George R. R.

Martin

Regi i nisipurilor
Sandkings (1979)

SIMON KRESS locuia singur într-un conac mare printre colinele aridei stâncoase
aflate la cincizeci de kilometri de ora. Aa c#, atunci când afacerile îl chemau pe
neateptate, n-avea vecini c#rora s# le cear# s# vad# de animale în lipsa lui. &oimul
hoitar nu era o problem#; s#l#luia în foiorul nefolosit i, oricum, se hr#nea singur. Pe
m#celar, Kress îl gonea pur i simplu afar#, l#sându-l s# se descurce cum o ti; micul
monstru vâna limaci, p#s#ri i obolani. Bazinul de peti îns#, plin cu piranha
veritabili, de pe P#mânt, reprezenta o dificultate. Kress sfârea întotdeauna prin a
arunca în uriaul acvariu o pulp# mare de vit#. La urma urmelor, dac# avea s# fie
re(inut mai mult decât se atepta, piranha se puteau mânca între ei. O #cuser#f i-n alte
d#(i. Era amuzant.
Din nefericire, de data aceasta fu re(inut mult mai mult# vreme decât se ateptase.
Când, în sfârit, se întoarse, to(i petii erau mor(i. La fel, oimul hoitar. M#celarul urcase
în foior i-l mâncase. Simon Kress se indispuse.
A doua zi se urc# în aeroglisor i plec# la Asgard. Situat la vreo dou# sute de
kilometri de vila lui, Asgard era cel mai mare ora de pe Baldur i se mândrea i cu cel
mai vechi i mai mare astroport. Lui Kress îi pl#cea s#-i impresioneze prietenii cu
animale neobinuite, amuzante i scumpe; Asgard era locul unde se puteau cump#ra
asemenea animale.
De aceast# dat# îns# nu prea avu noroc. La “Xenopets” era închis. L'Etherane,
negustorul de animale mici, încerc# s#-i vâre pe gât alt oim hoitar, iar “Ape stranii” nu
oferea nimic mai exotic decât piranha, rechini luminoi i calmari-p#ianjen. Kress îi
avusese pe to(i: voia ceva nou.
C#tre sear#, se pomeni b#tând bulevardul Curcubeului, în c#utare de magazine pe
care nu le vizitase niciodat#. Aflat# în plin# zon# a astroportului, strada era în(esat# cu
firme de importatori. Marile corpora(ii comerciale aveau vitrine lungi, impresionante, în
care artefacte str#ine, rare i costisitoare, erau etalate pe postamente din pâsl# în spatele
c#rora draperii întunecate înv#luiau în mister interioarele. Printre marile magazine se
înghesuiau pr#v#lioare de vechituri, dughene murdare, expunând tot felul de antichit#(i
de pe tot felul de lumi. Kress le încerc# i pe unele i pe celelalte, cu aceeai
nemul(umire.
Apoi d#du peste o pr#v#lie aparte. Era foarte aproape de port. Kress nu mai fusese
niciodat# pe acolo. Magazinul ocupa o cl#dire modest#, cu un singur etaj, încadrat# de
un bar euforic i un templu-lupanar al Comunit#(ii Surorilor Secrete. La acest cap#t al
bulevardului începeau localurile deocheate. Pr#v#lia era ceva cu totul ieit din comun.
S#rea în ochi.
Vitrina era înv#luit# în cea(#; când vag roie, când cenuie aidoma ce(ii adev#rate,
când sclipitoare i aurie. Cea(a se unduia i se învolbura i lumina difuz din#untru. În
vitrin#, Kress întrez#ri exponate – maini, obiecte de art#, lucruri pe care nu le putea
recunoate – dar nu apuc# s# le vad# bine pe nici unele. Aburul plutea senzual în jurul
lor, dezv#luind mai întâi o frântur# din ceva, apoi altceva, apoi ascunzând totul. Iritant.
În timp ce privea, cea(a începu s# formeze litere. Câte-un cuvânt, o dat#. Kress st#tu i
citi.

WO. &I. SHADE. IMPORTATORI. ARTEFACTE. ART). FORME. DE. VIA+). &I.
ALTELE.

Literele pierir#. În negur#, Kress z#ri ceva care se mica. Asta-i fu suficient; asta, i
„formele de via(#” din reclam#. Îi azvârli peste um#r capa de promenad# i intr# în
pr#v#lie.

