Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
4.1. INTRODUCERE 46
STRUCTURI ALE SISTEMELOR DE REGLARE
4.2. 47
AUTOMATĂ A PRESIUNII
MODELAREA MATEMATICĂ A PROCESELOR CU
4.3. REGLARE DE PRESIUNE. PROIECTAREA SRA A 49
PRESIUNII
4.4. TEST DE AUTOEVALUARE 54
REZULTATE AŞTEPTATE. TERMENI ESENłIALI.
4.5. 55
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
4.6. TEST DE EVALUARE 56
45
Sisteme de conducere a proceselor continue
4.1. INTRODUCERE
Presiunea reprezintă raportul dintre o forŃă şi aria unei suprafeŃe, forŃa fiind
perpendiculară şi uniform repartizată pe suprafaŃă [D3,D4,C6,T1,V1].
Datorită greutăŃii aerului, corpurile de pe pământ sunt supuse presiunii
atmosferice (barometrice), adică presiunii exercitate de aerul care înconjoară globul
terestru.
Se mai deosebesc:
- presiunea absolută pa – presiunea măsurată, considerând nivelul de referinŃă
vidul absolut (presiunea pe care o suportă un corp, considerată deasupra presiunii
zero);
- presiunea relativă (suprapresiunea) pr – presiunea măsurată, considerând
nivelul de referinŃă presiunea barometrică (diferenŃa dintre presiunea absolută
exercitată asupra unui corp şi presiunea atmosferică pr = pa-pb).
Intervalul dintre presiunea atmosferică şi presiunea zero constituie domeniul
vidului.
Dacă se măsoară presiunea statică, trebuie luată în considerare influenŃa
presiunii dinamice (presiunea necesară pentru a da fluidului aflat în repaus o anumită
viteză). Precizia de măsurare a presiunii şi depresiunii depinde de precizia aparatului
ales şi de amplasarea corectă a prizei de presiune, de montarea corectă a dispozitivului
de măsură şi dimensionarea corectă a conductelor de legătură.
Obiective
• Prezentarea schemelor consacrate pentru reglarea automată a presiunii.
• Prezentarea mecanismelor pentru determinarea modelelor matematice ale
proceselor cu reglare de presiune.
• Prezentarea mecanismelor de proiectare ale SRA pentru presiune.
46
Sisteme de conducere a proceselor continue
OBSERVAłII
Presiunea atmosferică se măsoară cu barometrul (se mai numeşte şi presiune
barometrică pb):
pb = 1033 gf / cm 2 = 1,033 kgf / cm 2 = 1 atm . (4.1)
Industrial se utilizează atmosfera tehnică, adică:
1 at = 1 kgf / cm 2 . (4.2)
Câteva din relaŃiile de transformare între unităŃile de măsură sunt:
1 bar = 1000 mbar = 105 N/m2 = 100 kPa = 750,062 Torr (mmHg la 0 0C);
1 bar = 10,1972 mH2O (la 4 0C) = 1,01972 at (kgf/cm2);
1 bar = 29,530 inchHg (la 0 0C) = 401,463 inchH2O (la 4 0C).
Aparatele pentru măsurarea presiunii pot fi de tipul:
- manometre cu tub U, cu braŃe egale sau inegale;
- manometre cu plutitor;
- manometre cu tub Bourbon;
- manometre cu burbuf;
- manometre cu capsulă;
- manometre cu plutitor;
- manometre rezistive;
- manometre piezolelectrice.
47
Sisteme de conducere a proceselor continue
a. b.
Fig.4.1. Scheme de reglare a presiunii: a. – în amonte; b. – în aval
Din punctul de vedere al reglării presiunii ambele soluŃii sunt corecte. Astfel,
dacă scade presiunea P, creşte abaterea de reglaj Pref – P, iar regulatorul PC comandă
deschiderea ventilului.
În cazul unei reglări de presiune simple, într-un vas sau reactor cu fază gazoasă,
mărimea de execuŃie poate fi debitul de alimentare sau de evacuare. Într-o
transformare izotermă a unui gaz, presiunea poate fi modificată fie prin intermediul
variaŃiei volumului, fie prin intermediul variaŃiei debitului volumetric. Când sistemul
implică vapori în echilibru cu faza lichidă, variaŃia presiunii se poate realiza prin
intermediul variaŃiei de temperatură.
