CANCERUL

Dintre toate maladiile cunoscute in prezent,cancerul este cel care ii inspaimanta cel mai mult pe
oameni.Insa,in multe cazuri,diagnosticarea timpurie si tratamentele din ce in ce mai eficiente pot duce la
vindecarea completa.
Cauze
Cancerul este cea mai des intalnita maladie din trecut si din prezent.Datorita medicinei
moderne,oamenii au o viata mai lunga si,intr-o anumita masura,aceasta justifica cresterea numarului de
bolnavi de cancer din tarile vestice.
Desigur,unele forme de cancer sunt strans legate de modul de viata din vest. Cancerul datorat fumatului
este rar in tarile din Lumea a Treia, insa este din ce in ce mai raspandit in tarile in care industria este
dezvoltata, unde multi oameni fumeaza. Cele mai frecvente forme de cancer ataca plamanii, intestinele,
stomacul, pancreasul si sanii.In ciuda medicinei moderne, cancerul este raspunzator pentru 25% din
decese in Anglia si Scotia in fiecare an.Cele mai des intalnite forme de cancer la copii si adolescenti
sunt:leucemia, sarcomurile si cancerul de rinichi.Din fericirie acestea sunt rare, iar tratamentul destinat
lor a fost imbunatatit foarte mult in ultimii ani.
Cauza principala a cancerului este inca neclara insa sunt recunoscute doua anormalitati
fundamentale.Exista doi factori care ingreuneaza reperarea cancerului. In primul rand boala nu este
supusa influentelor normale ce controleaza diviziunea celulara, in al doilea, organismul tolereaza
prezenta cancerului fara sa-l respinga ca pe un intrus.
Factorii de mediu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer,
exista insa si alti factori ce il provoaca.De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi ce
afecteaza structura genetica interna a celulelor.
In alte cazuri, sistemul imunitar este de vina.S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse constant in
interiorul organismului, insa sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar.Din unele motive, acest
sistem poate sa nu functioneze cum ar trebui, permitand inmultirea celulelor canceroase.Cercetatorii au
ajuns la concluzia ca dietele bogate in fructe si legume pot proteja corpul impotriva cancerului.Se pare ca
o dieta adecvata intareste sistemul imunitar, care distruge rapid celulele canceroase. Unele forme de
cancer sunt datorate substantelor toxice.Spre exemplu, gudronul infiltrat in pielea unui animal de
laborator i-a provocat cancerul pielii.
Aceste substante chimice pot afecta structura genetica a unei celule, transformand-o intr-una
canceroasa.Un mare numar de experimente ce au identificat substantele chimice provocatoare de cancer
au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul proveni din tutun.
Radiatiile, de asemenea, afecteaza materialul genetic al unei celule – radiatiile create in urma bombei
atomice in Japonia, in 1945, cauzeaza multe forme de cancer, unele declansandu-se abia dupa 10 – 20 de
ani de la expunerea la acestea.
Diagnosticul
Nu in toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost imbunatatit enorm in ultima
vreme si mii de oameni sunt vindecati in fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor
de tratat decat unul mai raspandit. In concluzie, diagnosticarea timpurie este vitala, fiind ajutata de
declararea prompta a primelor simptome doctorului. Daca acesta considera ca ar fi vorba de cancer,
acest fapt va fi confirmat de catre specialisti, care vor prelua cazul. Diagnosticul va fi intai confirmat.
Acesta se determina cu ajutorul razelor X si a testelor de scanare pentru a descoperi prezenta unei
umflaturi in interiorul organismului. O parte a zonei afectate de cancer se examineaza la microscop.
Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie,fie prin examinare citostatica.
Medicamentele
In cazul in care cancerul este foarte extins sau exista efecte secundare, iradierea lui poate sa nu fie
completa sau eficienta.In aceasta situatie, se foloseste tratamentul medicamentos. Acesta este cunoscut
sub numele de chemoterapie. Medicamentele se combina cu materialul genetic al celulelor, atacandu-l,
impiedicand astfel diviziunea celulara. Initial acestea au fost create dintr-un gaz otravitor – iperita –
folosit in primul razboi mondial. S-a observat ca gazul intervenea in diviziunea celulara din maduva
osoasa unde este creat sangele.
