dreptul penal şi în reglementarea penală a R.M.
Caracteristica socială şi semnele juridice ale subiectului infracţiunii.
Responsabilitatea şi atingerea unei anumite vârste ca trăsături obligatorii ce caracterizează
subiectul infracţiunii.
Noţiunea de responsabilitate şi iresponsabilitate în dreptul penal şi în legislaţia penală a
R.M. Criteriile biologice (medicale) şi psihologice pe care se întemeiază noţiunea
iresponsabilităţii. Problema aşa zisei responsabilităţii reduse. Determinantele stării de
iresponsabilitate: boala psihică cronică, tulburarea psihică temporară sau altă stare patologică.
Răspunderea penală a persoanelor care după ce a săvârşit infracţiunea dar înainte de pronunţarea
sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică devenind iresponsabilă.
Vârsta ca trăsătură a subiectului infracţiunii. Determinarea vârstei subiectului.
Răspunderea penală a minorilor. Posibilitatea de liberare de la răspundere penală a minorilor şi
aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter educativ.
Răspunderea pentru infracţiunea săvârşită în stare de ebrietate. Ebrietatea fiziologică şi cea
patologică: influenţa lor asupra răspunderii penale a persoanei.
Persoana juridică ca subiect al infracţiunii şi condiţiile necesare pentru responsabilitatea
penală a acesteia.
Noţiunea de subiect special. Categoriile subiectului special şi descrierea semnelor acestora
în legislaţia penală a R.M.
Tema 9. Etapele săvârşirii infracţiunii
Noţiunea etapelor săvârşirii infracţiunii. Procesul săvârşirii infracţiunii: faza internă
(psihică) şi faza actelor de executare. Importanţa determinării fazelor activităţii infracţionale
pentru răspunderea penală, calificarea infracţiunilor şi aplicarea pedepsei.
Reglementarea juridico-penală a etapelor săvârşirii infracţiunii: infracţiunea consumată
(terminată); pregătirea infracţiunii; tentativa de infracţiune.
Divulgarea intenţiei – etapă sau nu a săvârşirii infracţiunii? Construcţia componenţelor de
infracţiune şi etapele săvârşirii infracţiunii.
Tipul (modalitatea) intenţiei şi influenţa sa asupra răspunderii penale pentru tentativă sau
pregătire de infracţiune, precum şi asupra calificării infracţiunilor.
Latura subiectivă a infracţiunilor ca care sunt posibile etape de desfăşurare (săvârşire).
 Infracţiunea consumată. Noţiunea şi trăsăturile specifice. Importanţa laturii obiective şi
celei subiective pentru determinarea momentului consumării infracţiunii.
Influenţa modalităţilor componenţelor de infracţiune asupra momentul consumării
infracţiunii.
Reglementarea juridico-penală a pregătirii de infracţiune. Deosebirea dintre pregătirea
infracţiunii şi demascarea intenţiei. Formele legale şi modalităţile faptice ale pregătirii unei
infracţiuni intenţionate. Infracţiunile la care actele preparatorii (de pregătire) sunt incriminate ca
infracţiune consumată. Infracţiunile la care etapa de pregătire nu este posibilă. Pregătirea
infracţiunii şi progresul tehnico-ştiinţific.
Răspunderea penală şi aplicarea pedepsei pentru pregătirea infracţiunii. Teoriile
incriminării limitate şi nelimitate.
Noţiunea legală a tentativei de infracţiune. Semnele obiective şi subiective ale tentativei de
infracţiune. Deosebirea dintre tentativă de infracţiune li pregătirea infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii şi tentativa de infracţiune. Tentativa de infracţiune şi
infracţiunile prevăzute de legea penală la care aceasta este posibilă.
Obiectul infracţiunii şi tentativa de infracţiune: particularităţile tentativei şi deosebirea ei
de infracţiunea consumată.
Modalităţile tentativei de infracţiune: tentativa consumată şi tentativa neconsumată;
tentativă la obiect nul şi cu mijloace nule. Alte modalităţi ale tentativei prevăzute în legislaţiile
penale ale altor state. Asemănări şi deosebiri în reglementările penale corespunzătoare.
Temeiurile şi limitele răspunderii penale pentru tentativa de infracţiune. Circumstanţele
(cauzele) de care se ţine cont de către instanţa de judecată la aplicarea pedepsei pentru
infracţiunea neconsumată. Mărimea pedepsei penale pentru pregătirea şi tentativa de infracţiune.
Deosebirea pregătirii şi tentativei de infracţiune de renunţarea benevolă de la săvârşirea
infracţiunii şi de căinţa sinceră.
Tema 10. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei
Noţiunea şi modalităţile cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei în reglementarea
penală a R.M. Deosebirea acestora de alte circumstanţe care au ca efect înlăturarea răspunderii şi
pedepsei penale.
Legitima apărare: conceptul şi natura sa juridică. Condiţiile legimităţii legitimei apărări:
condiţiile ce se referă la atac, la apărare şi la atacant.
Apărarea imaginară sau presupusă. Momentul începerii atacului şi consumării acestuia.
Condiţiile în prezenţa cărora nu există stare de legitimă apărare. Concepţii şi opinii existente
privind depăşirea legitimei apărări.
Starea de extremă necesitate: noţiunea şi natura sa juridică. Condiţiile extremei necesităţi.
Asemănări şi deosebirea extremei necesităţi de legitima apărare. Sursele pericolului ce generează
starea de extremă necesitate. Răspunderea pentru nerespectarea de către subiect a condiţiilor şi
limitelor extreme necesităţi.
Reţinerea infractorului ca cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Noţiunea şi
condiţiile legimităţii reţinerii infractorului. Deosebirea dintre legitima apărare şi reţinerea
infractorului. Dependenţa măsurilor de reţinere de factorii obiectivi şi cei subiectivi ai reţinerii.
Oportunitatea reţinerii infractorului şi caracterul impus al măsurilor săvârşite pentru reţinere.
Răspunderea pentru depăşirea limitelor şi condiţiilor de reţinere.
Constrângerea fizică sau psihică – cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Noţiunea şi
trăsăturile constrângerii fizice; noţiunea şi natura juridică a constrângerii psihice. Constrângerea
fizică sau psihică şi extrema necesitate. Limitele răspunderii subiectului care a săvârşit o faptă
prejudiciabilă sub imperiul constrângerii. Riscul întemeiat în reglementarea juridico-penală a
R.M. Condiţiile legimităţii riscului pentru a putea fi recunoscut ca întemeiat. Condiţiile în care
riscul nu poate fi recunoscut întemeiat. Deosebiri şi asemănări dintre riscul întemeiat şi starea de
extremă necesitate.
Alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei: consimţământul (acordul) victimei,
exercitarea funcţiilor de serviciu sau a celor profesionale, executarea unui ordin, exercitarea unui
drept sau a prevederilor unor legi ş.a.
Tema 11. Participaţia penală
Noţiunea participaţiei penale în legislaţia penală şi particularităţile ei juridice şi
psihologice care caracterizează esenţa acestei instituţii a dreptului penal.
Semnele obiective şi cele subiective ale participaţiei în legislaţia penală şi în teoria
dreptului penal. Semnele cantitative şi calitative ale participaţiei. Legătura cauzală dintre
acţiunile participanţilor şi legătura corelaţională dintre participanţi. Particularităţile semnului
subiectiv al participaţiei penale.
Construcţia componenţei de infracţiune şi influenţa sa asupra posibilei participaţii. Tipurile
componenţelor de infracţiune şi activitatea comună a participanţilor.
Criteriile clasificării participanţilor în categorii şi importanţa acestora. Categoriile
participanţilor prevăzute de legea penală a R.M. în vigoare.
Noţiunea de autor, organizator, investigator şi complice. Caracterizarea semnelor obiective
şi subiective a rolurilor şi funcţiilor pe care aceştea le îndeplinesc.
Autorul infracţiunii şi rolul său în activitatea comună a participanţilor. Noţiunea de
săvârşire nemijlocită a infracţiunii. Noţiunea şi semnele coautoratului. Procesul executării
(înfăptuirii) nemijlocite şi limitele lui; influenţa acestuia asupra calificării faptelor participanţilor.
Noţiunea şi trăsăturile înfăptuirii intermediare a infracţiunii. Acţiunile autorului şi constrângerea
fizică sau psihică a altei persoane de a săvârşi infracţiunea. Autoratul şi eroarea faptică: influenţa
acesteia asupra calificării infracţiunii. Autoratul şi subiectul special al infracţiunii. Latura
subiectivă a autoratului.
Organizatorul. Formele legale ale organizării prevăzute în Codul penal al R.M.:
organizarea săvârşirii infracţiunii; dirijarea cu realizarea ei; organizarea unei formaţiuni
criminale; dirijarea cu activitatea acesteia.
Caracterizarea acestor forme de organizare. Corelaţia dintre organizarea şi acţiunile altor
participanţi.
Instigatorul. Caracterizarea formelor de instigare şi influenţa lor asupra răspunderii penale
a instigatorului. Metodele de convingere şi de constrângere utilizate de instigator: importanţa lor
teoretică şi practico-aplicativă.
 Înşelarea, provocarea ca metode de instigare. Calificarea acţiunilor de instigare de cele ale
organizatorului.
Complicele. Semnele obiective şi subiective ale complicităţii. Forme legale complicităţii.
Complicitatea intelectuală şi fizică. Construcţia componenţelor de infracţiune şi momentul
consumării complicităţii.
Deosebirea acţiunilor complicelui de cele ale autorului şi instigatorului infracţiunii.
Individualizarea răspunderii şi pedepsei penale a participanţilor. Temeiul răspunderii
penale a participanţilor la infracţiune. Caracterul şi gradul participării ce reflectă specificul
participaţiei. Circumstanţele obiective care caracterizează semnele obligatorii sau calificative ale
faptei şi influenţa lor asupra individualizării răspunderii participanţilor.
Excesul de autor. Noţiunea, trăsăturile sale şi modalităţile excesului de autor. Importanţa sa
pentru calificarea acţiunilor participanţilor.
Participaţia cu subiect special, participaţia nereuşită; renunţarea benevolă de la săvârşirea
infracţiunii a participanţilor.
Formele participaţiei penale. Criterii de clasificare. Participaţia simplă şi complexă. Grupul
criminal organizat. Organizaţia (asociaţia) criminală. Criteriul subiectiv de divizare a
formaţiunilor criminale de grup (organizate). Activitatea criminală organizată.
Implicarea la infracţiune. Noţiunea şi formele implicării. Favorizarea infracţiunii.
Condiţiile răspunderii penale pentru favorizare.
Tema 12. Pluralitatea de infracţiuni
Noţiunea pluralităţii de infracţiuni în dreptul penal. Caracteristica socială şi juridică a
pluralităţii de infracţiuni. Trăsăturile specifice pluralităţii de infracţiuni. Deosebirea pluralităţii
de infracţiuni de infracţiunea unică, de repetarea infracţiunilor, de infracţiune continuă şi
prelungită.
Noţiunea infracţiunii unice ca element constitutiv al pluralităţii de infracţiuni. Modalităţile
infracţiunii unice: simplă şi complexă. Consacrarea în legea penală a R.M. a diferitor tipuri a
infracţiunii unice complexe: infracţiunea unică complexă; compusă; cu acţiuni alternative;
continue; prelungite; repetarea infracţiunii; cu consecinţe suplimentare;
Formele pluralităţii de infracţiuni. Opiniile existente în teoria dreptului penal privind
formele pluralităţii de infracţiuni. Reglementarea juridico-penală a formelor pluralităţii.
Noţiunea şi semnele concursului de infracţiuni. Modalităţile concursului de infracţiuni:
concursul real şi concursul ideal. Specificul concursului ideal de infracţiuni. Delimitarea
concursului de infracţiuni de concurenţa normelor juridico-penale. Calificarea concursului de
infracţiuni. Aplicarea pedepsei penale în cazul unui concurs de infracţiuni.
Noţiunea recidivei infracţionale. Modalităţile recidivei: simplă, periculoasă, deosebit de
periculoasă. Alte modalităţi ale recidivei, specială, generală, penitenciară, criminologică ş.a.
Individualizarea pedepsei penale în cazul recidivei. Consecinţele juridico-penale ale pluralităţii
de infracţiuni.
Tema 13. Noţiunea şi scopurile pedepsei penale
Noţiunea şi trăsăturile pedepsei penale. Evoluţia istorică a instituţiei pedepsei penale în
teoria şi legislaţia penală. Deosebirea pedepsei penale de alte tipuri de sancţiuni. Trăsăturile
esenţiale ale pedepsei penale. Corespunderea noţiunii de pedeapsă penală actelor internaţionale
în materie şi influenţa acestora asupra definirii noţiunii de pedeapsă penală.
Scopurile pedepsei penale. Teoriile existente pe marginea problemei scopurilor pedepsei
penale: teoriile absolute despre pedeapsă (teoriile teologice); teoriile relative despre pedeapsă;
teoria privind prevenirea generală; teoriile prevenirii speciale; teoriile combinate;
Reglementarea scopurilor pedepsei penale în legislaţia penală a R.M.: restabilirea echităţii
sociale, corectarea condamnatului; prevenirea generală şi cea specială.
Noţiunea de eficienţă a pedepsei. Condiţiile de sporire a eficienţei pedepsei.
Tema 14. Sistemul şi modalităţile pedepselor penale
Sistemul pedepselor penale şi atingerea scopurilor pedepsei. Consideraţiuni generale
privind sistemul şi modalităţile pedepselor penale. Evoluţia istorică a sistemului de pedepse
penale prevăzute de legislaţiile penale a fostei URSS şi a R. Moldova.
Noţiunea sistemului pedepselor penale şi trăsăturile caracteristice ale acestuia. Conţinutul
sistemului de pedepse penale. Sistemul pedepselor penale – condiţie obligatorie a aplicării
acestora. Ierarhia pedepselor penale şi criterii de constituire a sistemului pedepselor penale.
Pedepse penale noi prevăzute de Codul penal al R.M.
Pedepse penale principale şi complementare. Pedepse care pot fi aplicate atât ca principale,
cât şi ca complementare. Ordinea de aplicare a acestora. Pedepse penale privative de libertate şi
neprivative de libertate. Pedepse penale aplicate persoanelor fizice: măturilor, minorilor,
militarilor şi femeilor. Pedepse penale aplicate persoanelor juridice care practică activitate de
antreprenoriat.
Pedepse penale pe un anumit termen şi pedepse de o singură executare.
Amenda – pedeapsă penală de o singură executare aplicată persoanelor fizice şi juridice.
Esenţa pedepsei amenzii şi limitele ei. Circumstanţele de care ţine cont instanţa de judecată la
aplicarea amenzii. Ordinea aplicării amenzii în caz de eschivare cu rea – voinţă de la achitarea
amenzii stabilite de judecată. Posibilitatea comutării pedepsei cu amendă cu alte pedepse.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
Esenţa acestei pedepse penale şi termenul pe care poate fi stabilită. Condiţiile şi ordinea de
aplicare a ei. Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare)
şi a distincţiilor de stat. Esenţa acestei pedepse, condiţiile şi ordinea de aplicare a ei conform
legii penale a R.M.
Munca neremunerată în folosul comunităţii. Esenţa, condiţiile şi ordinea de aplicare.
Arestul: esenţa, condiţiile şi ordinea de aplicare. Pedepse penale aplicate militarilor în
termen. Trimiterea într-o unitate militară disciplinară. Esenţa, condiţiile şi ordinea de aplicare.
Închisoarea – pedeapsă penală principală, privativă de libertate. natura şi esenţa sa juridică.
Termenul minim şi maxim al închisorii aplicate maturilor şi minorilor. Închisoarea ca pedeapsă
aplicată în cazul unui concurs de infracţiuni sau unui cumul de sentinţe. Termenul maxim al
închisorii în cazul graţierii.
Detenţiunea pe viaţă. Esenţa şi natura sa juridică. Categoriile infracţiunilor pentru care se
poate aplica detenţiunea pe viaţă. Persoanele cărora această pedeapsă nu poate fi aplicată.
Categoriile penitenciarelor în care se execută pedeapsa cu închisoare. Ordinea schimbării tipului
de penitenciar. Pedepsele penale aplicate persoanelor juridice: privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate şi lichidarea persoanei juridice. Ordinea şi condiţiile de aplicare a acestora.
Tema 15. Individualizarea pedepselor penale
Noţiunea şi tipurile individualizării pedepselor penale. Criteriile generale de
individualizare a pedepsei. Importanţa individualizării pedepsei pentru atingerea scopurilor
pedepsei.
Ectritabilitatea pedepsei penale. Caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii.
Caracteristicile sociale şi de drpt a personalităţii infractorului.
Circumstanţele atenuante şi agravante la aplicarea pedepsei: modalităţile lor şi influenţa
asupra individualizării pedepsei penale. Efectele circumstanţelor atenuante şi agravante.
Aplicarea unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege. Noţiunea circumstanţelor
excepţionale ale cauzei. Limitele pedepsei aplicate persoanelor care n-au atins vîrsta de 18 ani.
Catregoriile persoanelor cărora nu li se pooate aplica o pedeapsă mai blîndă.
Aplicarea pedepsei în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Condiţiile
aplicării pedepsei în acest caz.
Aplicarea pedepsei pentru infracţiunea ne consumată. Mărimea pedepsei pentru pregătirea
infracţiunii şi pentru tentativa de infracţiuni.
Aplicarea pedepsei pentru ricidivă de infracţiuni. Mărimea pedepsei pentru recidivă.
Aplicarea pedepsei pentru participaţie. Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de
infracţiuni. Regulile aplicării pedepsei: cumularea totală sau parţială; absorbirea pedepsei mai
uşoare de pedeapsa mai aspră. Ordinea aplicării diferitelor tipuri de pedepse. Termenul maxim al
pedepsei în cazul unui concurs.
Aplicarea pedepsei pe cazul unui cumul de sentinţe. Regulile aplicării pedepsei şi termenul
maxim al pedepsei definitive.
Aplicarea pedepsei în cazul executării hotărîrii unui stat străin.
Calcularea termenilor pedepsei şi computarea arestului preventiv şi în cazul cumulării
diferitelor pedepse.
Tema 16. Liberarea de răspundere penală
Noţiunea liberării de la răspundere penală. Deosebirea liberării de răspundere penală de
liberarea de pedeapsă penală. Trăsăturile esenţiale ale acestei instituşii juridice. Temeiurile şi
condiţiile liberării de răspundere penală . Limitele liberării de răspundere penală. Momentul din
care poate avea loc liberarea de răspundere penală. Limita finală – faza dezbaterilor judiciare,
pînă la darea sentinţei de dondamnare.
Deosebirea instituţiei liberării de răspundere penală de alte circumstanţe (cauze) care au ca
efect înlăturarea răspunderii penale. Categoriile organelor (persoanelor) împuternicite de a
efectua liberarea de răspundere penală.
Modalităţile liberării de răspundere penală în reglementarea juridico-penală a R.M.
Liberarea de răspundere penală a minorilor.
Condiţiile şi t emeiurile liberării persoanelor care la momentul săvîrşirii unei fapte
prejudiciabile nu au tins vîrsta de 18 ani. Posibilitatea aplicării faţă de aceste persoane măsuri de
constrîngere cu caracer medical.
 Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă. Natura juridică a
acestei modalităţi de liberare. Temeiurile şi condiţiile efectuării ei. Tipurile sancţiunilor
admninistrative care pot fi aplicate persoanelor liberate de răspundere penală.
Liberarea de răspuunderea penală în legătură cu renunţarea de bună voie de săvîrşirea
infracşiunii. Noţiunea renunţării binevole. Etapele la care este posibilă renunţarea benevolă.
Răspunderea penală pentru renunţare de bună voie la săvîrşirea infracţiunii. Temeiurile şi
condiţile liberării de răspundere penală. Renunţarea binevolă a participanţilor la infraciune.
Liberarea de răspunderea penală în legătură cu căinţa activă. Condiţiile şi temeiurile
acestei modalităţi de liberare. Noţiunea şi condiţinutul căinţei active.
Liberarea condiţională de răspunderea penală. Temeiurile şi condiţiile, natura juridică a
liberării condiţionale de răspundere
Liberarea de răspunderea penală în legătură cu schimbarea situaţiei. Temeiurile şi condiţiile
acestei modalităţi de liberare de răsăpunderea penală. Noţiunea şi conţinutul noţiunii de
schimbare de situaţie.
Prescripţia tragerii de răspunderea penală. Noţiunea prescripţiei şi modalităţile ei..
Întreruperea şi suspendarea prescripţiei.
Aplicarea prescripţiei faţă de o persoană care a săvîrşit o inacţiune excepţional de gravă.
Aplicarea termenilor prescripţiei faţă de minori. Excepţia de la regulile generale ale
prescripţiei. Determinarea zilei săvîrşirii infracţiunii în dependenţă de tipurile componenţelor de
infracţiune, la infracţiunile continuie şi prelungite. Infracţiunea consumată şi aplicarea pedepsei.
Calcularea prescripţiei în cazul săvîrşirii unei concurs de infracţiune. Prescripţia şi efectul
retroactiv al legii penale.
Bibliografie:
1. Constituţia Republicii Moldova adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
28.07.94 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – nr.1.
2. Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 18 aprilie 2002 //Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. – 2002. – Nr.128– 129.
3. Curtea Supremă de Justiţie. Culegeri de Hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie
(mai 1974-iulie 2002) / Respons. de ediţie Şterbeţ Valeria, preşedintele Curţii Supreme de
Justiţie. - Chişinău, 2002.
4. Antoniu G. Tentativa. Bucureşti: TEMPUS, 1995.
5. Antoniu G., Daneş Şt., Popa M. Codul penal pe înţelesul tuturor. – Bucureşti: TEMPUS,
1995.
6. Barac L. Constantele şi variabilele dreptului penal. – Bucureşti: ALL Beck, 2001.
7. Barac L. Răspunderea şi sancţiunea juridică. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997.
8. Barbăneagră A. şi alţii. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. – Chişinău:
Centrul de Drept al Avocaţilor, 2003.
9. Basarab M. Drept penal. Partea Generală. Vol.I. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997.
10. Borodac A., Bujor V., Brînză S., Carpov T. ş.a. Drept penal. Partea Generală. – Chişinău:
Ştiinţa, 1994.
11. Boroi A. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
12. Brezeanu O. Minorul şi legea penală. - Bucureşti: ALL Beck, 1998.
13. Bulai C. Drept penal român. Partea generală. Vol. 1-2, Bucureşti, 1992
14. Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1997.
15. Bulai C., Filipaş A., Mitrache C. Instituţii de drept penal. – Bucureşti: TREI, 2001.
16. Butiuc C. Elemente de drept penal. – Bucureşti: Lumina Lex, 1998.
17. Butiuc C. Infracţiunea complexă. - Bucureşti: ALL Beck, 1999.
18. Carpov T., Florea C., Grecu R. Componenţa de infracţiune. – Chişinău: USM, 1989.
19. Derşidan C., Abraham P. Dicţionar de termeni juridici. – Bucureşti: Naţional, 2000.
20. Diaconu D. Curtea penală internaţională: istorie şi realitate. – Bucureşti: ALL Beck,
1999.
21. Dima T. Drept penal. Partea Generală. Vol.I-II. – Bucureşti: Lumina Lex, 2001.
22. Dobrinoiu V. şi colaboratorii. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Europa Nova,
1999.
23. Doneş Şt., Papadopol V. Individualizarea juridică a pedepsei. – Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985.
24. Dongoroz V. şi colaboratorii. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Vol.I-IV. -
Bucureşti: ALL Beck, 2003.
25. Florea C., Carpov T., Noţiunea de infracţiune şi aplicarea pedepsei, Chişinău, 1976.
26. Florea C., Infracţiunea, vinovăţia şi circumstanţele ce înlătură caracterul penal al faptei,
Chişinău, 1994.
27. Giurgiu N. Infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1994.
28. Giurgiu N. Legea penală şi infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1998.
29. Giurgiu N. Răspunderea penală şi pedeapsa. – Focşani: Neuron, 1995.
30. Macari I. Drept penal. Partea generală. Chişinău, 2003
31. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea Generală. Chişinău: CE USM,
1999.
32. Mitrache C. Drept penal român. – Bucureşti: Şansa, 1997.
33. Mitrache C. Drept penal român. Partea Generală. – Bucureşti: Univers Juridic, 2003.
34. Mîndru I. Amnistia şi graţierea. – Bucureşti: ALL, 1998.
35. Oancea I. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1972.
36. Oancea I. Tratat de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1995.
37. Papadopol V., Pavel D. Formele unităţii infracţionale în dreptul penal. – Bucureşti:
SANSA- SRL, 1992.
38. Papadopol V., Turianu C. Apelul penal. – Bucureşti: Şansa, 1994.
39. Pitulescu I., Abraham P., Derşidan E. şi alţii. Dicţionar explicativ şi practic de drept penal
şi procesual penal. – Bucureşti: Naţional, 1997.
40. Pivniceru M. Răspunderea penal în dreptul internaţional. – Bucureşti: POLIROM, 1999.
41. Poenaru Iu. Pedeapsa cu moartea: „pro” sau „contra”. – Bucureşti: Lumina Lex, 1994.
42. Sima C. Codul penal adnotat. – Bucureşti: Lumina Lex, 2000.
43. Sima C. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. – Bucureşti: ALL Beck,
1999.
44. Stanciu R. şi colaborat. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Hyperion XXI, 1992.
45. Streteanu F., Chiriţa R. Răspunderea penală a persoanei juridice. – Bucureşti: Rosetti,
2002.
46. Ungureanu A., Ciopraga A. Dispoziţii penale din legi speciale române. Vol.V. –
Bucureşti: Lumina Lex, 1995.
47. Zolyneak M., Michinici M. Drept penal. Partea Generală. – Iaşi: Chemarea, 1999.
48. Алукперов Х.А. Освобождение от уголовной ответственности. – Москва-Воронеж:
НПО МЕДЭК, 2001.
49. Багрий-Шахматов Л.В., Гуськов В.И. Теоретические проблемы классификации
уголовных наказаний. - Воронеж, 1971.
50. Бажанов М.И. Назначение наказания по советскому уголовному праву. Киев, 1980
51. Баулин Ю.В. Обстоятельства, исключающие преступность деяния. Харьков, 1991
52. Баулин Ю.В. Право граждан на задержание преступника. Харьков, 1986
53. Бойко А.И. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. - Ростов-
на-Дону: Феникс, 1996.
54. Брайнин ЯМ. Уголовная ответственность и ее основание в советском уголовном
праве. - Москва, 1963.
55. Брайнин ЯМ. Уголовный закон и его применение. - Москва, 1967.
56. Бужор В., Гуцуляк В. Групповая преступность, методологические основы изучения
и классификации. – Кишинэу, 1998.
57. Бузынова С.П. Множественность преступлений и ее виды. - Москва, 1988.
58. Бумуев Г. Социальная и уголовно-правовая оценка причинения вреда преступнику.
Горький, 1988
59. Бурчак Ф.Г. Соучастие: социальные, криминологические и правовые проблемы. -
Киев, 1986.
60. Васильев Н.В. Принципы советского уголовного права. - Москва, 1983.
61. Ветров Н.И., Ляпунов Ю.И. Уголовное право. Часть Общая. – Москва: Новый
Юрист, 1997.
62. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Обстоятельства, исключающие общественную
опасность и противоправность деяния. М., 1970
63. Галиакбаров Р. Множественность преступных деяний как институт советского
уголовного права. Свердловск, 1967
64. Гальперин Н.М. Наказание: социальные функции, практика применения. М,, 1983
65. Горелик А.С. Наказание по совокупности преступлений и приговоров. Красноярск,
1991.
66. Гришанин П.Ф. Ответственность преступников-рецидивистов по советскому
уголовному праву. М., 1974
67. Дагель П.С., Котов Д.П. Субъективная сторона преступления и ее установление. -
Воронеж, 1974.
68. Дементьев С.Н. Лишение свободы. Уголовно-правовые и исправительно-трудовые
аспекты. Ростов-на-Дону. 1981
69. Джекебаев У.С., Вайсберг Л.М., Судакова Р.Н. Соучастие в преступлении. – Алма-
Ата: Наука, 1981.
70. Дурманов Н.Д. Советский уголовный закон. - Москва, 1967.
71. Дурманов Н.Д. Стадии совершения преступления по советскому уголовному праву,
М., 1955
72. Дуюнов В.К., Цветинович А.П. Дополнительные наказания. Теория и практика.
Фрунзе, 1986
73. Здравомыслов Б.В. Уголовное право Российской Федерации. Часть Общая. -
Москва: Юристъ, 1999.
74. Здравомыслов Б.В. Уголовное право. Часть Общая. – Москва, 1994.
75. Зелинский А.Ф. Рецидив преступлений (структура, связи, прогнозирование).
Харьков, 1980
76. Земляников С.В. Уголовно-правовые проблемы преступного вреда. – Новосибирск,
1991.
77. Иванов В.Д. Ответственность за покушение на преступление, Караганда, 1974
78. Иванов Н.Г. Понятие и формы соучастия в уголовном праве. – Саратов: СГУ, 1981.
79. Истомин А.Ф. Общая часть уголовного права. – Москва: Инфра•М, 1997.
80. Ищенко А.В. Назначение наказания по Уголовному кодексу Российской Федерации.
- Москва: Юрлитинформ, 2002.
81. Казак В.Н. Вопросы теории и практики крайней необходимости. - Саратов, 1972.
82. Караев Т.Э. Повторность преступлений. М., 1983
83. Караулов В.Ф. Стадии совершения преступления. - Москва, 1972.
84. Карпец И.И. Наказание. Социальные, криминологические и правовые проблемы. -
Москва, 1973.
85. Карцев И. Индивидуализация в советском уголовном праве. М., 1961
86. Келина С.Г. Освобождение от уголовной ответственности в связи с изменением
обстановки. Труды ВЮЗИ. Т. 16. Ч. 1, 1969
87. Келина С.Г. Теоретические вопросы освобождения от уголовной ответственности.
М., 1974
88. Келина С.Г., Кудрявцев В.Н. Принципы советского уголовного права. - Москва,
1988.
89. Кириченко В.Ф. Основные вопросы учения о необходимой обороне в советском
праве. М., 1948
90. Ковалев М.И. Понятие преступления в советском уголовном праве. – Свердловск,
1987.
91. Козак В.И. Вопросы теории и практики крайней необходимости. Саратов, 1981
92. Козаченко И.Я., Незнамов З.А. Уголовное право. Часть Общая. - Москва: Норма-
Инфра•М, 1998.
93. Козочкин И.Д. Уголовное законодательство стран / Англии, США, Франции,
Германии, Японии/. – Москва: Зерцало, 1999.
94. Коментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. Общая часть / Под ред.
Ю.И. Скуратова, В.М. Лебедева. М., 1996
95. Комиссаров В.С., Якупов Р.Х. Уголовное наказание в вопросах и ответах. – Москва:
Зерцало, 1998.
96. КоржанскийН.И. Объект и предмет уголовно-правовой охраны. - Москва, 1980.
97. Красиков Ю.А. Множественность преступлений (понятие, виды, наказуемость), М.,
1988.
98. Красиков Ю.А. Назначение наказания. - Москва, 1991.
99. Криволаков Г.Г. Множественность преступлений по советскому уголовному праву и
установление ее признаков ОВД. М., 1989
100. Кривошейн П. Практика применения уголовного законодательства по делам о
продолжаемые преступлениях. Киев, 1990
101. Кругликов Л. Смягчающие и отгчающие обстаятельство в уголовном праве,
Воронеж, 1985.
102. Кудрявцев В.Н. Общая теория квалификации преступлений. - Москва, 1972.
103. Кудрявцев В.Н. Объективная сторона преступления, - Москва, 1960.
104. Кудрявцев В.Н., Наумов А.В. Учебник уголовного права. Часть Общая. – Москва:
Спарк, 1996.
105. Кудрявцев В.Н., Наумова А.В. Российское уголовное право. Часть Общая. –
Москва: СПАРК, 1997.
106. Кузнецов Н.Ф. Новое уголовное право России. Часть Общая. – Москва: Зерцало
ТЕИС, 1996.
107. Кузнецова Н.Ф. Ответственность за приготовление к преступлению и покушение на
преступление по советскому уголовному праву, М., 1958
108. Кузнецова Н.Ф. Преступление и преступность. - Москва, 1969.
109. Кузнецова Н.Ф., Тяжкова И.М. Курс уголовного права. Часть Общая. Том 1-2. -
Москва: Зерцало, 1999.
110. Куринов Б.А. Научные основы квалификации преступлений. – Москва: Зерцало,
1984.
111. Куринов Б.А. Научные основы квалификации преступлений. – Москва: Изд-во
МГУ, 1976.
112. Курс советского уголовного права, Часть общая, в 5-ти томах, МГУ, 1968
113. Курс советского уголовного права. Часть общая, в 6-ти томах, М., 1970
114. Ломако В.А. Применение условного осуждения. - Харьков, 1976.
115. Магомедов А.А. Правовые последствия освобождения от уголовной
ответственности / Под ред. А.В. Наумова. Саратов, 1994
116. Макарь И. Уголовное право Республики Молдова. Часть Общая. – Кишинев: Изд-во
МГУ, 2003.
117. Малков В.П. Множественность преступлений и ее формы по советскому
уголовному праву. Казань, 1982
118. Малков В.П. Повторность преступлений. Казань, 1970
119. Медведев А.М. Пределы действия Уголовного кодекса Российской Федерации. –
Москва: Юридическая литература, 1998.
120. Михеев Р.И. Проблемы вменяемости и невменяемости в советском уголовном
праве. - Владивосток, 1983.
121. Мясников О.А. Смягчающие и отягчающие обстоятельства в теории,
законодательстве и судебной практике. – Москва: Юрлитинформ, 2002.
122. Наумов А.В. Уголовное право России. Часть Общая. Курс лекций. - Москва: БЕК,
1996.
123. Никифоров Б.С. Объект преступления по советскому уголовному праву. - Москва,
1960.
124. Ной И.С. Сущность и функции наказания в советском государстве. Саратов, 1973
125. Ной И.С. Теоретические вопросы лишения свободы. - Саратов, 1965.
126. Номокенов В.А.. Преступное поведение, детерминизм и ответственность. –
Владивосток, 1989.
127. Панько К.А. Вопросы общей теории рецидива в советском уголовном праве.
Воронеж, 1988
128. Песняков В. Уголовная ответственность и освобождение от нее. М., 1988
129. Протченко Б.А. Принудительные меры медицинского характера. - Москва, 1976.
130. Прохоров В.С., Крапачев Н.М., Тарбагаев А.Н. Механизм уголовно-правового
регулирования: норма, правоотношение, ответственность. – Краснодар, 1989.
131. Рарог А.И. Вина в советском уголовном праве. - Саратов, 1987.
132. Рарог А.И., Степалин В.А. Уголовное право. Часть Общая: в вопросах и ответах. –
Москва: Юристъ, 2001.
133. Савицкий В.М. и др. Уголовная юстиция: проблемы международного
сотрудничества. – Москва: БЕК, 1995.
134. Скибицкий В.В. Освобождение от уголовной ответственности и отбывания
наказания. Киев, 1987
135. Скрябин М.Н. Общие начала назначения наказания и их применение к
несовершеннолетним. - Казань, 1988.
