Sunteți pe pagina 1din 12

Eficienta in 7 trepte – STEPHEN R.

COVEY
O carte speciala nu doar prin prisma celor peste 15 milioane de exemplare vandute, ci
si datorita numeroaselor exemple din viata de zi cu zi pe care autorul le foloseste
pentru a-si argumenta principiile celor 7 deprinderi ale persoanelor eficace. Crede-ma
ca tinand cont de exigenta exagerata ce ma defineste este mare lucru cand ma exprim
astfel la adresa cuiva. Voi lasa fragmentele urmatoare sa te convinga daca am sau nu
dreptate.
«Imi amintesc o mini-schimbare de paradigma traita intr-o duminica dimineata
intr-un metrou, la New York. Sedeam cu totii linistiti – unii citeau ziarul, altii
erau pierduti pe ganduri sau se odihneau cu ochii inchisi. Scena era calma si
pasnica.
Dintr-o data au intrat in vagon un barbat cu copiii lui. Copiii erau atat de
zgomotosi si de agitati incat climatul s-a schimbat instantaneu.
Barbatul s-a a asezat langa mine si a inchis ochii, parand sa ignore ce se intampla
in jurul lui. Copiii tipau, aruncau cu diverse obiecte, se repezeau chiar sa smulga
ziarele din mainile pasagerilor. Erau insuportabili. Si totusi, omul de langa mine
nu se misca.
Era greu sa-ti stapanesti iritarea. Nu-mi venea sa cred ca isi lasa copiii sa se
dezlantuie in halul acela din simpla nesimtire, fara sa intervina, fara sa-si asume
vreo responsabilitate. Era limpede ca toti calatorii se simteau la fel de iritati. Asa
ca, inarmat cu o neobisnuita rabdare si retinere, m-am intors spre el si i-am
spus: “Domnule, copiii dumneavoastra deranjeaza pe toata lumea de aici. Nu ii
puteti domoli putin?”
Barbatul si-a ridicat privirea, ca si cum abia in clipa aceea realiza situatia, si
spuse incet: “O, aveti deplina dreptate! Ar trebui sa intervin… tocmai ne
intoarcem de la spital, unde mama lor a murit in urma cu un ceas. Ma simt
pierdut si cred ca nici ei nu mai stiu pe ce lume sunt.”
Va puteti imagina ce am simtit in clipa aceea? Paradigma mea s-a schimbat
instantaneu. Brusc, am vazut lucrurile intr-o alta lumina si pentru ca
am vazut altfel, am si gandit altfel, am simtit altfel, m-amcomportat altfel. Iritarea
mi-a disparut ca prin farmec. N-a trebuit sa-mi controlez nici atitudinea, nici
comportamentul: mi se umpluse inima de durerea omului de langa mine..
Simteam cum se revarsa din mine, valuri, valuri, simpatia si
compasiunea.» (pg.19)

Schimbarea de paradigma poate fi si amuzanta, nu doar tragica:

«Cunosc un caz de divort in care sotul a fost constrans, prin verdictul procesului,
sa vanda bunurile conjugale si sa returneze sotiei jumatate din sumele rezultate.
Conformandu-se sentintei, a vandut un automobil in valoare de 10.000 dolari
pentru suma de 50 dolari si i-a remis sotiei 25! Cand ea a protestat si s-au facut
verificarile necesare, s-a constatat ca sotul procedase la fel cu toate bunurile
comune, in mod sistematic.» (pg.196)
De retinut!

Desi se poate si invers:


Doamne fereste!

Morala: trebuie sa stii cand sa te opresti din pretentiile tale si sa cedezi inainte de a fi
prea tarziu:

«“Doua vase de razboi, ce faceau parte din escadronul de antrenament, petrecusera


cateva zile de manevra pe o mare furtunoasa. Eram de serviciu pe vasul de
comanda, de cart, pe punte, la caderea noptii. Vizibilitatea fiind proasta din cauza
paclei, pe alocuri compacta, capitanul a ramas pe punte pentru a supraveghea toate
activitatile.
Putin dupa inserat, omul de la postul de observatie raporta: ” Lumina la tribord.”
- E fixa sau se misca inspre pupa? striga capitanul.
De la postul de observatie veni raspunsul: “Fixa, domnule capitan.”
Capitanul comanda semnalizatorului: “Semnalizeaza vasului: ne aflam pe un curs
de coliziune, e de dorit sa schimbati cursul cu 20 grade.”
Semnalul de raspuns suna: “E de dorit ca voi sa schimbati cursul cu 20 grade”.
Capitanul ordona: “Transmite: sunt capitan, schimbati cursul cu 20 grade”.
“Sunt marinar clasa a doua” veni replica. “Ati face bine sa schimbati voi cursul cu
20 grade.”
Capitanul face spume la gura. Scuipa: “Transmite: Sunt un vas de razboi.
Schimbati cursul cu 20 grade.”
Articulat in flash-uri de lumina, raspunsul sosi indata: “Sunt un far.”
Am schimbat cursul.”» (pg.19)
De pe mare pe uscat:

