Emoțiile și inteligența emoțională

Întocmit:

Doja Anca Loredana

CSAP, anul I
 1. Definirea problemei
Emoțiile determină calitatea vieții noastre. Ele apar în fiecare. Emoțiile ne sunt cunoscute
încă din primele momente ale vieții noastre în afara pântecului. Clasicul țipăt aș bebelușului
atunci când respiră pentru prima dată poate fi interpretat ca o primă încercare de exprimare a
emoțiilor. Deși avem adesea intenția să le interpretăm mintal, emoțiile noastre sunt, în mod
integral, experiențe ale corpului. Fiecare emoție este exprimată diferit, prin diferite
mecanisme ale corpului. Noi simțim fiecare emoție în moduri diferite, în interiorul corpului
nostru. Legătura emoții-corp este o provocare des întâlnită în procesul de dezvoltare personală
și ancorare, în experiența personală, a nivelului optim de inteligență emoțională.
Când psihologii au început să scrie şi să se gândească la conceptul de inteligenţă, aceştia
s-au concentrat pe aspecte cognitive, ca şi memoria sau soluţionarea unor probleme. În acelaşi
timp, au apărut şi alţi cercetători care au început să se concentreze pe aspectele non-cognitive.
Ca de exemplu, David Wechsler defineşte inteligenţa: „capacitatea globală a individului de a
acţiona în vederea atingerii unui anumit scop, de a gândi raţional şi de a se adapta eficient
mediului în care trăieşte” (Wechsler, 1958).
Mai târziu, în 1990, a fost publicată lucrarea a doi profesori americani, John Mayer şi
Peter Salovey, sub forma a două articole într-o publicaţie academică. Mayer şi Salovey,
încercau să dezvolte o metodă ştiinţifică de măsurare a diferenţelor dintre oameni în ceea ce
priveşte abilităţile în domeniul emoţiilor. Ei au descoperit că unii oameni sunt mai pricepuţi în
identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur şi în rezolvarea problemelor
cu conotaţii emoţionale.
În schimb, persoana al cărui nume este cel mai des asociat cu termenul de “inteligenţă
emoţională” este un scriitor din New York, pe nume Daniel Goleman. Îmbinând propriile
analize şi cercetări cu rezultatele obţinute până atunci în domeniu, Goleman arăta în prima
carte că, în esenţă, avem două creiere, respectiv două minţi: cea raţională şi cea emoţională.
Inteligenţa emoţională - ale cărei componente sunt: autocunoaşterea, auto-reglarea, auto-
motivarea, empatia şi abilitatea de a stabili relaţii cu ceilalţi – determină modul în care ne
descurcăm cu propriile emoţii şi cu ale celorlalţi. Indivizii inteligenți din punct de vedere
emoțional sunt capabili să recunoască ceea ce simt și să genereze intenționat alte stări de spirit
pentru a-și atinge scopurile.
Cu toate că are o puternică determinare genetică, inteligența emoțională se dezvoltă în
copilăria mică, odată ce copilul și-a dezvoltat limbajul și poate să comunice cu cei din jur. În
primul rând, dragostea și grija oferită de cei din jur ajută la construirea corectă a circuitelor
neuronale implicate în dezvoltarea acestor abilități. Părinții îi pot ajuta pe cei mici să-și
dezvolte inteligența emoțională prin comportamente care facilitează empatia, abilitățile de a
purta o conversație și controlul emoțiilor. Copiii pot învăța astfel să comunice mai bine cu
ceilalți, să își asume și să depășească eșecurile, să devină mai adaptabili și încrezători în
propriile forțe și să depășească momentele dificile. În al doilea rând, copiii își dezvoltă
abilitățile emoționale, prin joaca liberă cu alți copii, neîngrădită de reguli și cerințe specifice
din partea unui adult.

2. Descrierea problemei
Inteligența și sănătatea emoțională sunt abilități esențiale pentru succesul în viață al
noilor generații. Inteligența emoțională funcționează ca un adjuvant în obținerea succesului, în
general și a succesului școlar, în particular. Performanțele mărite, rezultatele îmbunătățite sunt
determinate de complementaritatea acțională a mai multor factori, între care un loc esențial îl
ocupă inteligența generală, nuanțată de inteligența emoțională.

“Succesul la învăţătură este dependent nu numai de nivelul dezvoltării intelectuale, ci într-

o însemnată măsură şi de natura trăsăturilor de personalitate ale elevilor, ceea ce impune
necesitatea cunoaşterii şi influenţării pozitive a acestor trăsături”. (A.Chircev)

Într-un studiu realizat pe un eșantion de 20 de școlari din ciclul primar am urmărit