O soluŃie posibilă pentru reglarea presiunii se bazează pe variaŃia nivelului
(ex. schimbarea suprafeŃei de transfer termic într-un condensator, prin modificarea
nivelului). Trebuie făcută diferenŃa între diferitele scopuri pentru care se realizează
reglările de presiune sau nivel.
În unele cazuri, aceste reglări sunt importante chiar pentru procesul în care se
aplică, fiind necesar ca în regim staŃionar presiunea, respectiv nivelul, să fie egale cu
mărimea de referinŃă. De exemplu, este important ca nivelul să se menŃină într-un
rezervor la o anumită valoare, pentru ca în volumul respectiv să poată avea loc în mod
corect unele reacŃii sau să se asigure transferul de masă în conformitate cu calculele de
proiectare. În asemenea situaŃii, se recomandă regulatoare PI cu care însă, sistemele
pot fi condiŃionat stabile.
În alte cazuri, scopul reglării de presiune sau nivel este de a asigura un transfer
de materie spre procesul din aval şi deci reglările de nivel sau presiune nu sunt
importante prin ele însele. De exemplu, dacă reglarea are drept scop asigurarea unui
debit de materie spre procesele următoare, în regim staŃionar va fi o egalitate între
debitul de ieşire şi cel de intrare, iar în rezervorul respectiv va exista o cantitate de
materie caracterizată prin valoarea presiunii sau nivelului între o valoare maximă şi
una minimă. Asemenea reglări dau rezultate bune cu regulatoare de tip P. Acestor
două cazuri le corespund cerinŃe diferite în ceea ce priveşte performanŃele sistemelor
de reglare.
CONCLUZII
Parametrii care descriu procesele de reglare a presiunii sau nivelului depind de
debitele de intrare şi de ieşire şi de volumele rezervoarelor respective. Pentru a regla
presiunea sau nivelul, este necesară variaŃia debitului, iar pentru a regla debitul este
nevoie să se modifice presiunea sau nivelul. În consecinŃă, nu se pot regla simultan
debitul şi presiunea sau debitul şi nivelul în acelaşi proces.
48
Sisteme de conducere a proceselor continue
49
Sisteme de conducere a proceselor continue
Fe = Fe 0 + + + ... (4.8)
∂p 0 1! ∂p 02 2!
Dacă din relaŃia (4.8) se reŃine numai partea liniară, valabilă pentru presiunea p
la orice moment de timp, rezultă:
∂Fe
Fe (t ) = Fe 0 + [ p(t ) − p 0 ] , (4.9)
∂p 0
respectiv:
∂Fe
∆Fe (t ) = ∆p (t ) . (4.10)
∂p 0
Pentru mărimile variabile în timp din relaŃia (4.6), se consideră variaŃii în jurul
valorilor de regim staŃionar de forma:
p (t ) = p 0 (t ) + ∆p (t )
Fa (t ) = Fa 0 (t ) + ∆Fa (t ) (4.11)
Fe (t ) = Fe 0 (t ) + ∆Fe (t )
łinând cont de relaŃia de regim staŃionar Fa 0 − Fe 0 = 0 şi de relaŃia (4.10),
ecuaŃia (4.6) devine:
d RT ∂Fe
∆p (t ) = ∆Fa (t ) − ∆p (t ) (4.12)
dt V ∂p 0
sau
V d ∂F
∆p(t ) + e ∆p (t ) = ∆Fa (t ) . (4.13)
RT dt ∂p 0
Prin normare la valorile de regim staŃionar, se obŃin mărimile adimensionale:
∆p (t ) ∆F (t )
y (t ) = - mărimea reglată; u (t ) = a - mărimea de intrare, respectiv modelul
p0 Fa 0
dinamic în forma finală:
−1 −1
V ∂Fe d ∂F Fa 0
y (t ) + y (t ) = e u (t ) . (4.14)
RT ∂p 0 dt ∂p 0 p0
Din modelul (4.14) se obŃine funcŃia de transfer:
kp
H p (s ) = (4.15)
Tp s + 1
−1 −1
V ∂Fe ∂F Fa 0
în care: T p = - constanta de timp; k p = e - factor de amplificare.
