Roman Realist

Romanul Ion este o capodoperă, care înfăţişează universul rural transilvănean în

mod realist. A fost numit „o epopee a ţăranului”, iar după părerea lui Eugen
Lovinescu este „cea mai puternică creaţie obiectivă a literaturii române.”. Ca șș i
tipologie, romanul este: social, realist-obiectiv, înscris în realism, cu temă rurală,
publicat în 1920.
Tema prezintă problematica pământului, lupta unui flăcău sărac pentru
pământ, dar şi deznodământul tragic al unei căsnicii ţărăneşti atunci când
instinctul pământului degenerează, transformându-se în patimă şi
dezumanizând. „Ion” este un roman al destinului individual, iar finalul apare ca
motivat etic, dar şi estetic.
În paralel, autorul surprinde şi condiţia intelectualului de ţară, reprezentat aici de
învăţătorul Zaharia Herdelea – figură patriarhală şi decentă, preotul Belciug –
caracter adaptabil şi zgomotos sau tânărul fiu al învăţătorului, Titu Herdelea –
poet şi susţinător înflăcărat al idealului naţional al ardelenilor.
Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa spre diverse
aspecte ale lumii rurale:obiceiuri legate de marile momente din viata omului
(nașterea,nunta,înmormântarea),relatii sociale generate de diferentele economice
(stratificare sociala) sau culturale (universul taranilor.universul intelectualitatii
rulare),relatii de familie.Tema centrala posesiunea pamantului este dublata de
tema iubirii.

Viziunea despre lume înfăţişată în acest roman este strâns legată de concepţia
scriitorului despre literatură şi menirea ei. Aşa cum mărturisea Rebreanu, pentru
el literatura este „creaţie de oameni şi viaţă”, iar romanul „fixează curgerea vieţii”,
de aceea el nu copiază realitatea, ci se îndreaptă spre un realism al esenţelor,
devenind un narator obiectiv, omniscient, care urmăreşte existenţa umană aşa
cum este ea. Un argument relevant pentru percepţia autorului privind raportul
dintre realitate şi ficţiune o reprezintă sursele de inspiraţie ale romanului. Trei
momente importante au dus la conceperea romanului:cunoscuta scenă a sărutării
pământului din cap. al IX- lea îşi are originea în realitate, când autorul a văzut un
ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare care a îngenuncheat şi a sărutat pământul;
apoi povestea unei fete bogate, Rodovica, care a fost bătută crunt de tatăl ei
pentru că a rămas însărcinată cu un ţăran sărac din sat; iar al treilea eveniment
este o discuţie cu un sărac ţăran tânăr, Ion Pop al Glanetaşului care vorbea despre
pământ cu o dragoste pătimaşă.
Ca roman realist, „Ion” prezintă o lume ficţională creată în concordanţă cu
realitatea, pe care nu o copiază, ci o reface, o recreează. Acest univers are toate
caracteristicile lumii reale, de aceea are aspect verosimil, iar autorul nu
înfrumuseţează realitatea, ci o prezintă aşa cum este ea. La fel, şi „Ion” imită viaţa
reală prezentând viaţa ţărănească prin conturarea destinelor personajelor.
Adevăratul roman realist este mai degrabă o imagine a destinului decât a vieţii.
Cel mai bine conturat personaj este Ion, personaj realist, reprezentativ pentru o
categorie socială prin relaţia sa cu pământul. Rebreanu redă atmosfera epocii
prezentând modul de gândire al ţăranului, problemele lui sociale, politice,
realizând astfel o adevărată monografie a satului ardelenesc de la începutul sec. Al
XX-lea.
Dincolo de destinele individuale,romanul prezinta aspecte monografice ale satului
românesc traditiona:traditii legate de marile momente din viata omului,obiceuri
de Craciun,relatii de familie,jocul popular,portul,gura satului precum si institutiile
( biserica si scoala),autoritati.Comunitatea se conduce dupa legile statului austro-
ungar dar si dupa legile nescrise.Casatoriile se fac in functie de avere si acordul
parintilor iar fetele trebuie sa si apere virtutea.