realizarea unei analize a gradului de dezvoltare a inteligenței emoționale la copii de 6-10 ani
și proiectarea unor activități cu ajutorul cărora se pot dezvolta și susține acest tip de abilități.
În urma cuantificării rezultatelor obținute cu ajutorul grilei de observație, am constatat
că o mare parte din copii prezintă o serie de dificultăți din punct de vedere al exprimării
emoționale și autocontrolului. Conform discuțiilor cu școlarii, dar și cu cadrele didactice de la
clasă, am constatat că la o mare parte dintre copii există semne de lipsă a disponibilității
părinților. Vorbim aici despre cazuri precum părinte decedat, părinți divorțați și părinți plecați
la muncă în străinătate.
Părinții, și în general familia, reprezentând „sâmburele” societății noastre, are sarcina
de a asigura dezvoltarea morală și fizică a copilului. De părinți nu depinde doar maturizarea
psihică a copilului, ci și felul în care îl educă pe copil, cum îi dirijează viața afectivă și cum va
evolua copilul pe viitor. Din păcate, în unele cazuri, apare neprevăzutul, astfel încât unul
dintre părinții sau ambii dispar sau sunt nevoiți să se îndepărteze de copil. Impactul pe care îl
au aceste evenimente diferă de la copil la copil, în funcție de resursele umane care rămân
disponibile și resursele emoționale pe care le deține copilul. Analizând din perspectiva
comportamentului școlar, unul dintre cele mai frecvente efecte este reprezentat de
performanțele școlare scăzute. Aproape în fiecare dintre cazuri există o preocupare scăzută
față de activitatea școlară, fapt care alimentează instabilitatea emoțională pe care deja o au
prin faptul că se depreciază și le scade și mai mult motivația și încrederea în sine.
Ceea ce îngrijorează cu adevărat este dezastrul care se află în spatele eșecului școlar,
de cele mai multe ori asumat (atât de către copil, cât și de către persoanele din jur ) și
consecințele pe termen lung ale nesoluționării problemelor emoționale ale copiilor. Emoțiile
pe care ei le resimt, deși nu le recunosc, sunt de mult ori mai mari și mai puternice decât ei.
Furia este una dintre cele mai frecvente. Dar aceasta este doar reacția de suprafață care
maschează adevăratele trăiri ale copilului care îl copleșesc și este singurul mod în care
reușește să le exprime. Cu această atitudine își strigă neputința și teama care fierbe în ei.
Acest tip de manifestare se îndreaptă către persoanele din imediata apropiere, dar sunt
adresate persoanei care lipsește. Avem exemplul unui băiețel al cărui mamă este decedată,
tatăl este bolnav, iar singurul frate care ar putea să îi ajute este plecat și dezinteresat. El se
manifestă deseori agresiv față de alți copii, incercând, de fapt, să se revolte impotriva fratelui
pe care susține că îl urăște. Copilul este maturizat prematur, are preocupări care depășesc cu
mult nivelul lui de vârstă și impactul este cu atât mai mare cu cât lipsește pilonul principal din
viața unui copil, mama. Bineînțeles, pe lângă manifestările agresive, întâlnim la copil și
tristețe și apatie în cele mai multe dintre situații, pe undeva lăsând impresia unui adult asumat.
Divorțul, fenomen actual frecvent, afectează întotdeauna dezvoltarea psihologică a
unui copil. Apar sentimente de insecuritate sau de abandon, spaimă și uneori culpabilitate.
Sunt posibile semne de tristețe, izolare, insomnie și coșmaruri. Toate aceste sentimente sunt
greu de gestionat de către un copil și atunci apare agresivitatea sau din contră limitarea
activităților sociale. Ei manifestă furie față de părintele rămas și datorită faptului că acesta
este mai disponibil, pe când celălalt părinte devine favorizat deoarece timpul petrecut cu el
este limitat, caz în care nu dorește să îl supere de teama de a nu-l mai vedea. Astfel, toate
emoțiile acumulate se revarsă asupra părintelui disponibil. Apar deseori amenințări că va
pleca la celălalt părinte sau retragerea sentimentelor de afecțiune(”nu te mai iubesc”, ”te
urăsc”, ”ești cea mai rea mamă”) având ca substrat doar o nevoie acută de afecțiune și de
confirmare a importanței pe care o are și din cauza faptului că părintele plecat nu oferă
deseori aceste confirmări și are o atitudine distantă față de nevoile sale. Alt efect al acestui
eveniment este incapacitatea de relaționare socială, dar și limitarea comunicării în general. Nu
simte nevoia de a fi observat. Nu are păreri, totul este bine așa cum este, fapt care se datorează
ignorării sentimentelor și părerilor copilului de către părinți. El este considerat personaj
secundar care trebuie să se conformeze realității și contextului fără a avea posibilitatea de a-și
expima părerea.
În cazul copiilor cu părinți plecați în străinătate întâlnim refuzul de a accepta
autoritatea persoanelor în grija cărora sunt rămași și refuzul îndeplinirii unor sarcini ca și
formă de protest. De asemenea, pot aparea dificultăți ulterior în menținerea unor relații sociale
pozitive din cauza întreruperii echilibrului emoțional asigurat de un mediu familial stabil și
adoptarea unui comportament excesiv autoritar față de cei din jur. Nu este de neglijjat nici
indisponibilitatea afectivă a părinților prezenți, dar care nu oferă suficient timp și importanță
sentimentelor și nevoilor emoșionale ale copiilor.
Toate aspectele prezentate au la bază aceeași problemă și anume lipsa disponibilității
afective și în unele cazuri fizică a părinților. Aceasta trezesc sentimente precum teama de
abandon și nesiguranța, care iau diferite forme în context social și ajung să afecteze
dezvoltarea ulterioară a copiilor și capacitatea de a progresa într-un mod pozitiv. Pentru a veni
în sprijinul copiilor care întâmpină astfel de situații este nevoie să se utilizeze strategii care
pot completa și corecta ceea ce a fost destabilizat, prin activități de conștientizare a emoțiilor
și ghidarea acestora într-o direcție pozitivă.

3. Analiza funcțională a comportamentului

 Analiza funcțională ne permite să stabilim cauzele apariției anumitor tipuri de
comportamente și ca urmare să stabilim măsurile cele mai potrivite pentru ameliorarea
situației.
3.1 Modelul ABC comportamental
Antecedente A Comportament B
•părinte decedat, tata •copilul se simte
bolnav și fratele care neputincios și neajutorat,
refuză să ajute preluând responsabilități
ale adulților, își urăște
fratele, este vulnerabil și
mereu defensiv,capacitate
de concentrare scăzută
•părinți plecați în •neacceptarea autorității
străinătate și copiii bunicilor și prin urmare
rămași în grija bunicilor nici a școlii,
comportament recalcitrant,
lipsă de atenție și
concentrare, atitudine
defensivă,aderare la
grupuri de prieteni nocive
•părinți divorțati, mama •atitudine pasivă,
plecată cu fratele și fata comunicare deficitară, se
rămasă cu tatăl, bunicii și izolează pe cât posibil de
actuala concubină colegi, are rețineri în a-și
exprima părerea a cere
informații sau a face
solicitări personale;
comportament asumat,
complet lipsită de
motivație
•părinți divorțati, copilul •reacții agresive atunci
rămas cu mama și 2 zile când nu i se face pe plac,
pe săptămână la tata amenințări, dificultăți în
gestionarea emoțiilor
atunci când simte ca este
dezavantajat sau în
inferioritate față de alt
copil; vulnerabil, atitudine
defensivă,
•părinți prezenți fizic, •nevoie permanentă de a
dar indisponibili afectiv ieși în evidență în fața
celorlalți, de a atrage
atenția care îi lipsește
Consecințe C
•relații sociale deficitare;
performanțe școlare
scăzute
•pedepse frecvente,
rezultate școlare slabe,
•performanțe școlare
scăzute, nu reușește să
ducă sarcini la bun
sfârșit, excluderea din
jocurile colegilor, lipsa
autonomiei firești pentru
vârsta pe care o are
• este deseori pedepsit și
certat; nu reușește să
socializeze
corespunzător, nu
reușește să își exprime
calm nevoile și dorințele,
nu reușește să ducă
sarcini la bun sfârșit dacă
întâmpină dificultăți
• este respins de către
colegi din cauza atitudinii
ostile și a reacțiilor
exagerate; nu reușește să
 acasă, comportament ostil ducă sarcinile la bun
față de colegii mai sfârșit în timp util și asta
vulnerabili, dificultăți de îi afectează rezultatele
concentrare ,sensibilitate
exagerată la critică sau
măsuri de corecție,
vulnerabilitate emoțională;
incapacitate de a se
exterioriza sau dacă se
exteriorizează o face în
mod brutal

