Doctrina Liberalismului Clasic

Apariția ș i etapele evoluției liberalismului clasic

Perioada anii 1776-1870,doctrina dată constituia antiteza
etatismului,neajundând însă până la negarea completă a statutului,până la
negarea completă a statutului, până la anarhie.

Liberalismul a a avut cele trei etape importante – Liberalismul economic clasic

sec XVIII-XIX, Neoclasicii sec XX , Neoliberalii sec XX.

 Instituirea cultului rațiunii și ordinii naturale

Se instituie treptat un cult al rațiunii.În același timp,are loc o zeificare
a naturii, o recunoaștere a existenței unei ordini naturale.

 Condițiile apariției doctrinei

În urma schimbărilor pe plan economic a fost prima Revoluție
industrială după care s-au extins activită țile industriale, de asemenea
dezvoltarea transportulor dar și apariția noilor forme de activită ți
economice.

La fel în urma schimbărilor pe plan intelectual s-a evidențiat

Fundamentarea filosofică a noțiunilor de libertate individuală și
raționalitate. Ca consecințe a avut loc creșterea puterii economice a
clasei capitaliste și reducerea necesită ții intervenției active a statutului
în economie.

De asemena pe plan politico-social,apar noile clase sociale precum –

muncitori salariați și capitaliști.În urma caruia orientarea a devenit
una liberă a gândirii economice.
  Esența și trăsaturile principale ale doctrinei liberalismului
economic clasic
Doctrina dată subordona interesul personal-național și justifica
amesticul statutului în economie.Ideile de bază fiind: Non-
Intervenționalismul,Libertatea economică și Individualismul.

Conținut – Autorii clasici descoperă și studiază legile care

reglementează viața economică .Precum că baza acestei economii să fie
una bazată pe respectarea ordinii naturale. Apoi, să conțină liberă
concurență ce este absolut necesară ordinii naturale. Cel mai important
că în centrul acestei doctrini se află „Homo economicus” .Dintre care
conține – spiritul de concurență menționat mai sus,setea de
bogă ție,setea de libertate,Necesitatea de a conlucra,egoismul și
raționalismul.

Ca reprezentanți ai acestei doctrini putem menționa pe “Patriarhul”

gândirii economice Adam Smith(1723-1790).Cel care a abordat
primul “Teoria Valorii” și principiul „Mânii invizibile”. ”Mâina
invizibilă ”, mâna Creatorului Suprem ghidează întreprinză torii în
direcția menținerii ordinii naturale, preîntimpină rii orică ror dezordini
și dezechilibre de durată . Astfel prin însă și voința divină , economia de
piață se autoreglează , interesul egoist al individului se armonizează
cu interesul general al societă ții.

Astfel,Adam Smith a introdus de asemnea noțiunea de “capital”. Ca

capital fix și circulant.
De asemena menționă m și Modelul de repartiție a veniturilor. Una din
tră să turile principale ale doctrinei liberalismului economic clasic
constă în analiza fenomenelor economice prin prisma diviză rii
societă ții în trei clase sociale : Clasa muncitorilor salariați-
salariul,Clasa proprietarilor funciari -rentă , clasa capitalistă - profit.

La fel sunt si factori care influențează mă rimea venturilor în viziunea

lui Adam Smith. Ca mă rimea salariului unde cantitatea și prețul
mijloacelor de subzistență ,cererea la brațe de muncă ,starea în care se
află economia-progresvă ,staționară sau regresivă ,la fel și raportul de
forțe dintre salariați și patroni influențează semnificativ.Nemijlocind si
mă rimea profitului ca diminsiunile capitalului investit,riscul investiției
și mă rimea salariului și a rentei,profitul fiind un venit rezidual.
Mă rimea rentei funciare ce împlică fertilitatea şi amplasarea
terenurilor agricole raportul de forţe între proprietarii funciari şi
arendaşi .

Putem menționa și alți reprezentați care au facut parte în analiza

acestei doctrini- Francois Quesnay,Thomas R.Malthus,David
Ricardo,Jean-Baptiste Say,John Stuart Mill și alții.