Substanta activa din acest gaz a fost experimentata pe bolnavii de cancer, in incercarea de a otravi
celulele canceroase, si a avut succes. Tratamentul a fost imbunatatit, fiind descoperit un mare numar de
medicamente noi si sigure, dezvoltandu-se de asemenea combinatii eficiente de medicamente.
Chimioterapia nu este folosita doar impotriva cancerului extins. Este de asemenea eficienta in tratarea
cancerului sangelui, ca leucemia, precum si a cancerului maduvei osoase.
Chirurgia
Metodele chirurgicale de indepartare a cancerului sunt practicate de foarte mult timp. In unele cazuri,
celulele neobisnuite ce se pot transforma in celule
canceroase sunt expulzate la timp.Aceasta implica de obicei oprirea cresterii vizibile a celulelor afectate
prin inlocuirea cu o portiune mare de tesut inconjurator sanatos pentru a asigura eliminarea tuturor
celulelor canceroase.De asemenea, chirurgul va indeparta nodurile de scurgere ale limfei.
Chirurgia este folosita in cancerele localizate, la fel ca radioterapia.Unele forme de cancer pot fi
vindecate cu ajutorul radioterapiei, fara necesitatea unei interventii chirurgicale.In alte situatii,
radioterapia poate fi aplicata inainte sau dupa o operatie pentru a mari sansele unei vindecari sigure.
Factori ce provoaca cancerul
TUTUN 30%
INFECTII 10%
ALIMENTATIE SLABA 35%
FACTORI DE REPRODUCERE 7%
PROFESIUNE 4%
RADIATII NATURALE 3%
POLUARE 2%
PRODUSI INDUSTRIALI 1%
PROCEDURI MEDICALE 1%
ADITIVI ALIMENTARI 1%
FACTORI NECUNOSCUTI 6%
Oamenii de stiinta au estimat proportiile tuturor formelor de cancer in functie de factorii ce le
declansaza.Aceste rezultate sunt toate aproximative.
Cancerul gastric
Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer sau neoplasm gastric. Acesta este o
afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar initial la nivelul mucoasei gastrice si apoi se extind
dincolo de peretele stomacului in tesuturile invecinate. Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm
gastric este adenocarcinomul, reprezentand aproximativ 95% din totalul cancerelor gastrice.
Incidenta
Regiunea geografica. Pe plan mondial, incidenta difera mult de la o tara la alta. Majoritatea tarilor in care
se inregistreaza un numar crescut de cazuri de cancer gastric se gasesc, cu mici exceptii, in regiunea Asia
Pacific si nordul Europei (Chile, Japonia, China, Finlanda, Ungaria si altele). In tara noastra, cancerul
gastric reprezinta cea mai frecventa forma de tumora maligna a tractului digestiv, incidenta sa
prezentand insa mari variatii geografice, fiind cel mai frecvent intalnita in Banat. In fiecare an, in Romania
sunt depistate in jur de 3.000 de cazuri noi de cancer gastric, cele mai multe dintre ele in stadii avansate.
Varsta. Desi numarul cazurilor aparute la tineri a crescut in ultimul timp, incidenta maxima a cancerului
gastric este dupa varsta de 60 de ani, sub 45 de ani aparitia sa fiind destul de rara. Trebuie totusi sa
precizam ca formele de cancer gastric intalnite la tineri pot fi mai agresive.
Sexul. Afectiunea survine mai frecvent la barbati decat la femei, raportul fiind de 2:1
Rasa. Studiile epidemiologice efectuate in Statele Unite au aratat o incidenta mare la indivizii ce apartin
populatiilor din insulele Pacificului, dupa care urmeaza descrescator: populatia de origine africana,
hispanici, populatia alba, amerindienii si la final eschimosii.
Factorii de risc implicati in aparitia cancerul gastric sunt numerosi: dieta, infectia cu Helicobacter pylori,
fumatul, gastrita atrofica, ulcerul, anemia pernicioasa, interventiile chirurgicala la nivelul stomacului,
expunerea la radiatii si terenul genetic. Aparitia cancerului gastric este de multe ori multifactoriala
combinand predispozitia, care este mostenita si factorii de mediu.
Prin notiunea de risc se intelege o probabilitate mai mare decat media de a dezvolta acest tip de cancer.