3.2 Factorii de formare și dezvoltare

Analizând situațiile și discutând cu elevii, am identificat câteva posibile cauze de
formare și dezvoltare a comportamentelor atipice

●lipsa prezenței unui părinte sau a ambilor părinți din viața copiilor,pentru care, de cele mai
multe ori aceștia nu sunt pregătiși de către părinți
●dificultatea persoanelor în grija cărora sunt rămași copiii de a gestiona situația din punct de
vedere emoțional
●lipsa unor reguli clare și a unei rutine sănătoase
●dorința părinților sau a persoanelor cu care sunt rămași de a compensa suferința prin
reducerea autorității
●diferența stilurilor de educație, în cazul copiilor cu părinți divorțați-creează confuzie și
alimentează dezechilibrul
●preocuparea excesivă a părinților pentru confortul strict material al copiilor, inclusiv
educativ, fără însă a ține cont de nevoile emoționale ale acestora

3.3 Factori de menținere

Am constatat că o bună parte din consecințele identificate se transformă în factori de
menținere a comportamentelor și chiar de accentuare a lor.
●pedepsele
●performanțele școlare scăzute
●excluderea din grupurile de joacă
Toate acestea au un efect de bumerang și deși sunt considerate de către unii soluții nu fac
decât să aprofundeze stările de nesiguranță, neputință și teamă pe care le simt cu adevărat
acești copii.

4. Descrierea programului
În scopul remedierii comportamentelor copiilor și susținerii acestora în adoptarea unei
atitudini pozitive în momentul trăirii unor emoții negative, am gândit următorul program de
intervenție.

4.1 SCOPURILE programului :

 ●Dezvoltarea unor abilităţi sanogene de relationare interpersonală
●Identificarea unor modalitaţi de comunicare asertiva
●Facilitarea unor strategii de abordare a conflictelor

4.2OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

1. Recunoașterea si exprimarea emoțiilor.

2. Înțelegerea emoțiilor ( înțeleg că evenimentele sunt cele care cauzează emoțiile)
3. Autoreglarea emoțională.
4. Rezolvarea problemelor sociale
- Identificarea de alternative de interpretare a unor situații
- Flexibilizarea convingerilor despre situațiile sociale
5. Interacțiunea socială
- Interacțiune socială
- Conflict
- Asertivitate
- Cooperare
6. Controlul furiei
- Identificarea emoției de furie
- Abilități de gestionare a furiei
7. Recunoașterea și gestionarea comportamentelor agresive

OBIECTIVE SPECIFICE:

- Să recunoască emoțiile și să le asocieze diferitelor contexte.

- Să recunoască emoțiile pe baza componentei non- verbale – expresia facială și

postură.

- Să identifice cauza emoțiilor.

- Să numească consecințele emoțiilor într-o situație.

- Să invețe modalități eficiente de a face față emoțiilor .

- Să identifice cât mai multe modalități de interpretare a unui comportament sau a unei
situații.

- Să exerseze modalități pro-sociale de rezolvare a conflictelor.

- Să inițieze și să mențină o interacțiune cu un alt copil.

- Să împărtășească experiențe cu ceilalți colegi.

- Să identifice reacțiile corespunzătoare emoției de furie.

- Să-și automonitorizeze emoțiile de furie.

- Să exerseze abilități adecvate de gestionare a furiei.

4.3 GRUPUL ȚINTĂ: elevi din clase ale nivelului primar
4.4 DURATA: 7 ședințe

4.5
Activitatea Tipul activității Titlul activității
Activitatea 1 Recunoșterea și exprimarea emoțiilor ROATA EMOȚIILOR
Activitatea 2 Înțelegerea emoțiilor MODUL IN CARE MĂ SIMT
Activitatea 3 Poveste terapeutică Veverița Mașa, Dașa și Sașa
Activitatea 4 Joc „ÎMPREUNĂ”
Activitatea 5 Autoreglare emoțională DE CE MĂ SIMT AŞA?
Activitatea 6 Joc de rol GESTIONAREA FURIEI
Activitatea 7 Tehnici de relaxare CUM SĂ FACEM FAŢĂ
SITUAŢIILOR NEGATIVE
PRIN RELAXARE

5. Prezentarea detaliată a programului

Activitatea 1. Recunoșterea și exprimarea emoțiilor- Jocul ROATA EMOȚIILOR

Scop: Dezvoltarea abilității de recunoaștere și exprimare a emoțiilor.

Obiective : - să recunoască emoțiile și să le asocieze diferitelor contexte.

- Să recunoască emoțiile pe baza componentei nonverbale- expresia facială și

postura.

Materiale: - un cerc din carton pe care sunt trecute o mare diversitate de emoții.

Procedura:

- Se prezintă elevilor activitatea, rugându-i să ridice mâna dacă s-au simțit vreodată
fericiți, dezamăgiți, îngrijorați, triști, etc. Se explică elevilor că aceste emoții sunt normale și
că toți oamenii le trăiesc.

