Avocatul Ovide Dcroly, expert `n drept interna]ional [i titular al unuia dintre cele mai importante

birouri de avocatur\ din Geneva, cu dou\zeci de

membri [i treizeci de asocia]i, `l privi drept `n ochi pe
b\rbatul care st\tea `n fa]a lui [i-l `ntreb\ vorbind rar:
Domnule Montalto, sunte]i `ntr-adev\r con[tient
de ce vre]i s\ face]i?
Avocatul din Geneva era zvelt [i avea o privire
sever\ [i p\trunz\toare. ~nf\]i[area lui impunea respect adversarilor [i inspira siguran]\ clien]ilor.
Dcroly `l cuno[tea pe Emiliano Montalto din
anul 1960, cnd editorul, pe atunci `n vrst\ de treizeci de ani, se c\s\torise a doua oar\ cu englezoaica
aristocrat\ Mary June Scott-Davis. Din acel moment,
lucrase f\r\ `ntrerupere att pentru Emiliano, ct [i
pentru familia Montalto. {tia toate dedesubturile din
marea editur\. Aprecia inteligen]a [i cultura rafinat\
a lui Emiliano, dar `i deplngea indolen]a, care le
`ng\duia fratelui [i surorilor mai tinere orice fel de
`nc\lc\ri ale datoriei. Emiliano `i l\sa `n pace nu din

12

SVEVA CASATI MODIGNANI

sl\biciune, ci ca s\ evite nepl\cutele certuri de familie

pe care le detesta.
Dcroly era ferm convins c\, f\r\ sfaturile sale
bune, Emiliano ar fi fost de mult\ vreme eliminat
de propriii fra]i. Nu o dat\ `l salvase de l\comia [i
prostia rudelor. Planul pe care i-l expusese Emiliano
l-ar fi dus pe editor la faliment.
Avocatul, de origine belgian\, purta numele bunicului psihiatru, `ntemeietorul unei [coli importante
de recuperare pentru copiii neadapta]i.
De la faimosul s\u predecesor, citat `n toate tratatele de psihiatrie, Ovide mo[tenise evidente aptitudini de psiholog [i o sensibilitate special\, foarte
folositoare `n exercitarea profesiei sale. ~n timp ce se
uita atent `n ochii b\rbatului de cincizeci de ani, cu
`nf\]i[are viguroas\ [i tinereasc\, `[i d\dea seama c\
prietenul [i clientul s\u era gata s\ abandoneze lupta.
Domnule Montalto, sunte]i `ntr-adev\r sigur de
ce vre]i s\ face]i? repet\ avocatul.
Emiliano surse.
E a doua oar\ `n via]\ cnd sunt cu adev\rat
sigur de ceva, r\spunse editorul foarte calm.
Prima dat\ se `ntmplase `n ziua `n care o cunoscuse pe Arlette [i hot\rse c\ ea va fi femeia vie]ii
sale pn\ la sfr[it.
Cei doi b\rba]i st\teau la un birou mare, stil
Napoleon al III-lea, din lemn de l\mi, cu intarsii
din bronz aurit. Al\turi, pe unul dintre rafturile

Leb\da Neagr\

13

bibliotecii, se afla un bust sever, din marmur\, al

filozofului Seneca.
Vila Ester, re[edin]a de var\ a familiei Montalto,
situat\ la confluen]a lacurilor Como [i Lecco, era
sufocat\ de c\ldura de iulie. Z\pu[eala b\tea `n ferestrele `nchise etan[ ale vechii cl\diri [i crea un strat
sub]ire de cea]\ albicioas\ [i ap\s\toare pe suprafa]a
nemi[cat\ a apei.
~ntre zidurile solide ale vilei mari, din secolul al
XVIII-lea, domnea o r\coare de biseric\, cu un parfum
vag de t\mie. ~n atmosfera calm\ a biroului `n care
se auzeau numai cei doi domni vorbind politicos se
insinua tensiunea, dens\ [i nelini[titoare, care venea din
salonul galben `n care familia Montalto, convocat\ de
Emiliano, a[tepta s\ afle motivele `ntrunirii.
Emiliano avea `n fa]\ un dosar pe care Ovide i-l
citise cu aten]ie pagin\ cu pagin\. Avocatul `ncerc\
s\ c[tige timp, `n speran]a c\ editorul va reveni asupra hot\rrii.
Domnule Montalto, da]i-mi voie s\ fiu sincer,
a spus avocatul. Sunte]i singurul `n stare s\ conduc\
barca pe furtun\ spre un port sigur. Ierta]i-m\ dac\
insist, sunt sigur c\ rudele dumneavoastr\ vor fi fericite dac\ le da]i cartoful fierbinte. {i dumneavoastr\,
cu ajutorul nostru, ad\ug\, referindu-se la biroul lui
de avocatur\, a]i putea salva editura sustr\gnd-o for]elor politice care vor dori s-o `mpart\ ca s-o distrug\
sau s-o aserveasc\.