136. Скуратов Ю.И., Лебедев В.М. Комментарий к Уголовному кодексу Российской
Федерации. - Москва: Норма-Инфра•М, 1998.
137. Слуцкий И.И. Обстоятельства, исключающие уголовную ответственность. Л., 1956
138. Собакин С., Туница А., Понятие и виды освобождения от уголовной
ответственности или наказания, Свердловск, 1987
139. Сундуров Ф.Р. Лишение свободы и социально-психологические предпосылки ее
эффективности. Казань, 1980
140. Таганцев Н.С. Русское уголовное право. Лекции. Часть общая. В 2 –х томах. Т. 1.
М., 1994
141. Тарбагаев А.Н. Понятие и цели ответственности. – Красноярск, 1996.
142. Таций В.Я. Объект и предмет преступления по советскому уголовному праву. -
Харьков, 1982.
143. Тельное П.Ф. Ответственность за соучастие в преступлении. - Москва, 1974.
144. Тенчов Э. Специальные виды освобождения от уголовной ответственности. Текст
лекции. Иваново, 1982
145. Тер-Акопов А.А. Добровольный отказ от совершения преступления. - Москва,
1982.
146. Тимейко Г.В. Общее учение об объективной стороне преступления. - Ростов на
Дону, 1977.
147. Тишкович И.С. Приготовление и покушение по уголовному праву, М., 1958
148. Ткачевский Ю.М. Давность в советском уголовном праве. М., 1978
149. Ткачевский Ю.М. Освобождение от отбывания наказания. - Москва, 1970.
150. Ткаченко В.И. Необходимая оборона по уголовному праву. - Москва, 1979.
151. Уголовное право. Общая часть (под ред. Н.И. Ветрова, Ю.И. Ляпунова – М., 1997)
152. Устименко В.В. Специальный субъект преступления. - Харьков, 1989.
153. Церетели Т.В. Причинная связь в уголовном праве. - Москва, 1963.
154. Юликов Ю. Назначение наказания по совокупности преступлений и приговоров, М,
1975.
155. Якубович М.И. Обстоятельства, исключающие общественную опасность и
противоправность деяния. М., 1979
156. Якушин В.А. Ошибка и её уголовно-правовое значение. – Казань: Казанский
университет, 1988.
Drept penal (partea specială)
Tema 1. Infracţiuni contra păcii şi a securităţii omenirii şi infracţiunile de război.
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra păcii şi securităţii
omenirii şi infracţiunilor de război.
Infracţiuni contra păcii. Planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea războiului.
Determinarea noţiunii agresiunii, formulată în rezoluţia sesiunii XXIX a Asambleiei Generale a
ONU din 17 decembrie 1974. Propaganda războiului. Alte acţiuni instigatoare la război sau
orientate spre declanşarea războiului. Propaganda războiului săvârşită de o persoană cu înaltă
funcţie de răspundere. Atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie
internaţională.
Infracţiuni contra securităţii omenirii. Genocidul. Faptele săvîrşite în scopul de a nimici în
totalitate sau în parte un grup naţional, etnic, rasial sau religios. Ecocidul. Formele acţiunilor de
ecocid. Clonarea. Gradul prejudiciabil al clonării.
Infracţiunile de război. Tratamente inumane. Modalităţile tratamentelor inumane.
Agravantele infracţiunii. Încălcarea dreptului umanitar internaţional. Formele infracţiunii.
Activitatea mercenarilor. Formele infracţiunii. Aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de
ducere a războiului. Formele infracţiunii.
Tema 2. Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii
persoanei.
Infracţiuni contra vieţii. Noţiunea omorului şi categoriile lui. Delimitarea omorului de alte
infracţiuni, însoţite de lipsirea de viaţă a victimei. Omorul intenţionat. Formele infracţiunii.
Agravantele omorului intenţionat. Omorul săvârşit în stare de afect. Acţiunile ilegale ale
victimei. Pruncuciderea. Circumstanţele atenuante ale omorului unui copil nou-născut. Lipsirea
de viaţă la dorinţa victimei (eutanasia). Problemele calificării infracţiunii. Lipsirea de viaţă din
imprudenţă. Agravantele infracţiunii. Determinarea la sinucidere. Agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra sănătăţii. Noţiunea vătămărilor integrităţii corporale şi a vătămărilor
sănătăţii persoanei. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Formele
infracţiunii. Agravantele infracţiunii. Delimitarea vătămării intenţionate grave a integrităţii
corporale sau a sănătăţii care a provocat decesul victimei de omor. Vătămarea intenţionată medie
a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Formele şi agravantele infracţiunii. Vătămarea intenţionată
uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Formele infracţiunii. Maltratarea intenţionată sau
alte acte de violenţă. Agravantele infracţiunii. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii în stare de afect. Actele ilegale ale victimei. Vătămarea gravă ori medie a
integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă. Infracţiunea calificată.
Infracţiuni care pun în pericol viaţa sau sănătatea persoanei. Categoriile acestor infracţiuni.
Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Calificarea
acestor atentate ilegale. Constrîngerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru
transplantare. Agravantele infracţiunii. Provocarea ilegală a avortului. Formele avortului ilegal.
Agravantele infracţiunii. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale. Agravantele infracţiunii.
Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţămîntul pacientei.
Neacordarea de ajutor unui bolnav. Agravantele infracţiunii. Lăsarea în primejdie. Agravantele
infracţiunii.
Tema 3. Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra libertăţii cinstei şi
demnităţii persoanei.
Infracţiuni contra libertăţii persoanei. Răpirea unei persoane. Agravantele infracţiunii.
Traficul de fiinţe umane. Formele şi agravantele infracţiunii. Privaţiunea de libertate.
Agravantele infracţiunii. Sclavia şi condiţiile similare sclaviei. Formele acţiunilor infracţionale.
Munca forţată. Formele acţiunilor infracţionale. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică.
Agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra cinstei şi demnităţii persoanei. Calomnia. Delimitarea calomniei de
insultă.
Tema 4. Infracţiunile privind viaţa sexuală
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor sexuale. Infracţiuni contra
libertăţii sexuale. Violul. Formele şi agravantele violului. Acţiuni violente cu caracter sexual.
Formele şi noţiunea acţiunilor violente cu caracter sexual. Agravantele infracţiunii.
Constrîngerea la acţiuni cu caracter sexual. Formele infracţiunii.
Infracţiuni contra inviolabilităţii sexuale. Raportul sexual cu o persoană care nu a atins
vîrsta de 14 ani. Formele acţiunilor infracţionale. Acţiuni perverse. Noţiunea perversiunilor
sexuale.
Tema 5. Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi ale altor drepturi
constituţionale ale cetăţenilor
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra drepturilor politice, de
muncă şi a altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor.
Infracţiuni contra drepturilor politice. Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral
sau a activităţii organelor electorale. Formele infracţiunii. Falsificarea rezultatelor votării.
Infracţiuni contra drepturilor de muncă. Încălcarea regulilor de protecţie a muncii. Formele
şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra drepturilor şi libertăţilor personale ale cetăţenilor. Încălcarea egalităţii în
drepturi a cetăţenilor. Formele infracţiunii. Încălcarea inviolabilităţii vieţii personale. Formele şi
agravantele infracţiunii. Violarea dreptului de secretul corespondenţei. Agravantele infracţiunii.
Violarea de domiciliu. Agravantele infracţiunii. Încălcarea intenţionată a legislaţiei privind
accesul la informaţie. Calificarea infracţiunii. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor.
Formele şi agravantele infracţiunii atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de
propovăduire a credinţelor religioase şi de satisfacere a ritualurilor religioase. Formele
activităţilor infracţionale.
Tema 6. Infracţiuni contra patrimoniului
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra patrimoniului.
 Noţiunea şi semnele însuşirilor bunurilor avutului proprietarului. Formele şi tipurile
însuşirilor. Criteriile clasificării lor. Furtul. Noţiunea şi semnele furtului. Agravantele furtului.
Jaful. Noţiunea şi semnele jafului. Agravantele jafului. Tîlhăria. Noţiunea şi semnele tîlhăriei.
Agravantele tîlhăriei. Şantajul. Noţiunea şi semnele şantajul. Agravantele şantajului. Escrocheria.
Noţiunea şi semnele escrocheriei. Agravantele escrocheriei. Delapidarea averii străine. Noţiunea
şi semnele delapidării. Agravantele delapidării. Pungăşia. Noţiunea şi semnele pungăşiei.
Agravantele pungăşiei. Însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari.
Atentatele cu interes material contra patrimoniului fără semnele însuşirilor. Ocuparea
bunurilor imobile străine. Agravantele infracţiunii. Însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei
electrice, termice sau a gazelor naturale. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Cauzarea de daune
materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere. Formele şi agravantele infracţiunii. Dobîndirea
sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală. Noţiunea
şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra patrimoniului, urmate de distrugerea, deteriorarea, însuşirea, pierderea
sau pieirea bunurilor proprietarului. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor.
Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor.
Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Neglijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului.
Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Tema 7. Infracţiuni contra familiei şi minorilor
Caracteristica generală, noţiunea şi semnele infracţiunilor contra familiei şi minorilor.
Infracţiuni contra intereselor familiei. Incestul. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor. Noţiunea şi semnele
infracţiunii. Eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului. Noţiunea şi
semnele infracţiunii. Divulgarea secretului adopţiei. Agravantele infracţiunii. Abuzul părinţilor şi
altor persoane în adopţia copiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra dezvoltării fizice şi morale normale a minorilor. Traficul de copii.
Formele şi agravantele infracţiunii. Scoaterea ilegală a copiilor din ţară. Noţiunea şi semnele
infracţiunii. Atragerea minorilor în activitate criminală sau determinarea lor la săvîrşirea unor
fapte imorale. Formele şi agravantele infracţiunii. Atragerea minorilor la consumul ilegal de
droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizat. Noţiunea şi agravantele infracţiunii.
Antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în rîndurile lor. Noţiunea şi
semnele infracţiunii.
Tema 8. Infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra sănătăţii publice şi
convieţuirii sociale.
Infracţiuni contra sănătăţii publice. Transmiterea unei boli venerice. Noţiunea şi
agravantele infracţiunii. Contaminarea cu maladia SIDA. Noţiunea şi agravantele infracţiunii.
Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale. Noţiunea şi
formele infracţiunii. Practicarea ilegală a medicinii sau activităţii farmaceutice. Noţiunea şi
agravantele infracţiunii. Răspîndirea bolilor epidemice. Formele infracţiunii. Producerea
(falsificarea) transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase
pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor. Formele infracţiunii. Circulaţia ilegală a substanţelor
narcotice, psihotrope sau a precursorilor. Formele şi agravantele infracţiunii. Prescrierea ilegală a
preparatelor narcotice sau psihotrope. Formele şi agravantele infracţiunii. Organizarea ori
întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope. Formele şi
agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra convieţuirii sociale. Proxenetismul. Formele şi agravantele infracţiunii.
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură. Noţiunea şi
semnele infracţiunii. Profanarea mormintelor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Agravantele
infracţiunii.
Tema 9. Infracţiuni ecologice
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor ecologice.
Infracţiuni ecologice cu caracter general. Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice.
Noţiunea şi formele infracţiunii. Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şi
deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautentice despre poluarea mediului.
Noţiunea şi formele infracţiunii. Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor
încălcărilor ecologice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regimului de
administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de Stat. Noţiunea şi semnele
infracţiunii.
Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei şi utilizării raţionale a solului şi subsolului.
Poluarea solului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea cerinţelor de protecţie
a subsolului. Noţiunea şi formele infracţiunii.
Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei faunei. Vînatul ilegal. Noţiunea şi formele
infracţiunii. Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatări ale apelor. Noţiunea
şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei florei. Defrişarea ilegală a vegetaţiei forestiere.
Noţiunea şi formele infracţiunii. Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii. Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei apelor şi aerului.
Poluarea apei. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Poluarea aerului. Noţiunea şi semnele
infracţiunii.
Tema 10. Infracţiuni economice
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor economice.
Infracţiuni economice din domeniul finanţelor, de creditare şi bancar. Fabricarea sau
punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false. Formele şi agravantele
infracţiunii. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false.
Formele şi agravantele infracţiunii. Dobîndirea creditului prin înşelăciune. Noţiunea şi semnele
infracţiunii. Încălcarea regulilor de creditare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de
stat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni economice fiscale. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Abuzurile la emiterea titlurilor de
valoare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Transportarea, păstrarea sau
comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de
acciz. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni economice în domeniul antreprenoriatului. Practicarea ilegală a activităţii de
întreprinzător. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Agravantele infracţiunii. Pseudoactivitatea de
întreprinzător. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni economice care afectează regimul de protecţie a consumatorului.
Insolvabilitatea intenţionată. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Insolvabilitate fictivă.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Comercializarea mărfurilor de proastă calitate sau
necorespunzătoare standardelor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Înşelarea clienţilor. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii. Primirea unei remunerări ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor
legate de deservirea populaţiei. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Executarea
necalitativă a construcţiilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni economice cu caracter general. Contrabanda. Formele de contrabandă.
Agravantele şi semnele infracţiunii. Însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor
gajate, sechestrate sau confiscate. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de
exploatare, reparaţii şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit. Noţiunea şi semnele
infracţiunii.
Tema 11. Infracţiuni în domeniul informaticii
Caracteristica generală şi noţiunea infracţiunilor în domeniul informaticii.
Analiza juridică a componenţelor de infracţiune în domeniul informaticii.
Accesul ilegal la informaţia computerizată. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Introducerea sau răspîndirea programelor virusate pentru calculatoare. Noţiunea, semnele şi
agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic. Noţiunea şi
semnele infracţiunii.
Tema 12. Infracţiuni în domeniul transporturilor
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor în domeniul transporturilor.
Infracţiuni însoţite de încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport. Încălcarea regulilor de zbor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea
regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar, naval sau aerian.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau
de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Părăsirea locului accidentului rutier. Noţiunea şi
semnele infracţiunii.
Infracţiuni în domeniul transporturilor, însoţite de nerespectarea securităţii condiţiilor de
funcţionare a mijloacelor de transport. Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu
defecte tehnice vădite. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Repararea necalitativă a căilor de
comunicaţie, a mijloacelor de transport feroviar, naval sau aerian ori, punerea în exploatare cu
defecte tehnice. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a
căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea
regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Oprirea samovolnică, fără necesitate, a trenului. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Blocarea
intenţionată a arterelor de transport. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Constrîngerea lucrătorului
din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Alte infracţiuni în domeniul transporturilor. Răpirea mijloacelor de transport. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii. Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum
şi a animalelor de tracţiune. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Deturnarea sau capturarea unei
garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Falsificarea elementelor de identificare a autovehiculelor. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Folosirea unui autovehicul cu elemente de identificare false. Noţiunea şi semnele
infracţiunii.
Tema13. Infracţiuni contra securităţii publice şi a ordinii publice
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra securităţii publice şi a
ordinii publice.
Infracţiuni contra securităţii publice. Terorismul. Noţiunea, semnele şi agravantele
terorismului. Circumstanţele atenuante ale terorismului. Liberarea de răspundere penală a
persoanelor care au participat la pregătirea actului de terorism. Activitatea de finanţare şi
asigurare materială a actelor teroriste. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Luarea de ostatici.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Comunicarea mincinoasă cu bună ştiinţă despre
actul de terorism. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Organizarea unei formaţiuni paramilitare
ilegale sau participarea la ea. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Condiţiile liberării de răspundere
penală a vinovaţilor. Banditismul. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Semnele bandei. Crearea sau
conducerea unei organizaţii criminale. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Dezordini de masă.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Acţiunile care dezorganizează activitatea
penitenciarelor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinei publice. Huliganismul. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Vandalismul. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Pirateria. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni însoţite de încălcarea ordinii circulaţiei materialelor şi obiectelor de pericol
general. Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a
armelor şi muniţiilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Condiţiile liberării de
răspundere penală. Păstrarea ilegală a armelor de foc şi a muniţiilor. Noţiunea şi semnele
infracţiunii. Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau
neutralizarea substanţelor explozive ori a materialelor radioactive. Noţiunea, semnele şi
agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a
substanţelor uşor inflamabile sau corozive. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Transportarea
ilegală cu transportul aerian a substanţelor explozive sau uşor inflamabile. Ameninţarea de a
sustrage materiale radioactive sau de a le folosi. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni, însoţite de încălcarea unor reguli speciale de securitate a anumitor activităţi.
Încălcarea regulilor de protecţie contra incendiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile.
Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de exploatare a obiectelor energetice.
Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii.
Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor la efectuarea exploatărilor militare sau a
lucrărilor de construcţie miniere. Noţiunea de securitate în întreprinderile sau secţiile supuse
pericolului expoziţiei. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Iniţierea sau organizarea cerşetoriei.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Tema 15. Infracţiuni contra justiţiei
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra justiţiei.
Infracţiuni săvârşite de persoanele care efectuează justiţia. Tragerea cu bună ştiinţă la
răspunderea penală a unei persoane nevinovate. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii. Noţiunea, semnele şi
agravantele infracţiunii. Reţinerea sau arestarea ilegală. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Constrângerea de a face declaraţii. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Falsificarea probelor de o persoană cu funcţii de răspundere (art.310, alin.2). Înlesnirea evadării.
Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise cu folosirea
situaţiei de serviciu (art.332, aln.2). Divulgarea datelor urmăririi penale(art.315, aln.2)
Infracţiuni săvîrşite de persoanele în privinţa cărora au fost aplicate măsuri de constrângere
juridică. Evadarea din locurile de deţinere. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Eschivarea de la executarea pedepsei cu închisoarea. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Nesupunerea prin violenţă cerinţelor administraţiei penitenciarului.
Infracţiuni săvîrşite de persoanele obligate potrivit legii sau datoriei cetăţeneşti de a acorda
ajutor justiţiei sau de a nu împiedica înfăptuirea ei. Amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în
urmărirea penală. Formele infracţiunii. Agravantele infracţiunii. Calomnierea judecătorului, a
persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei. Noţiunea şi
semnele infracţiunii. Falsificarea probelor(art.310, alin.1 şi 3). Denunţarea calomnioasă.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau
traducerea incorectă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Condiţiile liberării de
răspunderea penală. Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii.
Noţiunea şi semnele infracţiunii. Constrîngerea de a face declaraţii mincinoase, concluzii false
sau a traducerii incorecte ori de a se eschiva de la aceste obligaţii. Noţiunea, semnele şi
agravantele infracţiunii. Divulgarea datelor urmăririi penale (art.315, alin.1). Divulgarea datelor
urmării penale (art.315, alin 1).
Divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător şi participanţii
la procesul penal. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Neexecutarea intenţionată a
hotărîrii instanţei de judecată. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Transmiterea ilegală a unor
obiecte interzise (art.322, alin.1). Favorizarea infracţiunii. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Persoanele care nu sunt pasibile de pedeapsă pentru favorizarea infracţiunii.
Tema15. Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţie
de răspundere.
 Noţiunea persoanei cu funcţie de răspundere. Noţiunea persoanei cu o înaltă funcţie de
răspundere.
Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere cu caracter general. Corupere
pasivă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de
serviciu. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Neglijenţa de serviciu. Noţiunea, semnele
şi agravantele infracţiunii. Refuzul de a îndeplini legea. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Falsul în acte publice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Alte infracţiuni contra autorităţii publice, intereselor serviciului de stat şi serviciului în
organele autoadministrării locale. Traficul de influenţă. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Acceptarea de către un funcţionar a recompensei ilicite. Noţiunea, semnele şi
agravantele infracţiunii. Coruperea activă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Tema 16. Infracţiuni săvîrşite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale,
obşteşti sau alte organizaţii nestatale
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor săvîrşite de persoanele care
gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale.
Noţiunea persoanei care gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii
nestatale. Luarea de mită. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Abuzul de serviciu.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Depăşirea atribuţiilor de serviciu. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii.
Alte infracţiuni contra intereselor organizaţiilor comerciale, obşteşti sau alte organizaţii
nestatale. Darea de mită. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Tema 17. Infracţiuni contra autorităţii publice şi a securităţii de stat.
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra autorităţii publice şi a
securităţii de stat.
Infracţiuni contra securităţii externe a Republicii Moldova. Trădarea de Patrie. Noţiunea şi
formele infracţiunii. Condiţiile liberării de răspundere penală. Condiţiile liberării de răspundere
penală. Spionajul. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra sistemului politic al Republicii Moldova. Uzurparea puterii de stat.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Rebeliunea armată. Noţiunea şi semnele
infracţiunii. Chemările la răsturnare sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a
Republicii Moldova. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Atentarea la viaţa
Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului.
Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii de păstrare a secretelor de stat. Divulgarea secretului de stat.
Noţiunea şi semnele infracţiunii. Pierderea documentelor ce conţin secret de stat. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra bazelor administrării de stat. Acţiunile intenţionate îndreptate spre
aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase. Noţiunea şi formele infracţiunii.
Organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii,
instituţiei ori a organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă. Noţiunile, semnele şi agravantele
infracţiunii. Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea
publică ori implicarea minorilor la aceste acţiuni. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra autorităţii statului sau însemnelor Crucii Roşii. Profanarea simbolurilor
naţional-statale. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Folosirea ilegală a însemnelor
Crucii Roşii. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra reprezentanţilor serviciului de stat sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească. Împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de
răspundere. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei
persoane cu funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii de realizare de către cetăţeni a drepturilor lor. Uzurparea de
calităţi oficiale. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii de completare şi aprovizionare a Forţelor Armate a Republicii
Moldova. Eschivarea de la serviciul militar în termen, de la pregătirea militară obligatorie sau de
la concentrările rezerviştilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea de la
mobilizare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea sau refuzul de a îndeplini
obligaţiile serviciului de alternativă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea în
timp de război de la îndeplinirea prestaţiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii de mînuire a documentelor. Cumpărarea sau vînzarea
documentelor. Cumpărarea sau vînzarea documentelor oficiale. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimantelor,
ştampilelor sa sigiliilor. Noţiunea şi formele infracţiunii. Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau
folosirea documentelor oficiale, a imprimantelor, ştampilelor sau sigiliilor false. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra inviolabilităţii frontierii de stat a Republicii Moldova. Trecerea ilegală a
frontierei de stat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Persoanele asupra cărora nu se
extinde prevederile acestor norme juridico-penale.
Tema 18. Infracţiuni militare
Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor militare. Infracţiuni contra
ordinii de subordonare şi relaţiilor reciproce statutare.
Neexecutarea intenţionată a ordinului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Insultarea militarului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Ameninţarea şefului.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Acte de violenţă săvîrşite asupra şefului. Noţiunea,
semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii exercitării anumitor reguli statutare. Încălcarea regulilor statutare
cu privire la relaţiile dintre militari, dintre persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi
dintre rezervişti, dacă între ei nu există raporturi e subordonare. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Încălcarea regulilor de mînuire a armei, de manipulare a substanţelor şi obiectelor ce
prezintă un pericol sporit pentru cei din jur. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă(de luptă) al trupelor militare.
Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul
intern. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor cu privire la menţinerea
ordinii publice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.
Infracţiuni militare săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere. Abuzul de putere,
excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puterii. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Atitudinea neglijentă faţă de serviciul militar. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii trecerii serviciului militar. Dezertarea. Noţiunea, semnele şi
agravantele infracţiunii. Eschivarea de la serviciul militar. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii utilizării patrimoniului militar. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii. Risipirea sau pierderea patrimoniului militar. Noţiunea, semnele şi agravantele
infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii de exploatare a tehnicii militare. Încălcarea regulilor de
conducere sau de exploatare a maşinilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea
regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor
de navigaţie. Noţiunea şi semnele infracţiunii.
Infracţiuni contra ordinii de exercitare a serviciului militar în timp de război. Predarea sau
lăsarea mijloacelor de război inamicului. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Părăsirea samovolnică
a cîmpului de luptă sau refuzul de a acţiona cu arma. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Predarea
de bună voie în prizonierat. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Acţiunile criminale ale militarilor
aflaţi în prizonierat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Jefuirea celor căzuţi pe cîmpul
de luptă. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Actele de violenţă asupra populaţiei din zona
operaţiilor militare. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea gravă a dreptului internaţional
umanitar în timpul conflictelor militare. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Folosirea cu perfidie a
emblemei Crucii Roşii ca element protector în timpul conflictului armat. Noţiunea şi semnele
infracţiunii.
Bibliografie:
1. Constituţia Republicii Moldova (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
28.07.94)//Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – nr.1.
2. Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 18 aprilie 2002.
3. Antoniu Gh., Daneş Şt., Popa M. Codul penal pe înţelesul tuturor. – Bucureşti: Editura
juridică, 2002.
4. Barbăneagră A., Borodac A., ş.a. Comentariu la Codul Penal al Republicii Moldova
Chişinău, 2003.
5. Bădescu M. Codul penal. Infracţiuni în legi speciale. – Bucureşti: Lumina Lex, 2002.
6. Berliba V. Aspectele juridico-penale ale evaziunii fiscale a întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor. Autoreferat la teza de doctor în drept, Chişinău, 2002.
7. Bodea R. Drept penal. Partea Specială. – Oradia: Editura Imprimeriei de Vest, 1999.
8. Borodac A., Curs de drept penal. Partea specială, vol.I, Chişinău, 1996.
9. Borodac A., Noţiunea şi analiza juridică a huliganismului. Chişinău, 1974.
10. Boroi A. Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială. – Bucureşti: ALL, 1998.
11. Boroi A. Infracţiuni contra vieţii. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
12. Boroi A. Pruncuciderea şi uciderea din culpă. – Bucureşti: Editura Ministerului de
Interne, 1992.
13. Brînză S. Infracţiuni contra proprietăţii. – Chişinău: U.S.M.,1999.
14. Brînză S. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei. – Chişinău:
U.S.M., 1999.
15. Bulai C. Curs de drept penal. Partea specială. – Bucureşti, 1975.
16. Cojocaru D., Infracţiuni contra capacităţii de apărare a ţării, Bucureşti, 1975.
17. Culegere de hotărîri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 – iulie 2002). –
Chişinău: Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, 2002.
18. Dobrinescu I. Infracţiuni contra vieţii persoanei. – Bucureşti: Editura Academiei, 1987.
19. Dumitriu I., Tătaru D. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. – Bucureşti: Lumina Lex,
2001.
20. Dumneanu L. Analiza juridico-penală şi criminologică a terorismului. – Chişinău: CE
USM, 2004.
21. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. Partea Specială.//Sub redacţia Vintilă
Dongoroz. – Bucureşti: Editura Academiei, 1971.
22. Grama M. Participanţii la infracţiune şi particularităţile răspunderii lor. – Chişinău: CE
USM, 2004.
23. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 10 iulie 1997 cu
modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 1999 „ Cu privire la practica
aplicării legislaţiei penale şi administrative pentru protecţia consumatorilor”. Culegere de hotărîri
explicative. Chişinău, 2002, pag.251-255.
24. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 27 martie 1997 „ Despre
practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile legate de
mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi toxice”. Culegere de hotărîri explicative.
Chişinău, 2000, pag.274-280.
25. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 8 iulie 1999 „ Cu privire la
practica aplicării legislaţiei în cadrul examinării cauzelor penale referitor la încălcarea regulilor
de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport”. Culegere de hotărîri
explicative. Chişinău, 2002, pag.256-261.
26. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 9 noiembrie 1998 „ Cu
privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea (portul), păstrarea (deţinerea),
transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a
substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor”. Culegere de hotărîri
explicative. Chişinău, 2000, pag.281-284.
27. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 11 martie 1996 cu
modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 10 iunie 1998 „ Cu privire la aplicarea
legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru mituire”. Culegere de hotărîri explicative.
Chişinău, 2000, pag.262-266.
28. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 24 iulie 1991 cu
modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 1999 „ Cu privire la aplicarea de
către instanţele judecătoreşti a legislaţiei pentru răspunderea pentru profanarea simbolurilor
statale şi despre încălcarea intenţionată a ordinii de folosire a lor”. Culegere de hotărîri
explicative. Chişinău, 2000, pag.267-268.
29. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 20 decembrie 1993 cu
modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 1999 „ Cu privire la practica
judiciară în cauzele despre huliganism”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000,
pag.269-273.
30. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 15 noiembrie 1993,
cu modificările introduse prin Hotărîrile Plenului din 10 iunie 1998 şi 20 decembrie 1999 „Cu
privire la practica judiciară în cauzele despre omor intenţionat” Culegere de hotărîri explicative.
Chişinău, 2000, pag.234-241.
31. Hotărîrea Plenului Judecătorii Supreme a Republicii Moldova din 12 noiembrie 1997
„ Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadril examinării
cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de minori”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău,
2000, pag.201-210.
32. Hotărîrea Plenului Judecătorii Supreme a Republicii Moldova din 29 august 1994 şi cu
modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 199 „ Cu privire la practica
judiciară despre infracţiunile sexuale”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.242-
250.
33. Hotărîrea Plenului Judecătorii Supreme a Republicii Moldova din 6 iulie 1992 „ Cu
privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului”.
Culegere de Hotărîri ale Plenului Judecătoriei Supreme a R.M.(1990-1993). Chişinău, 1994,
pag.71-83.
34. Loghin O. Dreptul penal român. Partea Specială. - Bucureşti: Universul, 1994.
35. M.Laşcu, Calificarea juridică a tîlhăriei, Chişinău, 2002.
36. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea Special. – Chişinău: CE USM,
2003.
37. Nistoreanu Gh. şi colaboratorii. Drept penal. Partea Specială. – Bucureşti: Europa Nova,
1999.
38. Predescu O. Dreptul penal al afacerilor. – Bucureşti: Continent XXI, 2000.
39. Predescu O., Ilinca D. Drept penal special. – Braşov: Omnia S.A.S.T., 2002.
40. Stati V. Răspunderea penală pentru infracţiunile legate de insolvabilitate. – Chişinău: CE
USM, 2003.
41. Stoica O.A. Drept penal: Partea specială. – Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică,
1976.
42. Suma C. Infracţiuni Prevăzute în legi spaciale. Comentate şi adnotate. – Bucureşti:
Lumina Lex, 2002.
43. Ungureanu A., Ciopraga A. Dispoziţii penale din legi speciale române (9 volume). –
Bucureşti: Lumina Lex, 1996.
44. Voicu C., Boroi A., Sandu F., Molnari I. Drept penal al afacerilor. – Bucureşti: Rosetti,
2002.
45. Vremea I. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (aspecte
juridico-penale). – Chişinău: CE USM, 2003.
46. Анашкин Г.З. Ответственность за измену Родине и шпионаж. – Москва, 1964г.
47. Андреева П.А., Волшенский Б.В. Понятие хищения социалистического имущества.
– Москва, 1976г.
48. Аниянц М.К. Ответственность за преступления против жизни. – Москва:
Юридическая литература, 1964г.
49. Ахмедшин Х.М. Квалификация воинских преступлений. – Москва, 1977г.
50. Ашитов З.О. Вопросы дальнейшего укрепления социалистической законности
(соотношение воинских и общеуголовных преступлений). – Алма-Ата, 1976г.
51. Бабаев М.М. Социалистическая собственность неприкосновенна. – Москва: Знание,
1968г.
52. Бажанов М.И. Уголовно-правовая охрана правосудия. – Харьков: Вища школа,
1986г.
53. Батурин Ю.М, Компьютерная преступность и компьютерная безопасность, Москва
1991.
54. Беляев В.Г., Свидлов Н.Н. Вопросы квалификации убийств. – Волгоград: ВСШ,
1984г.
55. Боброва Н.А. Гарантии реализации государственно-правовых норм. – Воронеж,
1984г.
56. Боброва Н.А. Ответственность в системе гарантий конституционных норм.
Государственно-правовые аспекты. – Воронеж, 1988г.
57. Борисов В.И., Куц В.Н. Преступления против жизни и здоровья: вопросы
квалификации. – Харьков, 1995г.
58. Борисов С.В., Гаухман Л.Д. Преступления против личности по Уголовному кодексу
Российской Федерации. Выпуск 1. – Москва, 1996г.
59. Бородин С.В. Квалификация преступлений против жизни. – Москва: Юридическая
литература, 1977г.
60. Бородин С.В. Ответственность за убийство: квалификация и наказание по
российскому праву. – Москва: Юристъ, 1994г.
61. Бушуев И.А. Ответственность за укрывательство преступлений и
недоносительства. – Москва, 1965г.
62. Васильев А.Н. Советское уголовное право: Часть особенная. – Москва, 1957г.
63. Ветров Н.И. Преступления против порядка управления, посягающие на
нормальную деятельность органов внутренних дел. – Москва, 1989г.
64. Вехов В.Б Компьютерные преступления способы совершения и раскрытия Москва
1996.
65. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Ответственность за корыстные посягательства на
социалистическую собственность. – Москва: Юридическая литература, 1986г.
66. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Преступления против порядка управления.
Москва, 1969.
67. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Социалистическая собственность под охраной
закона. – Москва, 1969г.
68. Власов И. С, Тяжкова И.М, Ответственность за преступления против правосудия
Москва ,1968.
69. Волженкин Б В Экономическое преступления 1999 разд.II. гл 3.
70. Волженкин Б.В. Квалификация взяточничества. – Ленинград, 1984г.
71. Гавриш С.Б. Уголовно-правовая охрана природы. Проблемы теории и развития
законодательства. – Харьков, 1994г.
72. Галахова А.В, Уголовно правовая характеристика транспортных преступлений
Москва, 1990.
73. Галахова А.В. Превышение власти или служебных полномочии. – Москва, 1978г.
74. Гаухман Л.Д, Максимов С. В., Уголовная ответственность за преступления в сфере
экономической деятельности, Москва, 1996.
75. Гаухман Л.Д. Борьба с насильственными посягательствами. – Москва:
Юридическая литература, 1969г.
76. Гаухман Л.Д. Хозяйственные преступления. – Москва: Московский институт МВД
России, 1995г.
77. Гаухман Л.Д., Максимов С.В. Уголовно-правовая охрана финансовой сферы: новые
виды преступлений и их квалификация. – Москва: ЮрИнформ, 1995г.
78. Гаухман Л.Д., Пашковский В.А. Уголовно-правовая охрана личной собственности
граждан. – Москва: Знание, 1977г.
79. Гаухман Л.Д., Серова М.В. Ответственность за мелкое хищение государственного
или общественного имущества. – Москва: Профиздат, 1990г.
80. Гельфер М.А. Преступные посягательства на социалистическую собственность. –
Москва, 1953г.
81. Горелик И.И. Ответственность за поставление в опасность по советскому
уголовному праву. – Минск, 1964г.
82. Гугучия М.В. Ответственность за разбой по действующему уголовному
законодательству. – Сухуми, 1968г.
83. Данышин И .Н, Ответственность за хулиганство по советскому уголовному праву
Харьков, 1971.
84. Даньшин И.Н. Уголовно-правовая охрана общественного порядка. – Москва, 1973г.
85. Динека В.И. Уголовная ответственность работников органов внутренних дел за
превышение власти и служебных полномочий. – Москва, 1994г.