- Se arată elevilor roata emoțiilor, explicându-le modul în care o vom utiliza în joc. Un
elev va veni și va învârti roata. Acul atașat se va opri la o emoție care este scrisă pe roată.
Elevul respectiv va încerca să exemplifice cu un moment din viața lui în care s-a simțit în
acest fel și ce a însemnat acel moment pentru el.

Întrebări referitoare la conținut.

- Unele exemple date de colegii voștri sunt asemănătoare cu cele trăite de voi?

Întrebări de personalizare.

- Care din emoții vi se par mai plăcute?

- Care din emoții vi se par mai neplăcute?
- Ce ați învățat despre emoțiile voastre și ale celorlalți?

*Activitate suplimentară : JOCUL VOCABULARUL EMOȚIILOR-

Se utilizează un set de cărți de joc care au notate pe una din părți denumirea unei
emoții. Fiecare elev trage o carte și încearcă șă exprime emoția notată printr-un
comportament. Ceilalți elevi trebuie să identifice emoția prin comportamentul exprimat de
elev. Se notează pe tablă emoțiile care au fost exprimate cât și modalitatea lor de exprimare.se
analizează la nivelul grupului urmărindu-se dacă:

- Aceeași emoție a fost exprimată diferit de elevi diferiți

- Au existat elevi care au exprimat la fel aceeași emoție.

Activitatea 2. Înțelegerea emoțiilor- MODUL IN CARE MĂ SIMT

Scop : Dezvoltarea abilității de înțelegere a emoțiilor.

Obiective: - Să identifice cauza emoțiilor

- Să numească consecințele emoțiilor într-o situație.

◙Fișă de lucru

Modul în care mă simt

Nume......................................................................... ......... Data...........................................

Instrucțiuni

Citește fiecare scenariu. Pentru fiecare incearcă să identifici ce crezi tu despre această
situație. De exemplu dacă tu crezi că colegii mai mari nu ar trebui să-ți spună ce să faci s-ar
putea să fii nervos în legătură cu această situație, iar dacă ai alte preocupări și nu te
interesează în mod special să participi la discuțiile celorlalți colegi de clasă s-ar putea să te
simți indiferent- nu ar fi mare lucru. După ce ai identificat gândurile, noteză în spațiul liber,
modul în care te-ai simțit.

1. Te joci cu mingea în curtea școlii. Unul dintre elevii mai mari vine către tine și îți spune
că nu ai voie să te joci.

Te gândești..................................................................................................................
 Te simți.........................................................................................................................

2. Ești în pauza mare. Vrei să joci fotbal, dar sunt prea mulți copii afară care se joacă.

Te gândești.................................................................................................................

Te simți.........................................................................................................................

3. Două dintre prietenele/ prietenii tăi stau împreună într-un colț al clasei. Ei/ele se uită la
tine și încep să chicotească și să șușotească.

Te gândești..................................................................................................................

Te simți.........................................................................................................................

4. Aseară te-ai tuns. Îți place foarte mult. Colegii de clasă te tachinează și îți spun cît de
rău îți stă.

Te gândești........................................................................................................................

Te simți..............................................................................................................................

Întrebări de conținut:

- Ați căzut de acord asupra emoțiilor care corespund fiecărui scenariu? Sunt ele aceleași cu ale
partenerilor de discuții? Dacă nu ați căzut de acord, de ce credeți că nu ați reușit?
- Cum vi s-ar părea dacă cineva v-ar spune că prima situație îi face întotdeauna pe elevi să se
simtă furioși? Credeți că este adevărat?
- Credeți că oamenii sau situațiile vă fac să vă simțiti în modul în care vă simțiți sau aveți
posibilitatea de a alege?
- Care este legătura între emoțiile si gândurile voastre?

Întrebări de personalizare:

- Ați spus vreodată ceva de genul- Ea m-a supărat! Mă enervează!

- Chiar credeți că cineva vă poate înfuria sau vă poate răni sau voi sunteți cei care faceți să vă
simțiți astfel?

Activitatea 3. Poveste terapeutică- Veverița Mașa, Dașa și Sașa

Scop: Conștientizarea cauzelor pentru care apar anumite emoții și a consecințelor pe care le
au acestea

Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa.

 Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa trăiau odinioară în Marile
Păduri, împărţind o locuinţă într-un copac bătrân şi trainic. În
fiecare toamnă, cozile lor deveneau tot mai stufoase şi
blăniţele lor tot mai dese: atunci ştiau că a sosit momentul să
pornească ţopăind prin Marile Păduri, în căutare de alune pe
care să le mănânce în timpul iernii celei grele. Cum nu era
destul loc în căsuţa lor ca să încapă toate proviziile pe care le
adunau, ascundeau mare parte din alune într-o scorbură de
copac de pe partea cealaltă a pajiştii. Scorbura părea pustie şi nelocuită, aşa că era un depozit
excelent pentru proviziile adunate.

Într-o zi friguroasă de iarnă, Maşa, Daşa şi Saşa se treziră flămânde, cu lumina soarelui
palidă ca o lămâie pătrunzând în cămăruţa lor. Se dezmeticiră bine, căscară şi se strecurară din
căminul lor cald, în frigul necruţător al dimineţii.

„Mi-e atât de foame, încât cred că aş fi în stare să mănânc un copac întreg plin de
alune”, spune Maşa plescăind demonstrativ.

„Mi-e atât de foame, încât aş mânca un cal”, spune şi Daşa ţopăind de ici colo.

„Nu vorbi prostii: veveriţele nu ar mânca niciodată un cal-doar suntem vegetariene”,

spune imediat Saşa. „Şi mai ales, nu vom mânca nimic dacă tot stăm aici gândindu-ne la ce
am putea mânca”,continuă ea. „Hai să ne mişcăm!”

Acestea fiind spuse, Maşa, Daşa şi Saşa porniră de-a lungul pajiştii înzăpezite înspre
copacul lor cu hrană. Ajungând ele cam la jumătatea drumului, se opriră îngrozite de o
privelişte teribilă: niciodată nu le mai fusese dat să vadă aşa ceva - atât de uriaş, de groaznic,
de ameninţător... Îşi dădură seama că drumul le era blocat de cel mai mare perete de zăpadă
pe care l-au vazut vreodată: părea că ajunge până-n cer, fără început şi cu siguranţă fără capăt.
Problema cea mai mare era fireşte, că cealaltă parte a zidului le părea de neatins.