14

SVEVA CASATI MODIGNANI

Ovide Dcroly nu era omul care s\ roage pe cineva, dar `n momentul acela vocea lui avea un ton
aproape rug\tor.
Cred c\ am f\cut alegerea bun\, replic\ Emiliano
sco]nd stiloul Dupont din aur din buzunarul interior al vestonului gri, din m\tase mat\. ~l `nvrti
`nceti[or ca s\-i ias\ vrful [i `ncepu s\-[i pun\ semn\tura pe pagini, sub privirea perplex\ a avocatului.
Fusese `ntotdeauna un b\rbat frumos, `ns\ de cnd
o `ntlnise pe Arlette, la cincizeci de ani, devenise [i
mai atr\g\tor. Trupul solid i se sub]iase pu]in, mndria aristocratic\ `ntip\rit\ pe fa]a mare [i luminoas\
se accentuase, sursul i se f\cuse mai blnd. ~ntinerise. Numai cuta vertical\ care `i br\zda fruntea era
mai adnc\.
Gesturile lui Emiliano ar\tau calm [i siguran]\.
Dup\ ce puse ultima semn\tur\, a[ez\ documentele
`ntr-un plic mare, alb, adresat societ\]ii Montalto
Editore S.p.A., `l `nchise cu grij\ [i-l `mpinse spre avocatul din fa]a lui.
Dcroly deschise servieta de piele neagr\, vr` plicul [i o `nchise, f\cnd s\ se aud\ zgomotul u[or al
`nchiz\torii cu cifru.
Domni[oara Arlette Arisi are cuno[tin]\ de
aceast\ opera]iune? `ntreb\ avocatul.
Va fi informat\ doar la momentul potrivit,
r\spunse Emiliano.
Curnd?
E greu de spus, ar putea fi un moment `ndep\rtat.

Leb\da Neagr\

15

Ct de `ndep\rtat? insist\ avocatul.

Peste luni. Poate peste ani. Cnd va da un semn
de via]\. Atunci `i ve]i da tot ajutorul de care va avea
nevoie. Pn\ atunci, doresc discre]ie maxim\ `n privin]a `ntregii opera]iuni, `ncheie el, ridicndu-se ca
s\-[i ia r\mas-bun.
Ovide Dcroly `[i d\du seama c\ acum era inutil
s\ insiste [i strnse mna pe care i-o `ntinsese clientul.
Sper sincer c\ a]i f\cut ce era mai bine, coment\
pe un ton care tr\da `ndoial\, `ndreptndu-se spre
u[a biroului.
R\mas singur, Emiliano merse spre o u[i]\ mobil\
de tip englezesc. O deschise, lu\ o sticl\ de Four Roses
`nc\ sigilat\, `i scoase dopul [i-[i turn\ o cantitate
zdrav\n\ de whisky `ntr-un pahar mare din cristal.
~ncepu s\-l soarb\ cu `nghi]ituri mici cu o pl\cere pe
care nici m\car junghiul care `i provoca dureri `ntr-o
parte nu reu[i s-o atenueze. Durerea trecu repede, iar
el r\sufl\ u[urat, l\sndu-[i privirea s\ alunece prin `nc\perea mare cu pere]ii acoperi]i `n `ntregime de biblioteci solide din lemn. Remarcnd bustul lui Seneca, `[i
aminti anii `ndep\rta]i ai copil\riei [i ai adolescen]ei,
cnd, profitnd de absen]a tat\lui, petrecea ore lungi
[i pl\cute `n singur\tate, citind c\r]i ale unor autori
faimo[i [i lucr\ri dactilografiate ale unor aspiran]i la
statutul de scriitor.
~nfrunta astfel interdic]ia unui p\rinte sever,
care tr\ise `n vremea tr\surilor publice trase de cai,
cu ro]i galbene [i ro[ii, a landourilor maiestuoase,