In prezent, factorii de risc sunt considerati a fi adevarate cauze datorita corelatiei semnificative care s-a
dovedit a fi intre ei si declansarea bolii. Majoritatea factorilor favorizanti actioneaza asupra stomacului
prin intermediul a doua mecanisme: afectarea pH-ului gastric si inflamatia mucoasei.
Infectia cu Helicobacter pylori, este cel mai important factor de risc recunoscut la ora actuala.
Helicobacter pylori reprezinta o bacterie implicata si in producerea gastritei si a ulcerului, ce poate
coloniza mucoasa stomacului. Interesant este ca desi aceasta este foarte des intalnita (aproape 50% din
populatie), numai 5 % dintre cei infectati vor face cancer gastric. Explicatia consta in faptul ca este
necesar si un anumit teren individual ce accentueaza inflamatia mucuoasei si modificarea pH-ului.
Studiile au demonstrat prezenta anticorpilor anti – HP in serul bolnavilor cu cancer gastric, ceea ce
sustine rolul acestei bacterii.
Dieta – consumul excesiv de alimente cu continut crescut in sare (muraturi, mezeluri), preparate din
peste sau carne conservate prin afumare, precum si o dieta saraca in legume si fructe. Este dovedit faptul
ca o alimentatie bazata pe vegetale si bogata in vitamina C scade semnificativ riscul de aparitie al
cancerului gastric.
Fumatul este asociat cu aparitia cancerului gastric atat ca numar de tigari fumate, cat si ca durata.
Studiile arata o crestere a riscului de pana la 1,5 – 1,6 ori.
Factori genetici – rolul acestora este sugerat de incidenta crescuta a bolii la mai multi membrii ai
aceleiasi familii. Aproximativ 10% din cancerele gastrice pot fi explicate prin cause genetice.
Locul de munca cu expunere la azbest, nichel, praf de carbune.
Anemia pernicioasa, data de deficitul vitaminei B12 in organism, se asociaza cu gastrita atrofica si cu
modificari ale pH-ului.
Interventiile chirurgicale la nivelul stomacului pot modifica pH-ul gastric si conduc la aparitia cancerului
gastric.
Diagnosticul cancerului gastric este greu de realizat intr-un stadiu precoce, deoarece 80% dintre pacienti
nu prezinta niciun fel de simptome la debutul bolii.
Cand simptomele apar, ele sunt atat de vagi, incat sunt fie ignorate, fie confundate cu simptomele altor
afectiuni.
Semnele predictive ale cancerului gastric pot fi:
discomfort gastric sau abdominal, care se accentueaza dupa alimentatie si nu cedeaza la medicamente
antiulceroase;
indigestie si senzatie de arsura la nivelul stomacului;
respiratie urat mirositoare (halena);
inghitire dificila a alimentelor;
lipsa poftei de mancare, senzatie de satietate instalata rapid, urmata de balonare;
scaderea in greutate, ameteli, anemie, oboseala;
greturi, uneori chiar si varsaturi;
constipatie sau diaree.
Investigatiile care se fac in astfel de situatii sunt:
Radiografia baritata;
Endoscopia;
Recoltarea de sange pentru depistarea markerilor tumorali;
Tomografia Computerizata (CT) abdominala;
Radiografia toracica;
Ecoendoscopia;
Ultrasonografia endoscopica.
Tratamentul este adaptat in functie de pacient, stadiul, tipul, locatia si extinderea malignitatii. Cancerul
gastric este dificil de tratat daca nu este identificat timpuriu (inainte sa se extinda). Din pacate, deoarece
cancerul timpuriu nu prezinta foarte multe simptome, boala este deja avansata cand se pune
diagnosticul. Principalele tipuri de interventii pot include:
Interventia chirurgicala – este cea mai des folosita interventie, chirurgul extirpand o parte sau intreg
stomacul. Potential curativ este prezent la mai putin de 40% din pacienti. In caz de metastazare a bolii,
efectul este mai mult unul paliativ.
Chimioterapia – nu exista inca un standard international aprobat. Se foloseste oportunitatea
chimioterapiei chiar inainte de operatie cu scopul de a micsora tumora sau dupa operatie ca terapie
adjuvanta pentru a distruge celulele cancerose ramase.
