Draga mea Vicky,

Acum ca am vorbit la telefon nu prea am mare lucru sa-ti povestesc… Iti pun insa ilustrate
revelatoare si de aia o sa-ti scriu si cateva note. Cred ca ti-am spus ca am calatorit cu
trenul la Köln intr-o frumoasa zi de primavara – bine ca mi-am luat ochelarii de soare!!. M-
am suit conform obiceiului meu intr-un turn, numit Triangle, de 58 de etaje si am vazut
panorama marelui oras. Si am traversat Rinul peste un pod celebru, podul Hohenzollern,
numit asa pentru ca pe vremuri Kölnul ( Cologna) apartinea Imperiului Prusiei al carui
imparat Wilhelm era din casa Hohenzollern. Podul care duce de la turnul Triangle pana la
Catedrala are o banda feroviara si una pentru pietoni – balustrada pietonala este
ingreunata de milioane de lacate ale dragostei – perechile isi jura dragoste vesnica, agata
lacatele si arunca cheia in Rin!
Despre Trier si Luxemburg – sunt foarte incantata de actiunea asta, a fost ideea lui Gottfried
sa sarbatorim evenimentul (18 ani de la casatorie), si a mea unde anume sa calatorim.
Asa ca am plecat la Trier care se afla chiar la granita cu marele ducat de Luxemburg.
Mai Vicky ce revelatie am avut – stiam teoretic multe despre Trier, Moni a fost acolo cu
Frank si am avut poze si din internet – dar sa le vezi pe viu e mare lucru. In primul rand
basilica lui Constantin cel Mare.
Dupa cum ai recunoscut si tu, istoria lumii e cel mai frumos lucru care ni s-a intamplat,
noua, ca umaniste. Am facut 3 ore de acasa pana acolo, deci nu e chiar foarte departe
dar mie mi-a fost rau de tot in masina. Am avut un suite cu doua camere plus bucatarie
completa moderna si o baie de lux. In bucatarie n-am baut decat cafea si am luat micul
dejun ca in rest am vagabondat cate 9-10 ore pe zi… In aceeasi pensiune cu noi era si o
brutarie de unde ne-am luat ziare si chifle calde, m-am simtit ca si cand ar fi fost al doilea
concediu de miere… Seara eu m-am uitat la TV iar Gottfried a vazut filme pe laptop. Am
mancat in fiecare zi la restaurant si ne-a placut sa iesim in oras.
Am cautat pentru tine ilustrate revelatoare cu Trierul – orasul roman Augusta Treverorum,
In franceza Trieve. Sper sa-ti placa. Ridicat pe riul Mosela, Trierul a fost a doua
resedinta a imparatilor romani, era numit Secunda Roma si aici s-a incoronat Constantin
cel Mare. Ungerea lui ca imparat a avut loc prin anii 320 in Basilica lui Constantin, o
cladire ramasa pentru noi necunoscuta pe dinauntru ca se repara orga…
Augusta Elena, mama imparatului s-a crestinat si l-a convins si pe Constantin sa se
crestineze dupa care el a mutat capitala Imperiului roman la Constantinopole. Din
pacate cand am fost in Istanbul (de vreo 2 ori prin 1991-92) nu am gasit urme ale
romanilor - musulmanii au distrus multe si noi n-am avut un ghid sa ne spuna ce si cum.
Am vazut atunci doar Hagia Sofia, Moscheea Albastra, Bazarul cu 4000 de pravalii si de
departe am vazut si muzeul Topkapi, nu am intrat. Ai auzit ca la 100 de ani de la
declararea hagiei Sofia ca muzeu, un anume presedinte vrea sa o transforme din nou in
Moschee??? Si inca ceva, am aflat abia acum ca in timpul lui Constantin cel mare a avut
loc consiliul acela de la Nicea cand s-au despartit bisericile.
In pivnitele (Crypta) Catedralei Sfantul Petru din Trier am gasit pe langa diverse pietre
funerare ale episcopilor si un relicvariu cu craniul Elenei care este la mare cinste aici, cred
ca ti-am spus la telefon despre calatoria ei extraordinara pe cand avea 80 de ani!!!, la
Jerusalim unde a dezgropat cu ajutorul regelui local crucea crucificarii, doua cuie ca si
camasa lui Iisus, aflate in muzeul catedralei. Augusta Elena nu a luat toata crucea (The
true Cross) ci doar o parte, o jumatate a ramas in Jerusalim, o bucata se afla in Istanbul
integrata in coloana lui Constantin. Daca obiectele sunt originale, nu mai are nici o
importanta, dar acum 1700 de ani era foarte important. Catedrala ornamentata pe interior
cu uriase tablouri din mozaic, s-a ridicat pe ruinele altei mici biserici, am vazut o tabla cu
numele episcopilor care au servit aici inca din anii 250. Intre timp s-au mai ridicat ori
completat mici capele si alte nave si chiar o biserica – Liebfrauenkirche care s-ar traduce
cu Church of Our Lady - lipita de Dom.