16

SVEVA CASATI MODIGNANI

a cupeurilor elegante tapetate `n interior ca ni[te cutii

de bomboane. Emiliano se gndi la fotoliul dublu
care se afla `n salonul galben [i zmbi. Un mic divan
din secolul al XIX-lea, cu dou\ locuri, `n form\ de S,
pe care puteau sta fa]\ `n fa]\ un b\rbat [i o femeie,
gata s\ vorbeasc\ despre dragoste.
Blnde]ea mamei `ndulcea restric]iile impuse de b\trnul Edison. ~n birou, Emiliano descoperise, `ntr-un
loc secret al bibliotecii, o ni[\ `n care taic\-s\u `[i ]inea
bijuteriile pe care le d\ruia so]iei [i amantelor.
Nu vorbise nim\nui despre descoperirea sa, c\ci
n-ar fi [tiut cum s\ explice cum a f\cut-o. Mai mult,
i s-ar fi p\rut c\ ridic\ un v\l de pe comportamentul unui b\rbat att de important care p\stra, bine
ascuns\, o tr\s\tur\ copil\roas\.
Numai la mul]i ani de la moartea lui Edison, Emiliano pusese mna pe comoara ascuns\ [i o depusese
`n bra]ele goale ale lui Arlette, care, sim]ind r\ceala
pietrelor [i a aurului, rsese ca un copil pe care-l gdili, cu un sentiment combinat de nepl\cere [i pl\cere.
Cineva cioc\ni la u[\ [i-l trezi din reveriile lui. ~n
cteva clipe, ap\ru `n prag un b\rbat care sem\na ca
dou\ pic\turi de ap\ cu taic\-s\u cnd era tn\r,
cu aceea[i expresie energic\ pe chip, cu o `nf\]i[are
impun\toare.
Emiliano `i surse cu afec]iune, cum f\cea `ntotdeauna cnd se afla `n prezen]a lui Fabrizio, fratele
s\u adoptiv. Fabrizio fusese `nfiat de Edison [i de
Ester Montalto cnd avea opt ani. De atunci tr\ise

Leb\da Neagr\

17

`n familie. Acum era un b\rbat de vreo cincizeci

de ani, `n]elept, de `ncredere, lini[tit. Era directorul
comercial al sectorului de c\r]i.
}inea `n mn\ for]a care venea din vnz\ri [i pe
care o st\pnea cu pricepere. Cuno[tea perfect tehnica distribu]iei [i avea un talent `nn\scut, un fel de
al [aselea sim], care-i permitea s\ prevad\ succesul sau
e[ecul unei c\r]i. {tia cnd s\ for]eze un tiraj, `n ciuda
comenzilor pu]ine, [i cnd s\-l re]in\, `n pofida entuziasmului librarilor. Fabrizio Tusini Montalto era
un element pre]ios `n func]ionarea firmei.
Emiliano [i Fabrizio lucrau `mpreun\ de treizeci
de ani, cot la cot. Emiliano, director editorial, se
ocupa de comunicarea cu autorii, descoperea noi talente, alegea ce era mai bun `n produc]ia str\in\ [i
uneori se izbea de `nc\p\]narea lui Fabrizio, care-[i
impunea instinctul s\u comercial `n fa]a culturii lui
Emiliano. Erau un cuplu de `nving\tori.
Femeile fream\t\, `l avertiz\ Fabrizio, f\cnd
aluzie la Lola [i la Wally, surorile mai mici ale lui Emiliano, la Ippolita, prima lui so]ie, la Ester, maic\-sa, [i
la Mary June, a doua so]ie, care erau r\bd\toare
[i tolerante.
{i b\rba]ii? glumi Emiliano.
Fac pe indiferen]ii, r\spunse Fabrizio, de[i nu
le reu[e[te prea bine. Nu [tiu s\ se prefac\.
B\rba]ii erau Corrado Kaiserlian, al doilea so] al
lui Wally, Fernando Prinetti, so]ul Lolei, [i cei patru
copii ai lor, dintre care trei `nc\ minori. ~n sfr[it,