Radioterapia – Radioterapia este un tratament antineoplazic care foloseste radiatii X de energie inalta
sau alte tipuri de radiatii, capabile sa distruga celulele maligne.
Exista doua tipuri de radioterapie:
radioterapia externa: foloseste un aparat care trimite radiatii catre zona afectata;
radioterapia interna: care foloseste substante radioactive injectate direct la nivelul tumorii prin ace,
tuburi sau catetere.
Modalitatea prin care este realizata radioterapia depinde de tipul si stadiul procesului tumoral. In general
este folosita in combinatie cu chirurgia si chemioterapia sau este folosita impreuna cu chemioterapia
cand pacientul nu poate fi operat chirurgical. Radioterapia poate avea si un scop paliativ pentru a reduce
durerea in cazurile de boala incurabila.
In termenul de “cancer de colon” sunt incluse diferite tumori epiteliale dupa structura histologica, forma,
localizare ( cec, colon ascendent, colon transvers, colon sigmoid, rect si canalul anal).
Etiologia cancerului de colon:
Se pare ca nu exsta o singura cauza care duce la aparitia cancerului de colon. Cel mai probabil este vorba
de o combinatie de cativa factori nocivi (nefavorabili), mai importanti fiind dieta, factorii mediului
ambiant, bolile cronice ale colonului si ereditatea.
Rolul alimentatiei in patogenia cancerului colorectal se afla in centrul atentiei mai multor savanti si studii
medicale. Cancerul colorectal se intalneste mai des in regiunile unde in alimentatie predomina carnea si
sunt reduse alimentele vegetale. Dieta bogata in carne duce la cresterea concentratiei de acizi grasi care
in procesul digestiei se transforma in agenti cancerigeni. Rata scazuta a cancerului colorectal in regiunile
cu diete traditional vegetale (India, Africa Centrala) demonstreaza importanta alimentatiei bogate in
fibre vegetale in profilaxia cancerului de colon. Cantitatea crescuta de fibre vegetale mareste volumul
maselor fecale, dilueaza si leaga diferiti agenti cancerigeni, scurteaza timpul tranzitului prin colon,
micsorand astfel timpul de expunere a mucoasei colonului la actiunea metabolitilor cancerigeni.
Teoria chimica este apropiata teoriei alimentare. Ea explica aparitia tumorilor colorectale ca rezultat al
actiunii mutagene al unor substante chimice endo si exogene (cancerigene) asupra celulelor epiteliului
colonic, din care cele mai periculoase si active sunt nitratii, nitritii, amidele si aminele aromatice,
alfatoxinele, metabolitii triptofanului si tirozinei. Substante cancerigene (benzpirena) se obtin prin
prelucrarea termica irationala a alimentelor, cum ar fi afumarea carnii si pestelui. Ca rezultat al actiunii
substantelor cancerigene asupra genomului celular se petrec mutatii, translocatii, ce duc la
transformarea protooncogenelor celulare in oncogene active. Ultimele initiaza sinteza oncoproteinelor si
celula se transforma in una canceroasa.
La pacienti cu boli inflamatorii colonice cronice, indeosebi cu rectocolita ulcerohemoragica, incidenta
cancerului de colon este mult mai mare ca la restul populatiei. Gradul de risc este influentat de durata si
de evolutia clinica a bolii, cu cat esta mai veche suferinta cu atat mai mare este riscul de cancer. In boala
Crohn riscul de a dezvolta cancer de colon tot este marit dar este mai mic ca in RCUH.
Polipii colonici cresc riscul aparitiei tumorilor maligne. Indexul de malignizare al polipilor colonici solitari
este de 2-4%, pentru multipli (mai multi de 2) este de 20%, iar la polipii vilosi –pana la 40%. Polipii
colonici se intalnesc relativ rar la persoanele tinere si cu mult mai des la persoanele mai in varsta. Despre
frecventa polipilor colonici se poate vorbi analizand datele autopsiilor. In tarile dezvoltate, frecventa
depistarii polipilor colonici la autopsii, efectuate persoanelor decedate din cauze non colonice, este de
30-32%.
