1.

Rolul mass-media in societate

În societatea actuală, mass-media joaca un rol hotărâtor în viața socială, devenind, de-a
lungul timpului, o putere crescândă si necesară, cu o influenta puternica asupra segmentelor
societatii. Termenul de "mass-media" s-a format prin sinteza dintre cuvantul "mass", cu sensul
de masa și "media" insemnand mijloace. Prin urmare, mijloacele media sunt, in general, definite
ca "suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi.
Mass-media actuala nu doar informeaza, ci formeaza, educa, convinge, amuza, urmarind
satisfacerea nevoilor si cerintelor consumatorului de informatie, a publicului. Presa scrisa,
radioul, televiziunea si internetul sunt canale de comunicare care realizeaza mai mult decat o
informare, ele influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile
oamenilor, constiintele chiar dincolo de propria vointa. Mass-media faciliteaza intelegerea,
orientarea si indeplinirea scopurilor, dar nu reprezinta singurul mod de a atinge aceste scopuri.
Diferentele de scopuri se traduc in diferente de receptare, iar expunerea oamenilor la mesajul
mediatic se face selectiv, in functie de relatiile de dependenta in raport cu mass-media. De-a
lungul timpului, sistemul mass-media a devenit din ce in ce mai necesar pentru atingerea
consensului social, coordonarea activitatiilor politice si economice sau pentru mobilizarea
cetatenilor.
2. Elementele procesului de comunicare
Partenerii de comunicare - cel putin doi: emitatorul si receptorul
Emiţătorul reprezintă sursa mesajului şi poate fi un individ, un grup sau o entitate colectivă (de
exemplu : un ziar, o întreprindere) iar receptorul este entitatea care primeşte mesajul şi îl
interpretează. Ei sunt participanţii la procesul de comunicare (comunicatorii).
Mesajul care trebuie transmis.
Mesajul reprezintă o referire la un referent din realitatea înconjurătoare (adică la persoane, obiecte,
situaţii, evenimente etc.).
Codul - mesajul este codificat (in cuvinte, semne, semnale etc.) iar codul trebuie sa fie comun
pentru toti participantii, altfel mesajul este "bruiat" sau perceput incorect
codul reprezintă un corp de semne şi regulile de utilizare a lor. Pentru a avea loc comunicarea, esenţial
este ca participanţii la proces să acorde aceeaşi semnificaţie semnelor utilizate.
Canalele de comunicare (modul in care este transmis mesajul, "instrumentele" ajutatoare)
Canalul de comunicare reprezintă mijlocul utilizat pentru transmiterea mesajelor şi poate fi examinat
sub două accepţiuni: conexiune fizică şi conexiune socială între comunicatori.
Feedback-ul ("raspunsul" pe care emitatorul il primeste de la receptor/ receptori, element
important pentru ca vorbitorul sa afle daca mesajul sau a fost perceput, daca prezentarea este
interesanta, etc.)
feedbackul este răspunsul pe care îl primim de la receptor, operaţiune prin care are loc schimbul de
roluri între emiţător şi receptor, ultimul devenind emiţătorul şi invers. Feedbackul poate lua forme
diferite: confirmare verbală, întrebări, comportamentul interlocutorului etc.
Tipul de comunicare: comunicare scrisa, comunicare orala, comunicare vizuala
tipuri de canale de comunicare:
1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizatie;
2. canale neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal.
Barierele de comunicare (diferitele tipuri de perturbatii, care impiedica o comunicare eficienta)
Bariere de limbaj:
• aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
• cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta;
• starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;
• ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea;
• dificultati de exprimare;
• utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
 3. Conceptul de comunicare interculturală
comunicare interculturală, concept care pe lângă comunicarea propriu-zisă adaugă și pe acela de
cultură și intercultural. Alături de conceptul cultură stau și alte concepte precum interculturalitate
sau multiculturalitate, care definesc interacțiuniea și schimburile între culturi. Putem discuta de
Comunicare interculturală ca disciplină de studiu și cercetare apărută din nevoia de a răspunde
noilor realități globale și de a oferi sprijin practic în vederea gestionării eficiente a întâlnirilor
care presupun interacțiune între culturi. Comunicarea interculturală ca știință este fundamentată
pe alte discupline precum antropologia, etnologia, istoria culturii, filosofia culturii, sau
lingvistică. Premisa de la care pornim în abordare subiectului acestui material este aceea că la
baza oricărui tip de comunicare stă pe de o parte ansamblul de cunoștințe, credințe, valori,
capacitate de percepție și analiză care reprezintă bagajul cultural al persoanei + limbajul ca
instrument de comunicare specific umană.

4. Impactul manipulării informaționale asupra societății

Manipularea este una dintre principalele forme de abatere de la informarea obiectivă, prin care se
urmăreşte determinarea unui actor social să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu
interesele iniţiatorului. Manipularea constituie o formă a influenţei sociale, care mizează pe
producerea unei schimbări în opiniile, atitudinile şi comportamentele ţintei.