Şi ce credeţi că au făcut ele atunci? Ce vă trece prin minte că ar fi putut face ele? O să
vă dau un indiciu: au avut fiecare o reacţie diferită şi prin urmare, fiecare a făcut altceva.

Maşa era deja furioasă. Se gândea: Nu suport să văd zidul ăsta de zăpadă în faţa ochilor!
NU ar trebui să se afle aici, nici n-a fost aici înainte. Nu suport să nu obţin ceea ce doresc.
TREBUIE să ajung la alunele acelea! Le merit şi ar trebui să le am. Oricine a pus zidul ăsta
aici în calea mea ar trebui să fie distrus. La ce se va mai ajunge aici pe pajiştea nostră dacă
fiecare face după cum îl taie capul? Nu e drept ca zidul ăsta să fi apărut aici!” În timp ce Maşa
gândea astfel, se tot învârtea în cerc până ce ameţi, apoi începu să lovească peretele cu
lăbuţele şi cu capul, provocându-şi ditamai durerea de cap.

Daşa se deprimă, gândind: „Este groaznic şi oribil că peretele ăsta a apărut aici. Este cea
mai groaznică treabă care mi s-ar fi putut întâmpla! N-o să mai ajung niciodată la alunele
acelea. Adică ...ce spun eu, probabil că nu voi mai ajunge vreodată să mănânc. Peretele va
 rămâne aici pentru totdeauna, eu voi muri de foame şi totul e din vina mea. Ce prostie din
partea mea să ascund alunele de partea cealaltă a pajiştii! Ar fi trebuit să-mi dau seama că aşa
ceva urma să se întâmple!” Daşa era aşa de supărată pe ea însăşi, încât se aşeză în zăpadă în
faţa peretelui, plângând şi smiorcăindu-se: „Nu-s bună de nimic! Chiar că nu-s bună de
nimic!”

Saşa începu să-şi spună: „Hmmm, un perete, cât de ciudat! Mi-ar plăcea să nu fie aici,
pentru că mi-e foame şi aş vrea să mănânc nişte alune, dar la urma-urmei e deja aici şi nu văd
de ce nu ar trebui să fie aici doar pentru că mie nu-mi place. E ghinion şi nu-mi convine să am
peretele ăsta între mine şi alune, dar bosumflându-mă din cauza asta nu îl voi face să dispară
şi cred că treburile ar putea sta şi mai prost, de fapt.”

Astfel Saşa decise să accepte că există peretele mai degrabă decât să se încăpăţâneze în
dorinţa ei ca acesta să dispară, aşa cum făcuse Maşa sau să facă din prezenţa lui o catastrofă
aşa cum reacţionase Daşa. Ca urmare, ea nici nu s-a ales cu o durere de cap ca Maşa, de la
lovitura dată în zid, nici cu degerături ca Daşa, din cauza şezutului în zăpadă. Era singura în
stare să se gândească la ceea ce ar fi făcut în situaţia dată. Câte soluţii ai putea să găseşti
pentru această problemă?

1. Să aştepţi până ce soarele va topi zăpada.

2. Să sapi o groapă pe sub perete.
3. Să sapi o gaură prin perete.
4. Să te caţeri de cealaltă parte a peretelui.
5. Să încerci să ocoleşti peretele.
6. Să cauţi alune altundeva.
7. Să te întorci acasă să verifici dacă nu am mai rămas ceva resturi de mâncare pe acolo.
8. Să te muţi în regiuni mai însorite, fără zăpadă.
9. Să faci un foc pentru a topi peretele de zăpadă.
10. Să începi să mănânci zăpada.
11. Să adormi la loc, ca să vezi dacă nu cumva totul e doar un vis.
12. Să chemi alte veveriţe ca să te ajute să sapi o gaură în perete.

Atunci Saşa le vorbi Maşei şi Daşei: „Continuând în felul acesta, nu faceţi decât să
înrăutăţiţi situaţia! Nu vedeţi că furia sau supărarea vă împiedică să găsiţi o soluţie la
problemă?! Terminaţi şi ajutaţi la săpat!”

Aşadar, Maşa nu a mai lovit peretele şi Daşa s-a oprit din plâns şi cu toate au început să
sape în zidul de zăpadă. În timp ce săpau, chiţcăiau un cântec de lucru de-al veveriţelor şi
aproape că începea să le facă plăcere munca aceasta. Maşa uită de furia ei, Daşa uită de
supărare şi Saşa rămase cu mintea trează şi gata de a găsi soluţia cea mai potrivită. Nu peste
mult timp, erau deja de cealaltă parte a peretelui, îmbulzindu-se spre copacul unde
ascunseseră alunele.

„Poate totuşi nu vom muri de foame astăzi”, spuse Daşa.

 „Da, dar sper să învăţaţi o lecţie din întâmplarea asta”, zise la rândul ei Saşa. „Pentru
veveriţe furioase sau care se supără, nici alunele nu se scutură! Aşa că dacă vreţi mâncare,
staţi calme si raţionale!”

Discuţii

SE discuta modul de reacţie a celor trei veveriţe faţă de aceeaşi situaţie

Ce au gândit?

Cum s-au simţit?

Ce au făcut?

Activitatea 4. Jocul „ÎMPREUNĂ”

Scop: Dezvoltarea și consolidarea abilităților de lucru în echipă

Obiective:

- să identifice comportamentele de cooperare

- să practice comportamentele de cooperare.

Materiale:

Trei mingi de ping-pong şi o găleată mică sau un recipient din plastic pentru fiecare echipă
formată din 5-6 elevi.

O lingură pentru fiecare membru al echipei

O bandă adezivă lungă de la un capăt la celălalt al clasei.

