1.Atitudinea publica si ambientul social fata in fata cu bolnavul mintal.

Pentru nespecialisti, bolnavul psihic apare ca un personaj straniu, enigmatic, de neînteles, care da impresia ca traieste în alta
lume. La acest sentiment se mai adauga cel de teama, manifest prin intoleranta, respingere, izolare, adesea mascat printr-o
pseudoindifereta. Toate aceste atitudini decurg din:

- aspectul imprevizibil al bolii psihice;

- boala psihica reprezinta un fel de amenintare pentru ratiune si sanatate mentala;

- asupra bolnavului psihic este proiectata agresivitatea sociala;

- crearea unei bariere între persoana bolnavului psihic si societate;

- invidia fata de persoana bolnavului psihic, care “poate spune” si “poate face” orice, spre deosebire de persoanele normale,
ce trebuie sa se conformeze normelor socioculturale.

Una dintre cele mai importante componente ale imaginii pe care o au oamenii despre bolnavul psihic este pericolul social pe
care îl reprezinta acesta pentru societate în general si pentru ei personal în particular. Bolnavii psihici sunt perceputi ca fiind
periculosi si determina o reactie de teama pentru ca sunt considerati agresivi, chiar si capabili de crima. În conceptia
oamenilor, ceea ce îi face sa fie agresivi sau sa nu îsi controleze agresivitatea sunt o serie de trasaturi, precum faptul ca sunt:
irationali, iresponsabili, inconstienti, superficiali si lipsiti de discernamânt.

Nu toate reactiile emotionale negative sunt îndreptate împotriva celorlalti; bolnavii psihici au si tendinte autodistructive si
emotii negative cu privire la propria persoana: au tendinte suicidare, sunt disperati, tristi, depresivi, nefericiti, nesiguri, slabi,
demotivati, cu stima de sine scazuta si complexati.

2.Stigmatizarea

Stigmatizarea este o constructie sociala care defineste oamenii prin caracteristici distincte ori ii marcheaza si devalorizeaza
ca si consecinta. O persoana stigmatizata nu este privita ca si o fiinta umana. De asemenea, stigmatizarea poate duce la
izolare,ceea ce este si in prezent o consecinta. Stigma poate lua mai multe forme si poate fi experientiata in domenii diferite
precum: diagnosticul, tratamentul, deschiderea pentru a vorbi cu ceilalti si situatiile sociale. Experientele de discriminare
vizibila si preocupari referitoare la reprezentarea bolii mentale in media au fost expuse in general fata de cei ce sufera de
psihoze si abuz de droguri. Pacientii cu depresie, anxietate si tulburari de personalitate sunt mai afectati de sentimentul de
stigmatizare chiar si in absenta discriminarii vizibile. Cei diagnosticati cu vreo forma de boala mentala sufera si de anxietate
privind modul in care sa gestioneze informatia privind boala lor, de a o impartasi cu prietenii sau cei apropiati, cu familia sau
cei de la serviciu.Cele mai comune consecinte ale stigmei percepute sunt: furia, depresia, anxietatea, frica, sentimentele de
izolare, vina, rusine si prevenirea din recuperare sau evitarea cautarii de ajutor. Cei cu psihoze si dependenta de droguri
raporteaza mai frecvent sentimente si experiente ale stigmatizarii si se pare ca sunt cei mai afectati. Cei cu depresie si
tulburari de personalitate sunt mai afectati de atitudinea celorlalti de a-i dadaci, dar si de sentimentele produse de
stigmatizarea perceputa, chiar daca nu exista discriminare foarte vizibila.

3.Boala ca beneficiu

Boala psihica si emotionala este dureroasa. De cele mai multe ori ea mutileaza sufletele in cre si-a facut loc depresia, teama,
mesiguranta, singuratatea, ca nimic numai are rost, ca numai esti important pentru nimeni.Daca vei intreba persoanele aflate
in acesta situatie, daca vor sa iasa din aceste stari ,cele mai multe probabil vor raspunde ca da.Insa forte putini oameni din cei
care vor da acest raspuns sunt cu adevarat dispuse sa se face bine.Am putea rezuma beneficiile bolii in principal la atentia si
afectiunea celor din jur obtinute prin manipulare.Tot acest joc manipulativ nu face decat sa adanceasca problemele
emotionale sau psihologice ale pacientului.