86. Дубовик О.Л. Механизм действия права в охране окружающей среды. – Москва,
1984г.
87. Дьяков С.В., Игнатиев А.А., Карпушин М.П. Ответственность за государственные
преступления, Москва 1988.
88. Ераксин В.В. Ответственность за грабёж. – Москва, 1972г.
89. Ермакова Л.Д. Особо опасные государственные преступления. – Москва, 1982г.
90. Ефимов М.А. Преступления против социалистической собственности. – Горький,
1975г.
91. Жевлаков Э.Н, Уголовно правовая охрана природной среды в Российской
Федераций, Москва, 1997.
92. Здравомыслов Б. В, Должностные преступления. Понятие и квалификация, Москва
1975.
93. Игнатов А.Н, Квалификация половых преступлений, Москва ,1974.
94. Игнатов А.Н, Преступления против общественной безопасности ответственного
порядка и здоровья населения. Курс советского уголовного права. Т- 4, 1971.
95. Карпец И.И. Преступления международного характера. – Москва, 1979г.
96. Квиниция А. К, Должностные преступления, Москва, 1992.
97. Коментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации с постатейными
материалами и судебной практики. Под ред С.И.Никулина, Москва, 2001.
98. Комиссаров В.С, Терроризм бандитизм захват заложника и другие тяжкие
преступления против безопасности общества по новому УК Р.Ф, Москва, 1997.
99. Комментарий к Уголовному Кодексу Белорусской ССР //Под общей редакцией
Шардыко С.Т. – Минск: Изд-во БГУ, 1971г.
100. Комментарий к Уголовному Кодексу Латвийской ССР. – Рига: Лиесма, 1967г.
101. Комментарий к Уголовному Кодексу Молдавской ССР //Под редакцией Беляева
Н.А., Санталова А.И. – Кишинёв: Картя молдовеняскэ, 1968г.
102. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под общей редакцией
Скуратова Ю.И., Лебедева В.М. – Москва: Норма – Инфра. М, 1998г.
103. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под редакцией Бойко
А.И. – Ростов-на-Дону: Феникс, 1996г.
104. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под редакцией
Кузнецовой Н.Ф. – Москва: Зерцало, 1998г.
105. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под редакцией
Наумова А.В. – Москва: Юристъ, 1997г.
106. Коробеев А.И, Транспортные преступления квалификация ответственность
предупреждение, Владивосток, 1992.
107. Кригер Г.А, Квалификация хищений социалистического имущества. Москва 1972.
108. Кузнецов А.В. Уголовное право и личность. – Москва: Юридическая литература,
1964г.
109. Куринов Б.А. Автотранспортные преступления. – Москва, 1976г.
110. Курс советского уголовного права. Том 1-5. Часть Особенная, под редакцией
Пионтковского А.А. – Москва: Наука, 1970-1971г.г.
111. Курс советского уголовного права. Том 3-4. Часть Особенная, под редакцией
Беляева Н.А., Шаргородского М.Д. – Ленинград: Изд-во ЛГУ, 1973г.
112. Лопошенко Н.А Вопросы квалификации преступлений в сфере экономической
деятельности, Саратов, 1997.
113. Ляпунов Ю.И. Ответственность за взятку. – Москва, 1987г.
114. Макарь И.М. Охрана социалистического имущества. – Кишинёв, 1978г.
115. Носкова Н.А. Ответственность граждан за преступления против правосудия. –
Москва, 1975г.
116. Поленов Г.Ф, Ответственность за преступления против порядка управления
Москва. 1966.
117. Решетов Ю.А., Борьба с международными преступлениями против мира и
безопасности, Москва 1983.
118. Рошка К.И. Уголовная ответственность за преступления против жизни, здоровья,
свободы и достоинства личности. – Кишинёв, 1988г.
119. Светлов А .Я , Ответственность за должностные преступления, Киев, 1976.
120. Смирнов Е.А. Особо опасные государственные преступления. – Киев, 1974г.
121. Смитиенко В.Н, Уголовно правовая охрана здоровья населения в СССР, Киев, 1989.
122. Сперанский К.К. Уголовно-правовая борьба с преступлениями
несовершеннолетних и против несовершеннолетних. – Ростов-на-Дону: Изд-во
Ростовского Университета, 1991г.
123. Сухарев Е.A., Трофимов Н.И. Охрана жизни чести и достоинства работников
милиций и народных дружинников. Москва.1970.
124. Ткаченко В. И. Преступления против общественной безопасности Москва 1984
125. Ткаченко В.И. Преступления против здоровья населения. – Москва, 1983г.
126. Уголовное право России ,Часть особенная. Под ред. Л.Л. Кругликова, Москва 1999.
127. Уголовное право России. Особенная часть //Под редакцией Рарога А.И. – Москва:
Триада ЛТД, 1998г.
128. Уголовное право Российской Федерации. Особенная часть //Под редакцией
Здравомыслова Б.В. – Москва: Юристъ, 1999г.
129. Уголовное право. Особенная часть//Под редакцией Ветрова Н.И., Ляпунова Ю.И. –
Москва: Новый Юрист, 1998г.
130. Уголовное право. Особенная часть//Под редакцией Козаченко И.Я., Незнамова З.А.,
Новосёлова Г.П. – Москва: Норма – Инфра.М, 1998г.
131. Уголовный кодекс Российской Федерации. Постатейный материал //Под редакцией
Кузнецовой Н.Ф., Миньковского Г.М. – Москва, 1997г.
132. Устинова Т. Д , Уголовная ответственность за бандитизм. Москва, 1997.
133. Чучаев А. И, Преступления против правосудия, Ульяновск 1997.
134. Шикунов В.С. Кража и ответственность. – Минск, 1971г.
135. Шнейдер М.А. Воинские преступления. Москва.1958.
136. Экологические преступления понятие виды квалификация. Москва, 1995.
137. Экологические преступления: квалификация и методика расследования. – Харьков,
1994г.
138. Яценко С.С. Уголовно-правовая охрана общественного порядка. – Киев, 1986г.
Tehnica încadrării juridice a infracţiunilor
Tema 1. Noţiunea calificării infracţiunilor
Bazele metodologice şi ştiinţifice ale calificării infracţiunilor. Singularul şi generalul.
Concretul şi abstractul. Adevărul obiectiv. Adevărul absolut şi adevărul relativ. Categoriile logicii
formale şi calificarea infracţiunilor. Alegaţia (invocarea) normei juridice penale.
Importanţa calificării corecte a infracţiunilor.
Modalităţile calificării infracţiunilor. Calificarea oficială (legală). Calificarea neoficială
(doctrinală).
Locul calificării infracţiunilor în procesul aplicării normelor juridico-penale.
Tema 2. Legea penală şi calificarea infracţiunilor
Importanţa legii penale pentru calificarea infracţiunilor. Structura normelor juridico-penale
şi calificarea infracţiunilor. Structura logico-juridică (internă) şi calificarea infracţiunii. Structura
tehnico-juridică (externă) şi calificarea infracţiunii. Necesitatea determinării tipului concret de
dispoziţie (simplă, descriptivă, de trimitere, de blanchetă, combinată) pentru calificarea corectă a
infracţiunii.
Interpretarea legii penale în procesul calificării infracţiunilor. Interpretare după subiect.
Interpretare legale. Interpretare judiciară. Interpretare judiciară. Interpretare după volum.
Interpretare extensivă. Interpretare restrictivă. Interpretare după metodă. Interpretare istorică.
Interpretare sistematică. Interpretare logică. Interpretare gramaticală (textuală).
Normele juridice ale altor ramuri de drept în procesul calificării infracţiunilor.
.Tema 3. Conţinutul normativ al infracţiunii şi calificarea infracţiunilor
Funcţiile componenţei de infracţiune. Construcţia componenţelor de infracţiune.
Modalităţile componenţelor de infracţiune şi determinarea acestora în procesul calificării
infracţiunilor. Componenţe de bază. Componenţe cu circumstanţe agravante. Componenţe cu
circumstanţe atenuante. Componenţe simple. Componenţe complexe. Componenţe formal-
reduse. Componenţe formale. Componenţe materiale.
Elucidarea conţinutului componenţei de infracţiune. Sistemul legii penale. Articolele Părţii
speciale. Articolele Părţii generale. Normele juridice ale altor ramuri de drept. Interpretările
legale şi judiciare. Practica judiciară. Doctrina penală.
Semnele conţinutului normativ. Noţiunea de semn. Cerinţele ce trebuie înaintate către
semnele componenţei de infracţiune. Clasificarea semnelor componenţei de infracţiune. Semne
obiective şi semne subiective. Semne obligatorii şi semne facultative. Semne esenţiale
(constitutive) şi semne accidentale (circumstanţiale). Semne preexistente, concomitente şi
subsecvente. Semne constante şi semne variabile (de evaluare şi de blanchetă). Semne pozitive şi
semne negative.
Tema 4. Procesul calificării infracţiunilor
Esenţa procesului calificării infracţiunilor. Condiţiile iniţiale ale procesului calificării
infracţiunilor. Concluzia finală. Probleme ce apar în procesul calificării infracţiunilor.
Alegerea normei juridice penale şi etapele sale. Orânduirea faptelor reale determinate şi
distingerea semnelor de natură juridică. Stabilirea semnelor constitutive ale infracţiunii, cărora le
corespund materialele acumulate. Evidenţierea grupului de componenţe înrudite, cărora le
corespund materialele stabilite. Alegerea unei componenţe a cărei semne corespunde faptei
comise.
Tipuri de componenţe de infracţiuni după numărul de semne care le disting. Componenţe
fără nici un semn comun. Componenţe cu puţine semne comune. Componenţe ce au toate
semnele comune, cu excepţia doar a unuia.
Etapele procesului calificării infracţiunilor. Stabilirea temeiurilor de sesizare a organului de
urmărire penală şi întocmirea procesului verbal de începere a urmăririi penale. Emiterea
ordonanţei de punere sub învinuire a persoanei. Întocmirea rechizitoriului. Judecarea faptei.
Instanţa de apel sau recurs.
Tema 5. Procedee de interpretare a semnelor obiective şi subiective ale conţinutului
normativ al incriminării
Determinarea obiectului infracţiunii. Constatarea obiectului general al infracţiunii şi
necesitatea acestuia. Determinarea obiectului generic (de grup) al infracţiunii şi importanţa lui.
Obiectul nemijlocit al infracţiunii şi calificarea infracţiunii. Obiectul nemijlocit de bază. Obiectul
nemijlocit facultativ (adiacent). Necesitatea determinării obiectului material în procesul
calificării infracţiunilor.
 Determinarea semnelor laturii obiective a infracţiunii. Determinarea faptei prejudiciabile.
Determinarea acţiunii prejudiciabile. Determinarea inacţiunii prejudiciabile. Constatarea
obligaţiei de a acţiona într-un anumit mod. Evaluarea posibilităţii persoanei de a acţiona într-un
anumit mod. Determinarea consecinţelor infracţionale. Consecinţe cu caracter material.
Consecinţe fizice. Consecinţe patrimoniale. Consecinţe cu caracter nematerial. Daune cauzate
persoanei. Daune cauzate statului. Raportul de cauzalitate şi calificarea infracţiunilor. Reguli
necesare pentru existenţa raportului de cauzalitate. Existenţa a două părţi ale raportului. Fapta
precedă consecinţa. Consecinţa apare anume drept rezultat al faptei prejudiciabile comise.
Semnele facultative şi calificarea infracţiunilor. Timpul comiterii infracţiunii. Locul infracţiunii.
Mijloacele de săvârşire a infracţiunii. Metode de comitere a infracţiunii. Condiţii de săvârşire a
infracţiunii.
Determinarea semnelor laturii subiective a infracţiunii. Determinarea vinovăţiei.
Determinarea intenţiei. Determinarea intenţiei directe. Determinarea intenţiei indirecte.
Determinarea imprudenţei. Determinarea sineîncrederii exagerate în sine – ca formă a vinovăţiei.
Determinarea neglijenţei criminale – ca formă a vinovăţiei. Determinarea scopului în procesul
încadrării juridice a infracţiunii. Determinarea mobilului în procesul încadrării juridice a
infracţiunii.
Determinarea semnelor subiectului activ al infracţiunii. Determinarea responsabilităţii şi
iresponsabilităţii. Criteriul juridic (psihologic) al iresponsabilităţii. Aspectul intelectiv. Aspectul
volitiv. Criteriul medical al iresponsabilităţii. Boala psihică cronică. Tulburarea cronică
temporară. Altă stare patologică. Determinarea vârstei subiectului infracţiunii. Evaluarea
atingerii unei anumite vârste. Cazurile de dispunere a expertizei medico-legale de constatare a
vârstei persoanei. Persoana juridică şi limitele răspunderii penale a acesteia. Practicarea
activităţii de întreprinzător.
Tema 6. Calificarea activităţii infracţionale neconsumate
Infracţiuni susceptibile de a avea faze de desfăşurare. Infracţiuni intenţionate. Infracţiuni
comisive. Infracţiuni de durată. Infracţiuni ce nu sunt descrise în mod legal prin intermediul unor
componenţe formal reduse. Calificarea pregătirii de infracţiune. Înţelegerea prealabilă.
Procurarea mijloacelor ori instrumentelor. Fabricarea mijloacelor ori instrumentelor. Adaptarea
mijloacelor ori instrumentelor. Crearea intenţionată de condiţii pentru săvârşirea infracţiunii.
Calificarea tentativei de infracţiune. Tentativa consumată. Tentativa neconsumată. Tentativa la
obiect nul. Tentativa cu mijloace nule.
Tema 7. Procedee de calificare a infracţiunilor săvârşite prin participaţie
Noţiunea şi semnele participaţiei. Participarea a două sau mai multor persoane la comiterea
unei singure infracţiuni. Activitatea în comun. Comunitatea de intenţii. Participanţii la
infracţiune şi limitele răspunderii penale a acestora. Autorul infracţiunii. Excesul de zel (de
autor). Organizatorul infracţiunii. Instigatorul infracţiunii. Complicele infracţiunii. Complicitate
intelectuală. Complicitate materială. Formele participaţiei penale şi calificarea infracţiunii.
Participaţia simplă. Participaţia complexă. Grupul criminal organizat. Organizaţia (asociaţia)
criminală. Determinarea formelor concrete de participaţie reieşind din dispoziţiile părţii speciale
a legii penale.
 Tema 8. Procedee de calificare a infracţiunii unice
Corelaţia dintre unitatea de infracţiune şi pluralitatea de infracţiuni. Determinarea
infracţiunii unice simple. Determinarea infracţiunii unice complexe. Infracţiunea compusă.
Infracţiunea repetată. Infracţiunea sub formă de îndeletnicire. Infracţiunea cu acţiuni alternative.
Infracţiunea cu consecinţe suplimentare. Infracţiunea continuă. Infracţiunea prelungită.
Tema 9. Procedee de calificare a concursului de infracţiuni şi recidivei infracţionale
Noţiunea concursului de infracţiuni. Concursul de infracţiuni şi infracţiunea unică.
Concursul de infracţiuni şi recidiva infracţională. Modalităţile concursului de infracţiuni şi
calificarea infracţiunilor. Concursul ideal de infracţiuni. Concursul ideal de infracţiuni şi
concurenţa normelor juridice penale. Concursul real de infracţiuni.
Recidiva infracţională. Recidiva infracţională şi pluralitatea intermediară. Recidiva simplă.
Recidiva complexă. Recidiva generală. Recidiva specială. Recidiva penitenciară. Recidiva
periculoasă. Recidiva deosebit de periculoasă.
Tema 10. Reguli de concurenţă aplicate în procesul calificării infracţiunilor
Conceptul de concurenţă a normelor juridice penale. Concurenţa normelor juridice penale
şi coliziunea normelor de drept. Concurenţa dintre normele generale şi normele speciale.
Concurenţa dintre componenţa de bază şi componenţa cu circumstanţe agravante sau atenuante.
Concurenţa dintre două norme special. Concurenţa dintre o componenţă cu circumstanţe
agravante şi alta cu circumstanţe atenuante. Concurenţa dintre două componenţe cu circumstanţe
atenuante. Concurenţa dintre două componenţe cu circumstanţe agravante. Concurenţa dintre o
parte şi întreg.
Bibliografie:
1. Convenţia pentru apărarea drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la
Roma la 4 noiembrie 1950;
2. Codul penal al Republicii Moldova. -18 aprilie 2002. –nr.985-XV;
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr.122-XV din 14 martie 2003 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-110 din 7 iulie 2003;
4. Codul penal al României din 21 iunie 1968;
5. Уголовный кодекс Российской Федерации, 24 мая 1996 г.;
6. Culegere de hotărâri explicative, Chişinău, 2000;
7. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redacţia A.Barbăneagră, Chişinău,
2003;
8. Antoniu G., Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Bucureşti, 1968;
9. Antoniu Gh., Tentativa (doctrină, jurisprudenţă, drept comparat), Bucureşti, 1996;
10. Barac L., Constantele şi variabilele dreptului penal, Bucureşti, 2001;
11. Basarab M., Drept penal, Partea generală, Vol.1, Iaşi, 1992;
12. Basarab M., Drept penal. Partea generală, Bucureşti, 1997;
13. Borodac A., Curs de drept penal. Partea specială. Vol.I. Chişinău, 1996;
14. Borodac A., Drept penal, Partea generală. Chişinău, 1994;
15. Borodac A., Drept penal. Calificarea infracţiunilor. Chişinău, 1996;
16. Boroi Al., Drept penal, Partea generală, Ediţia II, Bucureşti, 2000;
17. Bulai C., Drept penal român. Partea generală. Vol.1, Bucureşti, 1992;
18. Bulai C., Drept penal, Partea generală, Bucureşti, 1987;
19. Butiuc C., Infracţiunea complexă, Bucureşti, 1999;
20. Dobrinescu I., Schimbarea încadrării juridice în cursul judecării procesului penal, în
R.N.D. nr.11/1970;
21. Dobrinoiu V. şi colaboratorii, Drept penal. Partea generală. Vol.1, Bucureşti, 1995;
22. Dobrinoiu V., Drept penal. Partea specială. Vol.I. Teorie şi practică judiciară. Bucureşti,
2000;
23. Dobrinoiu V., Pascu I., Drept penal, Partea generală, Note de curs, Bucureşti, 1992;
24. Dobrinoiu V., Pascu I., Lazăr V., Nistoreanu Gh., Molnar I., Boroi A., Drept penal. Partea
generală. Bucureşti, 1992;
25. Dongoroz V., Bulai C. etc., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Bucureşti, 1969;
26. Dongoroz V., Drept penal. Tratat. Bucureşti, 1939;
27. Explicaţii teoretice ale Codului penal al României, sub redacţia V.Dongoroz, Bucureşti,
1969;
28. Loghin O., Drept penal român, Partea specială, Vol.1, Bucureşti, 1994;
29. Macari I., Drept penal al Republicii Moldova. Partea generală, Chişinău, 2002;
30. Marcov G., Despre încadrarea juridică în penal, în R.N.D., nr.2/1967;
31. Oancea I., Curs de drept penal general, Vol.I-III, Bucureşti, 1954;
32. Oancea I., Drept penal. Partea generală. Bucureşti, 1971;
33. Papandopol V., Pavel D., Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român. Bucureşti,
1992;
34. Predescu Ovidiu, Dreptul penal al afacerilor, Bucureşti, Editura Continent XXI, 2000;
35. Revista de drept penal, Anul IX, nr.4, Bucureşti 2002, pag.55-61 / Vasile Drăghici,
Obiectul juridic al infracţiunii;
36. Revista de drept penal, anul V, nr.4, octombrie-decembrie, Bucureşti 1998, pag.9-23 //
George Antoniu, Contribuţii noi la cercetarea cauzalităţii penale;
37. Revista de drept penal, Anul VI, nr.1, ianuarie-martie, Bucureşti,1999, pag.31//George
Antoniu, Urmarea imediată. Contribuţii la clarificarea conceptului;
38. Revista de drept penal, Anul VIII, nr.2, Bucureşti 2001, p.49-54 // Vasile Drăghici,
Obiectul juridic în conţinutul normei de incriminare;
39. Revista de drept penal, nr.4, anul VI, Bucureşti 1999, pag.9-22 // George Antoniu,
Reflecţii asupra pluralităţii de infracţiuni;
40. Revista Dreptul, 1970, nr.1, pag. 42 // V.Papadopol, Condiţiile generale ale participaţiei
penale.
41. Revista Dreptul, 1990, nr.1-2, pag.66 // M.Zolyneak, Aspecte ale coautoratului şi
complicităţii în literatură şi practică judiciară;
42. Revista editată de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova Ordine şi lege,
nr.1 (40), ianuarie 2004, pag.28-29 // V.Berliba, R.Cojocaru, Probleme vizând interpretarea unor
forme ale infracţiunii unice;
43. Stănoiu R., Drept penal. Partea generală, Bucureşti, 1992;
44. Streteanu Florin, Concursul de infracţiuni, Bucureşti, 1999;
45. Tanoviceanu Ion, Curs de drept penal. Vol.1. Bucureşti, 1912;
46. Ulianovschi X., Participaţia penală, Chişinău, 2000;
47. Ungureanu Augustin, Drept penal român. Partea generală. Bucureşti, 1995;
48. Zolyneak M., Drept penal. Partea generală, Iaşi, 1993 г.;
49. Бурчак Ф., Квалификация преступлений, Киев, 1985 г.;
50. Викторов Б.С., Цель и мотив преступления, Москва, 1963 г.;
51. Волков Б.С., Мотив и квалификация преступлений, Казань, 1968 г.;
52. Волков Б.С., Проблема воли и уголовная ответственность.Казань. 1965г.;
53. Ворошилин Е.В., Кригер Г.А.., Субъективная сторона преступления. Москва, 1987
г.;
54. Гаухман Л.Д., Квалификация преступлений: закон, теория, практика, Москва, 2003
г.;
55. Герцензон А.А., Уголовное право. Москва, 1948 г.;
56. Гришаев П., Кригер Г., Соучастие в уголовном праве, Москва, 1959 г.;
57. Дагель П.С., Котов Д.П., Субъективная сторона преступления и ее установление,
Воронеж, 1974 г.;
58. Дагель П.С., Котов Д.П., Субъективная сторона преступления и ее установление,
Воронеж, 1974 г.;
59. Злобин Г.А., Никифоров Б.С., Умысел и его формы, Москва, 1972 г.;
60. Ковалёв М.И., Соучастие в преступлений, Екатеринбург, 1999 г.;
61. Козлов А.П., Соучастие, Санкт-Петербург, 2001 г.;
62. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации, под ред.
Н.Ф.Кузнецовой, Из-ство «Зерцало», Москва, 1998 г.;
63. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации, под редакции
Ю.И.Скуратова, В.М.Лебедева. Издание 2-е, Москва, 1999 г.;
64. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации, под редакции
Ю.И.Скуратова, В.М.Лебедева. Издание 3-е, Москва, 2000 г.;
65. Коржановский Н.И., Объект и предмет уголовно-правовой охраны, Москва, 1980 г.;
66. Коржановский Н.И., Предмет преступления, Волгоград, 1976 г.;
67. Кудрявцев В. Н. Теоретические основы квалификации преступлений. Москва, 1963
г.;
68. Кудрявцев В., Общая теория квалификации преступлений, Москва, 1972г.;
69. Кудрявцев В., Общая теория квалификации преступлений, Москва, 2-е изд.,
переработанное и дополненное, 2001 г.;
70. Кудрявцев В., Объективная сторона преступлений, Москва, 1960 г.;
71. Кудрявцев В., Теоретические основы квалификации преступлений, Москва, 1963 г.;
72. Кудрявцев В.Н., Объективная сторона преступления, Москва, 1960 г.;
73. Кузнецова Н.Ф., Значение преступных последствий для уголовной
ответственности, Москва, 1958 г.;
74. Куринов Б., Научные основы квалификации преступлений, Москва, 1976 г.;
75. Куринов Б., Научные основы квалификации преступлений, Москва, 1984 г.;
76. Л.Д.Гаухман, Квалификация преступлений: закон, теория, практика, Москва, 2003
г.;
77. Макашвили В.Г., Уголовная ответственность за неосторожность, Москва, 1957г.;
78. Мальцев В.В., Проблема уголовно-правовой оценки общественно опасных
последствий, Саратов, 1989 г.;
79. Миренский Б., Вопросы квалификации преступлений органами внутренних дел,
Ташкент, 1980 г.;
80. Михлин А.С., Последствия преступления, Москва, 1969 г.;
81. Никифоров Б.С., Объект преступления по советскому уголовному праву, Москва,
1960 г.;
82. Огурцова Н.А., Наумов А.В., Советское уголовное право, Волгрогад, 1973 г.;
83. Орлов В., Субьект преступления по советскому уголвному праву, Москва, 1996 г.;
84. Орлов В.С., Субъект преступления по советскому уголовному праву, Москва, 1958
г.;
85. Попов В.А., Когда бездействие преступно, Москва, 1980 г.;
86. Рарог А., Степалин В., Шишов О., Уголовное право. Особенная часть в вопросах и
ответах. Москва, Юристь, 2000 г.;
87. Рарог А.И., Квалификация преступлений по субьективным признаком, Санкт-
Петербург, 2003 г.;
88. Расследование преступлений в сфере экономики. Руководство для следователей.
Под ред. И.Н.Кожевникова. Москва, Спарк, 1999 г.;
89. Рашкановская Ш.С., Субъект преступления, Москва, 1960 г.;
90. Советское уголовное право, под ред.Н.И.Загородникова, Москва, 1976г.;
91. Стручков А.Н., Назначение наказания при совокупности преступлений. Москва,
1957 г.;
92. Таций В.Я., Ответственность за хозяйственные преступления. Объект и система.
Харьков.1984 г.;
93. Тельнов П.Ф., Ответственность за соучастие в преступлении, Москва, 1974 г.;
94. Тимейко Г.В., Общее учение об объективной стороне преступления, Ростов, 1997 г.;
95. Трайнин А., Общее учение о составе преступления, Москва, 1957 г.;
96. Трайнин А.Н., Состав преступления по советскому уголовному праву, Москва, 1957
г.;
97. Уголовное право России. Особенная часть. Под ред.В.Н.Кудрявцева, А.В.Наумова,
Москва, 2000 г.;
98. Уголовное право России. Особенная часть. Учебник для вузов. Том 2. Под ред.
А.Н.Игнатова, Ю.А.Красикова. Москва, 1999 г.;
99. Уголовное право России. Особенная часть. Учебник под ред. А.И.Рарога. 3-е
издание. Москва, 1998 г.;
100. Уголовное право Российской Федерации, Особенная часть, под ред. А.И.Рарога,
Москва, Юристь, 2001 г.;
101. Уголовное право, Общая и особенная части, Учебник, под ред. В.П.Кашепова,
Москва, 2001 г.;
102. Уголовное право, Особенная часть, Учебник под ред. Н.И.Ветрова, Москва, 1998 г.;
103. Уголовное право. Общая часть. Под ред. И.Я.Козаченко, З.А.Незнамова, Москва,
1999 г.;
104. Уголовное право. Общая часть. Под ред. Н.Ф.Кузнецовой, Ю.М.Ткачевского,
Г.Борзенкова, Москва, 1993 г.;
105. Уголовное право. Особенная части. Учебник. Под ред. Н.И.Ветрова, Ю.И.Ляпунова,
Москва, Новый Юрист, 1998 г.;
106. Уголовное право. Особенная часть. Ответственные редакторы: И.Я.Козаченко,
З.А.Hезнамова, Г.П.Новоселов, М-НОРМА, Москва, 1997 г.;
107. Уголовное право. Часть общая. Часть особенная. Учебник под редакцией
Н.И.Ветрова, Ю.И.Ляпунова, Москва, 2001 г.;
108. Уголовный кодекс Российской Федерации. Научно-практический комментарий. Под
ред. Л.Л.Кругликова, Э.С.Тенчова. Ярославль, 1994г.;
109. Церетели Т.В., Причинная связь в уголовном праве, Москва, 1963 г.
110. Яковлев Я.М., Совокупность преступлений. Москва, 1960 г.
Criminologie
Tema 1. Criminologia ca ştiinţă
Noţiunea, esenţa şi conţinutul criminologiei. Criminologia ca ştiinţă social-juridică şi ca
ramură normativă de prevenire a infracţiunilor.
Obiectul de studiu al criminologiei. Caracteristica generală a elementelor ce constituie
obiectul criminologiei: criminalitatea ca fenomen social; cauzele şi condiţiile criminalităţii;
personalitatea infractorului; prevenirea fenomenului criminal.
Scopul criminologiei. Funcţiile criminologiei: descriptiv-teoretică; explicativă; de
prognozare; practică.
Problemele teoretice de bază incluse în partea generală a cursului de criminologie.
Clasificarea părţii speciale a cursului de criminologie: Caracteristica criminologică a tipurilor de
infracţiuni separate după conţinutul acţiunilor infractorice (de profit, de violenţă, huliganice etc.)
sau după specificul contingentului de infractori (criminalitatea minorilor, recidiviştilor,
profesioniştilor, femeilor etc.).
Raporturile criminologiei ştiinţele juridice. Criminologia şi dreptul penal. Interacţiunea
criminologiei cu ştiinţa procesului penal, dreptul execuţional-penal, criminalistica, pedagogia şi
psihologia penitenciară. Utilizarea în criminologie a datelor oferite de statistica juridico-penală.
Corelaţia criminologiei cu alte ştiinţe sociale: sociologia, psihologia, psihiatria etc.
Tema 2. Criminalitatea şi trăsăturile ei
Noţiunea criminalităţii şi semnele ei de bază.
Trăsăturile cantitative şi calitative ale criminalităţii: nivelul; dinamica; structura şi
caracterul criminalităţii. Coeficientul criminalităţii şi însemnătatea acestui indicator pentru
studierea criminalităţii. Componentele nivelului criminalităţii: date despre infracţiunile pentru
comiterea cărora au fost emise sentinţe de condamnare; date despre infracţiunile nedescoperite
sau care se află în proces de cercetare; date despre infracţiunile comise de persoane care au fost
eliberate de răspundere sau pedeapsă în legătură cu amnistia sau cu aplicarea altor măsuri de
influenţă.
Noţiunea structurii criminalităţii şi сaracteristicile ei de bază: corelaţia dintre categoriile de
infracţiuni după gravitatea lor; corelaţia dintre infracţiunile intenţionate şi cele imprudente; cota
parte a infracţiunilor conform clasificării din partea specială a Codului penal; cota parte a
criminalităţii organizate, recidive, profesionale, de grup, a minorilor etc.
Noţiunea dinamicii criminalităţii. Importanţa teoretico-practică a analizei şi cunoaşterii
dinamicii criminalităţii. Procedeele utilizate pentru relevarea dinamicii criminalităţii: metoda
bazei fixe; metoda de lanţ.
Criminalitatea latentă, cauzele şi tipurile ei. Metodica determinării criminalităţii latente.
Alte tipuri de criminalitate. Tendinţele criminalităţii din R.Moldova şi a criminalităţii mondiale.
Tema 3. Devianţele sociale şi criminalitatea
Noţiunea devianţelor sociale.
Tipurile devianţelor sociale. Caracterizarea criminologică a formelor de manifestare a
devianţelor sociale. Consecinţele fizice, psihice şi sociale ale devianţelor sociale.
Corelaţia dintre devianţele sociale şi criminalitate. Beţia, alcoolismul şi criminalitatea.
Narcomania, toxicomania şi criminalitatea. Prostituţia, homosexualismul şi criminalitatea.
Birocratismul, parazitismul social şi criminalitatea.
Caracterizarea personalităţii delicvenţilor. Cauzele care determină comiterea devianţelor
sociale. Prevenirea devianţelor sociale.
Tema 4. Cauzele criminalităţii
Conceptul cauzalităţii şi determinaţiei în criminologie.
Baza metodologică de cunoaştere a cauzelor şi condiţiilor, numite determinante ale
fenomenului: fenomenul-cauză şi fenomenul-efect. Deosebirea legăturii cauzele de alte tipuri de
legături: funcţională, statistică, legătura stărilor etc. Caracterul genetic al cauzalităţii - cauza
generează un efect, o consecinţă.
Teoriile cauzalităţii în criminologie: de orientare biologică, socială şi psihologică.
 Analiza contradicţiilor sociale – baza clasificării cauzelor şi condiţiilor ce favorizează
criminalitatea. Relaţiile economice şi criminalitatea. Disbalansul mecanismului economic,
lacunele în planificarea economică şi distribuirea relaţiilor, şomajul, neajunsul de producte şi
mărfuri, stratificarea materială şi socială a societăţii în condiţiile economiei de piaţă ca
determinante criminogene. Rolul intereselor politice şi a instabilităţii acesteia asupra
criminalităţii. Relaţiile sociale şi criminalitatea. Conflictele sociale legate de nesatisfacţia
persoanei de statutul său social, împrejurările din colectivul de muncă, contradicţiile dintre
interesele unor grupuri sociale – factori ce determină motivaţia criminogenă de comportament în
cazurile comiterii unor infracţiuni. Starea morală psihologică a societăţii şi criminalitatea.
Condiţiile (împrejurările) ce favorează comiterea infracţiunilor. Deosebirea dintre
condiţiile şi cauzele criminalităţii.
Tema 5. Personalitatea infractorului
Noţiunea personalităţii infractorului ca verigă principală în mecanismul actului
infracţional.
Corelaţia dintre noşiunea personalităţii infractoruluişi aşa noţiuni înrudite, cum ar fi:
subiectul infracţiunii, inculpatul, condamnatul. Specificul aspectelor criminologice de studiere a
personalităţii infractorului.
Personalitatea ca sistem de interacţiune a trăsăturilor şi calităţilor participantului şi
purtătorului rtelaţiilor sociale.
Formarea personalităţii infractorului. Modele de formare: înstrăinarea; frustrarea;
inadaptarea; învăţarea.
Structura personalităţii infractorului. Elementele psihice şi fizice: temperamentul; emoţiile;
caracterul; orizontul intelectual; interesele; deficienţele psihice; sexul; vîrsta; starea fizică a
organismului şi a sănătăţii etc. Elementele social-demografice. Caracteristca nivelului de studiu
al persoanelor ce comit infracţiuni. Caracterizarea personalităţii infractorului după situaţia
familială, socială şi a tipului de ocupaţie. Elementele juridico-penele: antecedentele penale;
recidiva; rolul în grupul criminal etc.
Corelaţia dintre biologic şi social în structura personalităţii infractorului. Discuţii şi
probleme.
Clasificarea infractorilor. Cirteri de clasificare: după caracterul şi conţinutul motivaţiei
comportamentului criminal; după profunzimea şi stabilitatea motivaţiei criminogene, a
convingerilor şi valorilor orientative legate de ea, care determină tendinţele personalităţii
(infractori întîmplători, situaţionali, instabili, periculoşi, deosebit de periculoşi). Însemnătatea
practică a clasificării infractorilor.
Tema 6. Mecanismul actului infracţional
Noţiunea mecanismului avtului infracţional. Caracterizarea generală a actului infracţional
individual. Calităţile morale ale persoanei şi comportamentul infracţional.
Necesităţile şi rolul lor în mecanismul actului infracţional. Tipuri de necesităţi: biologice;
sociale.