18

SVEVA CASATI MODIGNANI

mai era [i Franco Vassalli, str\inul, finan]istul `n plin\

ascensiune care de doi ani de]inea cincisprezece la sut\
din ac]iunile Editurii Montalto, [i dorea arz\tor s\-[i
pun\ `n c\mar\ [i alte felii din acel tort mult rvnit.
{i tu? `ntreb\ Emiliano cu un surs de simpatie,
punnd pe birou paharul acum gol.
Fabrizio ridic\ din umeri.
Eu nu sunt dect un subaltern, un executant.
Nu am putere de decizie. {tiu s\ a[tept. ~n cuvintele
lui Fabrizio nu se sim]ea nici un pic de ironie.
Emiliano d\du din cap. Lucrurile st\teau exact a[a,
chiar dac\ Fabrizio, ca [i ceilal]i, era proprietarul legitim al unei cote-p\r]i, deloc modest\, din Montefin,
banca familiei. ~ncrederea lui Emiliano era att de
mare, `nct `[i l\sa `ntotdeauna fratele s\ hot\rasc\
`n locul lui.
S\ mergem s\ ne lini[tim rudele dezinteresate,
glumi Emiliano, punndu-i afectuos o mn\ pe um\r
[i ie[ind `mpreun\ cu el din bibliotec\.
Salonul galben, numit a[a din pricina tapetului
din m\tase, era locul preferat pentru reuniunile de
familie, care nu erau `ntotdeauna pa[nice.
Emiliano `[i amintea de certurile dintre taic\-s\u [i
m\tu[a Polissena, sora lui Edison, care se sfr[eau cu
lacrimi. De `nfrunt\rile pline de mnie `ntre taic\-s\u
[i Wally, cnd ea era o feti]\. Ca s\ nu mai vorbim
despre certurile aprige dintre cele dou\ surori, Wally
[i Lola, [i de interven]iile veninoase ale lui Gianni,
al treilea n\scut, care fusese `ndep\rtat de o bucat\ de

Leb\da Neagr\

19

vreme de c\tre surori, printr-un atac [iret, care-l luase

prin surprindere [i de care nu erau str\ini so]ii lor.
Emiliano `[i amintea [i momentele fericite din
vremea `n care era doar un b\ie]el, iar taic\-s\u `l
chema s\ bea o cafea cu oaspe]i ilu[tri, scriitori de
mare importan]\ [i exponen]i ai culturii interna]ionale. ~n salonul acela respirase inteligen]\, creativitate [i prietenie, dar [i ur\ [i rivalitate de ne`nl\turat.
U[ile salonului galben erau larg deschise [i Emiliano intui `nc\ de pe coridor o t\cere plin\ de a[teptare.
~[i f\cu apari]ia etalndu-[i calmul obi[nuit [i se preg\ti
s\ `nfrunte reuniunea de familie. ~i cercet\ cu privirea pe cei convoca]i. Maic\-sa, ajuns\ acum la optzeci
[i trei de ani, a[ezat\ `ntr-un fotoliu rigid, cu sp\tarul
`nalt ca al unui tron, a fost singura care `i surse.
Ceilal]i aveau priviri nelini[tite [i ne`ncrez\toare.
Emiliano nu salut\ pe nimeni, se duse direct la
maic\-sa [i o s\rut\ pe obrazul obosit, apoi lu\ loc
`ntr-un fotoliu de lng\ c\minul din piatr\ cenu[ie,
adus\ din Toscana. ~n aer se sim]eau parfumurile florilor din vaze [i cele ale doamnelor. Cineva fuma.
Wally [i Lola, cu un gest tipic pentru momentele de
nervozitate, `[i `nvrteau colierele. B\ie]ii `[i rodeau
unghiile. Franco Vassalli era nemi[cat ca un motan
siamez care a[teapt\ un [oricel la cotitur\. To]i aveau
chipurile bronzate. Doar Ippolita Crivelli, prima
so]ie a lui Emiliano, ajuns\ acum la [aizeci de ani,
avea o paloare ca de secolul al XIX-lea. Cnd se
c\s\torise cu Emiliano, el abia ie[ise din adolescen]\,