4.Ciclurile vietii

1
Termenul de ciclu al vieţii s-a născut din necesitatea cercetătorilor de a reflecta teoria dezvoltării. A vorbi de un ciclu general
al vieţii înseamnă a întreprinde o călătorie de la naştere până la moarte. Ciclul vieţii are întotdeauna aceleaşi secvenţe,
demonstrând că există o ordine în cursul vieţii umane, în ciuda faptului că viaţa fiecărei persoane este unică. Freud S rămâne
unanim recunoscut pentru contribuţia sa în fundamentarea conceptului de ciclu al vieţii. Începând cu studiile publicate în
1915, el a introdus o schemă de dezvoltare, concentrată asupra perioadei copilăriei.El a deosebit următoarele perioade de
dezvoltare, pe care le-a clasificat astfel:

 faza orală (de la naştere până la 1 an);

 faza anală (de la 1 an la 3 ani);

 faza falică (de la 3 ani la 5 ani).

Peste 5 ani, Freud S vorbeşte despre faza latentă, care se întinde până la pubertate. Concepţia de bază exprimată de Freud S a
fost aceea că evoluţia satisfăcătoare a dezvoltării în aceste faze ale copilăriei va fi esenţială pentru funcţionarea normală a
adultului.
5.Activitate si vointa-factorii implicate in luarea deciziei

Vointa este procesul psihic complex de reglare superioara a activitatii umane ce consta in mobilizarea si concentrarea fortei
si capacitatilor fizice si spirituale in vederea depasirii obstacolelor si realizarea scopurilor propuse constient.Vointa e in
stransa legatura cu gandirea rationala.Ratiunea este implicata in toate procesele luarii de decizii.Totodata emotiile si
implicarea afectiva influenteaza luarea deciziilor deseori eforturile de vointa fiind puse in slujba sentimentelor.Vointa nu este
innascuta.Ea se educa se formeaza si se antreneaza treptat,pe masura ce se realizeaza confruntari si depasiri ale
obstacolelor.Cel mai bun exercitiu este munca si implicarea in actiuni care nu iti plac.
6.Relatia medic-pacient

Reprezintă esenţa psihologiei medicale. Ea este punctul central al relaţiei de îngrijire şi este, în cele mai multe cazuri, una
dintre condiţiile şi un factor esenţial pentru procesul de vindecare.
Tipuri de relatii medic-pacient:

1)activ-pasiv(pacient in coma,in interventie chirurgicala)

2)parinte-copil,profesor-elev(atitudinea autoritara a medicului care inpune reguli si atitudinea protectoare care apara si
protejeaza)

3)Participare mutuala,client-furnizare de servicii,pozitie de egalitate,responsabilitatea se distribuie ambelor parti.

4)Intimitatea ireverentioasa,de prietenie sau mai mult-model al unei nevoi emotionale deturnate

7.Complianta la tratament

Prin complianţă se înţelege aderenţa pacientului la toate recomandările făcute de medic, pe toată durata tratamentului.
Printre factorii de care depinde complianţa se numără însă natura bolii, armentariul farmacologic disponibil, condiţia cutural-
educativă şi psihosocială a bolnavului şi, mai ales, cooperarea acestuia cu medicul curant. Sunt mai complianţi cei care
suferă de boli acute sau cu simptome neplăcute, bolnavii cu comportament aderent sau cei care au adoptat concepţia despre
sănătate şi boală caracteristică modelului cunoscut ca health-belief.

Deşi complianţa nu se referă doar la atitudinea faţă de medicamente, ci şi la alte recomandări medicale, cele mai multe studii
se raportează la tratamentul farmacologic. Şansa de a respecta indicaţiile medicului cresc dacă sunt prescrise medicamente
mai puţine, preferabil pe cale orală, în cât mai puţine prize cotidiene, dacă acestea sunt „noi”, cu efect prompt şi observabil şi
dacă au puţine reacţii adverse sau deloc. Medicului îi revine sarcina de a milita pentru îmbunătăţirea complianţei la
tratament.

8.Reperele comportamentului compliant

Complianta poate fi:

1.totala-pacientul face tot ce I se spune

2.partial-compliant:optimist/noncompliant:pesimist

2
3.total necompliant-pacientul nu vrea sa respecte indicatiile

4. eratica-pacientul nu intelege sa ia tratamentul conform prescriptiei

5. cunoscut ca noncompliant-pacientul este eliminat din preocuparile medicului deoarece nuaccepta tratamentul

6.necunoscuta/ascunsa-pacientul sustine ca isi ia tratamentul, dar nu o face.

Pentru masurarea compliantei este foarte important timpul.

Aceste masuratoridepind de timpul de injumatatire al substantei.