«“Odata ca niciodata animalele se hotarasera sa faca un gest eroic pentru a


infrunta greutatile “Lumii Noi”, si au deschis o scoala. Au adoptat un program de
invatamant constand din cursuri de alergare, catarat, inot si zbor. In vederea unei
administratii mai usoare, toate animalele s-au inscris la toate disciplinele.
Rata s-a dovedit excelenta la inot, mai buna chiar decat instructorul ei, lua note
foarte bune la zbor, insa se arata extrem de neindemanateca la alergare. Fiind atat
de slaba la aceasta proba, trebuia sa ramana peste ore, sa renunte la inot pentru a
se antrena. Asa a si facut, pana ce si-a ranit labele palmate, iar la inot a obtinut
doar rezultate mediocre. Insa mediocritatea e un lucru admis la scoala, asa ca
nimeni nu s-a sesizat, in afara de rata, care si-a facut mult sange rau.
Iepurasul, fruntas al clasei la alergat, a facut o grava depresiune nervoasa
incercand sa compenseze esecurile la inot.
Veverita excela la catarat, insa s-a simtit din ce in ce mai frustrata la orele de zbor,
fiindca instructorul o silea sa ia startul de la sol, de jos in sus, in loc sa-l ia din
varful copacului.
Vulturul s-a dovedit a fi un copil dificil si a trebuit supus unei discipline foarte
severe. La orele de catarat ii intrecea pe toti, ajungea primul in varful copacului,
dar insista sa ajunga acolo in stilul lui, foarte personal. La sfarsitul anului, un tipar
anormal, care inota extraordinar de bine, izbutea sa si alerge, sa se catere si chiar
sa zboare cat de cat, a obtinut media cea mai buna.
Cainii de prerie au ramas in afara scolii, contestand taxa impusa, deoarece
administratia n-a vrut sa adauge in programa sapatul si scormonitul in vizuine. Si-
au trimis copiii sa uceniceasca pe langa bursuc si, mai tarziu, s-au asociat cu
mistretii si popandaii pentru a crea o scoala particulara.”» (pg.264)
Sa nu zici ca nu te-am scos la iarba verde:

«Sa presupunem ca ati intalni in padure pe cineva care munceste de zor sa


doboare un copac.
– Ce faceti? il intrebati.
– Nu vedeti? raspunde, iritat. Tai copacul asta.
– Pareti istovit! exclamati. De cand truditi asa?
– De peste cinci ceasuri, replica, si ma simt sleit! E munca, nu gluma!
– De ce nu va opriti o clipa sa ascutiti ferastraul? il intrebati. Sunt sigur ca ati
avea mai mult spor.
– N-am timp sa ascut ferastraul, spune omul, apasat. Trebuie sa-mi vad de
lucru!» (pg.273)
Autograf Covey

Daca nu-ti poti permite cartea tiparita, o poti citi mai jos sau, si mai simplu, o poti
asculta in limba engleza (si mai jos):

Eficienta in Sapte Trepte Un Abecedar Al Intelepciunii Stephen R Covey

Acu’, c-am ramas doar intre noi, caci idolatrii lui Covey nu cred sa mai fi continuat
lectura pana aici, fie pentru ca sunt amortiti dupa laudele introductive, fie pentru ca
stiu pe de rost cartea si s-au saturat de pasajele selectionate, fie pentru ca sunt inca
preocupati de iluzia Young Girl-Old Woman prezenta din abundenta pe tot parcursul
cartii, dar inventata inca din 1915 – deci cu aproape 75 de ani inainte de
aparitia primei editii (dupa cum vezi, nu sunt nici primul si nici singurul
care imprumuta de la altii!), acum deci, dupa cum spuneam, c-am ramas intre noi,
putem aborda si bubele cartii, livrandu-ti astfel o imagine mai apropiata de adevar.
Ce am de reprosat?