Am mai vizitat inca o biserica impunatoare, Sf. Gangolf, aflata in piata centrala medievala
a orasului dar Gottfried a zis ca s-a cam saturat… In interior am gasit o arhitectura din aia
apasatoare gotica si multa marmura de toate culorile. Mai stii cum zicea Stefan cel Mare,
dupa fiecare razboi trebuia sa ridice un lacas de cult ca sa-l ierte Dumnezeu pentru
varsarea de sange… Asta au facut si oamenii astia aprigi de pe aici…
Mai Vicky, perla Trierului este Porta Nigra, o poarta de intrare in vechea colonie
romana, inconjurata de un mare zid vizibil inca in anumite locuri. Poarta e construita
din blocuri din bazalt si gresie. Ca mai e in picioare dupa 2000 de ani este intr-adevar un
lucru de lauda, celelalte trei porti ale cetatii Augusta Treverorum au fost spulberate de-a
lungul timpului. Dar mai exista si podul de piatra cu 9 piloni de peste Mosela – pe care l-
am traversat si fotografiat din mai multe perspective. Pilonii sunt inca originali, doar pe ici pe
colo au necesitat restaurari dar partea superioara a podului este modern consolidata
pentru circulatia vehiculelor. Nu departe de Pod sunt baile termale Barbara, numite asa
dupa o sfanta crestina. Si am vazut si ruinele foarte bine pastrate ale Bailor termale ale
Cezarului impreuna cu doua autocare cu elevi francezi…
Ce sa-ti zic Vicky, in fiecare zi ne faceam un plan de lupta cu ajutorul planului orasului
obtinut de la biroul de informatii pentru turisti. Nu departe de informatii, se afla si statuia
chinezeasca a lui Karl Marx langa care se pozeaza toata lumea…El s-a nascut si a trait
aici o lunga perioada. Centrul istoric e plin de cladiri rococo si baroc, o frumusete de
case de piatra cu mai multe etaje ridicate incepand cu evul mediu pana tarziu spre 1800.
Elementele arhitectonice au imprumutat fara jena din ornamentele de piatra ale Catedralei
Sf. Petru, este cazul Casei celor trei Crai de la Rasarit: Dreikönigenshaus ridicata in…
1230!!! Numele casei se datoreaza unei picturi cu Boboteaza ( in germana, Epiphanie)
care se afla odinioara in aceasta casa.
Chiar in spatele Basilicii lui Constantin cel Mare se afla Palatul Printului Elector de Trier –
o minunatie care se poate compara cu palatele franceze de pe Loire. Alei ornamentate cu
statui inspirate din mitologia greaca, strabat parcurile palatului, doua lacuri frumoase cu
nuferi si pasari de balta iti incanta ochiul si mici palcuri de copaci – infloriti roz galben alb
- te invita sa te asezi pe o banca. Palatul se constituie din mai multe aripi – acum aici se
organizeaza nunti, casatorii, exista un hotel si sali de restaurant dar n-am intrat, ne dureau
picioarele de atata colindat….Mi-au placut sfincsii albi care strajuiau scara pana la Palat
si statuia Atenei cu scutul pe care se afla capul Medusei.
Am vazut in Trier ceva ce n-am vazut pana acum in alte orase germane, o scoala de
muzica ( pian, saxofon, ghitara) pentru persoane stangace. Gottfried e stangaci si
imediat a ris amuzat, e greu sa ivneti ghitara dupa metoda cu mana dreapta cand esti
stangaci – Paul Mc Carthy, Jimmy Hendrix, Kurt Cobain ( la Nirvana) si cati altii au fost
stangaci.