Procedură

- Se stabilesc echipe de câte 5 membri şi se distribuie câte trei mingi de ping-pong şi o

găleată mică sau un recipient din plastic la fiecare echipă. Fiecărui membru al echipei
primeste câte o lingură.
- Ei trebuie să ducă cele trei mingi de la un capăt al clasei la altul (câte o minge
pe rând). Mingile se găsesc iniţial într-o găleată la un capăt al clasei. Pentru ca mingea să
ajungă în lingură este nevoie ca fiecare jucător să îşi pună o mână la spate şi să pasese mingea
pe lingura următorului jucător din echipă. Dacă mingea e scăpată, jucătorii trebuie să
folosească doar lingurile (cu o singură mâna) pentru a o ridica. Membrii echipei vor continua
să dea mai departe mingea până ajunge la ultimul membru al echipei, care se lasă pe genunchi
şi apoi aruncă mingea în găleată.
- Activitatea se continuă apoi discutând pe marginea întrebărilor de conţinut
 Discuţii

Întrebări de conţinut

- Cum aţi cooperat pentru a muta mingile în găleţi?

- Au existat exemple de comportamente de necooperare? Dacă da, cum credeţi că a afectat
acest lucru modul de îndeplinire a sarcinii?
- Care sunt alte exemple de cooperare pe care nu le-aţi folosit în această activitate dar care v-ar
fi de folos în viitoarele activităţi?

Întrebări de personalizare

- Ce comportamente de cooperare folosiţi mai des?

- Vă place să lucraţi sau să vă jucaţi cu persoane care nu cooperează?

Activitatea 5. Autoreglare emoțională- DE CE MĂ SIMT AŞA?

Scop: Formarea capacității de a-și întelege sentimentele și de a le controla

Obiectiv: - Să învețe modalități eficiente de a face față emoțiilor.

Materiale: fișe de lucru

Procedura: Elevii sunt împărțiți în echipe de cate doi și fiecare echipă primește câte o fișă cu
situații. Ca și echipă, copiii citesc situațiile și discută între ei despre modul în care ei s-ar simți
și apoi selectează una din cele patru modalități de a face față situației ( sau vin cu o idee
proprie).

◙Fișă de lucru

De ce mă simt așa?

1. Părinții tăi se ceartă din nou. Tu te simți.......................... și tu...................

- Stai în camera ta și încerci să te concentrezi la altceva.
- Intervii între ei și îi implori să nu se mai certe.
- Îți spui că e problema lor.
- Soluția ta..............................................................................................................

2. Familia ta nu are mulți bani, iar tu ai distribuit ziare ca să poți sa îți cumperi propria ta
bicicletă. Pentru că ești nerabdător să ti-o cumperi iei banii la școală astfel încât să o
poți cumpăra imediat ce termini orele. Când te uiți în bancă la sfârșitul orelor, banii au
dispărut. Te simți....................... și tu................
- O rogi pe dirigintă să întrebe în clasă cine ți-a luat banii.
- Te prefaci că nu e mare lucru ce s-a întâmplat.
- O abordezi pe persoana care consideri ca i-a luat.
- Soluția ta.......................................................................................................

3. Tatăl tău a rămas fară serviciu și nu aveți suficienți bani pentru a vă cumpăra haine noi.
Mama ta a luat niște haine de la un magazin de mâna a doua și câțiva colegi de școală te-
au necăjit legându-se de felul în care arăți. Te simți..........................și tu.........................
- Încerci să îi ignori.
- Te legi de modul în care arată ei.
- Îți spui că arăți bine indiferent de ce ar spune ei.
- Soluția ta..............................................................................................................

4. Mergi pe holul școlii și un coleg din clasa vecină te umilește. Toți elevii din grup râd de
tine. Te simți..................................... și tu.....................
- Îi ignori și continui drumul
- Le spui că sunt fraieri.
- Mergi si lovești colegul care te-a umilit.
- Plângi.

Soluția ta................................................................................................

5. Mergi în pauză și te pregătești să-ți mânănci cornul. Un coleg mai puternic vine și ți-l
smulge din mână și îl aruncă la coș. Te simți...................................și
tu........................................
- Începi să plângi.
- Îl lovești.
- Mergi să soliciți ajutorul unui adult.
- Ceri ajutorul unui coleg mai mare care te cunoaște pentru a-l învăța minte pe colegul care ți-a
făcut asta.
- Soluția ta..................................................................................................
-
6. Ești pe holul școlii. Un coleg dintr-o clasă mai mare vine direct spre tine și te apucă de
piept. El îți spune că jacheta ta este de mărimea fratelui său și o vrea. Cu cealaltă mână
apucă jacheta și o trage de pe tine. Când pleacă te amenință că ești pierdit dacă spui
cuiva despre acest incident. Te simți..............................și tu..........................................
- Începi să plângi.
- Mergi în clasă și nu spui nimănui nicio vorbă despre cele întâmplate.
- Ceri ajutorul unui adult.
- Refuzi să mai mergi la școală a doua zi.
- Soluția ta.......................................................................................

Întrebări de conținut.

- Ce emoții ați identificat?

- Au existat situații în care ați fi putut avea mai mult de o singură emoție? Oferiți câteva
exemple.
- A fost dificil să vă gândiți la modul în care ați face față acestor emoții? Au fost unele situații
mai dificile decât altele? Oferiți câteva exemple.

Întrebări de personalizare.

- Ați avut voi sau alte persoane pe care le cunoașteți unele dintre experiențele acestea?
- Ați experimentat vreodată emoții similare cu cele identificate în aceste situații?
- Cum faceți față, voi sau cineva cunoscut, situațiilor de la școală în care vă simțiți furioși,
înfricoșați sau rușinați.
- Credeți că dacă v-ați schimba gândurile, acest lucru v-ar ajuta și în modul în care vă simțiți.

Activitatea 6. GESTIONAREA FURIEI

Scop: Dezvoltarea capacității de a gestiona sentimentele de furie

Obiectiv:

- Identificarea paşilor implicaţi în procesul de gestionare a furiei

PAŞI PENTRU A CONTROLA FURIA

Se oferă fiecărui elev o listă pe care să o analizeze şi să o comenteze împreună. Îi va ajuta ca

din când în când să revadă aceste comentarii şi să-şi reevalueze atitudinea.