20

SVEVA CASATI MODIGNANI

iar ea era deja femeie, frumoas\, bogat\, f\r\ prejudec\]i [i u[or confuz\. Acum, `n schimb, avea aerul
resemnat al unei doamne `n vrst\ care suferea din
cauza unei moralit\]i impuse de o combina]ie hormonal\ obosit\ [i privea tulbur\rile tinere]ii ca pe
ni[te p\cate. ~[i dedica via]a operelor caritabile [i
unor `ntlniri lini[tite. Tr\ia la Lugano, cu un fiu
n\scut din a doua c\s\torie, colec]iona opere ale
arti[tilor moderni care expuneau la muzeul Crivelli,
`ntr-un vechi palat din Bergamo, care fusese re[edin]a
familiei sale, neam de proprietari de fabrici de
bumbac, care f\cuser\ avere de la sfr[itul secolului al XIX-lea.
V\ datorez scuze, `ncepu Emiliano pe un ton
care p\rea c\ neag\ preambulul. Suntem `n 6 iulie [i
v-am stricat sfr[itul de s\pt\mn\. Numai pentru
mama nu-mi imput nimic. Ea locuie[te aici [i nu
pleac\ nic\ieri `n weekend, nu-i a[a? ad\ug\ el privindu-[i mama cu o privire plin\ de sub`n]eles.
Ea `i d\rui un surs admirativ. Nimeni nu f\cu
vreun comentariu.
Pe de alt\ parte, era singurul mod de a convoca
o adunare extraordinar\ a ac]ionarilor f\r\ s\ strnesc curiozitatea presei. Ca s\ nu mai vorbim despre
prietenii [i du[manii care stau la pnd\. Am ac]ionat
`ntotdeauna cu cea mai mare discre]ie. Nu am fost
niciodat\ subiect de brf\. Chiar [i ast\zi, cnd
navig\m pe cea mai agitat\ dintre m\ri, am reu[it s\

Leb\da Neagr\

21

nu [tirbim imaginea public\ a familiei. S\ `ncerc\m

s-o ]inem tot a[a, `i avertiz\.
Aici suntem cu to]ii de acord, interveni Wally
privindu-i pe ceilal]i. Sau cel pu]in, a[a cred, mai
ad\ug\ dup\ o foarte scurt\ pauz\. La bine [i la r\u,
cea de-a doua fiic\ a familiei Montalto mo[tenise personalitatea tat\lui. Era inteligent\, hot\rt\, avea sim]
practic. ~n tinere]e, temperamentul `nfocat compensase lipsa de frumuse]e. Chiar dac\ acuza]iile de desfru fuseser\ numeroase. Acum, la cincizeci [i trei
de ani, nu se str\duise prea mult s\-[i ]in\ `n fru firea
exuberant\ [i spera din tot sufletul ca Edison Junior,
fiul ei cel mai mare, s\ aib\ un rol important att `n
editur\, ct [i `n familie.
~n privin]a `ntreprinderii, continu\ Wally, sunt
unii care stau mai r\u dect noi. Sunt vremuri grele.
Dar sunt [i unii care stau mai bine, i-o t\ie scurt
Emiliano, `n ciuda crizei.
Mai sunt [i cei care au `n]eles ct de important
e s\ fii loial, replic\ Wally, f\cnd aluzie la crncenele du[m\nii din familie, care aveau consecin]e [i
asupra activit\]ii `ntreprinderii.
Nu suntem aici ca s\ discut\m ce a]i f\cut, interveni brutal Emiliano, privindu-i `n ochi pe cei doi
cumna]i, Corrado Kaiserlian [i Fernando Prinetti. Se
c\s\toriser\ cu cele dou\ surori din interes. Dnd
dovad\ de o stng\cie plin\ de cruzime, `ncercaser\
s\-i `nfig\ lui Emiliano un cu]it `n spate, dar reu[iser\
doar s\ aduc\ prejudicii `ntreprinderii.