Depinde daca timpul de injumatatire este scurt sau lung

 in sange- complianta de ordinal zilelor

 in urina – saptamani
 in par – luni

9.Efectele negative ale noncompliantei

Noncomplianţa este nerespectarea de către acesta, conştient sau inconştient, a recomandărilor terapeutice, sub aspect calitativ
sau cantitativ. Este evident că noncomplianţa compromite rezultatul terapeutic, ceea ce duce la agravarea bolii, suferinţă
inutilă, scăderea calităţii vieţii şi chiar deces. Mai mult, acestor consecinţe individuale li se adaugă altele, cum ar fi costurile
economice şi sociale ridicate, pericolul social şi chiar neîncrederea în profesiunea medicală. Vârstnicii nu sunt în mod
necesar mai puţin complianţi, dar devin aşa atunci când intervin cauze fortuite, cum ar fi neînţelegerea instrucţiunilor
terapeutice, hipomnezia, depresia sau alte boli psihice, dificultatea de a citi sau de a înţelege prospectul unui medicament sau
de a deschide ambalajele asigurate. Costul ridicat al medicamentelor se numără printre factorii cel mai des invocaţi de
vârstnicii noncomplianţi.

10.Comportamentul noncompliant active sau pasiv

Tipuri de comportament noncompliant:

1.prin subadministrare –totala sau partiala :pacientul nu ia intreaga doza recomandata

2.prin surplus,supradozarea-totala sau partiala

3.variabila-totala sau partiala

11.Ecuatia medic-pacient prin prisma actului de complianta

Coplianta este necesara cand intre medic si pacient exista un consens in ceea ce priveste prognosticul, evolutia bolii. Cand
exista incertitudine, complianta este redusa. Strategii de crestere a compliantei:

-psihoeducatie

-programarea clinica

-comunicarea cu pacientul

12.Problemele de rezonanta ale societatii

Stilul de viata contribuie semnificativ la jumatate din decese. Avand in vedere ca bolile cardiovasculare sunt cauza majora a
mortalitatii, accentul se pune pe factorii de risc si a medicinei comportamentale pentru modificarea lor.

13.Rolului medicului in reducerea factorului de risc

Devine din ce in ce mai evident ca medicul are posibilitatea de a juca un rol foarte importanta in domeniul preventiei bolii si
promovarea sanatatii, in mod special in reducerea factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare si mentinerea starii de
sanatate. Peste 75% din populatie contacteaza un doctor cel putin o data in decursul unui an iar in decurs de 5 ani mai mult
de 95% din populatie, ceea ce face ca medicii sa aiba oportunitatea de a preveni in cazul unui numar vast de indivizi la risc

3
pentru boli cardiovasculare sau alte boli.Pacientii considera ca medicii lor au mare putere de influenta in legatura cu
comportamentul lor de preventie. Educatia si consilierea furnizata de medic pacientului sau poate conduce la imbunatatirea
aderentei pacientului la regimul de tratament.

14.Bariere in implicarea medicului in reducerea factorilor de risc

Bariere legate de medic:

 bagaj insuficient de cunostinte

 abilitati reduse
 convingeri si credinte ale mediului

Bariere administrative-organizatorice:

 limitare autilizarii diferitelor sisteme

 remuneratia redusa sau absenta remuneratie pentru serviciile de preventie
 coordonarea redusa cu autoingrijirea si programele de tratament comportamental
 implicarea resusa sau absenta ce personalul programului de tratament

15.Modelul de educare interactive a pacientului

Niveluride educatie al pacientului:

1)Nivel cognitiv-evalueaza cunoasterea, informatiile.Explica fapte,clarifica si ofera informatii.

2)Nivel de atitudine-evalueaza atitudini,credinte, intentii,disponibilitatea pentru schimbare.

3)Nivel instrumental-evalueaza aptitudini intrumentale

4)Nivel comportamental-comportament de coping,consecinte, conditii

5)Nivel social-evalueaza asistenta sociala, resursele

16.Rolul stresului in boli

Stresul este un factor care contribuie la aparitia bolilor la oameni, in mod special la aparitia despresiei, a bolilor
cardiovasculare si a bolii SIDA. Stresul joaca un rol in declansarea sau inrautatirea depresiei si a bolilor cardiovasculare si in
accelerarea progresiei SIDA. Stresul creste riscul dezvoltarii unei boli, dar asta nu inseamna ca, doar din cauza faptului ca
esti expus la factori de stres, te vei imbolnavi. Cea mai solida dovada ca stresul contribuie la aparitia bolilor vine din
cercetarile despre depresie, ceea ce demonstreaza ca stresul este asociat cu debutul depresiei precum si cu revenirea bolii la
pacientii care s-au recuperat. Unele tipuri de stres sunt principalele vinovate in aparitia depresiei si anume factorii de stres
sociali, cum ar fi divortul si decesul unei persoane indragite.