Necesitatea şi interesul – reflectarea lor în actul infracţional.
 Situaţia de viaţă şi locul ei în mecanismul unei infracţiuni concrete. Situaţia infracţională –
sferă specifică de interacţiune a personalităţii cu mediul social.
Elementele situaţiei criminogene. Clasificarea sitaţiilor criminogene după timpul şi
volumul acţiunilor, sursa generatoare, conţinutul şi caracterul influenţei asupra infractorului etc.
Importanţa clasificării situaţiilor criminogene pentru planificarea şi organizarea profilaxiei unor
tipuri de inracţiuni concrete.
Structura mecanismului actului infracţional. Motivaţia comportamentului infracţional.
Etapele procesului de motivare. Luarea deciziei şi planificarea infracţiunii – elementele
caracteristice acestei etape. Realizarea deciziei. Schimbarea situaţiei externe şi rolul ei în actul
criminal.
Comportamentul postcriminal şi particularităţile acestuia. Motivele de autoapărare în
cadrul mecanismului actului infracţional. Trăsăturile mecanismului actului infracţional restrîns.
Tema 7. Victimologia criminologică
Noţiunea victimologiei. Victima infracţiunii ca obiect al investigaţiilior criminologice.
Însemnătatea teoretică şi practică a cercetării victimei. Corelaţia dintre noţiunea criminologică a
victimei şi noţiunea de parte vătămată în sensul dreptului penal şi dreptului procesual-penal.
Vulnerabilitatea victimală, victimitatea şi victimizarea. Rata victimizării şi importanţa
relevării ei.
Clasificarea victimelor. Criterii de clasificare: după categoria infracţională, în urma căreia
persoana devine victimă; după gradul de participare şi de răspundere ce revine victimei în
producerea infracţiunilor; după gradul vinovăţiei victimei; după gradul victimităţii etc.
Interconexiunea dintre infractor şi victimă. Rolul victimei în mecanismul actului infracţional.
Aspecte referitoare la problema vinovaţiei victimei.
Autovictimizarea. Motivaţia comportamentului suicidal. Clasificarea suicizilor.
Politici vizînd apărarea victimei. Profilaxia victimologică. Situaţiile victimogene. Măsurile
generale şi speciale de profilaxie victimologică.
Tema 8. Metodica şi procedura cercetării criminologice
Noţiunea de metodică a investigaţiilor criminologice.
Complexitatea metodologiei cercetării criminologice determinată de caracterul
interdisciplinar al criminologiei. Metodica cercetării criminologice – îmbinare a metodelor
sociologice şi juridice.
Noţiunea de procedură a investigaţiilor criminologice. Etapele procedurii cercetării
criminologice: etapa pregătitoare; eleborarea programei de cercetare; determinarea obiectivelor
empirice de cercetare; elaborarea metodologiei de cercetare concretă; probarea metodologiei,
completarea ei; colectarea informaţiei primare; prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor
colectate; interpretarea rezultatelor, concluzii şi recomandări.
Metodele statistice utilizate în cercetările criminologice: observarea statistică a
criminalităţii şi a altor fenomene semnificative pentru criminologie; centralizarea şi gruparea
materialelor obţinute în rezultatul observării statistice; analiza cantitativă şi calitativă a datelor
despre criminalitate.
 Metodele sociologice utilizate în cercetările criminologice: cercetarea documentelor;
audierea sub formă de chestionar şi interviu; observarea sociologică; experimentul.
Alte metode de cercetare: comparativă; istorică; sistematică; matematică; social-
psihologică; logico-juridică.
Sarcinile şi metodica expertizei criminologice a legilor şi a altor acte normative.
Tema 9. Prognozarea criminologică
Noţiunea prognozării criminologice. Scopul, fincţiile şi semnificaţia practică a prognozei
criminologice.
Modalităţile prognozei criminologice: după obiect; după termenul prognozei (de scurtă
durată, medie, de lungă durată). Metodele prognozării criminologice: extrapolarea; modelarea;
expertiza criminologică.
Pognozarea comportamentului infracţional individual. Sarcinile acestei prognozări.
Principiile organizatorice ale prognozării criminologice. Procedura elaborării prognozelor
criminalităţii.
Prognozarea criminologică şi planificarea măsurilor de combatere a criminalităţii.
Direcţiile de organizare şi planificare a măsililor de contracarare a criminalităţii. Tipurile
planurilor criminologice.
Tema 10. Prevenirea criminalităţii
Noţiunea prevenirii criminalităţii.
Prevenirea criminalităţii ca sistem multilateral de măsuri statale şi sociale orientate spre
înlăturarea, reducerea sau neutralizarea cauzelor şi condiţiilor criminalităţii. Caracteristica
generală a sistemului prevenirii criminalităţii. Cerinţele esenţiale faţă de măsurile preventive:
asigurarea jjuridică; temeinicia socială şi economică; eficacitatea; caracterul sistematic al lor.
Clasificarea măsurilor de prevenire a criminalităţii. Activitatea preventivă cu caracter
general şi special (criminologic). Corelaţia acestor nivele de prevenire. Profilaxia (prevenirea)
generală, specială şi individuală evidenţiată după nivelul şi direcţia de aplicare a măsurilor
preventive conform nivelului criminalităţii. Tipurile profilaxiei individuale. Măsurile preventive
aplicate după volumul teritorial. Analiza măsurilor sociale şi special-criminologice de prevenire
a criminalităţii după mecanismul de acţiune. Măsurile social-economice, organizaţionale şi de
dirijare, ideologice, tehnice şi juridice.
Subiecţii prevenirii criminalităţii. Organele legislative şi executive ca subiecţi ai
profilaxiei. Prevenirea criminalităţii de către organele municipale.
Organele de drept ca subiecţi ai prevenirii criminalităţii. Activitatea profilactică a
judecătoriilor, procuraturii, organelor afacerilor interne şi a securităţii naţionale, avocaturii,
notariatului etc. Rolul societăţii în profilaxia infracţiunilor.
Tema 11. Criminalitatea violentă
Noţiunea şi caracterizarea generală a infracţiunilor violente şi a huliganismului din punct
de vedere criminologic.
Starea, nivelul, structura şi dinamica infracţiunilor violente şi a huliganismului.
Caracterizarea criminologică a omorurilor intenţionate, a leziunilor corporale şi a violurilor – în
general şi în particular. Predominarea condiţiilor casnice de comitere a omorurilor şi leziunilor
corporale de grad diferit. Sporirea nivelului omorurilor comise în scop material, inclusiv „la
comandă”.
Caracterizarea criminologică a persoanelor ce comit omoruri, leziuni corporale grave,
violuri, acte huliganice. Particularităţile social-psihologice şi morale.
Cauzele şi condiţiile ce favorizează criminalitatea violentă. Sistemul motivaţiei
infracţiunilor violente. Conflictele din sfera socială ca izvor al criminalităţii violente. Influenţa
beţiei, alcoolismului şi narcomaniei asupra infracţiunilor violente.
Cauzele şi condiţiile huliganismului. Particularităţile motivaţiei huliganice şi corelaţia ei cu
motivaţia altor infracţiuni. Însemnătatea criminogenă a tradiţiilor antisociale în sfera
comportamentului social. Influenţa beţiei şi alcoolismului asupra actelor huliganice.
Prevenirea criminalităţii violente. Particularităţile prevenirii omorurilor, leziunilor
corporale şi violurilor. Profilaxia primară a conflictelor sociale.
Prevenirea huliganismului. Importanţa profilaxiei primare în lupta cu huliganismul.
Ridicarea nivelului cultural al populaţiei – măsura semnificativă de profilaxie generală a
huliganismului.
Tema 12. Criminalitatea organizată
Noţiunea criminalităţii organizate. Semnele caracteristice, nivelurile de organizare şi
structura criminalităţii organizate. Grupul criminal organizat; gruparea criminală; organizaţia
criminală; asociaţia criminală.
Corupţia ca element structural al criminalităţii organizate. Internaţionalizarea criminalităţii
organizate. Pericolul social şi tendinţele de dezvoltare ale criminalităţii organizate.
Factorii care determină apariţia şi dezvoltarea criminalităţii organizate.
Trăsăturile tipice ale personalităţii liderilor şi a altor membri ai structurilor criminale
organizate.
Prevenirea criminalităţii organizate. Măsurile cu caracter economic, social şi juridic.
Măsurile juridico-penale de contracarare a criminalităţii organizate. Subdiviziunile specializate
ale organelor de drept care realizează măsurile de combatere a criminalităţii organizate. Formele
de interacţiune a organelor M.A.I. al R.M. cu subdiviziunile poliţieneşti ale altor state pentru
coordonarea problemelor legate de combaterea criminalităţii organizate.
Tema 13. Criminalitatea profesională
Noţiunea şi caracterizarea criminologică a criminalităţii profesionale. Profesionalismul
criminal şi semnele lui. Specializarea criminală. Modalităţile şi caracteristica specializărilor
criminale. Însemnătatea teoretică şi practică a studierii acestei probleme.
Personalitatea criminalului profesionist. Infracţiunea ca mijloc de existenţă. Clasificarea
infractorilor profesionişti (hoţii de buzunare, de apartamente, trişorii etc.). Stratificarea mediului
criminal. Cunoaşterea de către infractori a argourilor speciale, a sistemelor de porecle şi tatuaje.
Cauzele şi condiţiile care favorizează criminalitatea profesională. Rolul tradiţiilor şi
obiceiurilor criminale în reproducerea criminalităţii profesionale. Condiţiile sociale de bază care
favorizează viabilitatea profesionalismului criminal şi a formelor lui de organizare. Prevenirea
criminalităţii profesionale. Măsurile social-culturale, organizaţionale şi juridico-penale de
prevenire.
 Tema 14 Criminalitatea recidivă
Noţiunea şi caracteristica criminologică a criminalităţii recidive. Tipurile criminalităţii
recidive. Recidiva criminologică şi recidiva juridico-penală.
Starea criminalităţii recidive. Cota recidivei infracţionale din totalitatea crimelor comise şi
din unele tipuri de infracţiuni concrete. Coeficientul recidiviştilor printre infractorii condamnaţi.
Latentitatea infracţiunilor recidive.
Structura criminalităţii recidive după tipurile de infracţiuni, după numărul antecedentelor
penale şi intensităţii recidivei, după caracterul şi termenul pedepsei ispăşite anterior. Recidiva
specială şi particularităţile ei.
Factorii sociali şi juridici ce influenţează dinamica criminalităţii recidive.
Personalitatea criminalului recidivist. Specificul particularităţilor social-demografice a
recidiviştilor şi a rolurilor sociale îndeplinite de ei. Defectele de muncă, juridice şi social-
psihologice ale infractorilor recidivişti. Particularităţile morale şi emoţional-volitive ale
recidiviştilor. Clasificarea infractorilor recidivişti.
Cauzele şi condiţiile criminalităţii recidive. Specificul motivaţiei criminogene a
recidiviştilor – cauză a comportamentului infracţional. Factorii penitenciari care condiţionează
existenţa recidivei. Dificultăţile adaptării sociale a persoanelor ce şi-au ispăşit pedeapsa.
Neajunsurile în activitatea organelor de drept la cercetarea cauzelor penale, numirea şi
executarea pedepsei în privinţa recidiviştilor.
Prevenirea criminalităţii recidive. Perfecţionarea reglementărilor legislative care vizează
combaterea recidivei infracţionale. Profilaxia criminalităţii recidive la etapa urmăririi penale şi
executării sentinţei de condamnare. Măsurile de adaptare postpenitenciară realizate după
eliberarea din locurile de detenţie. Programa reabilitării sociale şi rolul ei în profilaxia
criminalităţii recidive. Lucrul profilactic individual cu persoanele ce au antecedente penale de
către organele afacerilor interne.
Tema 15. Criminalitatea minorilor
Criminalitatea minorilor ca obiect al cercetărilor criminologice. Nivelul, structura,
dinamica şi caracterul ei.
Caracterizarea criminologică a personalităţii infractorilor minori. Particularităţile social-
psihologice şi morale. Trăsăturile legate de vîrstă, nivelul social şi civil al maturităţii
adoliscenţilor.
Cauzele şi condiţiile criminaltăţii minorilor. Rolul condiţiilor de viaţă şi a educaţiei,
particularităţilor de vîrstă, situaţilor conflictuale, poziţiilor persoanelor ce-i înconjoară pe minori,
comportărilor antisociale a maturilor şi a grupelor sociale.
Caracterul criminogen al familiei. Neajunsuri în educaţia şcolară şi familiară.
Prevenirea criminalităţii minorilor. Sistemul măsurilor sociale şi statale de prevenire a
criminalităţii minorilor. Rolul colectivelor instituţiilor de învăţămînt şi de muncă în prevenirea
infracţiunilor comise de minori. Lucrul profilactic-educativ la locul de trai.
Activitatea de prevenire a judecătoriei, procuraturii, organelor afacerilor interne şi a
comisiilor pentru minori.
Tema 16. Criminalitatea economică
 Noţiunea şi indicatorii principali ai criminalităţii economice. Tendinţa de dezvoltare a
criminalităţii economice.
Cauzele şi condiţiile criminalităţii economice. Crizele social-economice din Republica
Moldova ca determinante ale criminalităţii economice. Lacunele, neajunsurile în sfera legislativă
şi rolul lor asupra relaţiilor economice tenebre.
Caracterizarea criminologică a celor mai răspîndite şi periculoase tipuri de infracţiuni care
fac parte din criminalitatea economică – coruperea, sustragerile, abuzurile de putere în scop de
profit etc.
Prevenirea criminalităţii economice. Măsurile sociale generale de profilaxie: social-
economice; politice; juridice; organizaţionale etc. Profilaxia specială a criminalităţii economice
realizată de organele de drept.
Literatura suplimentară:
1. Amza Tudor. Criminologie. Tratat de teorie şi politică criminologică. - Bucureşti: Lumina
Lex, 2002.
2. Amza Tudor. Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică criminologică. -
Bucureşti: Lumina Lex, 2000.
3. Amza Tudor. Criminologie. - Bucureşti: Lumina Lex, 1998.
4. Antoniu George. Prevenirea infracţiunilor în dezbaterea Naţiunilor Unite // Studiu de
drept românesc. – Bucureşti: Editura Academiei Române. - Nr.1-2. - 1991.
5. Antoniu George. Conceptul de prevenire a infracţiunilor // Studii de cercetări juridice. -
Nr. 1. - 1981.
6. Arlacchi Pino. Corupţia, crima organizată şi spălarea mondială a banilor. (Conferinţa a V-
a Internaţională Anticorupţie). – Amsterdam, 1992.
7. Bălan Ana, Stănişor Emilian, Mincă Marinela. Penologie. - Bucureşti: Oscar Print, 2002.
8. Bătrînu E. Educaţia în familie. – Bucureşti, 1980.
9. Bârgău M. Prevenirea infracţiunilor săvârşite de minori. - Chişinău, 1998.
10. Beccaria Cesare. Despre infracţiuni şi pedepse (traducere Scarlat Dora) - Bucureşti:
Editura Rosetti, 2001.
11. Bodunescu I. Flagelul terorismului internaţional. – Bucureşti: Editura Militară, 1978.
12. Botezatu O. Criminalitatea în societatea de tranziţie // Studii de drept românesc, nr.4,
1992.
13. Brânză Sergiu. Evoluţia reglementărilor privind protecţia penală a proprietăţii pe
teritoriul Republicii Moldova. - Chişinău: Editura ARC, 2001.
14. Brînzei P., Sîrbu A., Scripcaru Gh.. Comportamentul aberant şi relaţiile cu mediul. – Iaşi,
1970.
15. Brânzei P., Pirozynski T. Comportamentul aberant în relaţiile cu mediul. – Iaşi: Junimea,
1971.
16. Bujor Valeriu, Ţăranu Daniela. Deviantologie. Note de curs. - Chişinău: Centrul Editorial
al Universităţii de Criminologie, 2002.
17. Bujor Valeriu, Manole-Ţăranu Daniela. Victimologie - Chişinău: Centrul Editorial al
Universităţii de Criminologie, 2002.
18. Bujor Valeriu, Miron Ion. Violenţa sexuală: aspecte juridico-penale şi criminologice. -
Chişinău, 2001.
19. Bujor V., Bejan O., Ilie S., Casian S., Elemente de criminologie. - Chişinău, 1998.
20. Bujor V., Bejan O. Criminalitatea profesională. - Chişinău: Editura Lyceum, 1999.
21. Bujor V., Bejan O. Criminalitatea recidiviştilor. - Chişinău, 1998.
22. Bulai Costică, Stănoiu Rodica Mihaela. Sociologia dreptului penal şi criminologia //
Studii şi cercetări juridice, nr. 1, 1974.
23. Bulai Costică. Premise teoretice şi metodologice ale cercetării criminologice // Studii şi
cercetări juridice, nr. 3, 1970.
24. Ciobanu Igor. Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de
manifestare în Republica Moldova. - Chişinău: Muzeum, 2001.
25. Ciobanu Igor. Criminologie. Volumul I. - Chişinău: Muzeum, 2003.
26. Cioclei Valerian. Criminologie etiologică. - Bucureşti: Editura Actami, 1996.
27. Cioclei Valerian. Manual de criminologie. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 1998.
28. Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova // Conferinţa
ştiinţifico-practică republicană (26 februarie 1999). - Chişinău: Editura ARC, 1999.
29. Dănescu Gh., Tomorug E. Probleme judiciare în psihiatrie. – Bucureşti, 1973.
30. Delincvenţa juvenilă: prevenţie şi recuperare. //Conferinţa ştiinţifică a profesorilor
catedrei Asistenţă Socială şi Sociologie din 15-16 ianuarie 2002. - Chişinău: Centrul Editorial al
Universităţii de Criminologie, 2002.
31. Dincu Aurel. Bazele criminologiei. – Bucureşti: Ed. Pro Arcadia, 1995.
32. Ferri Enrico. Principii de drept criminal. – Bucureşti: Editura Revista Pozitivă Penală,
1940.
33. Freud Sigmund. Introducere în psihanaliză. Prelegere de psihanaliză. Psihopatologia
vieţii cotidiene. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1980.
34. Freud Sigmund. Psihanaliză şi sexualitate. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1994.
35. Gheorghiu - Brădet Ion. Criminologia generală românească. - Braşov: Tipocart Braşovia,
1993.
36. Giurgiu Narcis. Elemente de criminologie. – Iaşi: Chemarea, 1992.
37. Gladchi Gheorghe. Determinantele victimologice şi mecanismul infracţiunilor de mare
violenţă (omorul, vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale, violul). - Chişinău:
Centrul de Drept, 2000.
38. Gladchi Gheorghe. Criminologie generală - Chişinău: Muzeum, 2001.
39. Gurin Vasile, Pascaru Valeriu, Ilie Sergiu, Jalencu Marian, Caraşciuc Lilia, Rusu Andrei,
Gumenâi Ion, Pâslariuc Virgil, Negură Lilian. Corupţia. - Chişinău: Editura ARC, 2000.
40. Harbada Ioan. Predelincvenţa şi delincvenţa juvenilă // Studiu de drept rămânesc, nr. 2,
1992.
41. Iacovisac C. Mediul familial şi delicvenţa juvenilă. – Bucureşti, 1973.
42. Josipescu V. Caruselul violenţei. – Bucureşti: Editura Militară, 1981.
43. Laşcu Mihail, Pop Octavian. Aspecte de teorie şi practică judiciară în materia
infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. - Chişinău, 2001.
44. Levy-Bruhl H. Probleme ale sociologiei crimei. – Bucureşti: Editura Politică, 1971.
45. Loghin Octavian. Criminologie. - Iaşi, 1970.
46. Mateuţ Gheorghiţă. Criminologia (Note de curs). – Arad, 1993.
47. Medeanu Tiberiu-Constantin. Crima şi criminalul (Geneza crimelor şi descoperirea
criminalilor). - Bucureşti: Lumina Lex, 2000.
48. Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T. Psihologie judiciară. - Bucureşti: Casa de editură şi
presă "Şansa" SRL, 1994.
49. Moineagu C., Negura I., Urseanu V. Statistica. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1976.
50. Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică. Criminologie. – Bucureşti: Europa Nova, 2000.
51. Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică. Criminologie. – Bucureşti: Editura didactică şi
pedagogică R. A., 1994.
52. Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică. Criminalitatea financiar-bancară: “spălarea
banilor” // Studiu la Societatea Română de Criminologie. – Bucureşti, 5.II.1993.
53. Nistoreanu Gheorghe. Prevenirea infracţiunilor prin măsuri de siguranţă. – Bucureşti:
Europa Nova, 2001.
54. Oancea Ion. Probleme de criminologie. - Bucureşti: Editura ALL EDUCATIONAL S. A.,
1994.
55. Oprean Horea. Criminologie. - Arad: Editura Servo-Sat, 1996.
56. Păun Costică. Crima organizată sau organizarea crimei. Bucureşti: Academia de Poliţie
“Alexandru Ioan Cuza”, 1993.
57. Poenaru Iu.. Contribuţii la studiul pedepsei capitale. – Bucureşti, 1974.
58. Politic Gabriela. Criminologie (note de curs). - Iaşi: Editura Fundaţiei Chemarea, 1996.
59. Pondrea P. Criminologia dialectică. – Bucureşti, 1945.
60. Pop Traian. Curs de criminologie. – Cluj: Institutul de arte grafice “Ardealul”, 1928.
61. Preda Vasile. Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială. – Bucureşti, 1981.
62. Preda Vasile. Delincvenţa juvenilă. - Cluj-Napoca, 1998.
63. Probleme actuale privind infracţionalitatea // Anuar ştiinţific al Academiei de Poliţie,
ed.1. - Chişinău, 2000.
64. Rădulescu Sorin, Banciu Dan, Teodorescu Vasile. Criminalitatea în România în perioada
de tranziţie (Teorii, Tendinţe, Prevenire). Piteşti: Editura LICĂ, 2001.
65. Rădulescu Sorin, Banciu Dan. Introducere în sociologia delincvenţei juvenile. –
Bucureşti: Editura Medicală, 1990.
66. Rădulescu Sorin, Banciu Dan, Voicu M. Introducere în sociologia devianţei. – Bucureşti:
Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1985.
67. Rădulescu Sorin, Banciu Dan. Sociologia crimei şi criminalităţii. – Bucureşti: Ed. Şansa,
1996.
68. Rădulescu Sorin, Piticariu Mircea. Devianţă comportamentală şi boală psihică. -
Bucureşti: Ed. Academiei R.S.R., 1989.
69. Roşca A. Delincventul minor. – Cluj, 1938.
70. Rusnac Svetlana. Psihologia dreptului. - Chişinău: Editura ARC, 2000.
71. Sima Constantin. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. - Bucureşti:
Editura ALL BECK, 1999.
72. Stănoiu Rodica Mihaela. Criminologie. - Bucureşti: Oscar Print, 2002.
73. Stănoiu Rodica Mihaela. Tranziţia şi criminalitatea. - Bucureşti: Oscar Print, 1994.
74. Stănoiu Rodica Mihaela. Introducere în criminologie. – Bucureşti: Editura Academiei,
1989.
75. Stănoiu Rodica Mihaela. Metode şi tehnici de cercetare în criminologie. -Bucureşti:
Editura Academiei Republicii Socialiste Române, 1981.
76. Stănoiu Rodica Mihaela. Confruntări de idei în criminologia accidentală contemporană //
Studii şi cercetări juridice, nr.2, 1981.
77. Stănoiu Rodica Mihaela, Nenciulescu V. Rolul criminologiei în realizarea obiectivelor de
politică penală // Studii şi cercetări juridice, nr.2, 1982.
78. Sthal H. Teoria şi practica investigaţiilor sociale. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1974.
79. Strategia actuală şi perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova //
Conferinţa ştiinţifică. - Chişinău, 2002.
80. Strategia combaterii criminalităţii organizate în Republica Moldova // Conferinţa
ştiinţifico-practică republicană (23-24 mai 1996). - Chişinău: Editura ARC, 1997.
81. Tiberius Bogdan. Probleme de psihologie judiciară.- Bucureşti, 1973.
82. Tomşa L., Antoniu G., Hentea T. Cunoaşterea cauzelor care determină şi a condiţiilor
care favorizează manifestările infracţionale. – Bucureşti // Revista română de drept, 1970.
83. Ungureanu Augustin. Prelegeri de criminologie. - Iaşi: Editura pentru Cultură şi Ştiinţă
"Moldova", 1999.
84. Ursa V. Criminologie. - Cluj-Napoca: Ed. Ciprian & Cătălina, 1993.
85. Vintilă Dorin. Brevia anomaliilor congenitale. - Bucureşti: Ed. Continent, 1995.
86. Zaporojan Igor. Criminalitatea are chip de femeie. - Chişinău: Editura Elan Poligraf,
2000.
87. Атанескан Ю. Борьба с рецидивной преступностью. – Тбилиси, 1982.
88. Антонян Ю. М. Социальная среда и формирование личности преступника. –
Москва, 1975.
89. Антонян Ю. М. Преступность среди женщин. – Москва, 1992.
90. Бабаев М. М., Королева М. В. Преступность приезжих в столичном городе. –
Москва, 1990.
91. Блувштейн Ю. Д., Добрынин А. В. Основания криминологии. Опыт логико-
философского исследования. – Минск, 1990.
92. Блувштейн Ю. Д., Яковлев А. М. О перспективах научной разработки проблем
борьбы с преступностью. Ученые записки высших учебных заведений Литовской ССР.
Право. Т. ХVI. - Рига, 1981, вып.1.
93. Бородин С. Борьба с преступностью: теоретическая модель комплексной
программы. – Москва: Знание, 1990.
94. Борьба с групповыми правонарушениями несовершеннолетних. – Киев: Наукова
Думка, 1982.
95. Брунон Холыст. Криминология. Основные проблемы. – Москва, 1980.
96. Бышевский Ю. Рецидив в преступности. – Омск, 1978.
97. Бышевский Ю., Марцев А. Криминологическая характеристика личности вора. –
Омск, 1973.
98. Бужор В., Гуцуляк В. Групповая преступность: методологические основы изучения
и классификации. - Кишинэу, 1998.
99. Бужор В. О Сущности преступности. - Кишинэу, 1998.
100. Бухгольц Э., Лекшас Дж., Хартман Р. Социалистическая криминология. – Москва,
1975.
101. Вермеш М. Основные проблемы криминологии. – Москва, 1978.
102. Габиани А. А., Гачечиладзе Р. Г. Некоторые вопросы географии преступности. –
Тбилиси, 1982.
103. Глинкина С. П. Проблемы и тенденции развития "теневой" экономики в
современной России. – Москва, 1995.
104. Годунов И. В. Российская организованная преступность и ее транснациональная
сущность. - Москва: "Юрист", 2001.
105. Годунов И. В. Организованная преступность - знамение века или чума
современности ? - Москва, 2002.
106. Голик Ю. В. Случайный преступник. – Томск, 1984.
107. Гуров А. И. Профессиональная преступность. Прошлое и современность. –
Москва: Юридическая Литература, 1990.
108. Гуров А. И. Красная мафия. – Москва, 1995.
109. Гуськов Н. М., Ермаков В. Д., Савинкова Е. Н. Причины и условия,
способствующие преступности несовершеннолетних. – Москва, 1981.
110. Дикселиус М., Константинов А. Преступный мир России. СПб, 1995.
111. Джекебаев У. С. Преступность как криминологическая проблема. - Алма-Ата, 1974.
112. Долгова А. И. Социально-психологические аспекты преступности
несовершеннолетних. – Москва, 1980.
113. Дрогонец Ян, Жоллендер П. Современная медицина и право. – Москва:
Юридическая Литература, 1991.
114. Емельянов В. П. Преступность лиц с психическими аномалиями. – Саратов, 1980.
115. Забрянский Г. И. Методика статистического изучения преступности. – Краснодар,
1976.
116. Запорожан Игор. Проблемы женской преступности в Республике Молдова. -
Кишинев: Elan Poligraf, 2000.
117. Игошев К. Е. Типология личности преступника и мотивация преступного
поведения. – Горький, 1974.
118. Игошев К. Е. Психология преступных проявлений среди молодежи.– Москва, 1971.
119. Изменения преступности в России. Криминологический комментарий статистики
преступности. – Москва, 1994.
120. Иншаков С. М. Зарубежная криминология. – Москва: ИНФРА-М-НОРМА, 1997.
121. Кабанов П. А. Корупция и взяточничество в России. – Нижнекамск, 1995.
122. Кан Цэда. Преступность и криминология в современной Японии. – Москва:
Прогресс, 1989.
123. Карпет И. И. Что такое криминология. – Москва: Знание, 1986.
124. Карпец И. И. Преступность: иллюзии и реальность. – Москва: Российское право,
1992.
125. Кернер Ханс-Юрген. Криминология. Словарь-справочник. Отв. ред. пер. на русский
язык – Долгова А. И. – Москва: Норма, 1998.
126. Кларк Р. Преступность в США. – Москва, 1975.
127. Ковалев М. И. Основы криминологии. – Москва, 1970.
128. Коган В. М. Социальные свойства преступности. – Москва, 1977.
129. Кормщиков В. М. Криминология семейного неблагополучия. – Пермь, 1987.
130. Корчагин А. Г., Номоконов В. А., Шульга В. И. Организованная преступность и
борьба с ней. – Владивосток, 1995.
131. Косоплечев Н. П. Методы криминологического исследования. – Москва, 1983.
132. Криминология. //Под ред. Долговой А. И. – Москва: ИНФРА-М-НОРМА, 1999.
133. Криминология. //Под ред. Орехова В. В. - Санкт-Петербург, 1992.
134. Криминология. //Под ред. Герцензона А. А., Карпеца И. И., Кудрявцева В. Н. –
Москва, 1966.
135. Криминология. //Под ред. Кудрявцева В. Н., Эминова В. Е. – Москва, 1995.
136. Криминология. // Под ред. Кузнецовой Н. Ф., Миньковского М. – Москва: изд. МГУ,
1994.
137. Криминология. //Под ред. Шнайдера Г. Й. – Москва: Изд. группа Прогресс
"УНИВЕРС", 1994.
138. Криминологическое прогнозирование и планирование борьбы с преступностью. -
Симферополь, 1998.
139. Кудрявцев В. Н. Причинность в криминологии. – Москва: Юридическая
Литература, 1976.
140. Кузнецова Н. Ф. Проблемы криминологической детерминации. – Москва: изд-во
МГУ, 1986.
141. Кузнецова Н. Ф. Преступление и преступность. – Москва, 1969.
142. Кузнецова Н. Ф. Детерминация преступности. – Москва, 1985.
143. Курс советской криминологии. Предупреждение преступности. //Под ред.
Кудрявцева В. Н., Карпеца И. И., Коробейникова Б. В. – Москва: Юридическая литература,
1986.
144. Лебедев С. Я. Антиобщественные традиции, обычаи и их влияние на преступность.
– Омск, 1989.
145. Лунеев В. В. Выборочный метод в криминологии. – Москва, 1988.
146. Лунеев В. В. Мотивация преступного поведения. – Москва, 1991.
147. Макарь И. Методические указания по изучению криминологии. – Кишинэу: МГУ,
1989.
148. Механизм преступного поведения. – Москва, 1981.
149. Минна Р. Мафия против закона. – Москва, 1988.
150. Никифоров А. С. Ганкстеризм в США: сущность и эволюция. – Москва, 1991.
151. Овчинников В. Д. Вопросы теории криминологии. - Ленинград, 1982.
152. Организованная преступность. – Москва: Юридическая литература, 1989.
153. Панкратов В. B. Борьба с тяжкими насильственными преступлениями против
личности. – Киев, 1978.
154. Панкратов В. B. Методология и методика криминологических исследований. –
Москва: Юридическая литература, 1972.
155. Петров Э. И., Марченко Р. Н., Баринова Л. В. Криминологическая характеристика и
предупреждение экономических преступлений. – Москва, 1995.
156. Побегайло Э. Ф. Тенденции современной преступности и совершенствование
уголовно-правовой борьбы с ней. – Москва, 1990.
157. Подлесских Г., Терешонок А. Воры в законе: бросок к власти. – Москва, 1994.
158. Преступность в России в девяностых годах и некоторые аспекты законности
борьбы с ней. – Москва, 1995.
159. Преступность и правонарушения в СССР (статистический сборник). - Москва:
Финансы и статистика, 1991.
160. Разинкин В. С. Воры в законе и преступные кланы. – Москва, 1995.
161. Ратинов А. Р., Ефремова Г. Х. Психологическая защита и самооправдание в
генезисе преступного поведения //Личность преступника как объект психологического
исследования. – Москва, 1979.
162. Решетников Ф. М. Криминологические проблемы развивающихся стран Азии и
Африки. – Москва, 1970.
163. Ривман Д. В. Виктимологические факторы и профилактика преступлений. –
Ленинград, 1975.
164. Сабитов Р. А. Посткриминальное поведение. – Томск, 1985.
165. Сахаров А. Б. О личности преступника и причинах преступности в СССР. –
Москва, 1961.
166. Соколов Д. И. К понятию преступности и ее состояния //Становление и развитие
советского уголовного законодательства. – Волгоград, 1973.
167. Солопанов Ю. В. Криминологическое прогнозирование и планирование борьбы с
преступностью. – Москва, 1983.
168. Спиридонов Л. И. Социология преступления. – Москва, 1978.
169. Стручков Н. А. Преступность как социальное явление. – Ленинград, 1979.
170. Татарухин С. А. Преступное поведение. – Москва, 1977.
171. Тимуш А., Мартынчик Е., Клименко В. Преступность в зеркале социологии. –
Кишинэу, 1990.
172. Тэсс Л. В. Воры в законе и прочие… – Рига, 1993.
173. Унтилэ Вячеслав. Организованная преступность: понятие, сущность, виды и
эволюционные тенденции. - Женева, 1998.
174. Шур Э. Наше преступное общество. – Москва, 1977.
175. Холыст Б. Криминология. Основные проблемы. – Москва, 1980.
176. Фокс В. Введение в криминологию. – Москва, 1985.
177. Франк Л. В. Потерпевшие от преступления. – Душанбе, 1977.
178. Эвальд У. Насилие в странах бывшего восточного блока //Криминологические
исследования в мире. – Москва, 1995.
179. Яковлев А. М. Преступность и социальная психология. – Москва, 1971.
180. Bouzat P., Pinatel J. Traité de droit pénal et de criminologie. Tome III. – Paris: Ed.
Dalloz, 1963.
181. Brimo A. Les méthodes de sciences sociales. - Paris: Edit. Montchrestien, 1972.
182. Collin M. et collaborateurs. Etudes de criminologie clinique. - Paris: Masson, 1963.
183. Cusson Maurice. La Criminologie. - Paris, 1990.
184. Durkheim E. Les règles de la méthode sociologique. - Paris: Ed. Presses Universitaires de
France, 1963.
185. Freud Sigmund. Introduction à la psychanalyse. - Paris: Ed. Payot, 1989.
186. Friedlander Kate. Délinquence juvénile. - Paris: Ed. Presses Universitaires de France,
1951.
187. Garofalo R. La Criminologie. Cinquième édition entierement refondue et augmentée,
Felix Alcan, editeur, Paris, 1905.