22

SVEVA CASATI MODIGNANI

Am investit `n re]eaua de distribu]ie, se ap\r\

Corrado cu un aer vinovat. Era pre[edintele editurii
[i lui i se datora actuala criz\.
{i am pierdut numai patru sute de miliarde,
rosti cu asprime Emiliano. Totu[i, `l avem aici pe
Franco Vassalli, care e o autoritate `n domeniu. ~n
schimbul unor cote-p\r]i suplimentare e gata s\ amelioreze situa]ia.
Ce simplu pare totul, `l ironiz\ Lola.
{i presiunile politice? `ntreb\ Corrado.
Emiliano f\cu un efort ca s\ se controleze.
Politicienii vor intra cu siguran]\ `n joc, zise,
[i vor `ncerca s\-[i impun\ legea. Dac\ vom fi `ns\
cumin]i [i ne vom purta a[a cum se a[teapt\ ei, ne
vor l\sa m\car iluzia c\ vom r\mne tot noi patroni.
Vom putea s\ angaj\m cte un curier [i cteva secretare f\r\ s\-i `ntreb\m. Fiecare ac]iune `[i are pre]ul
ei. Sau, cum spun medicii, riscuri [i beneficii. Noi,
de pild\, am putea `n cele din urm\ s\ `mbun\t\]im
situa]ia economic\. Dar nu se [tie. Jocurile astea, ca
toate jocurile, se contabilizeaz\ la sfr[it.
Lola se `nfurie. Era cea mai tn\r\ dintre copiii
lui Ester [i Edison. Nu-[i ar\ta `nc\ cei patruzeci [i
cinci de ani, era o femeie frumoas\, mndr\, arogant\,
iar limba ei ascu]it\, sus]inut\ de o inteligen]\ vie,
putea s\ ruineze din numai dou\ vorbe [i cea mai
solid\ reputa]ie.

Leb\da Neagr\

23

Poate fi un joc f\r\ sfr[it, descoperirea mi[c\rii

perpetue. O `ntmplare dup\ alta. E un joc de-a masacrul, `i spuse mnioas\ fratelui ei.
Un juc\tor `mp\timit nu poate dect s\ piard\,
r\spunse pe un ton sec Emiliano. Dar, repet, nu din
acest motiv v-am convocat.
Se l\s\ o t\cere de plumb.
Am luat o hot\rre important\, `i anun]\ el.
To]i ochii erau a]inti]i asupra lui [i urechile erau
ciulite ca s\ nu piard\ nici un cuvnt.
Am luat o hot\rre, repet\, pe care nu eram obligat s\ v-o comunic. O fac `ns\ pentru c\ a[a mi se
pare corect [i pentru c\ nu vreau s\ fi]i pu[i `n fa]a
faptului `mplinit.
Pe fe]ele atente ale celor prezen]i se citea tensiunea.
~n barca aceea care lua ap\ din toate p\r]ile, fiecare dintre ei ar fi vrut s\ apuce crma, `ns\ nimeni
nu avea energia, for]a [i priceperea s-o fac\.
Dac\ ai decis s\ ne dai la o parte [i s\ r\mi
singur pe puntea de comand\, eu `]i las mn\ liber\,
interveni Fernando Prinetti, f\r\ s\ mai a[tepte
explica]ia lui Emiliano.
Acesta surse, `ns\ sursul `i pieri imediat din pricina unui junghi dureros, nea[teptat [i p\trunz\tor,
care-l l\s\ cteva clipe f\r\ suflare.
Ovide Dcroly avea dreptate. Probabil c\ Fernando
se f\cuse interpretul dorin]ei tuturor. Emiliano `ns\
alesese un alt drum.

24

SVEVA CASATI MODIGNANI

N-am s\ urc pe puntea de comand\ `ncercnd

s\ duc aceast\ rabl\ spre un port sigur. Eu nu iau
nimic. Eu las, anun]\.
Oare am `n]eles bine? `ntreb\ uluit Fabrizio.
Hot\rrea lui Emiliano `l implica mai ales pe el. O
considera o tr\dare. Emiliano nu putea s\ dezerteze
[i s\-l lase singur `ntr-un moment att de important.
Ai `n]eles foarte bine, r\spunse Emiliano. De
curnd, am pus la loc sigur partea mea de dou\zeci
la sut\ `ntr-o societate care va fi condus\ de o singur\ persoan\. La ace[ti dou\zeci la sut\ ai mei adaug
partea de unsprezece la sut\ a mamei [i pe cea de paisprezece la sut\ a Ippolitei. Aceast\ persoan\ de `ncredere are `n mn\ patruzeci [i cinci la sut\ din Editura
Montalto [i din banca noastr\ Montefin. E inutil
s\ v\ spun c\ omul cu pricina va administra ac]iunile a[a cum va considera de cuviin]\. Am `ncercat,
de fapt, s\ salvez ceea ce mai poate fi salvat.
Franco Vassalli s\ri `n picioare din fotoliul s\u.
Nu po]i s\ faci asta! `l atac\.
Ester Montalto, care pn\ atunci ascultase dialogul cu o pl\cere bine ascuns\, [i-a f\cut auzit\ vocea
cald\ [i armonioas\ pe care b\trne]ea nu l\sase urme.
Ba sigur c\ poate, tinere prieten, interveni satisf\cut\. Emiliano poate s\ ac]ioneze astfel pe baza
unui vechi statut al familiei, care nu prevede niciun
drept de preemp]iune. E un lucru pe care ar fi trebuit s\-l [tii. {i fiecare dintre voi ar trebui s\-l [tie.