-1-
 În#untru, Kress se sim(i dezorientat. Interiorul p#rea vast, mult mai spa(ios decât
ar fi l#sat s# se cread# fa(ada relativ umil#. Înc#perea era slab luminat#, t#cut#. Tavanul
întruchipa un peisaj stelar, cu nebuloase spirale; era foarte negru i veridic, foarte
frumos. Tejghelele, toate, str#luceau expuse. Pasajele dintre ele erau aternute cu cea(#.
Pe alocuri pâcla se ridica pân# la genunchi, r#sucindu-se în jurul picioarelor la fiecare
pas.
– V# pot ajuta cu ceva?
Femeia p#rea s# fi r#s#rit din cea(#, înalt#, slab#, palid#, purta o salopet# simpl#,
de culoare gri i o bonet# mic#, bizar#, prins# în cretetul capului.
– Eti Wo sau Shade? întreb# Kress. Ori eti vânz#toare?
– Jala Wo, la dispozi(ia dumneavoastr#, se prezent# femeia. Shade nu servete
clien(ii. Vânz#tori nu exist#.
– Ave(i un magazin destul de mare, spuse Kress. Ciudat c# n-am auzit înc#
niciodat# de voi.
– Aici, pe Baldur, magazinul nostru abia s-a deschis. Avem îns# reprezentan(e pe
multe alte lumi. Cu ce v# pot servi? Art#, cumva? P#re(i colec(ionar. Avem câteva
cristaluri de Nor T'alush, excep(ionale.
– Nu. Am toate sculpturile în cristal care m# intereseaz#. Am venit pentru un
animal.
– O form# de via(a?
– Da.
– De pe o alt# lume?
– Bineîn(eles.
– Avem un mim. De pe Cella. Un simian foarte inteligent. Nu numai c# va înv#(a s#
vorbeasc#, dar pân# la urm# v# va imita vocea, inflec(iunile, gesturile, ba chiar i
expresiile fe(ei.
– Nostim, zise Kress. &i banal. Nu m# intereseaz#, Wo. Eu vreau ceva exotic.
Neobinuit. &i nenostim. Detest animalele nostime. În momentul de fa(# am un m#celar.
Importat de pe Cotho, cu destul# cheltuial#. Din când în când îl hr#nesc cu câte-o por(ie
de pisoi proasp#t f#ta(i. Asta-mi inspir# mie animalele nostime. Sper c# m-am f#cut
în(eles, da?
Wo arbor# un surâs enigmatic.
– A(i avut vreodat# un animal care s# v# adore? întreb#.
Kress zâmbi.
– Oh, de câte ori! Dar nu pretind s# fiu adorat, Wo. Doar amuzat.
– M-a(i în(eles greit, spuse Wo, cu acelai surâs ciudat. M# refeream la adora(ie în
sensul idolatriz#rii, al vener#rii propriu-zise.
– Ce vrei s# spui?
– Cred c# am exact ce v# intereseaz#. Veni(i dup# mine.
Îl conduse pe Kress printre tejghelele radiante, de-a lungul unul pasaj cufundat în
cea(#, sub falsul cer înstelat. Traversar# un zid de pâcl#, p#trunser# într-un alt sector al
magazinului i se oprir# în fa(a unui bazin mare, acoperit cu plastic. Un acvariu, gândi
Kress.
Wo îi f#cu un semn s# se apropie.
Îi d#du ascultare i v#zu c# se înelase. Era un terariu. În interior, pe o suprafa(#
de vreo doi metri p#tra(i, se afla un deert în miniatur#. Nisip g#lbui, b#tând în rocat
sub o lumin# roiatic#. Roci: bazalt, cuar(, granit. În fiecare col( al bazinului se în#l(a un
castel.
Kress clipi, privi mai atent i se corect#: de fapt, se în#l(au numai trei castele. Al
patrulea st#tea într-o rân# – surpat, ruinat. Celelalte trei erau grosolane dar intacte,
durate din piatr# i nisip. Pe parapetele lor i pe sub porticurile rotunjite miunau
creaturi m#runte. Kress îi lipi fa(a de peretele din plastic.
– Insecte? întreb#.
– Nu, r#spunse Wo. O form# de via(# mult mai complex#. &i mai inteligent#. Fiin(e
cu un grad de iste(ime considerabil superior celui al m#celarului dumneavoastr#. Li se
spune regi de nisip.