Depresia este, de asemenea, des intalnita printre oamenii care au fost diagnosticati cu boli grave, sugerand ca boala fizica
insasi este un eveniment stresant care poate duce la depresie. Pe de alta parte, stresul cronic – cum ar fi stresul intalnit in
fiecare zi la serviciu – contribuie la aparitia bolilor cardiovasculare cum ar fi boli coronariene, o relatie evidentiata clar in
sutdiile medicale.

17.Cum pot invata mai bine clinicienii de la pacientii lor

18.Cum pot clinicienii sa determine cel mai bun efect de schimbare cu rol terapeutic prin educarea
pacientului
Acomodarea şi înţelegerea căilor pacientului şi medicului pentrua înţelege şi a trăi stările de criză sau de stres,pentru a
realiza sarcinile desvoltării,relaţiile semnificative, pentru o mai bunăcunoaştere,fenomene care apar în cursul îngrijirii
sănătăţii.

19.Internare voluntara versus internare nonvoluntara

4
Internarea într-o unitate de psihiatrie se face numai din considerente medicale, înţelegându-se prin acestea proceduri de
diagnostic şi de tratament. Orice pacient internat voluntar într-un serviciu de sănătate mintală are dreptul de a se externa la
cerere, în orice moment, cu excepţia cazului în care sunt întrunite condiţiile care justifică menţinerea internării împotriva
voinţei pacientului.

Procedura de internare nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate. O
persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte că
persoana suferă de o tulburare psihică şi consideră că:

a)din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;

b)în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă şi a cărei judecată este afectată, neinternarea ar putea antrena o
gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.

20.Confidentialitatea

Divulgarea ,fara consimtamantul pacientului a unor date de catre medic se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amenda. Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul,
datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia. Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai
in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres. In cazul in care informatiile
sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea consimtamantului
nu mai este obligatorie.

21.Consumul de substante-consideratii generale.Potentialitatea adictiva a diferitelor substante

Consumul de substante reprezintă o problemă de mare importanţă pentru noi toţi. El semnifică o speranţă sau o provocare
pentru tineri, o problemă serioasă pentru părinţi şi un semnal de alarmă pentru societate.Abuzul de substante se refera de fapt
la consumul exagerat si dependenta fizica sau/si psihica de anumite substante medicamentoase, alcool, sau narcotice si
stupefinate care au efecte daunatoare sanatatii fizice si psihice si care afecteaza individului, uneori iremediabil, si viata
sociala si afectiva. Alcoolul e substanta de abuz cea mai larg disponibila si cea mai acceptabila cultural.Problemele clinice
legate de abuz:dependenta, intoxicatie, sevraj alcoolic.Tulburarile asociate cu alcoolismul sunt:

1)Legate de efectele directe asupra alcoolismului:intoxicatie, sevraj, delirium, halucinoza

2)Legate de comportamentul care se asociaza cu alcoolul:abuz,dependenta

3)Legate ce efectele persistente:dementa,encefalopatia Wornicke,sindromul Korsakoff.

22.Interventii de stimulare a motivatiei.Cura de detoxifiere.Programe terapeutice de reducere a riscului

Este un stil de consiliere centrata pe pacient dezvoltata pentru a facilita schimbarea in comportamentele legate de starea de
sanatate. Principiul de baza al abordarii este negocierea in locul conflictului. Au ca scop ajustarea pacientilor in expoatarea si
rezolvarea ambivalentei legate de schimbarea comportamentului. Combina elemente de stil cu tehnici. Un principiu de baza
al acestei tehnici este intensificarea schimbarii printr-un proces bland de negociere in care pacientul si nu terapeutul afirma
beneficiile si costurile implicate. Conflictul este nefolositor si o relatie de colaborare este esentiala.

23.Agresivitate si violenta contemporana- (referat!)

24.Notiuni introductive in patologia bolii Alzheimer.

Sindromul demential se caracterizeaza printr-o deteriorare a memoriei si celorlalte functii cognitive datorita unei afectari a
SNC.Aceasta este suficient de severa pentru a compromite autonomia bolnavului in viata sa sociala sau profesionala.Boala
afecteaza functiile mentale superioare (gandirea sau vorbirea),dar poate aparea si confuzia, schimbarile de comportament si
dezorientarea in timp si spatiu.Boala nu este infectioasa sau contagioasa ci este o boala care cauzeaza o deteriorare a sanatatii
generale.Totusi cea mai comuna cauza a mortii este pneumonia in stadiile avansate si infectiile de focar ,deoarece odata cu
progresul bolii scade imunitatea organismului si are loc o scadere in greutate prin malnutritie care favorizeaza
susceptibilitatea la infectii.