• Declanşator: Orice îţi face cineva având drept consecinţă naşterea sentimentului de furie.

• Interpretare: Procesul de gândire asupra a ceea ce ţi s-a întâmplat şi decizie asupra a ceea
ce înseamnă.

• Reacţie emoţională (Furie): Un răspuns la un eveniment care îţi influenţează starea de

spirit.

• Decizie: A face o alegere, bazată pe intrepretarea ta, despre ce acţiune vei întreprinde.

• Comportament: Punerea în practică a deciziei pe care ai luat-o.

• Consecinţa: Rezultatele directe ale comportamentului tău.

PAŞII FURIEI

Joc de rol cu elevii. Se prezintă elevilor un scenariu sau sunt lăsaţi să îşi dezvolte propriul
scenariu. Se formează diade sau grupe de trei elevi, rugându-i să interpreteze un joc de rol
pentru un exemplu pozitiv, folosind abilităţile de control a furiei.

Discuţie:
 După ce participanţii au realizat jocurile de rol, se selectează unul din scenariile prezentate
pentru discuţia în grupul reunit.

Întrebări pentru discuţie:

• Cum a mers?

• De ce a ieşit aşa?

• Ce abilităţi aţi folosit?

Model pentru scenariu:

1. Declanşator: Acum două zile te chinuiau nişte probleme personale pe care simţeai că nu le
poţi discuta cu nimeni de frica că alţii le-ar putea afla. Cel mai bun prieten al tău te-a convins
să vorbeşti despre asta şi a promis că va ţine secretul. Tocmai ai auzit din întâmplare două
persoane care discutau despre problema ta.
`2. Interpretarea: Începi să te întrebi cum au aflat şi cine le-a spus. Pe masură ce te
gândesti la asta realizezi că singura persoană căreia i-ai spus este cel mai bun prieten al tău.

3. Reacţia emoţională: Te cuprinde un sentiment care te scârbeşte pe măsură ce

realizezi că prietenul tău cel mai bun le-a spus. Te simţi trădat de cel mai bun prieten. Pe
măsură ce te gândeşti la ceea ce se va întâmpla cu reputaţia ta, acum că secretul este cunoscut,
devii din ce în ce mai furios.

4. Decizia: În febra momentului decizi că trebuie să faci ceva chiar acum în legatură
cu asta. Eşti atât de furios încât decizi să te duci să îl baţi măr pe prietenul tău.

`5. Comportamentul: Îl vezi pe prietenul tău în clasă. Alergi spre el şi îl trânteşti cu

putere de un dulap. Apoi îi dai o palma şi începe bătaia.

6. Consecinţa: Tu şi prietenul tău sunteţi suspendaţi din şcoala pentru că v-aţi bătut şi
cel mai bun prieten al tău devine duşmanul tău.

Se discută exemplul de mai sus cu grupul , iar următoarele aspecte sunt accentuate:

• Interpretarea este un proces automat şi activ care se bazează pe un număr de factori

incluzând experienţele trecute, circumstanţele de moment şi starea de spirit. (Când mingea l-a
lovit pe copil, el a început automat să se gândească la semnificaţia acestui fapt. Copilul putea
sa intrepreteze evenimentul în 2 moduri: (1) a fost un accident sau (2) a fost aruncată
intenţionat.)

• Interpretarea elevului va determina reacţia sa emoţională (de ex. furie, indiferenţă, frică, etc)

• Raspunsul elevului în plan comportamental la furia sa este produsul unei decizii. Aceasta
decizie apare adesea atât de rapid încât cei în cauză nu sunt conştienti că ei iau o decizie.
 Oricum, este important ca elevii să recunoască faptul că ei iau o decizie în modul în care vor
răspunde la furie.

• Comportamentul elevului produce consecinţe atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
Multe dintre aceste consecinţe sunt evidente (de ex: sancţiune disciplinară sau obţinerea a
ceea ce vrea) sau mai puţin evidente (de ex: rejectarea din grupul de colegi, relaţii proaste
între elevi şi profesori etc.). Este important ca elevii să fie conştienti de consecinţele
comportamentelor lor.

Discuţii privind abilităţile de gestionare a furiei

Exemplu: Aici sunt o serie de exemple de lucruri pe care le poţi face pentru a te ajuta să-ţi
gestionezi furia. Desi poţi utiliza toate aceste abilităţi în orice moment când te simţi furios,
ele lucrează cel mai bine atunci când le foloseşti la pasul potrivit descris în modelul furiei. În
primul rând vom descrie fiecare abilitate şi momentul la care este cel mai bine de folosit, apoi
vom aplica aceste deprinderi pe un exemplu.

• Numărătoarea inversă de la 10 la 1. Metoda poate fi aplicată în gând sau cu voce scăzută.

Este mult mai eficientă dacă se foloseşte în primele momente când elevul observă că se
enervează (stadiul reacţiei emoţionale). Acestă metodă oferă elevului timp pentru a se gândi
asupra situaţiei.

• Declaraţii DACĂ-ATUNCI presupune ca elevul să îşi imagineze ce s-ar întampla dacă ar

face ceva. Poate fi utilă când decizi ce să faci pe marginea unei situaţii sau probleme (stadiul
deciziei). Aceste afirmaţii ajută să faci alegeri mai bune ajutându-i pe elevi să înţeleagă
consecinţele acţiunilor sale.

• Monologul înseamnă că îţi spui ţie însuţi lucrurile pe care un bun prieten ţi le-ar spune
pentru a te calma: “calmează-te”, “Ia-o uşor” sau “Nu pune la inima”. Este utilă atunci când
elevul se află în primele momente în care observă că este furios (stadiul reacţiei emoţionale).
Scopul său este de a ajuta elevul să se calmeze.
• Auto-evaluarea înseamnă că te gândeşti asupra a ceea ce vrei să obţii dintr-o situaţie şi
care este cel mai bun mod de a obţine. Îţi foloseşte cel mai bine atunci când decizi ce să faci
în legatură cu o situaţie sau cu o problemă (etapa deciziei). Scopul ei este de a te ajuta să ştii
ceea ce vrei să obţii dintr-o anume situaţie.