Nu ultimul rol in patogenia cancerului de colon il joaca ereditatea. Persoanele cu rude de gradul intai
depistate cu tumori maligne de colon au gradul de risc crescut. Boli ereditare precum polipoza difuza
(adenomatoasa) familiala, sindromul Gardner, sindromul Turcot, sunt insotite de grad inalt de risc pentru
dezvoltarea cancerului de colon. Daca nu se inlatura polipii sau colonul la acesti pacienti aproape toti fac
cancer de colon, unii prezentand si tumori sincrone.
Sindromul canceros familial, cu transmitere autosomal dominanta, se manifesta prin aparitia a
multiplelor tumori (adenocarcinoame) ale colonului. Aproape 1/3 din acesti pacienti in varsta de peste
50 ani prezinta tumori colorectale.
Dintre particularitatile cancerului de colon este de mentionat dezvoltarea multicentrica cu aparitia
tumorilor in acelasi timp (tumori sincrone) sau una dupa alta la un interval de timp (tumorile
metacrone).
Clinica cancerului de colon:
Cele mai caracteristice simptome in cancerul colorectal sunt sangerarile rectale, dereglarile tranzitului
intestinal, durerile abdominale si tenesmele.
Rectoragiile, materii fecale amestecate cu sange sau depistarea sangerarilor oculte se intalnesc practic la
toti pacientii cu cancer colorectal. Sangerari cu sange rosu aprins sunt caracteristice pentru tumorile
canalului anal si rectului. Sangele inchis la culoare sugereaza tumora pe jumatatea stanga a colonului. De
mentionat ca sangele amestecat cu materii fecale si mucus este un semn aproape cert de tumora.
Tumorile din partea dreapta se caracterizeaza prin sangerari oculte, asociate cu anemie, paliditatea
tegumentelor si slabiciune generala.
Dereglarile de transit sunt caracteristice in formele avansate de caner al jumatatii colice drepte. Uneori
cancerul de colon se manifesta direct prin ocluzie intestinala care impune tratament chirurgical de
urgenta.
In cancerul de rect pacientii acuza o senzatie de defecatie incompleta sau senzatie de scaun falsa. Des
semnele abdominale lipsesc, mai frecvente fiind senzatia de slabiciune, lipsa apetitului, slabirea. In
stadiile tardive se asociaza hepatomegalia si ascita.
Diagnostic cancer de colon:
In prezent exista posibilitatea de a diagnostica cancerul de colon in orice stadiu de evolutie al bolii.
Trebue doar de respectat doua conditii:
algoritmul de investigatii;
folosirea la maximum a tuturor mijloacelor moderne de investigatie
Algoritmul de diagnostic al cancerului de colon include:
anliza acuzelor si anamneza (de retinut ca la persoanele cu varsta peste 50 de ani creste considerabil
riscul de aparite al cancerului de colon);
consultul clinic;
tuseul rectal;
anuscopia;
rectocolonoscopia;
analiza sangelui;
analiza materiilor fecale la sange ocult;
colonoscopia;
biopsia tumorilor depistate sau a polipilor;
irigoscopia (cand examenul colonoscopic nu este concludent sau lipseste);
ultrasonografia abdominala si pelvina;
ultrasonografie transrectala;
Pentru bolile colonului simptomatologia este intr-un fel monotona. Majoritatea se manifesta sau prin
dereglari de tranzit, sau prin prezenta sangelui cu mucus in materiile fecale, ori prin dureri sau
discomfort abdominal si rectal. Adesea simptome ca acestea se combina intre ele.
Nu exista nici un semn specific pentru cancerul colorectalasa incat orice simptomatologie intestinala
trebue sa fie analizata ca posibila manifestare de cancer colorectal, mai ales la persoane peste 50 de ani.
Majoritatea tumorilor (pana la 70%) sunt localizate in partea distala al colonului (rect si sigmoid. De
exemplu, pentru a depista o tumora al partii distale al ampulei rectale e suficient un tuseu rectal. Pentru
a beneficia din plin de toate posibilitatile de diagnostic este necesara o pregatire adecvata al colonului. In
caz contrar se pot comite erori grave de diagnostic prin omisiune.
O metoda importanta de diagmostic este ultrasonografia care poate arata nu numai prezenta
metastazelor indepartate (in special hepatice) dar si gradul de invazie loacala al tumorii si prezenta
inflamatiei perifocale. In cazuri avansate cu invazie in organele si tesuturile vecine se recomanda
tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara.