Pai, in primul rand, abordarea cam prea tehnica pentru subiecte atat de soft, abundenta
de tabele, fise, diagrame, cercuri si cadrane distragandu-ti atentia de la “firul rosu” al
subiectului.

Apoi cele cateva trimiteri la religie de care cartea chiar nu avea nevoie, de exemplu
“CENTRAREA PE BISERICA” de la pagina 103 putand atrage cel putin dezinteresul,
daca nu repulsia celor de o alta religie sau fara.

Abundenta cuvintelor “CASTIG” (de cel putin 349 de ori) si “PIERDERE” (de cel
putin 82 de ori) pe parcursul a doar 32 de pagini in capitolul 4 (pg. 190-221) este
extrem de deranjanta. Autorul ar fi putut limita considerabil acest calvar ostentativ
prin inlocuirea sintagmelor “CASTIG/CASTIG”, “CASTIG/PIERDERE”,
“PIERDERE/CASTIG” si “PIERDERE/PIERDERE” cu 4 simboluri suportabile
pentru cititor.
Nefiind chiar tehnica, dar exceland in limbaj asociat dezvoltarii personale, cartea
poate fi grea de digerat de catre cititorii mai putin obisnuiti cu vocabule abstracte ca:
paradigma, sinergie, empatie, sau cu termeni pretentiosi din vocabularul forestier
managerial al sfarsitului de mileniu, gen: eficienta, perceptii, proactivitate, viziune,
principii, planificare etc.
Acum poti sa intelegi de ce am folosit adjectivul “deosebit” in introducere: pentru ca
mai mult decat a se intelege ca este o carte “speciala”, voiam sa transmit ca este o
carte “diferita” de celelalte de acelasi gen, cuvantul “deosebit” putand induce ambele
aceste insusiri antitetice.
Inca ceva: sa stii ca am citit cartea de doua ori (si am ascultat si audiobook-ul in
engleza). In cazul de fata am ajuns la concluzia ca operele literare sunt aidoma
vinului, odata cu trecerea anilor pot deveni mai nobile sau se pot imputi. Daca trec
testul timpului sunt cu atat mai de apreciat. Prima data cand am citit “Eficienta in 7
trepte”, acum mai bine de zece ani, am fost placut surprins de ideile pe care le
descopeream. De curand insa, dupa mai bine de un deceniu de uzura mercantila si
manageriala, nu mi-a mai lasat aceeasi impresie, desigur cu exceptia citatelor de mai
sus si a altor cateva pe care te las sa le descoperi singur.
Eficienţa în 7 trepte – STEPHEN R. COVEY – Allpha, 2000

De ce totusi o recomand? Pentru ca, asa cum spuneam si in Bibliografie, numărul


lucrurilor interesante din carte îl depăşeşte pe cel al platitudinilor din rest.
Si mai este un lucru care m-a influentat: legatura (indirecta) a lui Covey cu Romania,
despre care putini citititori au cunostinta, dar care nu sunt sigur ca ne face bine sau nu.
Citez din prefata cartii (editia originala din 2004, pg.20) – prefata care nu apare in
varianta in limba romana:
«For example, my nineteen-year-old granddaughter, Shannon, was “drawn” to
serve the orphans of Romania and wrote Sandra (sotia lui Covey – N.A.) and me
of an epiphany one day after a little sick child threw up on her and then reached
out for a hug. In that moment, Shannon inwardly resolved “I don’t want to live a
selfish life anymore. I must spend my life in service.” As of this writing she has
returned to Romania and is still serving the people.»
Iar cu urmatorul citat ne pregatim drumul catre alta recenzie, respectiv a best-seller-
ului “Lasa grijile, incepe sa traiesti” de DALE CARNEGIE, un alt monstru sacru care
nu trebuie sa-ti lipseasca din biblioteca din acelasi motiv de trei paragrafe mai sus.
«Adio, Dale Carnegie! Stephen Covey a avut o influenta covarsitoare asupra
vietii mele. Principiile sale sunt fundamentale. Ele dau roade. Cumparati aceasta
carte, cititi-o si urmati-i principiile, iar viata dumneavoastra va cunoaste numai
impliniri.» (Testimoniale, pg.X)
Ce sa mai zic? Daca m-as lua dupa testimoniale, ar trebui sa fiu miliardar! Dar nu
sunt. Nici macar in lei vechi. Pentru ca m-am nascut in Romania. Dar,
vorba’aia,Fereasca Domnu’ de mai rau!, daca ma nasteam in Somalia?