-2-
 – Insecte, decret# Kress, retr#gându-se de lâng# bazin. Nu-mi pas# cât sunt de
complexe. (Se încrunt#.) &i, te rog, nu încerca s# m# îmbrobodeti vorbindu-mi despre
inteligen(#. Viet#(ile astea-s prea mici ca s# posede altceva decât un creier foarte
rudimentar.
– Inteligen(a lor este colectiv#, spuse Wo. Au ceea ce se numete spirit de stup. De
castel, în cazul de fa(#. De fapt, în bazin nu sunt decât trei organisme. Al patrulea a
murit. Dup# cum pute(i observa, castelul s#u s-a pr#buit.
Kress se întoarse spre bazin.
– Spirit de stup, zici? Interesant. (Se încrunt# iar#i.) Totui, nu-i decât un furnicar
supradimensionat. M# ateptam la ceva mai deosebit.
– Poart# r#zboaie.
– R#zboaie? Hmmm. Kress privi din nou.
– Observa(i, v# rog, culorile, îl îndemn# Wo.
Ar#t# spre creaturile care forfoteau pe castelul cel mai apropiat. Una din ele râcâia
lâng# peretele bazinului. Kreso o cercet#. Pentru el, continua s# arate ca o insect#. Cam
cât o unghie de lung#, cu ase picioare, cu ase ochi mici, dispui de jur împrejurul
trupului. Un sistem complicat de mandibule cl#mp#nea vizibil, în timp ce dou# antene
fine i lungi descriau traiectorii în aer. Antenele, mandibulele, ochii i picioarele erau
negre ca funinginea, dar culoarea predominant# era portocaliul aprins al platoei care
acoperea corpul.
– E o insect#, repet# Kress.
– Nu e insect#, insist# calm# Wo. Exoscheletul chitinos este lep#dat când regele de
nisip crete. Dac crete. Într-un bazin de dimensiunile acestuia nu va crete. (Îl lu# pe
Kress de bra(, i-l conduse pân# la castelul urm#tor.) Observa(i culoarea acestora.
Kress se uit#. Erau altfel. Aici, regii de nisip aveau platoa de un rou intens;
antenele, mandibulele, ochii i picioarele erau galbene. Kress îi arunc# privirea pe
partea cealalt# a bazinului. Locuitorii celui de-al treilea castel viu erau albicioi, cu tiv
rou.
– Hmmm.
– Aa cum v-am spus, se r#zboiesc, i se adres# Wo. Încheie chiar armisti(ii i
alian(e. O alian(# a distrus al patrulea castel din bazin. Negrii se înmul(iser# peste
m#sur# i atunci ceilal(i i-au unit for(ele ca s#-l nimiceasc#.
Kress nu se l#s# convins.
– Amuzant, desigur. Dar i insectele poart# r#zboaie.
– Insectele nu venereaz#, spuse Wo.
– Poftim?
Wo zâmbi i ar#t# spre castel. Kress f#cu ochii mari. Pe zidul celui mai înalt turn
era sculptat un chip. Îl recunoscu. Era chipul Jalei Wo.
– Cum...
– Am proiectat în bazin o hologram# cu chipul meu, men(inând-o câteva zile. Chipul
zeului, ca s# zic aa. Îi hr#nesc, sunt mereu prin preajm#. Regii de nisip au un
rudimentar sim( psionic. Un fel de telepatie de proximitate. M# simt i m# idolatrizeaz#
folosind chipul meu pentru a-i ornamenta construc(iile. Uita(i-v# bine, e pe toate
castelele.
Era adev#rat. Pe castele, chipul Jalei Wo era senini panic, i foarte veridic. Kress
admir# m#iestria reproducerii.
– Cum lucreaz#?
– Membrele anterioare au i rol de mâini. Sunt prev#zute chiar cu un fel de degete:
trei tentacule mici i flexibile. Regii de nisip colaboreaz# excelent, atât la construc(ii cât
i în r#zboaie. Nu pierde(i din vedere faptul c# to(i mobilii de aceeai culoare împ#rt#esc
o singur# minte.
– Mai d#-mi am#nunte, ceru Kress.
Wo zâmbi.
– Burta tr#iete în castel. Adic# eu îi spun burt#. Un joc de cuvinte, dac# vre(i:
fiin(a este i pântece de mam# i stomac. Femel#, cam cât pumnul de mare, imobil#. De
fapt, denumirea de regi de nisip e oarecum improprie. Mobilii sunt (#rani i r#zboinici;