Complicatiile cancerului de colon:
Cele mai des intalnite complicatii ale cancerului de colon sunt dereglarile de tranzit intestinal pana la
ocluzia intestinala, sangerari intestinale, inflamatii perifocale si perforatiile intestinale sau la nivelul
tumorii, sau asa zise perforatii dilatative in cazul ocluziilor intestinale. In cazurile tumorilor partii drepte a
colonului se intalnesc anemii severe din cauza sangerarilor oculte de durata.
Toate complicatiile necesita tratament adecvat, uneori chiar interventii chirurgicale de urgenta pentru
salvarea vietii bolnavului, cum ar fi in cazul sangerarilor importante, ocluziilor sau perforatiilor. In stadiile
avansate al cancerului colorectal complicatiile pot sa se combine, crescand riscurile si agravand
prognosticul interventiei chirurgicale. Profilaxia complicatilor consta in diagnosticul precoce al cancerului
colorectal.
Tratamentul cancerului de colon:
Interventia chirurgicala ramane metoda principala in tratamentul cancerului colorectal. Principiile
generale al tratamentului chirurgical sunt radicalitatea interventiei chirurgicale, ablatia, asepsia si
pastrarea tranzitului intestinal fara obstacole, daca e posibil pe cale naturala.
Interventia chirurgicala este asociata cu trarament adjuvant si neoadjuvant. Radioterapia preoperatorie
are efect de citoreductie adica este menita sa reduca din volumul tumorii si sa asigure o radicalitate
maxima interventiei chirurgicale in combinatie cu limfadenectomia locoregionala. Chimioterapia
postoperatorie are ca scop distrugerea celulelor canceroase si prevenirea aparitiei recedivei locale sau al
metastazelor.
Prezenta metastazelor indepartate, hepatice sau in alte organe, impune pe langa ablatia tumorii si
rezectia lor cu scop de citoreductie si chimioterapie postoperatorie. Schemele de radio- si chmio-trerapie
sunt bine definite in functie de tipul tumorii depistate.
Prognosticul cancerului de colon:
Prognosticul in cazul cancerului de colon depinde de stadiul bolii. In stadiile incipiente (T, N0, M0)
supravetuirea la 5 ani, dupa interventii, poate ajunge si la 90% . Dar, odata cu cresterea stadiului
rezultatele scad. La pacientii cu implicare ganglionara, supravietuirea la 5 ani nu depaseste 50%, dar in
cazurile cu localizare pe partea dreapta al colonului – nu mai mult de 20%. Rezultatele de supravietuire la
distanta al pacientilor cu cancer de rect sunt mai proaste. In medie supravietirea la 5 ani, la pacienti dupa
interventii radicale pentru cancer de rect, este de 50%, si depinde de stadiul procesului.
Este obligatoriu controlul periodic al pacientilor operati pentru cancer colorectal pentru depistarea
precoce al recidivelor locale sau metastazelor care pot aparea. Este indicat la 3 luni tuseul rectal,
colonoscopia sau irigografia colonului ramas dupa rezectie, o data la 6 luni – ecografia abdominala,
hepatica si a pelvisului, RX pulmonar. Din analize este recomandat titrarea antigenului carcino-
embrionar. In caz de suspiciune de recidiva este necesara tomografia computerizata sau rezonanta
magnetica.
85% din recidivile locale apar pe parcursul primilor 2 ani dupa operatie, dar termenul mediu este de 13
luni. Aproximativ la 1/3 din pacienti cu recediva depistata precoce e posibil de efectuat o rerezectie.
Restul, cu regret, se limiteaza la terapia paleativa (radio- si chmioterapie) care usor amelioreaza starea
pacientilor.
Daca suferiti de cancer de colon sau prezentati anumite simptome, cum ar fi: constipatie sau diaree fara
o cauza anume, senzatie de defecare incompleta, reducerea diametrului scaunlui (scaune creionate),
sangerari gastro-intestinale, pete de sange rosu sau mucus in scaun, melena, distensie abdominala,
varsaturi, sange in urina, secretii vaginale, anemie, oboseala, palpitatii, paloare, pierderea in greutate,
tromboza, icter, obstructie biliara, va rugam sa ne contactati la unul din numerele de telefon din coltul
dreapta sus al acestei pagini.