188. Gassin R. Criminologie. Deuxième édition. - Paris: Dalloz, 1990.
189. Greeff E. Les instincts de défense et de sympathie. Paris: Ed. P.U.F., 1947.
190. Heshard A. Psychologie du crime. Paris: Ed. Payot, 1963.
191. Hulsman L., Bernat de Celis J. Peines perdues - le systeme penal en question. Paris: Ed.
Centurion, 1982.
192. Kinberg O. Les problèmes fondamentaux de la criminologie. Paris: Cujas, 1959.
193. La Criminalité organisée. – sous la direction de Marcel Leclerc. - Paris, 1996.
194. Laplante J. Crime et traitement, introduction critique a la criminologie. - Montréal: Ed.
Boreal, 1985.
195. Larguier J. Criminologie et science pénitentiaire. Sixième édition. Paris: Dalloz, 1989.
196. Leauté J. Criminologie et science pénitenciaire. - Paris: P.U.F., 1972.
197. Martin Daniel. La criminalité informatique. - Paris: Presses Universitaires de France,
1997.
198. Merle Roger & Vitu André. Traité de Droit Criminel. Tome I. Septième édition. – Paris:
Ed. Cujas, 1997.
199. Negrier-Dormont Lygia. Criminologie. – Paris: Ed. Litec, 1992.
200. Negrier-Dormont Lygia et Tzitzis S. Criminologie de l'acte et de philosophie pénale. De
l'ontologie criminelle des Anciens a la victimologie appliquée des Modernes. – Paris: Ed. Litec,
1994.
201. Normandeau A. Méthodologie de la criminologie. Curs litografiat. Presses Université de
Montréal, 1975.
202. Picca G. La Criminologie. 3e Ed. Presses Universitaires de France, 1993.
203. Pinatel Jean. Traité de Droit pénal et Criminologie. Tome III
204. Pinatel Jean. La société criminogène. – Paris: Ed. Calman-Levy, 1971.
205. Pinatel Jean. Le phénomène criminel. – Paris: Editions M. A., 1987.
206. Resten R. Caractèrologie du criminel. - Paris: Ed. Presses Universitaires de France, 1959.
207. Robert Ph. L'organisation et le développement actuels de la recherche criminologique en
France // Revue de droit pénal et de criminologie. - 1974. - nr.10.
208. Rufin Michel. Protection de la jeunesse et délinquance juvénile. - Paris, 1998.
209. Seeling E. Traité de Criminologie. - Paris: Ed. Presses Universitaires de France, 1956.
210. Stefani G., Levasseur G., Jambu-Merlin R. Criminologie et science pénitentiaire.
Troisième édition. Dalloz, 1972.
211. Sutherland E. H., Cressey D. R. Principes de criminologie. – Paris: Ed. Cujas, 1966.
212. Szabo Denis. Criminologie. Ed. Les Presses de L' Université de Montreal, 1965.
213. Szabo Denis. Criminologie et politique criminelle. Bruxelles - Montreal, Vrin - P. U. M.,
1978.
214. Szabo Denis. De l' Anthropologie à la Criminologie comparée. - Paris: Ed. Librairie
Philosophique J. Vrin, 1993.
215. Tarde Gabriel. Les Lois de l' Imitation. - Paris, 1890.
216. Tarde Gabriel. La criminalité comparée. - Paris, 1890.
217. Tarde Gabriel. La Philosophie pénale. - Paris, 1900.
218. Tullio B. Manuel d' anthropologie criminelle. - Paris: Ed. Payot, 1951.
219. Tullio B. Principes de criminologie clinique. - Paris: Ed. Presses Universitaires de
France, 1967.
220. Vouin R., Leaute J. Droit Pénal et Criminologie. - Paris: Ed. Presses Universitaires de
France, 1956.
221. Wolgang M. The sociology of crime and delinquency. - New York, 1970.
222. Yamarellos E., Kellens G. Le crime et la criminologie. - Verviers: Marabout Université,
1970.
223. Akers Ronald L. Criminological Theories: Introduction, Evaluation and Application. Ed.
Hardcover, 2003.
224. Bernard Thomas J. Theoretical Criminology. Ed. Hardcover, 2000.
225. Black Donald. Sociological justice. - Oxford: University press, 1996.
226. Brown Stephen Eugene. Criminology: Explaining Crime and Its Context. Ed. Paperback,
2001.
227. Douglas John E. & Olshaker Mark. The Anatomy of Motive: The F.B.I.'s Legendary
Mindhunter Explores the Key to Understanding and Catching Violent Criminals.
228. Findlay Mark. Problems for the Criminal Law. - Oxford: University press, 1996.
Paperback, 2000.
229. Frank, Ph. D. Schmalleger. Criminology Today: An Integrative Introduction (3rd edition).
Ed. Hardcover, 1999.
230. Garner Brian A. A dictionary of modern legal usage.- Oxford, 1995.
231. Gottfredson Michael R. A General Theory of Crime. Ed. Paperback, 1990.
232. Hart H.L.A. & Honoré T. Causation in the Law. - Oxford: Clarendon press, 1997.
233. Hirschi Travis. Causes of Delinquency. Ed. Paperback, 2002.
234. Robinson Paul H. Structure & function in criminal Law. - Oxford: Clarendon press, 1997.
235. Ruggiero Vincenzo. Crime & Markets. - Oxford: University press, 1995.
236. Singleton Royce & Straits Bruce C. Approaches to Social Research. Ed. Hardcover, 1999.
237. The Oxford Handbook of Criminology. - Oxford: Claredon press, 1997.
238. Turvey Brent E. Criminal Profiling: An Introduction to Behavioral Evidance Analysis
(2nd edition). Ed. Hardcover, 2002.
Drept penitenciar
Tema 1. Definirea, obiectul, principiile şi sarcinile dreptului execuţional penal.
Noţiunea de drept execuţional penal. Locul dreptului execuţional penal în sistemul de
drept.
Obiectul dreptului execuţional penal. Relaţiile juridice execuţional penale. Subiecţii
relaţiilor execuţional penale.
Conţinutul relaţiilor execuţional penale.
Dreptul execuţional penal şi ramurile învecinate ala sistemului de drept. Legătura dintre
dreptul execuţional penal şi dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul administrativ, dreptul
muncii şi criminologia.
Principiile dreptului execuţional penal. Noţiunea sistemului principiilor de drept
execuţional penal. Principiile juridice generale ale dreptului execuţional penal: legalitatea,
umanismul, democratismul. Principiile speciale ale dreptului execuţional penal.
Ştiinţa dreptului execuţional penal. Noţiunea, esenţa, conţinutul şi sarcinile ei. Obiectul
ştiinţei dreptului execuţional penal. Metodele de cercetare ştiinţifică a dreptului execuţional
penal. Locul ştiinţei dreptului execuţional penal în sistemul ştiinţelor juridice.
Obiectul, metoda şi sistemul cursului de drept execuţional penal ca o disciplină de studiu.
Tema 2. Legislaţia execuţional penală.
Noţiunea, importanţa, sarcinile şi trăsăturile caracteristice ale legii execuţional penale.
Legislaţia execuţional penală în vigoare. Codul de executare a sancţiunilor de drept penal
al R. Moldova din 1993. modificările şi completările legislaţiei execuţional penale în vigoare
după proclamarea suveranităţii şi independenţei R. Moldova.
Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărîrea Guvernului R.M.
de la 20.12.1994.
Sistemul legii execuţional penale. Partea generală şi partea specială. Structura normei
juridice execuţional penale. Conţinutul normei juridice execuţional penale.
Aplicarea legii execuţional penale în spaţiu. Aplicarea legii execuţional penale în timp.
Momentul intrării şi ieşirii din vigoare a legii execuţional penale.
Temeiurile executării pedepsei.
Tema 3. Sistemul instituţiilor şi organelor de stat care pun în executare pedepsele
penale.
Noţiunea şi modalităţile instituţiilor penitenciare, precum şi ale altor organe de stat care
exedcută pedepsele penale, sarcinile lor.
Rolul instituţiilor penitenciare în atingerea scopurilor pedepsei penale. Principiile de
organizare şi activitate a instituţiilor penitenciare.
Importanţa clasificării instituţiilor penitenciare pentru individualizarea executării pedepsei
şi diferenţierea condiţiilor de corectare şi reeducare a condamnaţilor.
 Penitenciarul de tip semiînchis ca instituţie penitenciară de bază. Modalităţile instituţiilor
penitenciare. Structura instituţiilor penitenciare, clasificarea lor. Penitenciarul de tip deschis,
semiînchis şi închis.
Locul executării pedepsei. Cooperarea instituţiilor penitenciare cu alte organe de stat care
luptă cu criminalitatea.
Asigurarea legalităţii în activitatea instituţiilor penitenciare, metodele asigurării legalităţii.
Supravegherea procurorului asupra executării pedepsei.
Administrarea instituţiilor penitenciare.
Tema 4. Executarea pedepselor şi aplicarea măsurilor de corectare faţă de
condamnaţi.
Noţiunea executării pedepselor şi măsurilor de corectare a condamnaţilor.
Esenţa socială a corectării şi reeducării condamnaţilor. Unitatea scopurilor aplicării şi
executării pedepsei penale.
Rolul şi importanţa psihologiei şi pedagogiei penitenciare în efectuarea procesului de
corectare şi reeducare a condamnaţilor.
Psihologia reeducării şi corectării condamnaţilor. Ştiinţa despre personalitatea
condamnatului. Metodica studierii personalităţii infractorului. Particularităţile psihologice
individuale ale condamnatului. Procesele şi stările psihice ale condamnatului.
Particularităţile procesului pedagogic de corectare şi reeducare a condamnaţilor în
instituţiile penitenciare. Principiile şi metodele corectării şi reeducării condamnaţilor.
Autoconducerea condamnaţilor. Criteriile de corectare şi reeducare a condamnaţilor.
Tema 5. Statutul juridic al condamnaţilor.
Noţiunea statutului juridic al condamnaţilor.
Statutul juridic al condamnaţilor la privaţiune de libertate. Limitarea posibilităţilor de a
realiza unele drepturi şi a executa unele obligaţii ale cetăţenilor, care reies din regimul de
detenţie.
Influenţa asupra statutului juridic al condamnaţilor a modalităţii închisorii şi a tipului de
penitenciar unde ei îşi ispăşesc pedeapsa.
Drepturile condamnaţilor.
Obligaţiunile condamnaţilor.
Tema 6. Clasificarea condamnaţilor şi repartizarea lor în instituţiile penitenciare.
Noţiunea clasificării condamnaţilor la privaţiune de libertate şi modalităţile ei. Importanţa
clasificării condamnaţilor pentru organizarea procesului de executarea pedepsei.
Clasificarea condamnaţilor care au consecinţe juridice. Criteriile filozofice şi sociale
pentru această clasificare. Determinarea tipului de instituţie penitenciară de către instanţa de
judecată pentru ispăşirea pedepsei de persoana condamnată la închisoare.
Clasificarea cu scopuri pedagogice.
Primirea condamnaţilor în instituţiile penitenciare.
Noţiunea despre evidenţa condamnaţilor.
Tema 7. Reglementarea juridică a regimului de detenţie.
 Ordinea de zi. Întîlnirile condamnaţilor la închisoare cu rudele şi cu alte persoane. Tipurile
acestor întîlniri.
Regulile efectuării întîlnirilor. Primirea de către condamnaţi a coletelor, pachetelor cu
provizii, a banderolelor şi a mandatelor poştale.
Corespondenţa persoanelor, condamnate la închisoare. Folosirea banilor prin virament.
Schimbarea condiţiilor de deţinere a condamnaţilor în timpul executării pedepsei.
Transferarea condamnaţilor dintr-un penitenciar cu regim mai strict în altul cu un regim
mai uşor şi invers.
Metodele asigurării regimului în locurile de detenţie. Paza condamnaţilor şi supravegherea
lor. Măsurile de convingere şi reprimare. Măsurile de stimulare şi sancţiunile aplicate faţă de
deţinuţi. Ordinea aplicării lor. Temeiurile aplicării forţei fizice, mijloacelor speciale, şi a armei de
foc. Ordinea şi condiţiile aplicării acestor mijloace.
Temeiurile deţinerii fără escortă sau însoţire. Categoriile deţinuţilor cărora li se permite
deplasarea fără escortă sau însoţire. Ordinea acordării condamnaţilor acestor drepturi.
Domicilierea femeilor condamnate în afara penitenciarului în timpul scutirii de muncă în
legătură cu graviditatea şi naşterea copilului.
Tema 8. Munca condamnaţilor în penitenciare. Asigurarea materială şi medicală a
condamnaţilor.
Munca social – utilă ca bază a corectării şi reeducării condamnaţilor. Esenţa socială,
juridică şi pedagogică a muncii condamnaţilor. Obligaţia condamnaţilor de a munci. Ordinea
atragerii condamnaţilor la muncă.
Scopurile muncii condamnaţilor şi organizarea ei. Dreptul la scutirea anuală de muncă.
Munca individuală şi de altă natură. Antrenarea condamnaţilor la munci neretribuite. Reţinerile
din cîştigul condamnaţilor.
Individualizarea reeducării condamnaţilor în diferite tipuri de instituţii penitenciare.
Principiile şi formele de organizare a muncii condamnaţilor. Condiţiile de muncă ale
deţinuţilor. Timpul de muncă şi timpul de odihnă. Retribuirea muncii. Respectarea regulilor de
protecţie a muncii şi tehnicii securităţii.
Productivitatea muncii deţinuţilor şi metodele de majorare a ei.
Raionalizările şi invenţiile.
Asigurarea materială şi medicală a condamnaţilor. Asigurarea deţinuţilor cu condiţii
adecvate de locuit şi de trai, alimente, îmbrăcîminte şi încălţăminte.
Particularităţile asigurării cu alimente a femeilor gravide, mamelor care alăptează,
minorilor şi bolnavilor.
Asigurarea cu alimente şi îmbrăcăminte a invalizilor de grupa I şi a II-a.
Deservirea medicală a deţiniţilor.
Tratamentul forţat al deţinuţilor alcoolici şi narcomani.
Tema 9. Executarea pedepsei în unele instituţii penitenciare.
Particularităţile specifice a penitenciarelor de tip deschis, destinaţia lor. Categoriile
condamnaţilor care pot fi trimişi sau transferaţi în penitenciarele de tip deschis, regimul în aceste
penitenciare.
 Organizarea muncii condamnaţilor în penitenciarele de tip deschis. Particularităţile şi
remunerarea ei.
Învăţămîntul general şi profesional-tehnic al condamnaţilor.
Particularităţile privaţiunii de libertate în penitenciare de tip închis şi regimul executării
pedepsei.
Particularităţile executării pedepsei de către persoanele lăsate în penitenciarele de tip închis
sau în izolatorul de urmărire penală pentru munca de deservire în gospodărie.
Particularităţile executării pedepsei în penitenciarele pentru minori a condamnaţilor minori.
Munca didactică şi educativă în aceste penitenciare. Învăţămîntul general şi profesional-tehnic,
munca minorilor şi remunerarea ei.
Regimul de detenţie în penitenciarele pentru minori, modalităţile şi caracterizarea lui.
Măsurile de stimulare şi sancţiunile aplicate faţă de deţinuţii minori.
Transferarea deţinuţilor din penitenciarul pentru minori în penitenciarul de tip deschis.
Particularităţile executării pedepsei cu închisoare în penitenciarul de tip semiînchis.
Tema 10. Executarea pedepselor neprivative de libertate.
Ordinea şi condiţiile executării pedepsei cu amendă. Perceperea amenzii. Consecinţele
sustragerii de la pedeapsa amenzii. Încheierea acţiunii executorii.
Ordinea de punere în executare a pedepsei privative de dreptul exercitării unei anumite
funcţii sau practicării unei anumite activităţi. Modul de punere în executare a pedepsei.
Obligaţiile administraţiei unităţii în care condamnatul este încadrat. Obligaţiile organului
competent. Obligaţiile condamnatului. Munca educativă cu condamnatul. Consecinţele
neexecutării sentinţei instanţei judecătoreşti.
Ordinea şi condiţiile de executare a pedepsei degradării militare sau speciale.
Ordinea şi condiţiile de executare a pedepsei confiscării averii. Ordinea şi condiţiile de
executare a pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii. Modalităţile de eliberare de
ispăşirea pedepsei. Ajutorul acordat persoanelor eliberate de executarea pedepsei.
Tema 11. Sisteme penitenciare occidentale.
Apariţia şi dezvoltarea sistemelor penitenciare occidentale.
Sistemele penitenciare începînd cu sec.XVIII pînă la începutul sec.XIX. Sistemul
penitenciar al Filadelfiei. Specificul ispăşirii pedepselor în acest tip de sistem.
Sistemul penitenciar englez progresiv şi caracteristica lui.
Sistemul penitenciar progresiv Irlandez şi caracteristica lui.
Sistemul reformator penitenciar al SUA. Esenţa acestui sistem.
Sistemul penitenciar al Rusiei - specificul acestui sistem. Legislaţia execuţional penală a
Rusiei din sec.XVIII pînă la începutul sec.XIX.
Sistemele penitenciare la începutul sec.XX. primele lagăre de concentrare. Existenţa
lagărelor de concentrare după războiul al II-lea mondial (Republica Sud Africană, Cili, etc., ţările
Americii latine).
Sistemele penitenciare contemporane: SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Japonia.
Dezvoltarea ştiinţei penitenciare contemporane occidentale. Congresele penitenciare
internaţionale.
 Problemele teoriei ştiinţei penitenciare. Teoria pedepsei, teoria intimidării, teoria
reabilitării, teoria integrativă.
Teoria "transformării" şi esenţa ei.
Bibliografie:
1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994
2. Legea R.M. „Cu privire la sistemul penitenciar al R.M.” din 17.12.1996
3. Codul de executare a sancţiunilor de drept penal din 22.06.1993 cu modificările şi
completările pînă la 20.03.2003.
4. Proiectul Codului de executare
5. Codul Penal din 18 aprilie 2002.
6. Codul de proceduri penale în vigoare.
7. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi din 20.12.1994.
8. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată la 20.12.48.
9. Regulile Europene pentru penitenciare adoptate la 12 februarie 1987.
10. Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor şi recomandările referitoare la
aceasta, adoptate la 31 iulie 1957.
11. Ansamblul regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei
pentru minori (Regulile de la beijing) din 29 noiembrie 1985.
12. Regulile Naţiunilor unite pentru protecţia minorilor privaţi de libertate din 1989.
13. Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare
de detenţie sau încărcare din 15 decembrie 1980.
14. Standardul de reguli minime al ONU (SMR), adoptat în 1955.
15. Convenţia Europeană împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente inumane sau
degradante, adoptată de ONU în 1984.
16. A. Godeanu, Cunoaşterea climatului interuman din penitenciar, în Bul. Penit. Nr. 2/1986.
17. Aurel Teodor Moldovan, „Munca persoanelor condamnate”, Bucureşti 1999.
18. Florea V. Drept execuţional penal. Chişinău, 1999.
19. Gheorghe Florian „Fenomenologie penitenciară” ed. OSCAR PRINT, Bucureşti, 2003.
20. Gheorghe Florian, „Aspecte psihologice ale privării de libertate”, Buletin penitenciar
nr.1/1981.
21. Gheorghe Florian, Dinamica penitenciară. Reforma structurilor interne. Bucureşti, 1999.
22. Gheorghe Florian, Psihologie penitenciară, Bucureşti 1996.
23. Monografia sistemului penitenciar romậnesc, Bucureşti, 2002.
24. Oancea I. Drept execuţional penal. Bucureşti, 1998.
25. Ortansa Brezeanu, „Integrarea socială postpenală a infractorilor ăntre realitate şi
perspectivă”, Bucureşti, 1999.
26. Petrache Zidaru, „Drept execuşional penal”, Ediţia a II-a, Editura ALL BECK, Bucureşti,
2001.
27. Sololov E. Sistemul penitenciar al Republicii Moldova. Chişinău, 1995.
28. Vasile Tartan, „Invitaţie şi vizita de documentare în Olanda”, Revista de ştiinţă
penitenciară, nr. 3-4/1991.
29. Zidaru P. Drept execuţional penal. Bucureşti, 1997.
30. А. И. Ушатиков, Б. Б. Казак, Основы пенитенциарной психологии, из. „Узорочье”, г.
Рязань, 2002.
31. Актуальные проблемы советской криминологии и исправительно-трудового права.
Москва, 1989г.
32. Астимиров З.А. Исправительные учреждения в зарубежных странах. Рязань, 1972г.
33. Астимиров З.А. Трудовая колония для несовершеннолетних. Москва, 1969г.
34. Багрий-Шахматов Л.В. Система уголовных наказаний и исправительно-трудовое
право. Москва, 1969г.
35. Беляев А.А. Правовое положение осуждённых к лишению свободы. Горький, 1974г.
36. Беляев Н. А., Цели наказания и средства их достижения, Санкт – Петербург, 1973.
37. Беляев Н.А. Советское исправительно-трудовое право. Ленинград, 1989г
38. Беляев Н.А. Цели наказаний и средства их достижения в исправительно-трудовых
учреждениях. Ленинград, 1963г.
39. Беляевская О.К. Условное освобождение из мест лишения свободы. Одесса, 1979г.
40. Бражник Ф.С. и др. Уголовно-исполнительное право Российской Федерации.
Москва, 1998г.
41. Гальперин И. М. Наказание:социальные функции, практика применения Москва,
1983.
42. Горобцов В.И. Предмет уголовно-исполнительного права: эволюция, современное
состояние, перспективы развития. Красноярск, 1998г.
43. Греков М.Л. Тюремные системы: история и современность. Краснодар, 1999г.
44. Дементьев С.И. Исправительно-трудовые учреждения. Краснодар, 1980г.
45. Жевлаков Э.Н. Новое советское законодательство об исполнении наказаний.
Москва, 1997г.
46. Зубков А.И. Комментарий к Уголовно-исполнительному кодексу Российской
Федерации. Москва, 1997г.
47. Зубков А.И. Пенитенциарные учреждения в системе Министерства Юстиции
России. Москва, 1998г.
48. Зубков А.И. Трудовое перевоспитание заключённых в советских исправительно-
трудовых учреждениях и его правовое регулирование. Томск, 1980г.
49. Ладжун А.И. Материальное обеспечение жизнедеятельности осуждённых. Рязянь,
1998г.
50. Малов В.Г. Применение норм трудового права в регулировании труда лиц,
осуждённых к лишению свободы. Москва, 1973г.
51. Мелентьев М.П. Функции и структура советского исправительно-трудового права.
Рязань, 1977г.
52. Мелентьев М.П. Функции советского исправительно-трудового права. Рязань,
1984г.
53. Меркуров Г.С. Организация исполнения наказания в зарубежных странах. Москва,
1980г.
54. Мирзаджанов К. Вопросы советского уголовного права: досрочное освобождение
от наказания. Ташкент, 1980г.
55. Михлин А.С. и др. Уголовно-исполнительное право: вопросы и ответы. Москва,
1999г.
56. Михлин А.С. Проблемы досрочного освобождения от отбывания наказания.
Москва, 1982г.
57. Невский В.В. Теория и практика исполнения наказаний в отношении
несовершеннолетних. Москва, 1998г.
58. Ной И.С. Теоретические вопросы лишения свободы. Саратов, 1965г.
59. Оксамытный В.В. Система уголовных наказаний в Англии. Киев, 1977г.
60. Петров С.М. Стратегия и пути реформирования уголовно-исполнительной
системы. Саратов, 1998г.
61. Писарев В.Б., Пономарёв П.Г. Изменение в исправительно-трудовом
законодательстве. Москва, 1986г.
62. Платек М. Руководство по обучению сотрудников исправительных учреждений
Молдовы. Варшава, 1997г.
63. Пономарёв П.Г. Уголовно-исполнительное право. Сборник нормативных актов.
Москва, 1997г.
64. Применение наказаний, не связанных с лишением свободы. Москва, 1989г.
65. Проблемы охраны прав и интересов осуждённых. Кемерово, 1985г.
66. Реформирование пенитенциарной системы (материалы международной
конференции). Минск, 1998г.
67. Рыбак М.С. Уголовно-исполнительное право России. Саратов, 1998г.
68. Смолькова И. Штраф, как мера наказания по советскому уголовному праву.
Иркутск, 1979г.
69. Совершенствование законодательных основ исполнения уголовных наказаний.
Москва, 1998г.
70. Стручков Н. А., Советская исправително-трудовая политика, Саратов, 1970.
71. Стручков Н. А., Уголовно исполнительное права, Москва, 1999.
72. Стручков Н.А. Курс исправительно-трудового права. Проблемы общей части.
Москва, 1984г.
73. Стручков Н.А. Советское исправительно-трудовое право. Москва, 1983г.
74. Ткачевский Ю.М. Советское исправительно-трудовое право. Москва, 1971г.
75. Трубников В.М. Социальная адаптация освобождённых от отбывания наказания.
Харьков, 1990г.
76. Тютючин В.И. Лишение права занимать определённые должности как вид
наказания по советскому уголовному праву. Харьков, 1982г.
77. Уголовно – испольнительное право, под ред, В. И. Селиверстова, из.
Юриспуденция, Москва, 2002.
78. Уголовное наказание и проблемы его исполнения в условиях перестройки
деятельности Органов Внутренних Дел. Москва, 1990г.
79. Ф. М. Городинец, В. Б. Малинин, Л. Б. Смирнов, В. Б. Спицнадель, „Уголовно –
испольнительное право”, Москва, 2003.
80. Хохряков Г.Ф. Парадоксы тюрьмы (проблемы дискуссий и предложения). Москва,
1991г.
81. Цветинович А.Л. Дополнительные наказания: функции, система, виды. Куйбышев,
1989г.
82. Шамис А.В. Порядок и условия исполнения наказания в воспитательно-трудовых
колониях. Москва, 19981г.
83. Шаргородский М. Д., Наказание его цели и эфективность, Москва, 1973.
84. Шмаров И. В., Воспитательная функция отраслей права, регулирующих борьбу с
преступностью, Москва, 1987.
85. Шмаров И.В. Уголовно-исполнительное право. Москва, 1998г.
86. Якушкин Я.С. Материальное стимулирование труда и его особенности на
предприятиях исправительно-трудовых учреждениях. Ленинград, 1975г.
Procedura penală
Tema I Dispoziţii generale privind procesul penal
Noţiunea de proces penal. Trăsăturile caracteristice, esenţa şi scopul procesului penal în
Republica Moldova
Justiţia Penală. Concept, esenţă, conţinut. Efectuarea justiţiei pe cauzele penale în
Republica Moldova.
Definiţia procesului penal. Esenţa procesului penal. Importanţa procesului penal. Scopul
procesului penal. Raporturile juridice procesual penale. Faptele juridice procesual penale.
Corelaţia dintre procesul penal şi activitatea de investigaţii speciale. Procesul penal şi justiţia
penală.
Sistemul procesului penal. Noţiunea de fază a procesului penal. Fazele procesului penal în
Republica Moldova.
Formele (tipurile) procesului penal.
Funcţiile procesual penale.
Garanţiile procesual penale.
 Problematica definiţiei dreptului procesual penal. Obiectul dreptului procesual penal.
Sarcinile dreptului procesual penal. Rolul şi locul dreptului procesual penal în sistemul altor
ramuri de drept. Corelaţia dintre dreptul procesual penal şi dreptul penal. Legăturile dreptului
procesual penal cu alte ramuri de drept.
Noţiunea de ştiinţă a dreptului procesual penal.
Obiectul ştiinţei dreptului procesual penal. Metodele ştiinţei dreptului procesual penal.
Părţile ştiinţei dreptului procesual penal. Sarcinile ştiinţei dreptului procesual penal. Legătura
ştiinţei dreptului procesual penal cu ştiinţe auxiliare ale dreptului. Legătura ştiinţei dreptului
procesual penal cu criminalistica, medicina legală, psihiatria judiciară, psihologia judiciară.
Fundamentele morale ale dreptului procesual penal şi aplicarea lor în activitatea organelor
judiciare.
Izvoarele dreptului procesual penal al Republicii Moldova. Problema izvoarelor discutate
în doctrina juridică.
Noţiunea de izvor juridic al dreptului procesual penal. Legea procesual penală ca izvor
juridic al dreptului procesual penal. Corelaţia dintre legea procesual penală şi dreptul procesual
penal. Constituţia Republicii Moldova ca izvor juridic al dreptului procesual penal. Apariţia şi
dezvoltarea legislaţiei procesual penale în Republica Moldova. Legislaţia procesual penală.
Hotărîrile Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. Hotărîrile Plenului Curţii Supreme de
Justiţie şi explicaţiile lui privitor la aplicarea în practică a legislaţiei procesual penale. Alte
izvoare juridice ale dreptului procesual penal. Problema precedentului judiciar. Legislaţia
internaţională în materie penală aplicată pe teritoriul Republicii Moldova.
Normele procesual penale. Ipoteza şi dispoziţia normelor procesual penale. Specificul
sancţiunilor normelor procesual penale. Acţiunea legii procesual penale în timp şi spaţiu.
Aplicarea legii procesual penale asupra persoanelor. Aplicarea legii procesual penale faţă de
cetăţenii străini şi apatrizi. Eficienţa legii procesual penale. Obiectivele şi metodele studierii
eficienţei legii procesual penale.
Principiile generale ale procesului penal în Republica Moldova. Problema noţiunii,
importanţei şi clasificării principiilor dreptului procesual penal în doctrina juridică.
Noţiunea de principiu general al procesului penal. Importanţa principiilor generale ale
procesului penal. Clasificarea principiilor generale ale procesului penal. Sistemul principiilor
generale ale procesului penal în Republica Moldova. Conţinutul principiilor generale ale
procesului penal în Republica Moldova: legalitatea procesului penal; prezumţia nevinovăţiei;
egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor; respectarea drepturilor, libertăţilor şi a demnităţii umane;
inviolabilitatea persoanei; inviolabilitatea domiciliului; inviolabilitatea proprietăţii; secretul
corespondenţei; inviolabilitatea vieţii private; limba în care se desfăşoară procesul penal şi
dreptul la interpret; asigurarea dreptului la apărare; publicitatea şedinţei de judecată; accesul liber
la justiţie şi dreptul de a folosi căile de atac; desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil şi
specialitatea în procesul penal; libertatea de mărturisire împotriva sa; dreptul de a nu fi urmărit,
judecat sau pedepsit de mai multe ori; asigurarea drepturilor victimei (la reabilitare) în urma
infracţiunilor, abuzurilor de serviciu şi erorilor judiciare; principiul contradictorialităţii în
procesul penal şi egalitatea părţilor participante la judecarea cauzei; înfăptuirea justiţiei –
atribuţie exclusivă a instanţelor judecătoreşti; independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai
legii; libera apreciere a probelor şi cercetarea sub toate aspectele, completă, obiectivă a tuturor
circumstanţelor cauzei; principiul oficialităţii procesului penal.
Interdependenţa principiilor generale ale procesului penal. Particularităţile realizării
principiilor generale în diferite faze ale procesului penal.
Tema II Subiecţii procesului penal
Consideraţii generale privind subiecţii procesului penal şi participanţii la procesul penal
Noţiunea de subiecţi ai procesului penal şi clasificarea lor.
Noţiunea de participanţi la procesul penal. Clasificarea participanţilor la procesul penal.
Funcţiile procesual penale ale participanţilor la procesul penal.
Atribuţiile procesuale ale părţilor la procesul penal.
Problematica subiecţilor procesului penal în doctrină. Statutul ofiţerului de urmărire
penală.
Instanţele judecătoreşti şi competenţa lor
Instanţele care înfăptuiesc justiţia în cauzele penale. Atribuţiile instanţei de judecată în
procesul penal. Noţiunea de judecător în procesul penal. Atribuţiile judecătorului în procesul
penal. Compunerea instanţei judecătoreşti. Invariabilitatea completului de judecată. Schimbarea
completului de judecată. Incompatibilitatea judecătorului. Recuzarea judecătorului. Procedura
soluţionării cererii de recuzare şi a declaraţiei de abţinere. Locul judecării materialelor şi a
cauzelor penale.
Noţiunea de competenţă a instanţelor de judecată. Importanţa competenţei instanţei
judecătoreşti la examinarea cauzelor penale. Felurile competenţei. Competenţa materială
(absolută) la judecarea cauzelor penale. Competenţa teritorială în materie penală. Judecătorul de
instrucţie în procesul penal. Competenţa şi atribuţiile. Competenţa în caz de indivizibilitate sau
conexitate a cauzelor penale. Instanţa competentă de a conexa cauzele penale. Declinarea de
competenţă a instanţei de judecată. Conflictul de competenţă. Cererea de strămutare şi efectele
ei. Strămutarea judecării cauzei penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad.
Procedura de înştiinţare a părţilor şi de examinare a cererii de strămutare. Soluţionarea cererii de
strămutare. Repetarea cererii de strămutare.
Părţile şi alte persoane participante la procesul penal
Părţile şi statutul lor.
Partea acuzării. Noţiune de parte a acuzării în procesul penal.
Procurorul. Statutul juridic al procurorului în diferite faze ale procesului penal. Abţinerea
sau recuzarea procurorului.
Organele de urmărire penală în Republica Moldova. Ofiţerul de urmărire penală şi
atribuţiile lui. Independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală. Caracterul colaborării
ofiţerului de urmărire penală cu procurorul pe parcursul procesului penal. Circumstanţele care
exclud participarea în procedura penală a ofiţerului de urmărire penală.
Victima şi partea vătămată în procesul penal. Problematica constituirii parţii vătămate,
statutul procesual.
 Noţiunea de parte civilă în procesul penal. Constituirea părţii civile în procesul penal.
Statutul procesual.
Partea apărării. Noţiunea de parte a apărării în procesul penal.
Bănuitul în procesul penal. Statutul procesual.
Învinuitul, inculpatul (condamnatul). Statutul procesual.
Statutul persoanei scoase de sub urmărire penală.
Apărătorul învinuitului, inculpatului, condamnatului în procesul penal. Statutul juridic.
Analiza statutului altor persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător. Participarea
obligatorie a apărătorului. Procedura de admitere a apărătorului în procesul penal. Numirea din
oficiu şi înlocuirea apărătorului în procesul penal. Confirmarea calităţii şi a împuternicirilor
apărătorului în procesul penal. Renunţarea la apărător. Înlăturarea apărătorului din procesul
penal.
Partea civilmente responsabilă. Statutul Juridic
Reprezentanţii şi succesorii în procesul penal.
Capacitatea de exerciţiu în procesul penal. Consecinţele incapacităţii şi capacităţii de
exerciţiu limitate.
Reprezentanţii legali ai victimei, părţii vătămate, părţii civile. Statutul Procesual.
Reprezentanţii legali ai bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii civilmente responsabile.
Statutul Procesual.
Reprezentanţii victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile.
Drepturile şi obligaţiile reprezentantului victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente
responsabile.
Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile.
Alte persoane participante la procesul penal, drepturile şi obligaţiile lor: Martorul în
procesul penal. Conţinutul noţiunii de martor în procesul penal. Drepturile şi obligaţiile
martorului în procesul penal. Reprezentantul legal al martorului minor în procesul penal.
Reprezentantul (avocatul) martorului în procesul penal.
