Antifragil

Ce avem de castigat de pe urma dezordinii

NASSIM NICHOLAS TALEB
După ce a demonstrat in Lebăda Neagră că impredictibilul şi foarte puţin
probablilul se află la baza aproape oricărui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arată
in Antifragil de ce oraşele-stat sunt mai bune decât statele-naţiune, de ce datoriile
sunt întotdeauna nocive, de ce guvernele fac rău ori de câte ori impun politici
protecţioniste şi în ce fel prăbuşirea fiecărui avion constituie un câştig pentru
siguranţa zborurilor.
Expert în domeniul riscului şi probabilităţilor, autorul demonstrează că, aşa cum
organismul uman are de câştigat de pe urma stresului şi tensiunii la care este
supus ocazional, tot astfel majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma
dezordinii, volatilităţii, haosului şi factorilor de stres. Experienţa arată că
improbabilul, imprevizibiliul şi nesiguranţa nu sunt atât de perioculoase pe cât se
crede, ci că se dovedesc utile, dezirabile şi chiar necesare - pentru că
îmbunătăţesc şi întăresc orice sistem, organic sau anorganic. Mobilizănd exemple
din finanţe,. politică, ecologie, medicină, arhitectură şi educaţie, Taleb execută un
tur de forţă prin toate domeniile vieţii umane (şi nu numai) pentru a identifica şi
analiza componentele care întăresc sistemele, făcându-le antifragile. Spre
deosebire de rezistenţă şi robusteţe, antifragilul nu numai că rezistă la şocuri, ci
trage învăţăminte de la acestea şi se îmbunătăţeşte de pe urma lor. Tocmai de
aceea cunoaşterea prin încercări şi greşeli va fi întotdeauna superioară cunoaşterii
academice, "de laborator", iar organismele călite în focul provocărilor vor fi mai
puternice decăt acelea dezvoltate într-un "clopot de sticlă".
Antifragil este un îndreptar pentru a trăi intr-o lume pe care nu o înţelegem,
dominată de Lebedele Negre şi de obsesia umană pentru predictibil şi siguranţa.
Erudit, spiritual şi îndrazneţ, mesajul lui Taleb este unul revoluţionar: numai
antifragilul va supravieţui.
"Antifragile" oferă o imagine de ansamblu asupra lumii incertitudinilor,
probabilităților, riscurilor și proceselor decizionale, fiind corelată cu cărțile
anterior scrise de către autor: "Fooled by randomness" și "Lebăda neagră". Prin
natura noastră umană, luptăm să eliminăm sau să reducem incertitudinile și
volatilitatea, să îmbunătățim stabilitatea sistemelor și predictibilitatea
evenimentelor, dar Taleb alege o cale mai puțin cunoscuta, apreciind
frumusețea incertitudinii ca și factor al evoluției. Incertitudinea este vazută mai
degrabă ca și un eveniment dorit, esențial și mai puțin ca unul ostil, impactând
toate domeniile de la politică, economie până la medicină și decizii care ne
afectează viața persoanală. în viziunea lui Taleb "ne-am tot fragilizat economia,
sănătatea, viața politică, educația, aproape totul" prin "suprimarea aleatoriului
și volatilității," rezultatul fiind unul exact opus "aceia care încearcă să ne ajute
ne fac cel mai mare rău." Autorul accentuează faptul că prin optimizarea
sistemelor în vederea supraviețuirii lor în condiții normale nu facem decât să le
fragilizăm și să punem bazele unor eșecuri extraordinare. Adoptând și
demonstrând tema "ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic" autorul ne arata
că expunându-ne evenimentelor non-predictive și pozitionându-ne corect
putem beneficia de pe urma acestora și putem obține un rezultat care este
"antifragil". Având în vedere că trecutul constituie o bază prea puțin solidă
pentru anticiparea viitorului, evenimentele extreme și puțin probabile sunt
rareori documentate și întelese, iar lumea a devenit mult prea complexă pentru
a produce modele adecvate, ar fi recomandată expunerea entităților la stres (in
cantități mici) pentru a le pregăti și a face față mai bine evenimentelor non-
predictive.
"Sofisticarea noastră .... creează lucrurile pe sunt suntem din ce în ce mai puțin
capabili să le ințelegem"