◙Fişa de lucru pe gestionarea furiei

Descrie o situatie recentă la care ai asistat sau în care ai fost implicat, situaţie care să se refere
la cineva care a devenit furios. Fii sigur că incluzi fiecare pas al modelului furiei în descrierea
ta:
_______________________________________________________

_______________________________________________________
_______________________________________________________

_______________________________________________________

_______________________________________________________

_______________________________________________________

_______________________________________________________

Etichetează-ți descrierea folosind pașii modelului furiei indicați mai jos.

Plasează numarul fiecărui pas în locul adecvat în cadrul descrierii tale.

1. Declanşator

2. Interpretare

3. Reacţie emoţională

4. Decizie

5. Comportament

6. Consecinţa

Folosind abilităţile învăţate pentru gestionarea furiei, precizează care dintre ele ar fi putut fi
folosite in situaţia pe care ai descris-o şi discută cum ar fi putut fi ele folosite.

_______________________________________________________

_______________________________________________________

_______________________________________________________

_______________________________________________________

_______________________________________________________

_______________________________________________________

Solicit elevilor să dea exemple de situaţii când s-au înfuriat şi care anume a fost lucrul care le-
a provocat furia.

Solicit elevilor să dea exemple de comportamente agresive care apar ca răspuns la emoţia de
furie.
 Activitatea 7. CUM SĂ FACEM FAŢĂ SITUAŢIILOR NEGATIVE PRIN
RELAXARE

Scop: Însușirea unor tehnici eficiente de relaxare utilizând respirația în momentele tensionate

OBIECTIVE

- realizarea unei liste cu 5 activităţi pe care elevii le preferă pentru relaxare

- învăţarea tehnicii de respiraţie profundă

RESURSE NECESARE

Informaţii despre respiraţia profundă; planşa ; markere.

Elevii sunt întrebați:

a. Ce este relaxarea?
b. Cum vă relaxaţi când sunteţi supăraţi?
c. Care este metoda preferată?
d. Credeţi că dacă v-aţi fi calmat într-o anumită situaţie ar fi fost mai bine?
e. De ce?

• Se insistă asupra faptului că este important să înveţe să se calmeze înainte de a răspunde

unei provocări. Dacă o persoană nu este calmă când cineva o supără atunci şansele de a face
faţă situaţiei, folosindu-se de aptitudini personale, scad foarte mult.

• Se insistă asupra faptului că una dintre metodele utile de a răspunde furiei este relaxarea. Se
cere fiecărui elev să realizeze o listă cu principalele 5 activităţi care îl relaxează.

Exerciţiul 1-Tehnica relaxării prin respiraţia profundă

Încercăm să ne asigurăm că suntem într-o încăpere liniştită. Se amintește elevilor că nu vor

găsi întotdeauna bucuria şi „luxul” , unui spaţiu liniştit, însă că dacă vor exersa tehnica, acest
lucru nu îi va mai incomoda.

Ne amuzăm vorbind cu elevii despre situaţiile în care vor trebui să se scuze în faţa
profesorului, instructorului, altor persoane pe care totuşi nu vor să le jignească şi să găsească
un loc în care să exerseze tehnica. Nu poţi pleca pur şi simplu din faţa profesorului astfel încât
spre exemplu poate fi folosită scuza „îmi cer scuze, însă va trebui să mă duc la toaletă!”

Mulţi consideră că prin tehnica relaxării se realizează o conectare profundă între minte şi
corp. Teoriile emoţiilor propun o interacţiune strânsă între starea emoţională şi confortul sau
disconfortul fiziologic. Când o persoană se înfurie, schimbările corporale conduc la o creştere
a ritmului cardiac, a ritmului respirator, a tensiunii musculare, transpiraţie. În aceste condiţii
relaxarea conduce la conştientizare, perceperea tensiunii musculare, creşterea abilităţii de a
controla tensiunea, controlul activităţii autonome (respiraţie, bătăile inimii, circulaţia sângelui
etc.), precum şi a abilităţii de a controla activitatea cognitivă. Creşterea abilităţii de a dezvolta
aceste deprinderi se reflectă în scăderea tensiunii musculare, a irascibilităţii, a emoţiilor
negative, a anxietăţii, îngrijorării. Respiraţia profundă este o tehnică alături de alte tehnici mai
complicate utilizate de profesionişti bine antrenaţi.

1. Ideal ar fi ca elevii să se afle într-o sală confortabilă, liniştită. Nu este posibil

întotdeauna la şcoală acest lucru. Nu-i nimic, li se spune elevilor că în aceste condiţii ar fi
bine să găsescă totuşi un loc ceva mai liniştit, astfel încât această tehnică să poată fi exersată
zilnic pentru reducerea stresului.

2. Aşezaţi-vă confortabil pe un scaun, într-o poziţie confortabilă, cu mâinile şi

picioarele încrucişate. Spre exemplu, mâinile pot fi aşezate pe abdomen.

3. Inspiraţi aer în piept numărând până la 4, adânc, umplând stomacul cu aer. Atenţie,
trăgând aer în piept, stomacul este cel care îşi va mări volumul, încercaţi deci să umflaţi
stomacul o dată cu respiraţia, până când aveţi impresia că aveţi o minge în abdomen.

Nu umflaţi toracele, plămânii, ci abdomenul.

4. Expiraţi aerul încet numărând până la şase.

5. Realizaţi această respiraţie de 10 ori până când simţiţi că vă relaxaţi. Pentru

îndepărtarea tensiunii încercaţi acest exerciţiu zilnic, timp de 10-15 minute.

6.Evaluarea proiectului

În urma evaluării finale prin observarea comportamentului și a reacțiilor manifestate

pe parcursul activităților, datorită exercițiilor de conștientizare a emoțiilor și de gestionare a
acestora, am constatat o ameliorare a reacțiilor, un progres în capacitatea de acceptare a
evenimentelor neprevăzute care nu pot fi controlate și motivarea pentru a relaționa pozitiv cu
cei din jur.

Bibliografie
1. Bătrânu, Emilia, Educația în familie, Editura Politică, București, 1980
2. Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2001
3. Morand de Jouffrey, Pauline, Psihologia copilului, Editura Teora, 2008