Tema III Probele şi mijloacele de probă în procesul penal
Teoria generală a probelor în procesul penal
Dreptul probant. Importanţa ştiinţei despre probe şi a dreptului probant pentru realizarea cu
succes a sarcinilor procesului penal. Problematica adevărului în procesul penal. Noţiunea de
probă în procesul penal. Importanţa şi clasificarea probelor în procesul penal.
Datele neadmise ca probe în procesul penal. Admisibilitatea probelor în procesul penal.
Pertinenţa probelor în procesul penal. Concludenţa şi utilitatea probelor în procesul penal.
Clasificarea probelor în procesul penal. Temeiurile şi importanţa practică a clasificării probelor.
Obiectul probaţiunii. Circumstanţele şi faptele care urmează a fi dovedite în procesul
penal. Circumstanţele care se constată prin anumite mijloace de probă. Fapte şi circumstanţe care
nu trebuie dovedite. Limitele probaţiunii în raport cu obiectul probaţiuni.
Probatoriul. Caracterizarea generală şi sarcina probaţiunii.
Administrarea probelor. Procedeele şi metodele de administrare şi de verificare a probelor.
Rolul aplicării mijloacelor tehnico-ştiinţifice la administrarea şi verificarea probelor.
 Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului, ale instanţei de judecată şi
realizarea lor în procedura probaţiunii. Obligaţia de a dovedi existenţa faptei şi a vinovăţiei
făptuitorului.
Participarea altor persoane la procedura probaţiunii.
Aprecierea probelor. Noţiunea şi importanţa aprecierii probelor. Cerinţele legii procesual
penale referitor la aprecierea probelor de către instanţa de judecată, procuror, ofiţerul de
cercetare penală după propria lor convingere.
Procedeele logice folosite la întemeierea concluziilor pe cauzele penale.
Mijloacele de probă şi procedeele probatorii
Noţiunea “mijloace de probă” în procesul penal
Varietăţile procedeelor probatorii.
Acţiunile procesuale de urmărire penală. Sistemul acţiunilor procesuale de urmărire penală.
Organele care au atribuţiile de a efectua acţiuni de urmărire penală. Temeiurile efectuării
acţiunilor de urmărire penală. Ordinea procesuală de efectuare a acţiunilor de urmărire penală.
Perfectarea actelor procesuale ale acţiunilor de urmărire penală. Aplicarea mijloacelor tehnice şi
a elaborărilor ştiinţifice la efectuarea acţiunilor procesuale de urmărire penală.
Declaraţiile. Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Declaraţiile martorului. Noţiunea şi importanţa declaraţiilor martorilor în procesul penal.
Obiectul declaraţiilor martorului. Condiţiile audierii martorului. Locul audierii martorului.
Timpul şi durata audierii martorului. Jurămîntul martorului. Procedura de audiere a martorului.
Modalităţi speciale de audiere a martorului şi protecţia lui. Particularităţile citării şi audierii
martorilor minori. Verificarea şi aprecierea declaraţiilor martorului în procesul penal.
Declaraţiile părţii vătămate. Declaraţiile părţii civile şi ale părţii civilmente responsabile.
Confruntarea. Verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii. Prezentarea spre recunoaştere.
Cercetarea la faţa locului, examinarea corporală, exhumarea cadavrului, reconstituirea faptei şi
experimentul în procedura de urmărire penală.
Percheziţia şi ridicarea obiectelor şi documentelor. Ordonanţa organului de urmărire penală
de efectuare a percheziţiei şi autorizaţia judecătorului de instrucţie. Efectuarea percheziţiei în caz
de delict flagrant.
Noţiunea de ridicare de obiecte sau documente. Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau
documente. Ridicarea de documente sau obiecte care se efectuează numai cu autorizaţia
judecătorului de instrucţie.
Procedura efectuării percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente. Efectuarea
percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente în timpul nopţii. Persoanele prezente la
efectuarea percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente. Procedura percheziţiei sau ridicării
efectuate în localurile misiunilor diplomatice.
Percheziţia corporală şi ridicarea. Sechestrarea corespondenţei poştale şi interceptarea
comunicărilor. Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală.
Efectuarea expertizei. Efectuarea expertizei în instituţia de expertiză. Efectuarea expertizei
în afara instituţiei de expertiză. Întocmirea şi prezentarea raportului de către expert. Drepturile şi
obligaţiile părţilor la dispunerea şi efectuarea expertizei în procesul penal. Internarea în instituţia
medicală pentru efectuarea expertizei. Audierea expertului.
Colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă. Mijloace materiale de probă.
Documente. Corpuri delicte.
Procese-verbale ale acţiunilor procesuale ca mijloace de probă. Valoarea probatorie a
proceselor-verbale ale acţiunilor procesuale. Înregistrările audio sau video, fotografiile şi alte
forme de purtători de informaţie ca mijloace de probă. Valoarea probatorie a înregistrărilor audio
sau video, a fotografiilor şi a altor forme de purtători de informaţie.
Tema IV Sistemul de măsuri procesuale de constrângere
Măsurile procesual penale de constrîngere
Noţiunea de măsuri procesuale de constrîngere în procesul penal. Sarcinile măsurilor
procesuale de constrîngere. Importanţa măsurilor procesuale de constrîngere. Clasificarea
măsurilor procesuale de constrîngere: măsuri preventive şi alte măsuri procesuale de
constrîngere. Varietăţile măsurilor procesuale de constrîngere: reţinerea; obligarea de a se
prezenta la organul de urmărire penală sau la instanţă; aducerea silită; suspendarea provizorie din
funcţie; amenda judiciară; punerea sub sechestru.
Condiţiile generale, temeiurile şi ordinea aplicării măsurilor procesuale de constrîngere.
Circumstanţele ce se iau în consideraţie la alegerea măsurilor procesuale de constrîngere.
Particularităţile aplicării măsurilor procesuale de constrîngere minorilor.
Actele procesuale care se întocmesc cînd se aplică măsurile procesuale de constrîngere.
Caracterizarea generală a măsurilor procesuale de constrîngere. Condiţiile generale ale
măsurilor asigurătorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune şi garantarea executării
pedepsei amenzii.
Bunurile care pot fi puse sub sechestru. Temeiurile de punere sub sechestru. Determinarea
valorii bunurilor ce urmează a fi puse sub sechestru. Modul de executare a ordonanţei sau a
hotărîrii cu privire la punerea bunurilor sub sechestru. Păstrarea bunurilor puse sub sechestru.
Contestarea punerii bunurilor sub sechestru. Scoaterea bunurilor de sub sechestru în procesului
penal.
Măsurile preventive în procesul penal
Noţiunea de măsuri preventive în procesul penal. Scopul aplicării măsurilor preventive în
procesul penal. Importanţa măsurilor preventive în sistemul măsurilor procesual penale de
constrîngere.
Varietăţile de măsuri preventive în procesul penal: obligarea de a nu părăsi localitatea;
obligarea de a nu părăsi ţara; garanţia personală; garanţia unei organizaţii; ridicarea provizorie a
permisului de conducere a mijloacelor de transport; transmiterea sub supraveghere a militarului;
transmiterea sub supraveghere a minorului; liberarea provizorie sub control judiciar a persoanei
deţinute; liberarea provizorie pe cauţiune a persoanei deţinute; arestarea la domiciliu; arestarea
preventivă.
Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive. Circumstanţele ce se iau în consideraţie
la alegerea măsurii preventive. Ordinea procesuală de aplicare a măsurilor preventive. Actul prin
care se aplică măsura preventivă. Ordinea înlocuirii sau revocării măsurii preventive. Ordinea
încetării de drept a măsurii preventive.
Atacarea hotărîrilor privind măsurile preventive.
Caracterizarea generală a măsurilor preventive.
Noţiunea de arestare preventivă în procesul penal. Temeiurile pentru aplicarea arestării
preventive în procesul penal. Criteriile complementare, care se iau în consideraţie la aplicarea
arestării preventive în procesul penal. Termenul ţinerii bănuitului în stare de arest. Termenul
ţinerii inculpatului în stare de arest şi prelungirea lui. Organele care au dreptul de a efectua
arestarea preventivă. Actele procesuale prin care se aplică arestarea preventivă. Ordinea
examinării demersurilor privind aplicarea faţă de bănuit a arestării preventive şi eliberarea
mandatului de arestare. Ordinea examinării demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a
arestării preventive şi eliberarea mandatului de arestare. Persoanele, care participă la examinarea
demersurilor privind aplicarea arestării preventive şi eliberarea mandatului de arestare.
Obligaţiile administraţiei instituţiilor de deţinere a persoanelor reţinute sau arestate. Drepturile şi
obligaţiile persoanei arestate preventiv în procesul penal. Dreptul persoanei arestate la măsuri de
ocrotire. Ordinea prelungirii duratei arestării în procesul penal. Înlocuirea, revocarea sau
încetarea de drept a arestării preventive în procesul penal.
Tema V Măsuri de păstrare a confidenţialităţii, măsuri de protecţie şi măsuri
procedurale penale
Măsuri de păstrare a confidenţialităţii. Măsuri de protecţie. Măsuri de înlăturare a
condiţiilor ce au contribuit la săvîrşirea infracţiunilor
Păstrarea confidenţialităţii în procesul penal. Păstrarea dosarelor penale şi a materialelor de
urmărire penală. Confidenţialitatea urmăririi penale. Apărarea secretului de stat în procesul
penal. Păstrarea secretului comercial şi a altui secret ocrotit prin lege. Măsuri de protecţie în
procesul penal.
Obligaţia organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a lua măsuri pentru
asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane.
Măsuri de lichidare a condiţiilor ce au contribuit la săvîrşirea infracţiunii sau a altor
încălcări ale legislaţiei. Stabilirea cauzelor şi a condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea
infracţiunii.
Sesizarea făcută de organul de urmărire penală în cauza penală.
Încheierea interlocutorie a instanţei de judecată.
Tema VI Chestiuni patrimoniale în procesul penal
Acţiunea civilă în procesul penal. Cheltuielile judiciare
Noţiunea de acţiune civilă în procesul penal. Aplicarea legislaţiei la examinarea acţiunii
civile. Înaintarea acţiunii civile în procesul penal. Recunoaşterea şi refuzul de a recunoaşte partea
civilă. Recunoaşterea părţii civilmente responsabile. Retragerea acţiunii civile. Judecarea acţiunii
civile. Efectele intrării în vigoare a hotărîrii cu privire la acţiunea civilă.
Noţiunea de cheltuieli judiciare în procesul penal. Compensarea cheltuielilor suportate de
persoanele participante la procesul penal. Plata cheltuielilor judiciare.
Tema VII Termenele procedurale şi acte procedurale comune
 Termenele procedurale. Citarea şi comunicarea altor acte procedurale. Cereri şi demersuri
în procesul penal. Modificarea în actele procedurale, corectarea erorilor materiale şi înlăturarea
unor omisiuni vădite
Noţiunea de termene procedurale. Consecinţele nerespectării termenelor procedurale.
Calcularea termenelor procedurale. Calcularea termenelor în cazul măsurilor preventive.
Restabilirea termenului omis (expirat).
Citarea şi comunicarea altor acte procedurale. Cereri şi demersuri în procesul penal
Modificarea în actele procedurale, corectarea erorilor materiale şi înlăturarea unor omisiuni
vădite. Încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale.
Tema VIII Urmărirea penală – prima fază a procesului penal
Noţiunea de urmărire penală. Condiţiile generale ale urmăririi penale. Competenţa
organelor de urmărire penală
Urmărirea penală – prima fază a procesului penal. Noţiunea de urmărire penală. Obiectul
urmăririi penale. Scopul urmăririi penale. Limitele urmăririi penale.Trăsăturile caracteristice ale
fazei de urmărire penală. Lipsa de colegialitate în activitatea organelor de urmărire penală şi
subordonarea ierarhică în efectuarea actelor de urmărire penală. Lipsa de publicitate în faza de
urmărire penală. Caracterul preponderent necontradictoriu al urmăririi penale. Dominarea formei
scrise a urmăririi penale.
Condiţiile generale privind urmărirea penală.
Competenţa organelor de urmărire penală în procesul penal. Noţiunea de competenţă a
organelor de urmărire penală. Varietăţile (felurile) competenţei organelor de urmărire penală.
Competenţa exclusivă a procurorului la exercitarea urmăriri penale. Verificarea
competenţei organului de urmărire penală. Inadmisibilitatea conflictelor de competenţă între
organele de urmărire penală. Cazuri urgente.
Acţiuni efectuate de alte organe de constatare.
Sesizarea organului de urmărire penală şi pornirea urmăririi penale
Noţiunea de sesizare a organelor de urmărire penală. Ordinea procesuală de sesizare a
organului de urmărire penală. Clasificarea modurilor de sesizare a organelor de urmărire penală.
Modurile de sesizare a organului de urmărire penală: plîngerea; denunţul; autodenunţarea;
depistarea infracţiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală.
Obligativitatea primirii şi examinării plîngerilor şi denunţurilor referitoare la infracţiuni.
Noţiunea de pornire a urmăririi penale. Organele de stat şi persoanele cu funcţii de
răspundere care au atribuţia de a porni urmărirea penală. Temeiurile de începere a urmăririi
penale. Verificarea prealabilă a sesizărilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea unei
infracţiuni prevăzute de Codul penal. Termenele de începere a urmăririi penale. Ordinea
procesuală de începere a urmăririi penale. Forma şi conţinutul actelor procesuale de începere a
urmăririi penale.
Refuzul de a porni urmărirea penală. Ordinea procesuală de înaintare şi de soluţionare a
propunerii de a nu porni urmărirea penală. Ordinea de atacare a rezoluţiei de neîncepere a
urmăririi penale. Circumstanţele care exclud urmărirea penală.
 Pornirea urmăririi penale în baza plîngerii victimei. Obligativitatea examinării cererilor şi
demersurilor.
Desfăşurarea urmăririi penale
Ordinea procesuală a efectuării acţiunilor de urmărire penală. Procedura efectuării
acţiunilor procesuale de urmărire penală în incintele unităţilor publice sau private. Condiţiile
efectuării acţiunilor de urmărire penală. Efectuarea acţiunilor de urmărire penală în cazurile
infracţiunilor flagrante. Efectuarea acţiunilor de urmărire penală la sediile reprezentanţelor
diplomatice.
Noţiunea de punere sub învinuire în procesul penal. Forma şi conţinutul raportului cu
propunerea de a pune sub învinuire persoana bănuită de săvîrşirea crimei. Ordinea procesuală de
punere sub învinuire. Conţinutul ordonanţei procurorului de punere sub învinuire a persoanei
bănuite de săvîrşirea crimei.
Noţiunea de înaintare a acuzării. Scopul înaintării acuzării în procesul penal. Importanţa
înaintării acuzării. Înaintarea acuzării. Persoanele prezente la înaintarea acuzării. Ordinea
procesuală de înaintare a acuzării. Drepturile şi obligaţiile procurorului în procedura de înaintare
a acuzării. Obligaţia procurorului de a explica drepturile şi obligaţiile învinuitului în procedura
de înaintare a acuzării. Drepturile şi obligaţiile învinuitului la înaintarea acuzării.
Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală.
Noţiunea de încetare a urmăririi penale. Esenţa şi importanţa încetării urmăririi penale.
Ordinea procesuală de încetare a urmăririi penale. Temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se
dispune încetarea urmăririi penale. Conţinutul ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi
penale.
Noţiunea de clasare a cauzei penale. Esenţa şi importanţa clasării cauzei penale. Cazurile
cînd procurorul dispune clasarea cauzei penale. Ordinea procesuală de clasare a cauzei penale.
Noţiunea de reluare a urmăririi penale. Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi
penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire. Condiţiile
reluării urmăririi penale. Persoanele oficiale care au atribuţiile de a dispune reluarea urmăririi
penale.
Investigaţiile în vederea căutării învinuitului. Conţinutul ordonanţei procurorului prin care
se dispune căutarea învinuitului.
Terminarea urmăririi penale şi trimiterea cauzei în judecată
Noţiunea de terminare a urmăririi penale. Terminarea urmăririi penale şi trimiterea cauzei
procurorului. Verificarea de către procuror a cauzei primite. Soluţiile dispuse de procuror la
terminarea urmăririi penale. Restituirea cauzei sau trimiterea ei la alt organ de urmărire penală.
Prezentarea materialelor de urmărire penală. Soluţionarea cererilor în legătură cu terminarea
urmăririi penale.
Rechizitoriul.
Trimiterea cauzei în judecată.
Controlul legalităţii acţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită
activitate specială de investigaţii. Controlul judiciar al procedurii prejudiciare.
 Controlul legalităţii acţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită
activitate specială de investigaţii. Plîngerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi
ale organului care exercită activitate specială de investigaţii. Organele care efectuează controlul
legalităţii acţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială
de investigaţii.
Examinarea plîngerilor de către judecătorul de instrucţie.
Controlul judiciar al procedurii prejudiciare. Noţiunea şi esenţa controlului judiciar al
procedurii penale prejudiciare. Organele care efectuează controlul judiciar al procedurii penale
prejudiciare. Sfera controlului judiciar al procedurii prejudiciare. Acţiunile de urmările penală
efectuate cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Măsurile procesuale de constrîngere aplicate
cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Măsurile speciale de investigaţii efectuate cu
autorizarea judecătorului de instrucţie.
Demersurile privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale
de investigaţii sau aplicării măsurilor procesuale de constrîngere. Modul de examinare a
demersurilor referitoare la efectuarea acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de
investigaţii sau la aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere.
Încheierile judecătoreşti privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, măsurilor
speciale de investigaţii sau privind aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere. Examinarea
demersurilor privind aplicarea faţă de bănuit a arestării preventive, a arestării la domiciliu.
Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, a arestării
la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului. Cererea de eliberare provizorie şi
examinarea acesteia. Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind aplicarea
sau neaplicarea arestării, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei sau privind
liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii. Controlul judiciar al legalităţii încheierii
privind măsurile preventive aplicate şi prelungirea duratei lor. Plîngerea împotriva acţiunilor şi
actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială
de investigaţii.
Tema IX Judecata – fază centrală a procesului penal
Judecata – faza centrală a procesului penal. Condiţiile generale ale judecării cauzei penale
Noţiunea de judecată ca fază a procesului penal. Sarcinile fazei de judecată în procesul
penal. Limitele fazei de judecată în procesului penal. Chestiunile care pot fi soluţionate numai în
faza de judecată.
Noţiunea de condiţii generale ale judecării cauzei penale. Rolul activ al instanţei de
judecată în procedura de judecare a cauzei penale. Caracterizarea condiţiilor generale ale
judecării cauzei penale.
Punerea pe rol a cauzei penale.
Noţiunea de punere pe rol a cauzei penale. Esenţa şi sarcinile punerii pe rol a cauzei
penale. Noţiunea de procedură preliminară şi de punere a dosarului în stare de judecată. Şedinţa
preliminară. Examinarea cererilor, demersurilor şi recuzărilor. Prezentarea şi examinarea listei
probelor. Trimiterea cauzei în instanţa de judecată competentă. Suspendarea şi reluarea
procesului penal. Încetarea procesului penal. Numirea cauzei spre judecare. Desfăşurarea
şedinţei preliminare şi adoptarea încheierii.
Judecarea cauzei penale în primă instanţă
Noţiunea de judecată în primă instanţă. Esenţa judecăţii în primă instanţă. Obiectul
judecăţii în primă instanţă. Limitele judecăţii în primă instanţă. Etapele procesuale ale judecăţii
în primă instanţă (structura judecăţii în primă instanţă). Partea pregătitoare a şedinţei de judecată.
Noţiunea de parte pregătitoare a şedinţei de judecată. Scopul părţii pregătitoare a şedinţei de
judecată. Limitele părţii pregătitoare a şedinţei de judecată.
Deschiderea şedinţei de judecată. Anunţarea completului care judecă cauza şi soluţionarea
cererilor de recuzare. Soluţionarea chestiunilor privitoare la participarea apărătorului.
Soluţionarea chestiunii judecării cauzei în lipsa vreuneia din părţi sau a altor persoane citate.
Stabilirea identităţii expertului şi specialistului şi explicarea drepturilor şi obligaţiilor lor.
Cercetarea judecătorească. Cercetarea documentelor şi a proceselor-verbale ale acţiunilor
procesuale. Dispunerea de către instanţă a efectuării expertizei şi audierea expertului în şedinţa
de judecată.
Alte acţiuni procesuale la judecarea cauzei. Terminarea cercetării judecătoreşti.
Dezbaterile judiciare şi ultimul cuvînt al inculpatului. Noţiunea de dezbateri judiciare.
Limitele dezbaterilor judiciare. Ordinea dezbaterilor judiciare. Participanţii la dezbaterile
judiciare. Conţinutul dezbaterilor judiciare. Replica în dezbaterile judiciare şi dreptul la ultima
replică. Ultimul cuvânt al inculpatului ca etapă procesuală a judecăţii în primă instanţă.
Deliberarea şi adoptarea sentinţei
Noţiunea de deliberare în procesul penal. Obiectul deliberării. Procedura deliberării.
Opinia separată a judecătorului.
Reluarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor judiciare. Felurile hotărîrilor instanţei de
judecată.
Sentinţa judecătorească. Noţiunea de sentinţă judecătorească. Esenţa şi importanţa sentinţei
instanţei de judecată. Sentinţa instanţei de judecată ca cel mai important act procesual al justiţiei
penale. Legalitatea, temeinicia şi motivarea sentinţei instanţei de judecată. Chestiunile pe care
trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei. Chestiuni ce urmează a fi
soluţionate de instanţă la adoptarea sentinţei în procesul unui minor. Examinarea chestiunii
privind starea de responsabilitate a inculpatului. Soluţionarea acţiunii civile. Asigurarea acţiunii
civile şi a confiscării speciale. Felurile sentinţelor instanţei de judecată. Sentinţa de condamnare.
Temeiurile adoptării sentinţelor de condamnare.
Felurile sentinţelor de condamnare. Sentinţa de achitare. Noţiunea de sentinţă de achitare.
Temeiurile adoptării sentinţelor de achitare. Sentinţa de încetare a procesului penal. Esenţa şi
importanţa sentinţei de încetare a procesului penal. Temeiurile adoptării sentinţelor de încetare a
procesului penal. Consecinţele juridice ale pronunţării sentinţei de încetare a procesului penal.
Sentinţa de aplicare a unor măsuri de constrîngere cu caracter medical. Temeiurile adoptării
sentinţei de aplicare a unor măsuri de constrîngere cu caracter medical.
Conţinutul şi forma sentinţei instanţei de judecată. Structura sentinţei instanţei de judecată.
 Adoptarea sentinţei în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Pronunţarea sentinţei
instanţei de judecată. Punerea în libertate a inculpatului arestat.
Tema X Căile ordinare de atac în procesul penal
Apelul în procesul penal
Noţiunea de apel în procesul penal. Hotărîrile judecătoreşti supuse apelului. Persoanele
care pot declara apel. Termenul de declarare a apelului. Repunerea în termen a apelului. Apelul
peste termen. Declararea apelului. Conţinutul şi forma cererii de apel. Renunţarea la apel.
Retragerea apelului. Efectul suspensiv al apelului. Efectul devolutiv al apelului şi limitele lui.
Neagravarea situaţiei în propriul apel. Efectul extensiv al apelului. Judecarea apelului. Decizia
instanţei de apel. Procedura deliberării şi adoptarea deciziei de către instanţa de apel. Procedura
de rejudecare. Limitele rejudecării.
Recursul ordinar în procesul penal
Noţiunea de recurs împotriva hotărîrilor instanţelor de apel în procesul penal. Hotărîrile
judecătoreşti supuse recursului împotriva hotărîrilor instanţelor de apel. Persoanele care pot
declara recurs. Termenul de declarare a recursului. Retragerea recursului. Efectul devolutiv al
recursului şi limitele lui. Neagravarea situaţiei în propriul recurs. Efectul extensiv al recursului şi
limitele lui. Temeiurile pentru recurs. Conţinutul cererii de recurs. Actele procedurale
preparatorii ale instanţei de recurs. Admisibilitatea în principiu a recursului. Procedura judecării
recursului. Judecarea recursului. Decizia instanţei de recurs. Procedura de rejudecare şi limitele
acesteia.
Noţiunea de recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea
de atac apelul. Hotărîrile judecătoreşti supuse recursului împotriva hotărîrilor pentru care nu este
prevăzută calea de atac apelul. Persoanele care pot declara recurs. Termenul de declarare a
recursului. Efectul suspensiv al recursului. Efectul devolutiv al recursului şi limitele lui.
Neagravarea situaţiei în propriul recurs. Efectul extensiv al recursului şi limitele lui. Temeiurile
pentru recurs. Declararea recursului. Actele procedurale preparatorii ale instanţei de recurs.
Procedura judecării recursului. Judecarea recursului. Decizia instanţei de recurs. Procedura de
rejudecare şi limitele acesteia.
Tema XI Căile extraordinare de atac în procesul penal
Recursul în anulare. Revizuirea procesului penal
Noţiunea de recurs în anulare. Temeiurile pentru recurs în anulare. Termenul de declarare a
recursului în anulare. Declararea şi retragerea recursului în anulare. Actele procedurale
preparatorii si admisibilitatea recursului în anulare. Judecarea şi soluţionarea recursului în
anulare admis.
Revizuirea procesului penal. Noţiunea de revizuire a procesului penal. Cazurile de
revizuire a procesului penal. Termenele de revizuire a procesului penal. Deschiderea procedurii
de revizuire. Trimiterea în instanţa de judecată a materialului cercetării privind revizuirea.
Măsuri premergătoare şi admiterea revizuirii. Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii.
Tema XII Executarea sentinţei şi a altor hotărâri judecătoreşti – fază finală a
procesului penal
Punerea în executare a sentinţei şi a altor hotărîri judecătoreşti
 Noţiunea de punere în executare a hotărîrilor judecătoreşti. Rămînerea definitivă a hotărîrii
instanţei de judecată şi punerea ei în executare. Caracterul obligatoriu al hotărîrilor judecătoreşti
definitive. Trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti. Chestiunile care urmează a fi
soluţionate de către instanţă la executarea pedepsei. Modul de soluţionare a chestiunilor privind
punerea în executare a hotărîrilor judecătoreşti.
Tema XIII Proceduri speciale
Procedura în cauzele privind minorii
Particularităţile desfăşurării urmăririi penale în cauzele cu infractori minori.
Circumstanţele care urmează a fi stabilite în cauzele privind minorii. Obligativitatea efectuării
unei anchete sociale în cauzele cu infractori minori. Disjungerea cauzei cu minori.
Particularităţile reţinerii bănuitului minor în procesul penal. Particularităţile aplicării faţă de
minori a măsurilor preventive în procesul penal. Modul de chemare a bănuitului, învinuitului,
inculpatului minor. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor. Persoanele chemate la
ascultarea minorilor în procedura de urmărire penală. Participarea apărătorului, pedagogului,
psihologului la audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor. Modul de citare şi audiere a
martorului minor. Terminarea urmăririi penale în privinţa minorului. Încetarea procesului penal
cu liberarea de răspundere penală a minorului în faza de urmărire penală.
Judecarea cauzelor cu infractori minori. Persoanele chemate la ascultarea minorilor şi la
judecarea minorilor de către instanţă. Îndepărtarea inculpatului minor din sala şedinţei de
judecată. Particularităţile desfăşurării judecăţii în cauzele cu infractori minori. Chestiuni ce
urmează a fi soluţionate de instanţă la adoptarea sentinţei în procesul unui minor. Liberarea de
către instanţă a minorului de pedeapsa penală cu aplicarea măsurilor cu caracter educativ.
Liberarea de către instanţă a minorului de pedeapsă cu internarea lui într-o instituţie specială de
învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare. Punerea în executare a
măsurilor aplicate minorilor.
Procedura aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical
Noţiunea şi importanţa instituţiei de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter
medical. Sarcinile procedurii de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Temeiurile şi condiţiile pentru aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Urmărirea penală. Obiectul probaţiunii în cauzele de aplicare a măsurilor de constrîngere
cu caracter medical. Particularităţile desfăşurării urmăririi penale în cauzele de aplicare a
măsurilor de constrîngere cu caracter medical. Internarea persoanei în privinţa căreia se
efectuează urmărirea penală în instituţia psihiatrică. Drepturile persoanei în privinţa căreia se
desfăşoară procedura de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical. Participarea
reprezentantului legal în cauzele de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Participarea apărătorului în cauzele de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Terminarea urmăririi penale în cauzele de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter
medical. Temeiurile de încetare a procesului penal după terminarea urmăririi penale. Trimiterea
cauzei în instanţa de judecată pentru aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Măsuri preparatorii pentru şedinţa de judecată. Judecarea cauzei de aplicare a măsurilor de
constrîngere cu caracter medical. Soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată. Sentinţa de
aplicare a unor măsuri de constrîngere cu caracter medical.
Procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Noţiunea de acord de recunoaştere
a vinovăţiei în procesul penal. Persoanele care pot iniţia acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
Participanţii la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Condiţiile de iniţiere şi
încheiere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Obligaţiile apărătorului în procedura privind
acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Examinarea de către instanţa de judecată a acordului de
recunoaştere a vinovăţiei. Începerea şedinţei de judecată. Acceptarea de către instanţa de judecată
a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Refuzul instanţei de judecată de a accepta acordul de
recunoaştere a vinovăţiei. Dezbaterile judiciare în cazul acceptării acordului de recunoaştere a
vinovăţiei. Adoptarea sentinţei în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Procedura de suspendare condiţionată a urmăririi penale şi de liberare de răspundere penală
Noţiunea de suspendare condiţionată a urmăririi penale. Sarcinile suspendării condiţionate
a urmăririi penale. Importanţa instituţiei de suspendare condiţionată a urmăririi penale şi de
liberare de răspundere penală. Persoanele faţă de care nu se aplică suspendarea condiţionată a
urmăririi penale. Procedura de suspendare condiţionată a urmăririi penale. Atribuţiile
procurorului la aplicarea suspendării condiţionate a urmăririi penale. Obligaţiile persoanei în
privinţa căreia este aplicată suspendarea condiţionată a urmăririi penale. Soluţiile după expirarea
termenului de suspendare a urmăririi penale.
Procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante. Infracţiunea flagrantă.
Noţiunea de infracţiune flagrantă în procesul penal. Cazurile de aplicare a procedurii speciale de
urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante. Constatarea infracţiunii flagrante. Atribuţiile
organului de urmărire penală în cazul descoperirii unei infracţiuni flagrante. Ordinea întocmirii şi
termenele prezentării procesului-verbal în cazul infracţiunii flagrante. Verificarea materialelor de
urmărire penală. Atribuţiile procurorului în procedura de verificare a materialelor de urmărire
penală a infracţiunii flagrante.
Judecarea cauzei privind infracţiunile flagrante. Termenele de punere pe rol a cauzelor
privind infracţiunile flagrante. Ordinea judecării cauzei privind infracţiunile flagrante.
Persoanele participante la judecarea cauzei privind infracţiunile flagrante. Hotărîrea instanţei la
judecarea cauzelor cu infracţiuni flagrante. Apelul împotriva hotărîrilor judecătoreşti adoptate în
cauzele cu infracţiuni flagrante. Recursul împotriva hotărîrilor judecătoreşti adoptate în cauzele
cu infracţiuni flagrante.
Procedura privind urmărirea penală şi judecarea cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de
persoane juridice
Noţiunea şi esenţa instituţiei de urmărire penală şi de judecare a cauzelor privind
infracţiunile săvîrşite de persoane juridice în procesul penal. Sarcinile urmăririi penale şi
judecării cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de persoane juridice. Urmărirea penală împotriva
persoanei juridice. Reprezentantul legal şi reprezentantul desemnat al persoanei juridice.
Competenţa instanţelor judecătoreşti la judecarea cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de
persoane juridice. Judecarea cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de persoane juridice.
Controlul judiciar asupra persoanei juridice. Ordinea de punere a persoanei juridice sub control
judiciar. Obligaţiile persoanei juridice în perioada de aflare sub control judiciar. Ordinea de atac
a hotărîrilor procesuale privitor la punerea persoanei juridice sub control judiciar.
Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală şi ale instanţelor judecătoreşti
Asigurarea drepturilor victimei (la reabilitare) în urma infracţiunilor, abuzurilor de serviciu
şi a erorilor judiciare în procesul penal. Sarcinile procedurii de reparare a prejudiciului cauzat
prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti. Persoanele
care au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală şi ale instanţelor judecătoreşti. Felurile de prejudicii cauzate prin acţiunile ilicite ale
organlor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti care pot fi reparate.
Acţiunea pentru repararea prejudiciului. Termenul iniţierii acţiunii pentru repararea
prejudiciului. Condiţiile iniţierii acţiunii pentru repararea prejudiciului. Instanţa de judecată
competentă să soluţioneze acţiunea pentru repararea prejudiciului. Părţile participante la
examinarea acţiunii pentru repararea prejudiciului. Ordinea examinării acţiunii şi adoptării
hotărîrilor în procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti. Scutirea de plata taxei de stat a acţiunii pentru
repararea prejudiciului.
Procedura de restabilire a documentelor judiciare dispărute
Noţiunea de dispariţie a dosarului penal sau a documentelor din dosar în procesul penal.
Noţiunea şi sarcinile procedurii de restabilire a documentelor judiciare dispărute în procesul
penal.Constatarea dispariţiei documentelor judiciare. Procesul-verbal de constatare a dispariţiei
dosarului penal sau a documentelor din dosar. Obiectul procedurii de restabilire a dosarului penal
dispărut sau a documentelor dispărute din dosar. Organele competente de a dispune şi a efectua
înlocuirea sau restabilirea dosarului penal sau a documentelor din dosar dispărute. Efectuarea
procedurii de restabilire a dosarului penal sau a documentelor din dosar dispărute. Înlocuirea
documentului dispărut. Restabilirea documentului dispărut.
Tema XIV Colaborarea pe plan internaţional în luota contra fenomenului
criminalităţii
Asistenţa juridică internaţională în materie penală
Noţiunea de asistenţă juridică internaţională în materie penală. Obiectul asistenţei juridice
internaţionale în materie penală. Clasificarea formelor de asistenţă juridică internaţională în
materie penală. Forme de asistenţă juridică cu caracter informativ. Forme de asistenţă juridică cu
caracter procesual. Organele care decid admiterea sau refuzul asistenţei juridice internaţionale.
Modul de transmitere a adresărilor de asistenţă juridică. Volumul asistenţei juridice. Refuzul la
asistenţă juridică internaţională. Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice internaţionale
în materie penală.
Comisia rogatorie. Extrădarea. Transferul persoanelor condamnate. Recunoaşterea
hotărîrilor penale ale instanţelor străine. Noţiunea şi esenţa instituţiei de recunoaştere a
hotărîrilor penale ale instanţelor străine. Cazuri şi condiţii de recunoaştere a hotărîrilor penale ale
instanţelor străine. Procedura de recunoaştere a hotărîrilor instanţelor străine.
 Literatura
Legislaţia republicii moldova
1. Constituţia Republicii Moldova, 29 iulie 1994.
2. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, din 14 martie 2003.
