Formarea și dezvoltarea științei economice

Istoria gândirii economice

Ca obiect de studiu al Istoriei gândirii economice (IGE) ȋl reprezintă
selecţia viziunilor economice privind problema teoriei şi practicii
economice.
Sistemul categorial al IGE se împarte în următoarele etape- Curente
economice,Doctrinele economice, Școlile economice, Teoriile
economice și Gândirea economica.
Gândirea economică - un proces de reflectare în mintea omului și de
interpretare a relațiilor economice înconjurătoare .
Teoriile economice - reprezintă ansamblu de cunoștințe sau ipoteze
organizate într-un sistem logic coerent, care oferă o descriere și
expliacție a unei serii de fapte economice.
Școala de gândire economică - reprezintă un sistem de convingeri și
teorii împărtășite de un grup de adepți reuniți în jurul unui mentor sau al
unei idei definitorii.
Doctrina economică – constituie un sistem de teorii și idei, economice,
compatibile între ele, având în centru o idee principală care le
consolidează.
Curentul de gândire economică - este un ansamblu de idei, doctrine,
opinii și teorii împărtășite de un număr mare de specialiști.

Etapele Evoluției cunoașterii economice

Sunt cele patru faze ale evoluției cunoașterii economice:
Faza I-a -Preștiințifică din antichitate și pînă în secolul XVIII
 Ideile lui Adristotel, Platon, Xenofon, Socrate.
  Dezvoltarea ideilor din antichitate și Evul Mediu au dus la
apariția mercantilismului.
Faza a II-a - Faza constituirii propriu-zise a științei economice(1750-
1879)
 A fost inaugurată de apariția unui nou curent de gândire
economică (curentul Liberal).
 A schimbat analiza bogăției din sfera de circulație în cea de
producție.
Faza a III-a - Faza descoperirii și elaborării principiilor sale
teorecice.Această perioadă a fost dominată de 3 şcoli :
- Şcoala de la Viena
- Şcoala de la Lausanne
-Şcoala de la Cambridge
Faza a IV-a - Faza contemporană de adâncire şi extindere a teoriei
economice (1930 până în prezent),Trecerea de la analiză
microeconomică la cea macro şi mondeoeconomic.