Trierul e oras de granita – dar granitele nu mai exista in uniunea Europeana. Totusi in
Trier se afla o parte a Parlamentului European si alte cladiri si institutii europene, de
aceea rachete militare de tip Phantom patrulau de cel putin 2 ori pe zi deasupra orasului
– ne-am simtit in siguranta…
La Luxemburg am plecat cu trenul – masina a ramas la pensiune pentru ca e foarte greu
de gasit un loc de parcare in orase mari ori necunoscute. Oferta speciala a Cailor Ferate
Germane era de 9,50 euro dus intors si era valabila si pe autobuze ori tramvaie in
Luxemburg. Am ajuns in capitala principatului in numai 40 de minute printr-un peisaj cu
tunele, terase viticole si multe poduri peste Mosela. Riul insoteste catva timp granita
germano-luxemburgheza pe Route du Vin, apoi serpuieste spre sud spre granita franceza.
Luxemburg City ne-a intampinat cu pomi infloriti, magnoliile sunt la mare cinste in
aceasta zona. In aer plutea parfumul ciresilor si al magnoliilor - minunat. Am luat
autobuzul spre Cazematele Bouc - i-am luat piuitul lui Gottfried cu peisajul rocilor uriase.
Intre formatiuni de stanci de felul Cheilor Bicazului, curgea un riu mititel, Alzette. Jos in
prapastia numita Grund, pe unde geografia lasase un pic de loc, luxemburghezii au
ridicat doua manastiri frumoase. Inafara de caile de acces obisnuite – scari, strazi in panta
– mai exista pentru calugarii de la manastire si Liftul Popilor, necesar ca ei sa coboare si
sa urce in Oras. Pentru ca Grundul este nivelul cel mai jos al capitalei.
Urmeaza nivelul orasului istoric, cu Bastionul Trei Turnuri si palate, cu case vechi si
biserici frumoase, am vizitat si noi una, biserica Trinitatii pe care a onorat-o si Racine de
care ti-am vorbit la telefon. Cu aceasta ocazie mi-am amintit de zicatoarea aia Corneille sur
Racine de La Bruyere Boileau de La Fontaine… Racine fusese trimis aici de Ludovic al
14-lea sa controleze bastionul cu trei turnuri.
Apoi orasul ori treapta romantica - Notre Dame de Luxemburg se afla vis a vis de Piata
Constitutiei - o piata cu o statuie si un monument ridicat de Marea Ducesa Charlotte
de Luxemburg in memoria tuturor soldatilor care au cazut in al doilea razboi mondial. Am
mai intalnit statui ale ducesei intr-o frumusete de parc cu copaci seculari si fantani
arteziene si multe rondouri cu panselute, lalele si zambile inflorite.
Dar sa ma intorc la catedrala Notre Dame, anul acesta am observat si alte detalii fatza de
acum doi ani si anume basoreliefuri frumoase din piatra pe fatzada sudica a catedralei:
Eu sunt Alfa si Omega, Dumnezeu l-a creat pe Adam, Dumnezeu a scos o pe Eva din
coasta lui Adam ( unde Adam doarme ca si cand ar fi anesteziat) si Izgonirea din Paradis
dupa ce oamenii au gustat din Marul Cunoasterii. In interiorul catedralei am observat florile
de piatra de pe coloane – nici una nu seamana cu cealalta, mesterii pietrari au realizat
ceva de exceptie. Tapiserii grele – gobelinuri - foarte vechi impodobeau peretii catedralei –
vezi pe fotografie. Catedrala nu e foarte veche – e construita pe la 1600 in stil gotic dar are
multe elemente renascentiste. Unul din clopotele Catedralei poarta numele de Yolanda!!!
Cred ca ti-am scris data trecuta ca principatul Luxemburg poseda 450 banci, majoritatea
celor din capitala impreuna cu institutiile europene si alte cladiri oficiale importante, se afla
pe ultima treapta ori pe treapta cea mai de sus a orasului. De acolo au o panorama
asupra intregului oras si a populatiei alcatuite din pakistanezi, africani, chinezi si japonezi
si foarte foarte putini luxemburghezi care traiesc in minoritate de cand s-a infiintat Uniunea
Europeana.
Limba oficiala este franceza dar toti luxemburghezii vorbesc germana, ca si un dialect al
lor luxemburghez. Ne-au placut mult parcurile, strazile ingrijite – toate casele aveau la
intrare o scobitura in care pe o bara de fier forjat puteai sa-ti cureti picioarele, element
ramas de pe vremea cand orasul nu era pietruit…
Fatzada principala a Catedralei se deschide in piata istorica, unde este primaria, fosta
locuinta a ducilor de Luxemburg ca si un palat foarte frumos – la care trebuie sa urci scari
fir ar sa fie…. In centrul orasului se mai afla podul Adolphe, care poarta numele unui alt
mare duce luxemburghez – se pare ca ducii s-au ocupat in mod deosebit de bunastarea
poporului lor si asta ar fi secretul ramanerii principatului ca stat independent desi a fost rivnit
si de Germania si de Franta. In Luxemburg democratia e la ea acasa. Si toleranta.