Varsta reprezinta un factor de risc, boala putand aparea la persoanele cu varsta de 45 ani, dar un procentaj mai ridicat se
remarca la persoanele cu varsta de 60 ani.

5
25. Notiuni introductive de semiologie psihiatrica

Semiologia reprezinta studiul simptomelor si a tulburarilor psihice; stabileste conditiile, succesiunea, interdependenta si
dinamica tulburarilor mentale. Diferentiere semne - simptome: semnele sunt obiective si reprezinta ceea ce vedem la
pacienti; simptomele sunt subiective si reprezinta ceea ce declara pacientii ca simt.

In functie de intensitatea simptomelor, tulburarile psihice se clasifica in: tulburari nevrotice; tulburari psihotice; tulburari
datorate nedezvoltarii, demente.

Mai frecvente sunt primele doua tipuri; tulburarile datorate nedezvoltarii si dementele implica pierderea bagajului emotional.

Procesele psihice

- de cunoastere: senzatiile, perceptia, atentia, memoria, gandirea, limbajul, imaginatia;

- afective si trebuinte: stabilesc raportul subiectiv intre individ si realitatea obiectiva;

- vointa si activitatea: prin ele se realizeaza actiunile, in conformitate cu scopurile stabilite in mod constient

26.Halucinatii.Asistenta incetarii din viata.Doliu.Decizia sfarsitului vietii.Eutanasie.Suicid asistat.

Halucinatia este o perceptie falsa asupra unor lucruri,persoane,sunete care nu exista in realiate.Halucinatiile por fi
vizuale,auditive,tactile,gustative,acusticovestibulare.Halucinatiile reprezinta perceptii fara obiect de perceput pe baza
experimentelor psihotice interne care determina subiectul sa se comporte ca si cum ar avea o senzatie atunci cand conditiile
exterioare normale ale acestor senzatii sau perceptiinu se realizeaza.

Dreptul la moarte asistata nu poate fi inteleasa decat prin raportare la individul care solicita sprijin pentru despartirea sa
fizica, pentru aplicarea anumitor proceduri de eutanasiere.

Doliul este expresia durerii emoționale, manifestată prin tristețe, stare de abatere, neputința de a se mai bucura la
evenimentele din viață, retragere din societate, și respectarea unui comportament tradițional culturii din care face parte.

Un alt aspect al doliului este procesul de a învinge acest proces de boală, depresiune sufletească cauzat de pierderea ființei
iubite.

Acest proces a fost de unii împărțit în mai multe faze:

1. Faza de șoc
2. Faza controlată
3. Faza de regresie
4. Faza de adaptare (resemnare)

27.Interventia in criza.

Criza - o tulburare emoţională acută a individului determinată de anumite evenimente de viaţă, asociată cu lipsa abilităţilor
de a face faţă acesteia, cu pierderea controlului asupra situaţiei respective. Două categorii de evenimente de viaţă determină
o criză: experienţe universale de viaţă si cele dramatice de viaţă. Intervenţia în criză este acţiunea de întrerupere a unei serii
de evenimente care conduc la disfuncţionalităţi socio-comportamentale. Caracteristicile intervenţiei în criză: e o interventie
de scurtă durata si rapidă. Cele trei faze ale crizei ( Caplan ): stadiul de impact, stadiul de retrageresi stadiul de ajustare şi
adaptare. Roberts (1990) identifică şapte stadii ale intervenţiei în criză: stabilirea unei relaţii cu beneficiarul; evaluarea
crizei; identificarea problemelor majore si a evenimentelor care au declanșat criza precum şi a metodelor obişnuite dar
ineficiente de depăşire a situației crizei; analiza sentimentelor şi oferirea de suport emoțional; explorarea alternativelor
posibile; formularea unui plan de acţiune; asigurarea disponibilităţii de a lucra şi în alte situaţii de criză în viitor. Principii ale
intervenţiei în criză : intervenţia se realizează cât mai repede posibil, intervenţiile sunt limitate în timp, rolul practicianului
este unul activ, reducerea simptomelor reprezintă principalul scop, se acordă sprijin concret cat și psihosocial , se încurajează
experimentarea sentimentelor..

28.Evaluarea riscului si metode de tratament pentru violenta si suicide.