3. Legea cu privire la Procuratură, nr.118-XV din 14 martie 2003.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Constituţională, nr.317-XIII din
13.12.1994.
5. Codul jurisdicţiei constituţionale, nr.502-XIII din 16.06.1995.
6. Legea Republicii Moldova privind organizarea judecătorească,
7. nr.514-XIII din 06.07.1995.
8. Legea Republicii Moldova cu privire la statutul judecătorului, nr.544-XIII din
20.07.1995.
9. Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr.789-XIII din
26.03.1996.
10. Legea Republicii Moldova cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr.836-
XIII din 17.05.1996.
11. Legea Republicii Moldova cu privire la reorganizarea sistemului instanţelor judecătoreşti,
nr.853-XIII din 29.051996.
12. Legea Republicii Moldova cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr.947-XIII
din 19.07.1996.
13. Legea Republicii Moldova cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară
a judecătorilor, nr.950-XIII din 19.07.1996.
14. Legea Republicii Moldova cu privire la colegiul de calificare şi atestarea judecătorilor,
nr.949-XIII din 19.07.1996.
15. Legea Republicii Moldova cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr.970-XIII
din 24.07.1996.
16. Legea R.S.S.M. despre aprobarea Regulamentului avocaturii R.S.S.M., nr.526-X din
21.11.1980.
17. Legea Republicii Moldova cu privire la avocatură, nr.395-XIV din 13.05.1999.
18. Legea Republicii Moldova cu privire la avocatură, nr.1260-XV din 19.07.2002.
19. Legea Republicii Moldova cu privire la poliţie, nr.416 din 18.12.1990.
20. Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea specială şi de investigaţii, nr. 727-XIV
din 16.12.1999.
21. Legea Republicii Moldova cu privire la arestarea preventivă, nr.1226-XIII din
27.06.1997.
22. Legea Republicii Moldova cu privire la retribuirea mijloacelor cheltuite pentru lecuirea
persoanei pătimaşe de la acţiuni criminale, nr. 79-XIII din 28.04.1994.
23. Legea Republicii Moldova cu privire la securitatea de stat a părţii vătămate, martorilor şi
altor persoane, care au colaborat în procesul penal, nr.1458-XIII din 28.01.1998.
24. Legea Republicii Moldova cu privire la retribuirea daunei cauzate de acţiunile ilicite ale
organelor de cercetare penală, anchetare preliminară, procuraturii şi instanţelor de judecată,
nr.1545-XIII din 25.02.1998.
Legislaţia internaţională
1. Declaraţia universală a drepturilor omului (10.12.1948).
2. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (4.11.1950).
3. Regulile standardelor minimale de tratare a deţinuţilor (1955).
4. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (1966)
5. Convenţia împotriva torturilor şi a altor forme de comportament şi pedepse antiumane,
crude sau care înjosesc demnitatea omului (1984).
6. Principiile generale, privitor la independenţa organelor judecătoreşti (1985).
7. Declaraţia principiilor generale ale justiţiei pentru victimele infracţiunilor şi abuzurilor de
putere (1985).
8. Regulile standardelor minimale al ONU privitor la efectuarea justiţiei în privinţa
infractorilor minori (1985).
9. Convenţia despre drepturile copilului (1989).
10. Cumulul de principii pentru apărarea tuturor persoanelor reţinute sau arestate în orice
formă ar fi fost aceasta efectuată (1988).
11. Convenţia europeană despre colaborarea reciprocă privind asistenţa juridică
internaţională în materie penală şi protocolul ei (1959).
12. Convenţia europeană despre valabilitatea internaţională a sentinţelor pe cauzele penale
(1970).
13. Convenţia ţărilor CSI privind asistenţa juridică şi raporturile de drept în procesele civile,
familiale şi penale ( 22.01.1993 ).
14. Tratatul între Republica Moldova şi Federaţia Rusă cu privire la asistenţa juridică şi
raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală (25.02.1993).
15. Tratatul între Republica Moldova şi Ucrana cu privire la asistenţa juridică şi relaţiile
juridice în materie civilă şi penală (13.12.1993).
Literatura ştiinţifică
1. Abraham P., Derşidan E. Dicţionar de termeni juridici uzuali. – Bucureşti: Naţional,
2000. – 761 p.
2. Anghel I.M. Tratatul internaţional şi dreptul intern. – Bucureşti: Lumina Lex, 1999. – 163
p.
3. Apetrei M. Drept procesual penal. – Bucureşti: Oscar Print, 1999. – 402 p.
4. Bercheşan V., Dumitraşcu I.N. Probele şi mijloacele de probă. Bucureşti: Editura
Ministerului de Interne, 1994.
5. Brezeanu O. Minorul şi Legea Penală. – Bucureşti: ALL BECK, 1998. – 156 p.
6. Dabu V. Despre dreptul şi arta apărării. – Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul
Oficial”, 1994. – 302 p.
7. Deleanu I., Deleanu V. Hotărîrea judecătorească. – Arad: Servo-Sat, 1998. – 429 p.
8. Georgescu P.A. Filosofia dreptului în contextul actualităţii // Tratat şi antologie de texte. –
Bucureşti: Universitatea „Titu Maiorescu”, 2001. – 416 p.
9. Iuga M. Căile legale de atac în procesul penal. – Chişinău: Garuda-art, 2000. – 210 p.
10. Istrate I. Libertatea persoanei şi garanţiile ei procesual-penale. – Craiova, 1984. – 231 p.
11. Mateuţ Gh. Procedura penală. – Bucureşti: Lumina Lex, 1998. – 368 p.
12. Mihai Gh.C. Fundamentele dreptului. Argumentare şi interpretare în drept. – Bucureşti:
Lumina Lex, 1999. – 383 p.
13. Neagu Ion. Drept procesual penal. Tratat. – Bucureşti: Global Lex, 2002. – 885 p.
14. Nicolae E.A. Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante. – Bucureşti: Lumina Lex,
1999. – 160 p.
15. Nistoreanu Gh., Tulbure A., Apetrei M., Nae L. Manual de drept procesual penal. –
Bucureşti: Europa Nova, 1999. – 351 p.
16. Papadopol V., Turianu C. Apelul penal. – Bucureşti: Şansa, 1994. – 293 p.
17. Păvăleanu V. Drept procesual penal. Partea generală. – Bucureşti: Lumina Lex, 2001. –
520 p.
18. Păvăleanu V., Păvăleanu L. Limitarea şi privarea de libertate ca măsuri penale. – Iaşi:
Chemarea, 1997. – 134 p.
19. Popovici T. Unele aspecte ale eticii judiciare şi responsabilitatea judecătorului în
Republica Moldova (cercetare comparativă de drept procesual penal). – Chişinău, 2000. – 164 p.
20. Pitulescu I., Derşidan E., Abraham P., Ranete I. Dicţionar explicativ şi practic de drept
penal şi procesual penal. – Bucureşti: Naţional, 1997. – 619 p.
21. Predescu O., Popescu Slăniceanu I., Dinulescu R. Curs de drept procesual penal. –
Bucureşti: Bravo Press, 1998. – 160 p.
22. Teodoru Gr. Drept procesual penal. – Iaşi: Cugetarea, 1996. – 433 p.
23. Tulbure A. Prezumţia de nevinovăţie. – Sibiu, 1996.
24. Volonciu N. Tratat de procedură penală. Vol.1. – Bucureşti: Paideia, 1993 – 504 p.
25. Volonciu N. Tratat de procedură penală. Parte Specială. Vol.II. – Bucureşti: Paideia, 1994.
– 502 p.
26. Адвокат в уголовном процессе / Отв. ред. Лупинская П.А.. Сост. Гаврилов С.Н. -
Москва: Новый Юрист, 1997. – 321 p.
27. Алексеева Л.Б., Жуйков В.М., Лукашук И.И. Международные нормы о правах
человека и применение их судами Российской Федерации: Практическое пособие. -
Москва: Права человека, 1996. – 321 p.
28. Алексеева Л.Б. Нравственную сторону оправдательного вердикта оставляю в
стороне // Российская юстиция. – 1995. – №8. – P.4-7.
29. Апарова Т.В. Суд и судебный процесс Великобритании. Англия, Уэльс, Шотландия.
– Москва: Триада, Лтд, 1996.
30. Безлепкин Б.Т. Уголовный процесс России. Общая часть и досудебные стадии: Курс
лекций. – Москва: Международный Университет Бизнеса и Управления, 1998. – 320 p.
31. Безлепкин Б.Т. Уголовный процесс России в вопросах и ответах: Учебное пособие.
– Москва: Юристъ, 2000. – 312 p.
32. Букреев В.И., Римская И.Н. Этика права: От истоков этики и права к
мировоззрению: Учебное пособие. – Москва: Юрайт, 1999. – 336 p.
33. Викторский С.И. Русский уголовный процесс: Учебное пособие. – Москва:
Юридическое бюро «Городец», 1997. – 448 p.
34. Владимиров Л.Е. Учение об уголовных доказательствах. – Тула: Автограф, 2000. –
464 p.
35. Власова Н.А. Уголовный процесс: Курс лекций. – Москва: Изд-во «Щит-М», 2001.
– 196 p.
36. Глушков А.И. Уголовный процесс: Учебное пособие для студ. сред. проф. учеб.
заведений. – Москва: Издательский центр «Академия». Мастерство. Высшая школа, 2000.
– 264 p.
37. Головко Л.В. Дознание и предварительное следствие в уголовном процессе
Франции. –Москва: Спарк, 1995. – 130 p.
38. Громов Н.А., Полунин С.А. Санкции в уголовно-процессуальном праве России. –
Москва: Городец, 1998. – 152 p.
39. Громов Н.А., Пономаренков В.А., Францифоров Ю.В. Уголовный процесс России:
Учебник. – Москва: Юрайт-М, 2001. – 556 p.
40. Гуценко К.Ф., Головко Л.В., Филимонов Б.А. Уголовный процесс западных
государств. – Москва: Зерцало, 2002. – 528 p.
41. Комментарий к Уголовно-процессуальному кодексу Российской Федерации / Отв.
ред. Козак Д.Н., Мизулина Е.Б. – Москва: Юристъ, 2002. – 1039 p.
42. Куцова Э.Ф. Хрестоматия по уголовному процессу России: Учебное пособие. –
Москва: Городец, 1999. – 272 p.
43. Мельник В.В. Искусство доказывания в состязательном уголовном процессе. –
Москва: Дело, 2000. – 496 p.
44. Нерсесянц В.С. Философия права. – Москва: Норма, 2000. – 256 p.
45. Романов А.К. Правовая система Англии: Учебное пособие. – Москва: Дело, 2000. –
344 p.
46. Рыжаков А.П. Уголовный процесс: Учебник для вузов. – Москва: Приор, 1999. –
592 p.
47. Савицкий В.М., Ларин А.М. Уголовный процесс: Словарь-справочник. – Москва:
Контракт; Инфра-М, 1999. – 271 p.
48. Смирнов А.В. Модели уголовного процесса. – Санкт-Петербург: Наука, 2000. – 224
p.
49. Смирнова Н.Н. Уголовный процесс: Учебник. – Санкт-Петербург: Изд-во
Михайлова В.А., 2000. – 384 p.
50. Уголовно-процессуальное право Российской Федерации: Учебник / Отв. ред. П.А.
Лупинская. 3-е изд., перераб. и доп. – Москва: Юристъ, 2000. – 696 p.
51. Уголовный процесс: Учебник для вузов / Под ред. В.П. Божьева. 2-е изд., испр. и
доп. – Москва: Спарк, 2000. – 574 p.
52. Уголовный процесс: Учебник для студентов юридических вузов и факультетов /
Под ред. К.Ф. Гуценко. Издание 4-е, переработанное и дополненное. – Москва: Зерцало,
2000. – 608 p.
53. Уголовный процесс: Учебник для вузов / Под общ. ред. А.С. Кобликова. – Москва:
Норма, 2001. – 384 p.
54. Уголовный процесс: Учебник / Под ред. И.Л. Петрухина. – Москва: ПБОЮЛ Грачев
С.М., 2001. – 520 p.
55. Филимонов Б.А. Основы уголовного процесса Германии. – Москва: Изд-во МГУ,
1994. – 104 p.
56. Филимонов Б.А. Защитник в германском уголовном процессе. – Москва: Спарк,
1997. – 112 p.
57. Фойницкий И.Я. Курс уголовного судопроизводства. В 2-х томах. – Санкт-
Петербург: Альфа, 1996.
58. Хмыров А.А. Проблемы теории доказывания: Учебное пособие. – Краснодар, 1996.
– 321 p.
59. Чельцов-Бебутов М.А. Курс уголовно-процессуального права. Очерки по истории
суда и уголовного процесса в рабовладельческих, феодальных и буржуазных государствах.
– Санкт-Петербург: Равенна, Альфа, 1995. – 846 p.
60. Якупов Р.Х. Уголовный процесс: Учебник для вузов. – Москва: Зерцало, 1998. – 448
p.
Tehnica criminalistică
Tema 1 Mijloacele tehnico-ştiinţifice criminalistice
Noţiunea şi clasificarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Reglementări
procesuale privind aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice în practica organelor de urmărire
penală. Tehnica criminalistică de câmp. Componenţa truselor şi a laboratoarelor mobile
criminalistice. Mijloacele tehnico-ştiinţifice folosite în efectuarea expertizelor criminalistice.
Mijloacele de analiză spectrală. Izotopii radioactivi în activitatea de examinare criminalistică.
Perspectiva utilizării mijloacelor electronooptice şi de tip laser în activitatea criminalistică de
laborator.
Aportul tehnicii criminalistice la curmarea şi prevenirea infracţiunilor.
Tema 2 Fotografia judiciară
Fotografia judiciară: noţiunea şi sistemul. Importanţa aplicării fotografiei în activitatea de
urmărire penală. Mijloacele fotografice cu care sunt dotate organele de cercetare şi anchetă
penală. Caracteristicile de bază ale materialelor fotosensibile. Aparatura fotografică digitală şi
posibilităţile aplicării ei în activitatea de urmărire penală. Metodele fotografiei judiciare speciale.
Procedeele de realizare a fotografiei panoramice şi signalitice.
Fotografia locului faptei. Avantajele pe care le oferă aplicarea fotografiei ca mijloc de
fixare a împrejurărilor în care a avut loc o faptă penală şi a urmărilor acesteia. Procedeele de
fotografiere a locului faptei şi a cadavrului. Fotografierea obiectelor apreciate ca fiind principale
la locul faptei. Fotografia de detaliu (a detaliilor) de la faţa locului.
Fotografia ca mijloc de fixare a unor secvenţe şi a rezultatelor obţinute în urma
percheziţiei, prezentării spre recunoaştere, a activităţilor experimentale şi de reconstituire
desfăşurate în cadrul cercetării faptelor penale.
Fotografia judiciară de examinare: noţiunea şi sarcinile acesteia. Metodele fotografiei
judiciare de examinare. Procedeele de majorare fotografică a contrastului. Metoda de separare
fotografică a culorilor. Relevarea caracteristicilor invizibile ale obiectelor - probe materiale prin
fotografierea lor în radiaţii invizibile. Microfotografia în activitatea de examinare criminalistică
de laborator.
Perspectiva aplicării în activitatea criminalistică a holografiei. Aplicarea în activitatea de
urmărire penală a înregistrării videomagnetice.
Tema 3 Traseologia criminalistică
Noţiunea şi sarcinile traseologiei criminalistice – ştiinţa despre cercetarea urmelor
materiale ale infracţiunii. Clasificarea urmelor materiale ale infracţiunii. Reguli generale privind
descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii.
Urmele de mâini: noţiunea şi clasificarea lor. Însemnătatea criminalistică a urmelor de
mâini.
Crestele şi desenele papilare. Proprietăţile şi clasificarea desenelor papilare. Alte elemente
caracteristice ale reliefului suprafeţei palmare folosite la identificarea persoanei după urmele de
mâini.
Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor de mâini. Relevarea urmelor invizibile de mâini.
Interpretarea la faţa locului a urmelor de mâini.
Expertiza dactiloscopică: noţiunea, sarcinile, pregătirea. Tehnica amprentării persoanelor şi
a cadavrelor.
Urmele de picioare: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică. Cărarea urmelor şi
elementele ei caracteristice. Procedeele şi mijloacele de fixare şi ridicare a urmelor de picioare.
Urmele create de alte părţi ale corpului uman (de dinţi, de buze, de unghii). Urmele create
de obiecte vestimentare: noţiunea, clasificarea, importanţa lor criminalistică. Urmele de materie
biologică umană, descoperirea, fixarea şi ridicarea lor.
 Urmele instrumentelor de spargere: noţiunea, mecanismul de formare, importanţa
criminalistică. Clasificarea urmelor instrumentelor de spargere; descoperirea, fixarea şi ridicarea
lor. Urmele sub formă de resturi de materie formate cu ocazia aplicării instrumentelor de
spargere. Cercetarea criminalistică a urmelor materie.
Urmele mijloacelor de transport. Clasificarea urmelor mijloacelor de transport şi
importanţa lor la descoperirea infracţiunilor. Cercetarea urmelor mijloacelor de transport la faţa
locului. Expertiza traseologică: noţiunea, sarcinile, pregătirea.
Tema 4 Balistica judiciară
Noţiunea, obiectul şi sarcinile balisticii judiciare. Armele de foc, noţiunea, criterii de
clasificare. Muniţia ca obiect de studiu criminalistic. Clasificarea muniţiilor. Urmele
împuşcăturii: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică.
Descoperirea, fixarea şi ridicarea de la faţa locului a armelor de foc, a muniţiilor şi a
urmelor împuşcăturii. Interpretarea la faţa locului a armelor, a muniţiilor şi a urmelor
împuşcăturii. Determinarea direcţiei, distanţei şi a locului de unde s-a tras din arma de foc.
Expertiza criminalistică a armelor de foc, a muniţiei şi a urmelor împuşcăturii. Sarcinile
specifice ale expertizei criminalistice a armelor atipice (rudimentare, modificate, construite în
mod improvizat).
Cercetarea criminalistică a explozivelor. Urmele create prin aplicarea explozivelor la
săvârşirea infracţiunilor de omor. Interpretarea la faţa locului a urmelor explozivelor.
Posibilităţile actuale ale expertizei explozivelor.
Armele albe constituind obiecte de studiu criminalistic. Criterii de clasificare a armelor
albe. Expertizarea armelor albe.
Tema 5 Identificarea persoanelor după semnalmente (Metoda portretului vorbit)
Premisele ştiinţifice ale identificării persoanelor după semnalmente. Noţiunea şi
clasificarea semnalmentelor. Caracteristica semnalmentelor anatomice.
Rolul caracteristicilor particulare la identificarea persoanelor şi a cadavrelor. Principiile de
bază privind descrierea după semnalmente.
Domeniile de aplicare a metodei “portretului vorbit”. Aplicarea metodei “portretului
vorbit” la modelarea persoanelor aflate în căutare: formele de modelare. Portretul robot
computerizat – variantă a fotorobotului. Aplicarea portretului vorbit în cadrul expertizei
fotoportretului şi modelării după craniu a fizionomiei cadavrelor necunoscute (metoda
Gherasimov).
Tema 6 Cercetarea criminalistică a documentelor
Noţiunea şi importanţa documentelor – mijloace de probă. Clasificarea documentelor
mijloace de probă. Cercetarea prealabilă a documentelor – probe materiale. Regulile generale
privind manipularea şi conservarea documentelor – probe materiale.
Expertiza tehnică a documentelor suspecte de fals. Examinarea actelor suspecte de fals prin
înlăturare, adăugire sau refacere de text. Caracteristicile falsului prin înlăturare, adăugire sau
refacere de text.
Examinarea criminalistică a actelor suspecte de fals prin contrafacerea rechizitelor.
Contrafacerea semnăturilor. Caracteristicile contrafacerii impresiunilor de ştampile.
Contrafacerea documentelor prin substituirea fotografiilor. Posibilităţile oferite de expertiza
criminalistică a hârtiei (suportul documentar) şi a materialelor de scris.
Sarcinile examinării criminalistice a textelor dactilografiate şi a materialelor poligrafice.
Tema 7 Identificarea persoanelor după scris
Scrisul ca obiect de studiu criminalistic. Premisele ştiinţifice ale examinării criminalistice a
scrisului. Deghizarea scrisului. Caracteristicile de identificare după scris: noţiunea şi clasificarea
lor. Reguli metodice privind examinarea criminalistică a scrisului în vederea identificării
scriptorului. Pregătirea expertizei scrisului. Felurile modelelor de comparaţie şi cerinţele ce
trebuie respectate cu prilejul selectării acestora de către organul care dispune efectuarea
expertizei.
Examinarea criminalistică a actelor scrise în vederea determinării autorului conţinutului
spiritual după caracteristicile limbajului scris. Stabilirea altor împrejurări, privind întocmirea
unui înscris după caracteristicile de limbaj.
Tema 8 Noţiunea, obiectul şi sistemul tacticii criminalistice
Noţiuni generale cu privire la tactica criminalistică. Obiectul, sistemul şi sarcinile tacticii
criminalistice. Procedeele tactice criminalistice: structura şi clasificarea lor. Cunoaşterea
persoanelor participante la proces – condiţie indispensabilă aplicării măsurilor tactice
criminalistice. Calităţile profesionale şi deontologia organelor chemate să aplice măsuri tactice în
cadrul urmăririi penale.
Tema 9 Tactica cercetării la faţa locului
Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului. Principiile general-tactice
privind cercetarea la faţa locului. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului. Completarea
echipei de cercetare a locului faptei. Rolul specialistului la cercetarea locului faptei.
Efectuarea cercetării propriu-zise la faţa locului. Fazele şi metodele de examinare a
ambianţei locului faptei. Procedeele tactice cu a căror aplicare se desfăşoară cercetarea la faţa
locului. Selectarea şi aplicarea acestora în funcţie de condiţiile locului faptei
Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului. Procesul-verbal de cercetare la faţa locului:
structura şi conţinutul acestuia. Aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la cercetarea locului
faptei şi fixării rezultatelor obţinute. Fotografia şi înregistrarea videomagnetică – mijloace
eficiente de fixare. Tehnica aplicării acestora în cadrul cercetării la faţa locului. Schiţarea
împrejurărilor şi a ambianţei locului faptei. Variantele tehnice de întocmire a schiţei locului
faptei.
Tema 10 Tactica organizării şi efectuării percheziţiei şi a ridicării de obiecte şi
documente
Conceptul criminalistic al noţiunii de percheziţie. Sarcinile generale ale percheziţiei.
Felurile percheziţiei. Efectuarea percheziţiei în grup.
Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei. Asigurarea tehnico-ştiinţifică a activităţii celor
investiţi cu efectuarea percheziţiei. Reguli general-tactice privind efectuarea percheziţiei.
Aspectul psihologic al percheziţiei.
Percheziţia în încăperi. Noţiunea de încăpere ca obiect de percheziţionat. Tactica deplasării
şi pătrunderii în încăperea în care urmează să fie efectuată percheziţia. Tactica percheziţiei în
încăpere. Metodele şi tehnica aplicată la căutarea obiectelor ascunse. Regulile deontologice şi
etico-juridice cu a căror strictă respectare trebuie să se desfăşoare percheziţia în încăperi.
Percheziţia în locuri deschise. Noţiunea de loc deschis ca obiect de percheziţionat.
Metodele de căutare în locuri deschise a obiectelor ascunse. Mijloacele tehnice aplicate la
efectuarea genului dat de percheziţie.
Percheziţia persoanei. Categoriile de persoane care pot fi supuse percheziţiei corporale.
Fazele în care se desfăşoară percheziţia corporală. Participanţii la percheziţia corporală. Fixarea
rezultatelor percheziţiei. Procesul-verbal de percheziţie: structura, conţinutul. Aplicarea
mijloacelor tehnice criminalistice la fixarea rezultatelor percheziţiei. Tactica ridicării de obiecte
şi documente. Ridicarea corespondenţei adresate sau expediate de persoane implicate în
activitatea infracţională.
Tema 11 Tactica ascultării persoanelor
Noţiunea şi importanţa declaraţiilor martorului în procesul penal. Procesul psihologic de
formare a depoziţiilor martorilor. Factorii obiectivi şi subiectivi care influenţează percepţia de
către martor a faptelor legate de săvârşirea infracţiunii. Împrejurările în care se desfăşoară
ascultarea ca factor ce se repercutează asupra reproducerii de către martor a faptelor percepute.
Organizarea activităţii de ascultare a martorilor. Determinarea timpului şi a locului
ascultări martorilor. Persoanele care pot participa la ascultarea martorilor. Pregătirea în vederea
ascultării unei persoane concrete în calitate de martor.
Procedeele tactice ce constituie tactica ascultării propriu-zise a martorilor. Contactul
psihologic – condiţie indispensabilă bunei desfăşurări a ascultării martorilor. Procedeele tactice
cu a căror aplicare se asigură contactul psihologic. Relatarea liberă: noţiunea şi semnificaţia ei
tactică. Alte procedee tactice de ascultare a martorilor. Tactica depăşirii mărturiilor mincinoase.
Procedeele tactice privind ascultarea martorilor minori, a persoanelor în etate şi a celor
handicapate. Persoanele participante la ascultarea acestei categorii de martori. Particularităţi
tactice privind ascultarea părţii vătămate.
Importanţa ascultării bănuitului şi a învinuitului. Unele aspecte referitoare la psihologia
bănuitului şi a învinuitului. Pregătirea în vederea ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica
ascultării propriu-zise a bănuitului şi a învinuitului. Procedeele tactice aplicate în cadrul
ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica prezentării probelor în cadrul ascultării bănuitului şi
învinuitului.
Fixarea şi verificarea declaraţiilor martorilor, victimei, a bănuitului şi a învinuitului.
Confruntarea: noţiunea şi importanţa. Pregătirea şi tactica desfăşurării confruntării. Tehnica
fixării rezultatelor confruntării.
Tema 12 Tactica verificării la faţa locului a declaraţiilor persoanelor implicate în
actul infracţional
Noţiunea şi importanţa verificării la faţa locului a declaraţiilor martorilor, victimei
infracţiunii, a bănuitului şi a învinuitului.
Pregătirea în vederea verificării declaraţiilor la faţa locului. Participanţii la efectuarea
verificării la faţa locului a declaraţiilor persoanelor implicate în actul infracţional. Aplicarea
mijloacelor tehnico - criminalistice la fixarea momentelor esenţiale şi a materialelor probante
noi, descoperite cu prilejul verificării la faţa locului a declaraţiilor persoanelor participante la
proces.
.Tema 13 Tactica prezentării spre recunoaştere
Noţiunea şi importanţa prezentării spre recunoaştere la descoperirea infracţiunilor şi
identificarea autorilor acestora. Pregătirea în vederea prezentării spre recunoaştere. Obiectul
ascultării persoanei care urmează să recunoască. Reguli generale privind efectuarea prezentării
spre recunoaştere.
Prezentarea spre recunoaştere a persoanelor după semnalmente şi caracteristicile
funcţional-dinamice (mers, voce şi vorbire). Particularităţi tactice privind prezentarea spre
recunoaştere a cadavrelor. Selectarea subiecţilor recunoaşterii propriu-zise a cadavrelor. Tactica
prezentării spre recunoaştere a animalelor şi a obiectelor materiale care au constituit obiectul sau
produsul infracţiunii. Verificarea şi aprecierea rezultatelor prezentării spre recunoaştere.
Tema 14 Experimentul judiciar
Noţiunea şi importanţa experimentului judiciar în activitatea de urmărire penală. Felurile
experimentului judiciar. Însemnătatea stabilirii pe cale experimentală a posibilităţii realizării
anumitor acţiuni în condiţii concrete de loc şi timp pentru temeinica soluţionare a cauzelor
penale. Experimentul judiciar – mijloc obiectiv de verificare a probelor orale.
Pregătirea în vederea efectuării experimentului judiciar. Persoanele participante la
efectuarea experimentului la faza de urmărire penală. Situaţiile în care participarea anumitor
persoane la efectuarea experimentului judiciar este obligatorie.
Reguli generale tactice ale experimentului judiciar. Factorii psihologici de care se va ţine
cont la efectuarea acţiunilor experimentale. Fixarea rezultatelor experimentului de urmărire
penală. Aplicarea în acest scop a mijloacelor tehnice criminalistice. Aprecierea şi folosirea
rezultatelor experimentului judiciar în procesul de probaţiune.
Tema 15 Tactica dispunerii şi efectuării expertizei judiciare şi a constatărilor tehnico-
ştiinţifice şi medico-legale
Constatările tehnico-ştiinţifice criminalistice şi expertiza judiciară ca forme distincte de
cunoaştere a faptelor şi a împrejurărilor de fapt în procesul penal. Felurile expertizei judiciare.
Instituţiile de expertiză din Moldova. Tactica dispunerii expertizei suplimentare şi a
contraexpertizei. Expertiza complexă şi cea în comisie.
Subiecţii oficiali ai expertizei judiciare şi a constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-
legale, împuternicirile şi obligaţiile ce le revin în legătură cu dispunere şi efectuarea expertizei şi
a constatării ştiinţifice. Asigurarea drepturilor procesuale ale persoanelor cointeresate în legătură
cu dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare.
Genurile expertizei criminalistice. Pregătirea şi dispunerea efectuării expertizelor
criminalistice tradiţionale: tehnică a documentelor suspecte de fals, scriptoscopică, traseologică,
dactiloscopică, balistică, şi fotoportretică.
Tema 16 Metodica criminalistică – ştiinţa investigării infracţiunilor
Noţiunea, obiectul şi sistemul metodicii criminalistice. Principiile metodicii criminalistice.
Caracteristica criminalistică a infracţiunilor şi rolul acesteia la elaborarea indicaţiilor metodice
privind cercetarea diferitor categorii de infracţiuni.
 Planificarea şi desfăşurarea activităţii de urmărire penală în mod organizat – principiu
general metodic, privind cercetarea penală. Situaţiile de anchetă ca factori determinanţi ai
planificării şi efectuării urmăririi penale. Principiile planificării activităţii de urmărire penală.
Versiunile de urmărire penală: noţiunea, clasificarea. Elaborarea şi verificarea versiunilor de
urmărire penală.
Corelarea activităţii de anchetă penală cu cea a serviciilor speciale ca factor important
metodic privind cercetarea infracţiunilor. Utilizarea pe scară largă a cunoştinţelor speciale ale
persoanelor competente – cerinţă de principiu metodic privind cercetarea infracţiunilor.
Tema 17 Metodica cercetării infracţiunilor de omor
Caracteristica criminalistică şi clasificarea infracţiunilor de omor. Activităţile de urmărire
penală care se impun la etapa iniţială de cercetare a infracţiunilor de omor. Împrejurările ce se
cer stabilite în cursul cercetării. Elaborarea versiunilor de urmărire penală şi planificarea
activităţii de cercetare susţinută a omorului. Dispunerea şi efectuarea constatării şi a expertizei
medico-legale. Reţinerea şi interogarea persoanelor bănuite sau învinuite în săvârşirea
infracţiunii de omor.
Cercetarea disimulării infracţiunilor de omor. Înscenarea ca modalitate de desimulare a
infracţiunii de omor: noţiunea şi formele ei. Demascarea înscenării morţii naturale, accidentale şi
a sinuciderii.
Metodica cercetării infracţiunilor de omor săvârşite de asasini tocmiţi. Particularităţi
metodice privind cercetarea unor categorii de omor. Cercetarea omorului urmat de
dezmembrarea sau desfigurarea cadavrului.
Tema 18 Metodica cercetării infracţiunilor de viol
Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de viol. Violul – cea mai gravă atingere a
libertăţii sexuale a femeii. Particularităţi privind intentarea procesului penal privind infracţiunea
de viol. Primele acţiuni desfăşurate la etapa iniţială de cercetare a violului. Verificarea plângerii.
Ascultarea victimei infracţiunii de viol. Situaţiile de anchetă la etapa iniţială de cercetare.
Împrejurările ce urmează a fi stabilite în cadrul cercetării. Activităţile de procedură care se
întreprind pentru administrarea probelor infracţiunii de viol. Rolul expertizei medico-legale la
soluţionarea problemelor ce ţin de cercetarea violului.
Tema 19 Particularităţi metodice privind cercetarea unor categorii de infracţiuni
contra proprietăţii
Noţiunea, clasificarea şi caracteristica criminalistică a infracţiunilor contra proprietăţii.
Principalele direcţii metodice privind cercetarea infracţiunilor contra proprietăţii publice.
Împrejurările ce constituie obiectul probaţiunii al infracţiunilor contra proprietăţii publice.
Primele măsuri luate de către organele împovărate cu cercetarea infracţiunilor contra proprietăţii
publice. Caracteristica activităţilor procedurale de administrare a probelor.
Particularităţile metodice privind cercetarea delapidărilor. Caracteristica delapidărilor ca
formă de sustragere din patrimoniul public. Împrejurările ce se cer stabilite în cadrul cercetării
penale. Acţiunile care se întreprind la etapa iniţială de cercetare. Activităţile organizatorice şi
procedurale privind administrarea probelor.
 Metodica cercetării furturilor săvârşite prin pătrundere. Sarcinile cercetării la faţa locului în
cazul infracţiunilor de furt. Alte activităţi care urmează să fie întreprinse la etapa iniţială de
cercetare.
Ascultarea părţii vătămate, organizarea urmăririi persoanelor implicate şi a bunurilor
furate. Rolul expertizei judiciare la identificarea făptuitorului, a modului şi a împrejurărilor în
care s-a activat.
Tema 20 Note metodice privind cercetarea unor infracţiuni săvârşite în sfera
activităţii economice
Caracteristica criminalistică şi clasificarea infracţiunilor în sfera economică. Examinarea
preliminară a datelor privind săvârşirea de infracţiuni în sfera economică. Rolul organelor de
control şi a persoanelor competente la depistarea faptelor infracţionale. Cunoaşterea specificului
activităţii economice şi a cadrului normativ în domeniu – condiţie indispensabilă determinării
modului în care s-a activat şi, în consecinţa, împrejurărilor ce urmează a fi stabilite în cadrul
cercetării.
Particularităţi metodice privind cercetarea criminalistică a bussnessului ilicit, a
infracţiunilor privind obţinerea frauduloasă şi sustragerea de la rambursarea creditelor. Note
metodice privind cercetarea evaziunilor fiscale.
Tema 21 Cercetarea mituirii – principala formă de manifestare a corupţiei
Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de luare şi dare de mită. Rolul organelor de
urmărire penală la depistarea infracţiunilor de luare şi dare de mită. Ascultarea persoanei care
denunţă darea de mită. Împrejurările ce trebuie stabilite în cadrul cercetării mituirii. Activităţile
procedurale indispensabile administrării probelor infracţiunii. Percheziţia şi ridicarea de obiecte
şi documente. Prezentarea spre recunoaştere şi confruntarea. Folosirea mijloacelor tehnico-
ştiinţifice criminalistice la cercetarea mituirii. Tactica interogării persoanei învinuite de luare de
mită.
Tema 22 Elemente metodice privind cercetarea traficului de substanţe narcotice
Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de trafic ilicit de droguri. Narcobusinessul –
aspect specific al crimei organizate. Formele de manifestare a narcobusinessului în Republica
Moldova. Rolul organelor investite cu funcţii speciale la descoperirea şi documentarea actelor de
trafic ilicit de droguri. Stabilirea şi reţinerea persoanelor implicate în activitatea infracţională.