Ziua nuntii am sarbatorit-o la restaurant cu o masa imbelsugata si un vin italian, lui Gottfried
ii place viata de calitate. Am observat si eu ca de cand sunt cu el viata nu e un chin fara
sfarsit ci si ceva de care ma bucur in liniste si pace. Am facut impreuna un bilant – ne-am
inteles perfect de la inceput si ne merge bine, suntem multumiti. Si saptamana asta a fost
ca un mic concediu pentru noi, o recompensa pentru anii de casatorie dar si pentru cate
emotii am avut de la inceputul anului.
Acum urmeaza emotiile de Paste cu cadouri, cuiburi puse de iepurasi cu oua de
ciocolata si alte mici atentii pentru Veronica si Sebastian, ca Adisor o sa faca 10 ani si nu
mai crede in vrajeli. Dar are si el un cadou de la mine si bani. Fetele vin in doua transe ca
n-avem loc toti - Gottfried inca mai cauta o masa foarte mare sa incapem toti in sufragerie
si ma tot indeamna sa mai scoatem din mobile sa facem loc ….Suntem in total 12
persoane daca o numaram si pe Sabine, verisoara lui Gottfried. Hanni si Moni vin in
Duminica de Pasti si Juli o sa vina in lunea de Pasti – roaga-te pentru mine sa nimeresc
cozonacul. Poate fac si o coliva pentru mama lui Frank dar de obicei ii pomenim pe toti
mortii nostri. Sabine nu vine de Pasti dar ne vedem cu ea de Florii, ne-a invitat la restaurant
cu ocazia implinirii a 10 ani de la moartea mamei ei, noi eram in Egipt.
Urmeaza apoi ziua de nastere a Veronikai, anul acesta implineste 5 anisori, sa o mananc
eu de dulce si de scumpa - ce crezi Vicky, Hanni a cumparat un pian!! Si Veronica a
inceput deja lectiile, vine o profesoara acasa. Pianul este din ala digital.
Altfel – de Nil ti-am zis, inca isi face griji referitor la nunta Christinei desi a inteles de mult
ca n-are voie sa-si bage nasul. Initial au vrut sa faca nunta la restaurant dar pe urma s-au
gandit sa inchirieze o sala si sa angajeze o firma de catering – socoteala s-a dovedid a fi
gresita, cheltuielile vor depasi 10.000 dolari canadieni si Nil simte ca-l ia cu lesin mai ales
ca fiica lui alearga si face tot in timp ce ginerele proaspat doctorand, este pe la conferinte
si mereu in deplasari… Mi-a mai povestit de situatia politica in Costa Rica si a recunoscut
ca nu se poate vorbi de o cultura contemporana ci doar de vechii azteci.
Dupa calatoria Alaska se gandeste sa se mai duca odata in Columbia unde a mai fost,
imi amintesc ca mi-a trimis si poze – dar a stationat doar pe o insula si acum ar vrea sa
faca un circuit. Asa le plac lor circuitele cu toate riscurile (asteptari, cheltuieli in plus,
anulare de rezervari, inchirieri de masini si angajarea unor ghizi particulari) dar daca tot are
bani din chiriile incasate pe casele alea ale lui, de ce sa nu-i faca praf… In Alaska o sa
plece cu trenul, se va opri undeva de unde ii preia un autocar cu care vor face circuit pe
la orasele in care in trecut se aflau mine de aur apoi se vor imbarca pe un vas de
croaziera si se vor invarti printre insulele americane. A zis cu regret ca stie precis ca o sa
se ingrase pe vapor – pai daca raman numai pe vapor trei saptamani, e explicabil.
Ce sa-ti mai spun, Nico m-a salutat pe Facebook – tot mai des isi face prezenta. Din aceasta
cauza te rog a mia oara sa te inregistrezi pe facebook – sa putem intra in contact pe
Messenger. Iti promit solemn ca nu iti scriu cearceafuri, pai daca iti scriu mai des cate putin
nu mai am de ce sa-ti scriu epistole lungi. Si mai vezi si poze si poate te mai vad si eu live
asa cum ma vad cu Nil si cu prietena din USA si cu alte cunostinte.
La multi ani fericiti, un Paste frumos si linistit, iti urez din inima
Iolanda, 7 aprilie 2019