Leb\da Neagr\

25

Cu un gest delicat al minii, Ester `[i aranj\ o

bucl\ rebel\, care-i c\zuse pe frunte.
Orice membru al familiei, continu\ ea, poate
s\-[i vnd\ cota-parte f\r\ s-o ofere rudelor. A[a a
f\cut fiul meu Gianni, care, plecnd, [i-a vndut ac]iunile celui mai aprig concurent al nostru, editorul
Rovesti. Conform acestui statut, noi ]i-am cedat ]ie
cincisprezece la sut\ din ac]iuni ca s\ le putem r\scump\ra pe ale lui. Altfel nu ai fi fost aici, b\iete.
Finan]istul o privi cu ur\.
Dar eu am cerut ca blestematul \la de statut s\
fie modificat, se aprinse el.
Interveni Emiliano.
Nednd curs propunerii tale, ne-am urm\rit interesul a[a cum [i tu, cnd ai cump\rat, ]i l-ai urm\rit
pe al t\u, a r\spuns Emiliano calm. {i trebuie s\ recuno[ti c\ nu te-ai `mpotrivit prea mult. Acea
cot\-parte de cincisprezece la sut\ `]i f\cea atta poft\,
c\ nu ai mai insistat. Important era s\ pui un picior
`n casa de bani a Editurii Montalto. Nu v\d de ce
trebuie s\ te nelini[te[ti att. ~n definitiv, nimic nu
se va schimba. Finan]istul meu nu va interveni `n
deciziile voastre.
Vreau numele acestei societ\]i, tun\ Vassalli.
N-o s\-l [tii niciodat\, garant\ Emiliano cobornd vocea. Nu o s-o [ti]i niciodat\, generaliz\, implicndu-i [i pe ceilal]i. S\ nu v\ face]i iluzii c\ o s\-l
afla]i de la maic\-mea sau de la Ippolita. Nici ele nu-i
cunosc numele. Mi-au dat delega]ia pe `ncredere.

26

SVEVA CASATI MODIGNANI

Emiliano era con[tient c\ meciul se `ncheiase `n

favoarea lui, `ns\ asta nu prea `l bucurase. Remarc\
cu o deta[are senin\ capitularea lui Vassalli, consternarea cumna]ilor, mnia re]inut\ a surorilor.
Se ridic\, se apropie de maic\-sa [i-i [opti:
Te iubesc.
O s\rut\ pe frunte. Ester strnse mna fiului `ntre
minile ei [i surse.
Apoi Emiliano i se adres\ Ippolitei, punndu-i
mna pe un um\r:
~nc\ o dat\, `]i mul]umesc, [i `i surse.
~i ignor\ pe Mary June [i pe to]i ceilal]i. Ie[i din
salon f\r\ s\ mai adauge vreun cuvnt.
Fabrizio `l urm\ ca s\-l `nso]easc\ pn\ `n fa]a
vilei, unde porfiritul pavajului radia c\ldura unui
crepuscul torid.
Unde te duci? `l `ntreb\ dup\ o lung\ t\cere.
Avea aerul unui c\]el abandonat.
S\ m\ odihnesc, r\spunse Emiliano apropiindu-se de automobilul Porsche, parcat la umbra aleii.
Avea o mare afec]iune [i tandre]e pentru Fabrizio,
`ns\ ceea ce dorea cel mai mult `n acel moment era s\
]in\ la o distan]\ mai mare chipurile lacome [i speriate
ale rudelor sale, gndurile [i reac]iile lor.
Cu cine o s\ ]in leg\tura acum? `ntreb\ Fabrizio.
~ntreab\-te mai degrab\ cine va trebui s\ ]in\
leg\tura cu tine, replic\ Emiliano, invitndu-l s\ aib\
mai mult\ `ncredere `n sine.
Fabrizio `l `mbr\]i[\ emo]ionat.

Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.