RT ∂p 0 ∂p 0 p0
50
Sisteme de conducere a proceselor continue
OBSERVAłIE
FuncŃia de transfer (4.15) poate fi corectată prin considerarea fenomenelor de
transport spre capacitatea pneumatică sau hidraulică, echivalate cu un timp mort:
L
τ= (4.16)
v
în care: L este lungimea conductei;
v – viteza de deplasare a fluidului;
rezultând forma:
kp
H p (s ) = ⋅ e −τ s . (4.17)
Tp s + 1
În procesele în care parametrul care se reglează este presiunea unui gaz, dacă
variaŃiile de presiune sunt mai mari decât cca. 5%, trebuie să se Ńină seama de
compresibilitatea gazului.
Curgerea gazului prin conducte, orificii şi ventile poate fi turbulentă sau
laminară.
În cazul curgerii turbulente, debitul adiabatic al unui gaz perfect este dat de
relaŃia:
F = αAc d 2 g (P1 − P2 )γ (4.18)
în care: F este debitul de gaz;
A – secŃiunea strangulării;
α - coeficientul de curgere;
cd – coeficientul de dilatare;
γ - masa specifică a gazului;
P1, P2 – presiunile absolute ale gazului la intrarea, respectiv la ieşirea conductei
strangulate.
RezistenŃa la curgere este dată de relaŃia:
dP
R= (4.19)
dF
şi se determină experimental din curbele dependenŃei debitului de diferenŃa de
presiune.
În cazul curgerii laminare, debitul F este proporŃional cu căderea de presiune
P1 – P2 şi deci rezistenŃa la curgere R este constantă (cazuri rare în practică).
Capacitatea unui rezervor depinde de masa M din acesta şi de presiune:
dM
C= . (4.20)
dP
Pentru cazurile din practică în care procesele se desfăşoară la presiuni şi
temperaturi uzuale, capacitatea C se poate considera constantă.
EcuaŃia care stabileşte dependenŃa între presiune şi debit este:
CdP = ( Fi − Fe ) dt (4.21)
în care Fi şi Fe sunt debitele la intrare şi ieşire.
51
Sisteme de conducere a proceselor continue
CONCLUZII
În cazul operaŃiunii de modelare matematică a unui proces cu reglare de
presiune:
- dacă se presupune că gazul are o comportare ideală şi temperatura constantă,
se poate lua în considerare ecuaŃia de stare a gazelor perfecte (4.3);
- dacă variaŃiile de presiune ale gazului sunt mai mari decât cca. 5%, trebuie să
se Ńină seama de compresibilitatea acestuia.
OBSERVAłIE
În aplicaŃiile practice, TE este mult mai mic decât Tp şi ca urmare se neglijează.
EXEMPLU ILUSTRATIV
52
Sisteme de conducere a proceselor continue
CONCLUZII
Având în vedere că debitele de intrare şi de ieşire depind de presiunea din
interiorul rezervoarelor şi pentru că pot apărea modificări de temperatură, alegerea
sistemelor de reglare poate deveni complicată.
Dacă rezervoarele au capacităŃi de valori mari, este suficient un regulator P.
Dacă perturbaŃiile de sarcină sunt mari sau presiunea trebuie menŃinută riguros
constantă (sau constanta de timp este mare), este necesar un regulator PI.
Pentru acordarea regulatoarelor se pot utiliza criteriile experimentale: Zeigler-
Nichols, Kapelovici, Oppelts etc.
53
Sisteme de conducere a proceselor continue
2) În acelaşi proces:
a) nu se pot regla simultan debitul şi presiunea; Da / Nu
b) nu se pot regla simultan debitul şi nivelul; Da / Nu
c) se pot regla simultan debitul şi presiunea; Da / Nu
d) se pot regla simultan debitul şi nivelul. Da / Nu
55
Sisteme de conducere a proceselor continue
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
56
Sisteme de conducere a proceselor continue
kE kp
4) Expresia de forma: H F (s ) = kT ⋅ ⋅ , reprezintă funcŃia de transfer:
TE s + 1 Tp s + 1
a) pentru partea fixată, cu timp mort; Da / Nu
b) pentru parte fixată, fără timp mort; Da / Nu
c) pentru sistemul în buclă închisă. Da / Nu
57