Activităţile procedurale efectuate la etapa iniţială de cercetare.
Principalele probleme care urmează să fie clarificate prin cercetarea traficului de droguri.
Particularităţi privind activităţile care se întreprind la etapa ulterioară de cercetare a
traficului de droguri. Cercetarea la faţa locului şi percheziţia. Ascultarea martorilor. Pregătirea şi
dispunerea efectuării expertizelor judiciare.
Tema 23 Cercetarea accidentelor de circulaţie pe drumurile publice
Aspecte juridice privind accidentele de circulaţie. Împrejurările care trebuie stabilite prin
cercetarea accidentelor de circulaţie. Metodele de stabilire a cauzei accidentului de circulaţie.
Cercetarea la faţa locului. Participarea autorului accidentului la cercetarea locului faptei. Rolul
specialiştilor de profil la cercetarea locului accidentului de circulaţie.
 Particularităţi privind cercetarea la faţa locului în situaţia în care persoanele implicate în
accidentul de circulaţie au părăsit locul faptei. Determinarea pe cale experimentală a unor
împrejurări de fapt cauzal legate de accidentul rutier. Tactica ascultării victimei, a martorilor şi a
persoanelor implicate în actul accidental.
Competenţa şi posibilităţile expertizei autorutiere. Pregătirea şi dispunerea acesteia şi a
altor genuri de expertiza judiciară. Aprecierea raportului de expertiză cu privire la posibilitatea
sau imposibilitatea evitării accidentului.
Tema 24 Cercetarea infracţiunilor ecologice
Situaţiile de anchetă la etapa iniţială de cercetare a infracţiunilor ecologice. Împrejurările
ce urmează a fi stabilite cu ocazia cercetării penale a acestei categorii de infracţiuni. Actele de
procedură ce se impun la etapa iniţială de cercetare. Fixarea şi prezentarea urmărilor actelor de
poluare a mediului ambiant. Organizarea activităţii de cercetare. Particularităţi privind cercetarea
la faţa locului. Ridicarea de obiecte şi documente. Ascultarea martorilor şi a persoanelor
culpabile. Dispunerea şi efectuarea expertizei ecologice, a altor genuri de expertiză judiciară în
vederea demonstrării vinovăţiei şi, implicit, a răspunderii penale.
Tema 25 Particularităţi metodice privind cercetarea crimei organizate
Noţiunea şi caracteristica criminalistică a crimei organizate. Principalele probleme care
urmează a fi clarificate prin cercetarea crimei organizate. Organizarea activităţii de cercetare.
Rolul organelor cu funcţii speciale la cercetarea crimei organizate.
Particularităţi tactice privind efectuarea reţinerii, percheziţiei, ascultării, a altor activităţi
procedurale desfăşurate cu ocazia cercetării crimei organizate.
Literatura de specialitate:
1. Argeşanu, Criminalistica şi medicina legală în slujba justiţiei, Vol.I, Bucureşti, 1996.
2. S. Doraş, Criminalistica, vol.I, Chişinău, 1996.
3. I. Mircea, Criminnalistica, Iaşi, 1994.
4. E. Stancu, Criminalistica, Bucureşti, 1993.
5. E. Stancu, Criminalistica, vol.I, Bucureşti, 1995.
6. C.Suciu, Criminalistica, Bucureşti, 1972.
7. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976.
8. В.П.Колмаков, Введение в криминалистику, Одесса, 1973.
9. Н.А.Селиванов, Советская криминалистика: система понятий, Моска, 1982.
10. А.Н.Васильев, Н.П.Яблоков, Предмет, система и теоретические основы
криминалистики, M., 1994.
11. И.И.Лузгин, Моделирование при расследовании преступлений, M., 1981.
12. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1984.
13. Colectiv de autori, Криминалистика, Minsk, 1996.
14. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1997.
15. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1999.
16. Iionescu, D.Sandu, Identificarea criminalistică, Bucureşti,
17. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.II, Bucureşti, 1978.
18. Я.Рещак, Некоторые философские, правовые и технические аспекты теории и
практики криминалистической идентификации, în Труды Всесоюзного научно
исследовательского института МВД СССР, №27, M., 1973.
19. В.Я.Колдин, Идентификация и ее роль в установлении истины по уголовным делам,
M., 1969.
20. М.Я.Сегай, Методология судебной идентификации, Kiev, 1970.
21. Н.А.Селиванов, В.П.Танасевич ş.a. Советская криминалистика: теоретические
проблемы, M., 1978.
22. В.П.Колмаков, Криминалистическая идентификация как способ доказывания в
уголовном и гражданском судопроиизводстве, în Криминалистика и судебная экспертиза,
vol.III, Kiev, 1966.
23. Н.А.Селиванов, Отношения и множества в свете теории криминалистической
идентификации, în Криминалистика и судебная экспертиза, vol.10, Kiev, 1973
24. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976.
25. I. Anghelescu, Folosirea fonogramei şi vidiogramei magnetice în procesul penal, în Revista
Română de Drept, Nr.1, Bucureşti, 1970.
26. Н.А.Селиванов, Советская криминалистика: система понятии, M., 1992.
27. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1999.
28. Colectiv de autori, Криминалистика, Minsk, 1996.
29. Н.M.Гранович, Основы криминалистической техники, Minsk, 1981.
30. Ş.Popa, N.Stoian, Ş.Neicu. Fotografia judiciară, Bucureşti, 1992..
31. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976
32. Juliu Pagoni, Fotografia: de la teorie la practică, Bucureşti, 1987.
33. Н.A.Селиванов, А.A.Эйсман, Судебная фотография, M., 1965.
34. Colectiv de autori, Судебная фотография, Minsk, 1978.
35. А.Н.Колесниченко, И.Д.Найдис, Судебная фотография, Harkov, 1981.
36. I. Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei, Arad, 1996
37. Gh. Golubenco, Urmele infracţiunii, Chişinău, 1999.
38. Gh. Păsescu, I. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Bucureşti, 1996.
39. I. Constantin, M. Rădulescu, Dactiloscopia, Bucureşti, 1975.
40. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I-II, Bucureşti, 1976, 1978.
41. Г. Г.Грановский, Основы трасеологии, М, 1974.
42. Б.И.Шевченко, Теоретические основы трасеологической идентификации в
криминалистике, М, 1975.
43. И.Ф.Крылов, Криминалистическое учение о следах, Leningrad, 1976.
44. Colectiv de autori, Осмотр места происшествия (Справочник следователя). М. 1982.
45. Colectiv de autori, Криминалистическая техника, М, 1959.
46. V.Măcelaru, Balistica judiciară, Bucureşti, 1972.
47. В.Ф.Черваков, Очерки судебной балистики, М, 1952.
48. В.И.Комаринец, Судебно-балистическая экспертиза, М, 1971.
49. Е.И.Стащенко, Отождествление канала ствола огнестрельного оружия по
выстреленной пуле, М, 1973.
50. В.Н.Ладин, Судебнобаллистическое исследование атипичного ручного
огнестрельного оружия и следов его примененеия, Kiev, 1967.
51. Б.Н.Ермоленко, Определение расстояния выстрела из дробового оружия и
кинетической энергии снаряда, Kiev, 1974.
52. А.И.Дворкин, А.В.Бертовский, Методика расследования убийств совершенных с
применением взрывных устройств, М., 2001.
53. А.С.Подшибякин, Холодное оружие, Saratov, 1980.
54. Ю.П.Голдованский, Х.Тахо-годи, Экспертиза по установлению самодельного
холодного оружия, М, 1973.
55. Е.Н.Тихонов, Уголовно-правовая и криминалистическая оценка холодного оружия,
М., 1976.
56. C.Dumitrescu, E. Gacea, Elemente de antropologie judiciară, Bucureşti, 1993.
57. C.Panghe, C.Dumitrescu, Portretul vorbit, Bucureşti, 1974.
58. В.А.Снетков, Портретная идентификация личности, М, 1968.
59. В.А.Снетков, А.М.Зинин, И.Ф.Виниченко, Типы и элемнты внешности, М, 1979.
60. Colectiv de autori, Криминалистика, Minsk, 1996.
61. З.Г.Самощина, Криминалистическое отождествление человека по признаков
внешности, М., 1963.
62. D.Sandu, Falsul în acte, descoperirea şi combaterea prin mijloace criminalistice, Cluj-
Napoca, 1977.
63. D.Sandu, Falsul în acte, Bucureşti, 1994.
64. A.Frăţilă; Gh.Păşescu, Expertiza criminalistică a semnăturilor, Bucureşti, 1997.
65. E. Stancu, Investigarea ştiinţifică a infracţiunilor, Bucureşti, 1989.
66. С.Г. Дораш, Криминалистическое исследование документов, Chişinău, 1979.
67. Б.И.Пинхасов, Подлог документов, Таşchent, 1969.
68. Colectiv de autori, Судебно-техническая экспертиза документов, parte I, M., 1972.
69. L. Ionescu, Expertiza criminalistică a scrisului, Iaşi, 1973.
70. Colectiv de autori, Судебно-почерковедческая экспертиза, М., 1988.
71. В.Ф.Орлова, Теория судебно-почерковедческой идентификации, în Труды ВНИИСЭ,
vol.6, М., 1973.
72. С.Г.Дораш, Органиизация и производстве судебной экспертизы, Chişinău, 1986.
73. Colectiv de autori, Судебно-почерковедческая экспертиза, М., 1971.
74. В.К.Лисиченко, Криминалистическое исследование документов, Kiev, 1971.
75. Colectiv de autori, Подготовка и направление следователем материалов на
криминалистическую экспертизу документов, Duşanbe, 1963.
76. Colectiv de autori, Tratat de tactică criminalistică, Craiova, 1992.
77. А.Н.Васильев, Следственная тактика, М., 1976.
78. А.В.Дулов, П.Нистиренко, Тактика следственных действий, Minsk, 1973.
79. Л.Н.Самыгин, Расследование преступлений как система деятельности, М, 1989.
80. Н.А.Селиванов, Советская криминалистика: система понятий, М., 1982.
81. С.Р.Митричев, Следственная тактика, М., 1975.
82. А.М.Ларин, Расследования по уголовному делу, М., 1970.
83. А.Р.Ратинов, Судебная психология для следователя, М., 1967.
84. В.И.Комиссаров, Теоретические проблемы следственной тактики, Saratov, 1987.
85. В.И.Комиссаров, Научные, правовые и нравственные основы следственной тактики,
Saratov, 1980.
86. A.Ciopraga, Criminalistica: tratat de tactică, Iaşi, 1996.
87. A.Ciopraga, I.Iacobiţă, Criminalistica, Iaşi, 1997.
88. S. Doraş, Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999.
89. E. Stancu, Criminalistica – ştiinţa investigării infracţiunilor, Bucureşti, 1993.
90. Gh. Zaharachescu, Cercetarea la faţa locului, în Ghidul procurorului criminalist, Timişoara,
1994.
91. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, Bucureşti, 1976.
92. В.П.Колмаков, Следственный осмотр, М., 1969.
93. Colectiv de autori, Осмотр места происшествия, în Справочник следователя, М., 1982.
94. Colectiv de autori, Следственные действия, în Справочник следователя, М., 1990.
95. Colectiv de autori, Осмотр места происшествия, по делам о насильственной смерти,
Мinsk, 1995.
96. A.Ciopraga, Criminalistica: elemente de tactică -, Iaşi, 1986.
97. E. Stancu, Criminalistica, vol.II, Bucureşti, 1983.
98. S. Doraş, Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999.
99. А.P.Ратинов, Обыск и выемка, М., 1961.
100. В.E.Коновалова, Психология в расследовании преступлений, Harkov, 1978.
101. А.M.Ларин, Тактиика обыска и выемки, în Криминалистика, Minsk, 1996.
102. С.Г.Любичев, Подготовка и производство обыска, în Криминалистика, M., 1997.
103. A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Iaşi, 1979.
104. A.Ciopraga, Criminalistica: elemente de tactică, Iaşi, 1986.
105. E. Stancu, Criminalistica – ştiinţa investigării infracţiunilor, vol.II, Bucureşti, 1993.
106. И.Кертэс, Тактика и психологические основы допроса, М., 1966.
107. А.Н.Васильев, Л.М.Корнеева, Тактика допроса, М., 1970.
108. Г.Доспулов, Ш.Мажитов, Психология показаний свидетелей и потерпевших, Аlma-
Аtа, 1975.
109. Р.Д.Рахунов, Признание обвиняемым своей вины, М., 1975.
110. Н.И.Порубов, Научные основы допроса на предварительном следствии, Minsk, 1978.
111. А.Р.Ратинов, Ю.П.Адамов, Лжесвидетельство, М., 1976.
112. А.В.Дулов, Судебная психология, Minsk, 1975.
113. S. Doraş, Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999.
114. Н. Н.Хлынцов, Проверка показаний на месте, Saratov, 1971.
115. В.И.Уваров, Проверка показаний на месте, Автореф. канд. дисс., М., 1981.
116. Г.И.Грамович, Тактика следственного эксперимента, în Криминалистика, Minsk,
1996.
117. A.Ciopraga, I.Iacobuţă, Constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiza criminalistică, în
Criminalistica, Iaşi, 1997.
118. C.Г.Дораш, Организация и производство судебной экспертизы, Chişinău, 1986.
119. A.Р.Шляхов, Судебная экспертиза (организация и производство), М., 1979.
120. Н.А.Селиванов, Вещественные доказательства, М., 1971.
121. И.Л.Петрухин, Экспертиза как средство доказывания в советском уголовном
процессе, М., 1964.
122. Н.А.Новоселова, Криминалистическая идентификационная экспертиза, Minsk, 1966.
123. Colectiv de autori, Назначение и производство криминалистических экспертиз, М.,
1976.
124. Colectiv de autori, Назначение и производство судебной экспертизы, М., 198
125. Colectiv de autori, Tratat de metodică criminalistică, Craiova, 1994.
126. А.Н.Колесниченко, Общие положения методики расследования отдельных видов
преступлений, Harkov, 1976.
127. Н.А.Селиванов, Сущность методики расследования и её принципы, în
Социалистическая законность, №5. М., 1976.
128. A.Н.Васильев, Проблемы методики расследования отдельных видов преступлений,
М., 1978.
129. И.А.Вазгрин, Общие положения методики расследования отдельных видов
преступлений, Leningrad, 1976..
130. В.П.Колмаков, Расследование убийств, М., 1968.
131. Г.Н.Мудюгин, Расследование убийств, замаскированные инсценировками, М., 1973.
132. А.И.Бородулин, Расследование убийств, совершенными наемными лицами, în
Криминалистика, М., 1999.
133. C. Aioniţoaie, I. Sandu, Cercetarea unor infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, în Tratat de
metodica criminalistică, Craiova, 1994.
134. В.П.Крючков, Расследование изнасилований, în Криминалистика, М., 1994.
135. П.И.Скорченко, А.А.Топарков, Методика расследования отдельных виидов
общеуголовных преступлений, связанных с завладением имущества, în Криминалистика,
М., 1997.
136. Ю.Г.Корухов, Расследование хищений совершаемые организованными преступными
формированиями на предприятииях, în Криминалистика, М., 1999.
137. M.Х.Хилобок, Е.М.Ашмарина, Методика расследования налоговых преступлений, în
Криминалистика, М., 1997.
138. O.Năstase, Metodica cercetării infracţiunilor de dare şi luare de mită, în Ghidul
procurorului criminalist, Timişoara, 1994.
139. V.Bercheşan, C.Pletea, Cercetarea infracţiunilor săvârşite la regimul produselor şi
substanţelor toxice şi stupefiante, în Tratat de metodică criminalistică, Craiova, 1994.
140. Г.М.Шокало, Особенности расследования преступных загрязнений окружающей
среды, în Криминалистика и судебная экспертиза, Kiev, 1988.
141. V.Catan, Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova – flagelе
destabilizatoare ale statalităţii, în Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica
Moldova, Chişinău, 1999.
142. Л.Я.Драпкин, И.Ф.Герасимов, Проблемы расследования преступлений, совершаемые
организованными сообществами, în Криминалистика, М., 1994.
Investigațiispeciale
Tema 1.Introducerea în curs la disciplina „Activitatea Specială de Investigaţii”
Noţiunea şi esenţa activităţii speciale de investigaţii. Activitatea Specială de investigaţii –
ca formă de activitate cu caracter complex şi mijloc juridic de stat de apărare a intereselor
statului, integrităţii teritoriale, a drepturilor, libertăţilor, şi intereselor legitime ale persoanelor
fizice şi juridice, a tuturor formelor de proprietate contra atentatelor criminale. Corelaţia
activităţii speciale de investigaţii cu alte activităţi de urmărire penală, execuţional penală, de
recunoaştere şi contrainformaţii, cu activitatea particulară de detectiv şi de pază.
Conţinutul activităţii speciale de investigaţii, scopul, sarcinile şi formele de realizare.
Teoria activităţii speciale de investigaţii, obiectul de studiu şi sistemul. Legităţile activităţii
speciale de investigaţii. Metodologia teoriei activităţii speciale de investigaţii. Corelaţia
activităţii speciale de investigaţii cu alte discipline. Dezvoltarea teoriei şi practicii activităţii
speciale de investigaţii.
Tema 2. Sarcinile, principiile şi izvoarele activităţii speciale de investigaţii
Sarcinile activităţii speciale de investigaţii: sarcinile generale şi sarcinile speciale
(particulare). Noţiunea şi sistemul principiilor activităţii speciale de investigaţii. Principiile
generale: legalitatea, respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, deideologizarea şi
nepartinitatea.
Principiile interramurale (interdisciplinare): oportunitatea activităţii speciale de
investigaţii, ofensivitatea activităţii speciale de investigaţii, cooperarea organelor investigativ-
speciale cu alte organe de stat.
 Principiile speciale: îmbinarea metodelor publice şi secrete, conspirativitatea activităţii
special de investigaţii.
Izvoarele: Constituţia RM.- izvorul de bază al activităţii speciale de investigaţii. Legea
privind activitatea specială de investigaţii, Legea cu privire la Poliţie, alte Legi ale RM – izvoare
ale activităţii speciale de investigaţii; Hotărâri ale Parlamentului RM şi Hotărâri ale Guvernului
RM – izvoare ale activităţii speciale de investigaţii. Codul de procedură penală, codul penal –
izvoare ale activităţii specială de investigaţii; acte normative departamentale şi
interdepartamentale – izvoare ale activităţii speciale de investigaţii; convenţii şi tratate
internaţionale – izvoare ale activităţii speciale de investigaţii.
Tema 3. „Organele de stat – subiecţi ai activităţii speciale de investigaţii”.
Organele de stat care exercită activitatea specială de investigaţii. Noţiunea de subiect şi de
organ investigativ-special. Spectrul organelor investigativ-speciale. Clasificarea organelor
investigativ-speciale: organe investigativ-speciale care realizează activitatea specială de
investigaţii în deplin volum; organe investigativ-speciale care realizează activitatea specială de
investigaţii într-un volum limitat.
Competenţa organelor investigativ-speciale. Drepturile şi obligaţiile organelor investigativ-
speciale. Răspunderea juridică în activitatea specială de investigaţii.
Subdiviziunea specială – subiect principal al activităţii speciale de investigaţii.
Nomenclatorul subdiviziunilor speciale. Interacţiunea (cooperarea) Organelor investigativ-
speciale pe plan intern şi internaţional. Formele principale ale cooperării.
Tema 4. „Funcţionari ai organelor investigative şi alte persoane cu atribuţii în
domeniul activităţii speciale de investigaţii.”
Noţiunea de funcţionar al organului investigativ-special, de funcţionar-participant,
persoane participante la activitatea specială de investigaţii.
Clasificarea funcţionarilor după conţinutul funcţiilor exercitate şi statutul lor juridic.
Ofiţerii speciali-funcţionari principali în exercitarea activităţii speciale de investigaţii.
Cerinţele către ofiţerii speciali. Clasificarea ofiţerilor speciali după criteriu apartenenţei de
serviciu, după caracterul măsurilor investigativ-speciale efectuate, după volumul obligaţiunilor şi
drepturilor. Statutul juridic al ofiţerului special. Atribuţiile ofiţerilor speciali.
Conducătorii organelor investigativ-speciale, statutul juridic. Conducătorii subdiviziunilor
speciale, statutul juridic. Alte persoane participante la activitatea specială de investigaţii:
persoane oficiale, specialişti, cetăţeni. Funcţionarii cu atribuţii de control în activitatea specială
de investigaţii. Statutul juridic.
Tema 5.”Noţiunea, nomenclatorul şi categoriile măsurilor investigativ-speciale”
Noţiunea de măsură investigativ-specială. Aspecte comune şi delimitări ale măsurilor
speciale de investigaţii de alte măsuri: procesual-penale, administrative etc. Caracteristicile
măsurilor investigativ-speciale.
Nomenclatorul măsurilor investigativ-speciale. Competenţele organelor investigativ-
speciale în efectuarea măsurilor speciale de investigaţii. Măsurile speciale de investigaţii ce ţin
de competenţa organelor afacerilor interne.
 Categoriile măsurilor speciale de investigaţii. Măsurile investigativ-speciale cu regim
juridic obişnuit, care nu limitează drepturile şi libertăţile persoanei (de categoria I). Măsurile
investigativ-speciale cu regim juridic special, care limitează drepturile şi libertăţile persoanei (de
categoria II). Măsurile speciale de investigaţii autorizate de către procuror. Măsurile speciale de
investigaţii autorizate de către judecătorul de instrucţie. Măsurile investigativ-speciale:
 publice;
 conspirate;
 confidenţiale (secrete);
Măsurile tehnico-speciale. Măsurile agenturale (special-agenturale). Măsurile de urmărire,
căutare, identificare. Măsurile special-profilactice.
Tema 6.”Temeiurile, condiţiile şi procedura înfăptuirii investigațiilor speciale ”.
Temeiurile înfăptuirii măsurilor investigativ-speciale, noţiunea, caracteristicile. Temeiurile
juridico-penale. Temeiurile juridico-mixte. Temeiurile juridico-administrative.
Condiţiile înfăptuirii măsurilor investigativ-speciale. Condiţiile generale, condiţiile
speciale.
Procedura înfăptuirii măsurilor investigativ-speciale. Procedura autorizării măsurilor
speciale de investigaţii autorizate de către:
 Conducătorul organului investigativ-special;
 Procuror;
 Judecătorul de instrucţie.
Perfectarea actelor de serviciu privind rezultatele măsurilor investigativ-speciale.
Tema 7. Mijloacele şi sistemele informaţionale în Activitatea specială de investigaţii.
Mijloacele activităţii speciale de investigaţii – noţiunea, elementele constitutive şi
clasificarea. Utilizarea mijloacelor activităţii speciale de investigaţii. Informaţii şi sistemul
informaţional de evidenţă în activitatea specială de investigaţii. Obiectele evidenţilor.
Clasificarea evidenţelor utilizate în activitatea specială de investigaţii; fapte, persoane, obiecte,
documente, arme, mijloace de transport etc.
Sisteme informaţionale automatizate de evidenţă (baze integrale de date). Sisteme
informaţionale automatizate de evidenţă: a) a infracţiunilor, b) a cauzelor penale, c) a persoanelor
care au săvârşit infracţiuni.
Evidenţele Biroului Naţional Central Interpol.
Schimbul de informaţii între organele investigativ-speciale la nivel naţional şi
internaţional.
Tema 8 „Mijloacele tehnice în activitatea specială de investigaţii.
Noţiunile de mijloace tehnice: „Tehnica specială”, „tehnica specială” în activitatea
organelor care exercită activitate specială de investigaţii şi cadrul normativ privind utilizarea lor.
Clasificarea mijloacelor tehnice. Condiţiile şi regulile de aplicare a mijloacelor tehnice în
activitatea specială de investigaţii. Constatările tehnico-ştiinţifice în activitatea specială de
investigaţii. Condiţiile şi temeiurile efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice. Perfectarea actelor
şi utilizarea rezultatelor.
 Participarea specialistului la efectuarea măsurilor investigativ-speciale cu aplicarea
mijloacelor tehnice. Formele de participare. Definitivarea rezultatelor lor şi utilizarea lor.
Tema 9 „Tactica şi metodica investigațiilor speciale”
Noţiunea şi esenţa tacticii şi metodicii investigativ-speciale. Corelaţia dintre „tactica
investigativ-specială” şi „tactica criminalistică”; “metodica investigativ-specială” şi “metodica
criminalistică”. Tactica generală şi tactica specială.
Derivatele tacticii investigativ-speciale. Situaţia tactico specială. Problema de tactică.
Soluţie de tactică. Procedeu tactic. Operaţiunea tactică. Metoda investigativ-specială. Metodica
investigativ-specială. Recomandare tactică şi recomandare metodică. Linia de comportament.
Măsură investigativ-specială. Versiuni investigativ-speciale. Tactica şi metodica aplicării
mijloacelor tehnice. Tactica şi metodica prevenirii infracţiunilor. Tactica şi metodica descoperirii
infracţiunilor. Particularităţile tactice şi metodice de combatere a crimei organizate. Situaţia
specială şi situaţia criminogenă. Aspecte organizaţionale, teoretice şi practice ale tacticii şi
metodicii investigativ-speciale.
Tema 10: Concursul dat organelor care exercită activitatea specială de investigaţii.
Atragerea cetăţenilor la colaborare cu organele investigativ-speciale. Colaboratorii
confidenţiali: locul şi rolul lor în prevenirea şi combaterea criminalităţii:
 sarcinile colaboratorilor confidenţiali;
 premisele muncii cu colaboratorii confidenţiali;
 principiile muncii cu colaboratorii confidenţiali;
Cadrul normativ privind munca cu colaboratorii confidenţiali. Legea cu privire la
activitatea specială de investigaţii. Legea cu privire la poliţie. Alte acte normative referitor la
colaboratorii confidenţiali.
Colaborarea confidenţială a persoanelor cu organele investigativ-speciale.
Apărarea socială şi juridică a persoanelor care dau concurs organelor care exercită
activitatea specială de investigaţii.
Funcţionarii organelor investigativ-speciale cu atribuţii în domeniul muncii cu
colaboratorii confidenţiali.
Controlul participării persoanelor la activitatea specială de investigaţii.
Tema 11: „Procesul investigativ”.
Noţiunea, principiile şi funcţiile procesului investigativ-special. Coraportul procesului
investigativ-special cu procesul penal, procesul execuţional-penal şi procesul administrativ.
Fazele procesului investigativ-special. Formele principale ale procesului investigativ-special.
Participarea colaboratorilor confidenţiali la procesul investigativ-special.
Documentarea faptelor infracţionale în procesul investigativ-special.
Aprecierea juridică a faptelor în procesul investigativ-special.
Participarea altor persoane (cetăţeni, specialişti, consultanţi etc.) în procesul investigativ-
special.
Interacţiunea organelor investigativ-speciale, cooperarea cu alte organe de stat, precum şi
nestatale.
Tema 12 „Controlul special”
 Controlul special (prelucrarea specială) – forma de realizare a procesului investigativ-
special. Sarcinile şi principiile controlului special. Temeiurile şi condiţiile controlului special.
Înregistrarea controlului special. Planificarea şi realizarea controlului special. Utilizarea
rezultatelor controlului special.
Dosarele de evidenţă specială – expresia documentară a procesului investigativ-special.
Prelucrarea specială - dosarul de prelucrare specială. Urmărirea persoanelor – dosarul de
urmărire. Căutarea persoanelor – dosarul de cutare. Identificarea persoanelor şi a cadavrelor –
dosar de identificare. Alte categorii de dosare de evidenţă specială.
Tema 13 „Asigurarea investigativă a procesului penal”
Utilizarea rezultatelor activităţii speciale de investigaţii.
Asigurarea colectării probelor în procesul de investigații.
Procedura prezentării datelor faptice, altor materiale obţinute în procesul investigativ-
special:
 ofiţerului de urmărire penală;
 procurorului;
 judecătorului de instrucţie;
 instanţei de judecată.
Utilizarea informaţiilor şi altor materiale obţinute în procesul investigativ-special:
 la intentarea cauzelor penale;
 la pregătirea şi înfăptuirea acţiunilor de urmărire penală şi judiciară;
 în procesul probaţiunii;
 obţinute cu aplicarea mijloacelor tehnice.
Respectarea conspirativităţii şi confidenţialităţii în asigurarea investigativ-specială a
procesului penal.
Tema 14 „Controlul activităţii speciale de investigaţii”
Controlul activităţii speciale de investigaţii – cadrul normativ, scopul, cerinţele, procedura.
Controlul parlamentar privind activitatea specială de investigaţii.
Comisia permanentă abilitată în exercitarea controlului activităţii speciale de investigaţii.
Controlul activităţii speciale de investigaţii exercitat de procuror: temeiurile, obiectivele,
cerinţele, procedura.
Controlul activităţii speciale de investigaţii exercitat de judecătorul de instrucţie:
temeiurile, obiectivele, cerinţele, procedura.
Competenţele instanţelor judecătoreşti în domeniul activităţii speciale de investigaţii.
Controlul departamental al activităţii speciale de investigaţii.
Tema 15 „Finanţarea activităţii speciale de investigaţii”
Cadrul normativ privind asigurarea financiară a activităţii speciale de investigaţii. Sursele
de finanţare a activităţii speciale de investigaţii.
Spectrul cheltuielilor financiare în activitatea specială de investigaţii.
Documentarea şi evidenţa cheltuielilor financiare. Controlul cheltuielilor financiare în
activitatea specială de investigaţii.
 Bibliografia
1. Constituţia R. Moldova 29.07.1994.
2. Legea R.M. nr.416-XII din 18.12.1990. „Cu privire la poliţie”
3. Legea R.M. nr.45-XIII privind „Activitatea specială de investigaţii” din 12.04.1994 cu
modificări până în 2003.
4. Legea R.M. nr.216-XV din 29-05-2003 „Cu privire la sistemul informaţional integral
automatizat de evidenţă a infracţiunilor”; a cauzelor penale şi persoanelor care au săvârşit
infracţiuni.
5. Legea R.M. nr.106-XIII din 17.05.1994 „Cu privire la secretul de stat”.
6. Legea R.M. nr.618-XIII din 31.10.1995 „Privind securitatea statului”.
7. Legea R.M. nr. 619-XIII din 30-10-1995 „Privind organele securităţii statului”.
8. Legea R.M. nr. 982-XIV din 11.05.2000 „Privind accesul la informaţii”.
9. Legea RM „Cu privire la secretul comercial” 6 iulie 1994
10. Legea RM „Privind activitatea de detectiv particular şi pază”
11. Legea RM „Cu privire la procuratură” din 29.01.1992
12. Legea RM „Cu privire la Centrul de combatere crimelor economice şi curupţiei” nr. 1104
din 06 2002.
13. Codul Vamal al RM.
14. Codul Penalal RM
15. Codul de procedură penală al RM
16. Programul de Stat de Combatere a Criminaslităţii şi Corupţiei pentru anii 2003 – 2005
aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1693 din 27.12.2002
17. Regulamentul Consiliului Coordonator în Problemele Combaterii Corupţiei şi
Criminalităţii aprobat prin Decretul Preşedintelui RM nr. 238 – III din 21.09.2001
18. Ordinul comun al Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Departamentului Controlului Vamal, Centrului de Combatere a Crimelor
economice şi Corupţiei nr.124/319/41/172-0/101 din 26.08.2003 „Cu privire la evidenţa unică a
infracţiunilor, a cauzelor penale şi persoanelor care au săvârşit infracţiuni”.
19. Hotărârea Guvernului RM „Cu privire la Comisia de apărare a secretului de stat”, publicat
în MO al RM 29.02.96.
20. Butnaru T., Ganenco A., „Istoria serviciilor secrete” editura Museum, Chişinău, 2004.
21. А.И.Бородулин. «Убийства по найму» Москва- 1997. Казлов В.В. О новой
классификации и основных критериях оценки тяжести вреда здоровью по проекту УК
Российской Федерации. Саратов 1995.
22. Nistoreanu Gh. „Prevenirea infracţiunilor prin măsuri de siguranţă” Bucureşti-1991
23. Елинский В.И. «Основы методологии, теории оперативно-розыскной деятельности»
Москва, 2001.
24. Хомколов В.П. «Организация, управление оперативно-розыскной деятельности»
Москва, 1999.
25. Овчинский С.С. «Оперативно-розыскная информация».
26. Защита интеллектуальной собственность. Казаков Ю.В. – М.: Мастерство, 2002 – 176
27. Интеллектуальная собственность. Гришаев С.П. – М.: Юристь, 2003.
28. Информационная безопасность. Ярочкин В.И. – М.: Академический Проект, 2004.
29. Расследование дорожно - транспортных происшествий. – 2-е изд. / Федоров В.А.,
Гаврилов Б.Я., ред. – М.: Экзамен, 2003
30. Курс криминалистики: В З т.Т.III: Криминалистическая методика. Методика
расследования преступлений в сфере экономики, взяточничества и компьютерных
преступлений. / Коршунова О.Н.. Степанов А.А., ред. – СПБ.: Юридический Центр Пресс,
2004.
31. Оперативно – розыскная деятельность: совершенствование форм вхождения ее
результатов в уголовный процесс: Учебно-практическое пособие. – 2-е изд. Зайцева С.А.,
Зейналова Л.М., Громов Н.А. –М.: Издатель Шумилова И.И., 2004.
32. Оперативно – розыскная тактика и особенности использования полученных
результатов в ходе предварительного расследования. – 2-е изд. Мешков В.М., Попов В.Л. –
М.: Щит-М, 2003.
33. Оперативно – розыскные мероприятия: Общие положения. Захарцев С.И. – СПб.:
Юридический Центр Пресс, 2004.
34. Основы оперативно – розыскной деятельности: Курс лекций Дубоносов Е.С. – М.:
Книжный мир, 2004.
35. Особенности предварительного расследования преступлений, осуществляемого с
участием адвоката. Леви А.А., Игнатьева М.В., Капица Е.И. – М.: Юрлитинформ, 2003.
36. Профилактика преступности несовершеннолетних в малых и средних городах. Леви
А.А., Игнатьева М.В., Капица Е.И. – М.: Юрлитинформ, 2003.
37. Оперативно-розыскная деятельность. Учебник Из. Второе под редакцией К.К.
Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова М. Инфра 2004.
38. В.Б. Рушайло «Основы оперативно-розыскной деятельности» Учебник. Из. второе,
Санкт-Петербург 2000.
39. «Оперативно розыскная деятельность ОВД. Термины и определения». Киев-1988.
40. А.И.Алексеев «Практика уголовного сыска» Из. Лига Разум Москва 1999.
41. А.Ю.Шумилов «Краткая сыскная энциклопедия» Москва 2000.
42. Основы оперативно – розыскной деятельности: Учедник, А.Лекарь, Д.В.
Гребельский, Москва, 1972.
43. V.Constantinov „Procedura de evidenţă a infracţiunilor şi a persoanelor ce leau comis”
Chişinău, 2001.
44. В.В.Атмажитов, В.В. Дедюхин «Сущность, силы, средства ОРД ОВД» Москва, 1985.
45. «Оперативно-справочные, оперативно-розыскные учёты и ИБР» Кишинёв, 1994.