-3-
conduc#torul propriu-zis e o regin#. Dar i aceast# analogie p#c#tuiete. Luat în
ansamblu, fiecare castel este o singur# creatur# hermafrodit#.
– Cu ce se hr#nesc?
– Mobilii m#nânc# past#, hran# predigerat# ob(inut# în interiorul castelului. O
cap#t# de la burt#, dup# ce aceasta a prelucrat-o câteva zile. Stomacurile lor nu suport#
nimic altceva, astfel încât dac# burta moare, mor foarte repede i ei. Burta... burta
m#nânc# orice. În privin(a asta n-o s# v# coste nimic. Resturile de la mas# sunt o hran#
excelent# i îndestul#toare.
– Dar hran# vie? se interes# Kress.
Wo d#du din umeri.
– Fiecare burt# m#nânc# mobili apar(inând celorlalte castele, firete.
– Nu tiu ce s# zic, m#rturisi Kress. De n-ar fi atât de mici.
– Ai dumneavoastr# pot fi mai mari. Aceti regi de nisip sunt mici fiindc# bazinul în
care tr#iesc este mic. Dup# toate aparen(ele, îi adapteaz# creterea la spa(iul vital
disponibil. Dac# i-a muta pe cei de aici într-un bazin mai mare, ar începe #s creasc#.
– Hmmm. Bazinul în care-mi (ineam eu piranha e de dou# ori mai mare ca #sta i e
liber. Ar putea fi cur#(at, umplut cu nisip...
– Wo i Shade v# stau la dispozi(ie pentru instalare. Pl#cerea este de partea
noastr#.
– Bineîn(eles, se gr#bi Kress s# adauge, vreau patru castele intacte.
– Se-n(elege, încuviin(# Wo.
Începur# s# se tocmeasc# pentru pre(.
Trei zile mai târziu, Jala Wo descinse la conacul lui Simon Kress, cu regi de nisip în
stare latent# i o echip# de montatori. Ajutoarele lui Wo erau extrabaldurieni deosebi(i de
to(i cei cu care era familiarizat Kress; bipezi îndesa(i, sp#toi, cu patru bra(e i ochi
compui, bulbuca(i. Aveau pielea groas# i t#b#cit#, plin# de zbârcituri printre care se
iveau protuberan(e în form# de spini i coarne. Dar erau muncitori vânjoi i
îndemânatici. Wo le d#dea indica(ii într-o limb# melodioas# pe care Kress n-o mai auzise
niciodat#.
Terminar# treaba într-o singur# zi. Mutar# bazinul în care se aflaser# piranha i, în
mijlocul spa(iosului s#u salon, aranjar# de o parte i de cealalt# canapele pentru o
vedere mai bun#, cur#(ar# perfect interiorul rezervorului i-l umplur# pe trei sferturi cu
nisip i roci. Apoi instalar# un sistem special de iluminat, menit s# asigure atât palida
lumin# roie pe care o agreau regii de nisip, câti proiectarea de imagini holografice în
bazin. Deasupra montar# un capac solid din plastic, prev#zut cu un mecanism pentru
introducerea hranei.
– În felul acesta ve(i putea da de mâncare regilor de nisip #r#
f a fi nevoit s# ridica(i
capacul bazinului, explic# Wo. Nu risca(i ca vreun mobil s# scape afar#.
Capacul era echipat i cu aparate de control al microclimatului, pentru a condensa
exact cantitatea corect# de umiditate din aer.
– Interiorul s# fie uscat, dar nu prea uscat, recomand# Wo.
În cele din urm#, unul dintre instalatorii cu patru bra(e intr# în bazin i s#p# gropi
adânci în cele patru col(uri. Apoi un altul îi d#du bur(ile aflate în stare latent#,
sco(ându-le una dup# alta din containerele crionice în care fuseser# transportate. Nu
erau prea ar#toase. Lui Kress i se p#ru c# sem#nau cu nite h#lci b#l(ate de came crud#,
pe jum#tate alterat#. Cu o gur#.
Extrabaldurianul le îngrop#, câte una în fiecare col( al bazinului. Dup# aceea
muncitorii închiser# capacul i se preg#tir# de plecare.
– C#ldura va trezi bur(ile din starea latent#, spuse Wo. În mai pu(in de-o
s#pt#mân#, mobilii vor începe s# ias# din ou# i vor r#zbate la suprafa(#. Ave(i grij# s# le
da(i suficient# mâncare. Au nevoie s# prind# puteri pân# se maturizeaz# deplin. Dup#
socoteala mea, cam peste trei s#pt#mâni ve(i avea în bazin i castelele.
– Dar chipul? Când îmi vor sculpta chipul?
– Proiecta(i holograma peste vreo lun#. &i ave(i r#bdare. Dac# dori(i s# întreba(i
ceva, v# rog s# lua(i leg#tura cu noi. Wo i Shade r#mân la dispozi(ia dumneavoastr#.
Femeia se înclin# i plec#.

-4-
 Kress se întoarse cu pai molcomi la bazin i-i aprinse un be(iga euforic.
Deertul era nemicat i pustiu. Începu s# bat# ner#bd#tor cu degetele în capacul de
plastic i se încrunt#.

În ziua a patra, lui Kress i se p#ru c# z#rete mic#ri în nisip – ca nite vagi
fr#mânt#ri subterane.
În ziua a cincea v#zu primul mobil, un alb singuratic.
În ziua a asea num#r# vreo duzin#, albi, roii i negri. Portocaliii se l#sau
atepta(i. V#rs# în bazin un castron cu resturi de mâncare pe jum#tate stricate. Mobilii
le sim(ir# imediat, se repezir# la ele i începur# s# târasc# buc#(ele spre col(urile
respective. Fiecare grup de culoare era extrem de organizat. Nu se înc#ierar#. Kress fu
pu(in dezam#git, dar hot#rî s# le dea timp.
Portocalii îi f #cur# apari(ia în ziua a opta. La vremea aceea, ceilal(i regi de nisip se
apucaser# deja s# care pietricele i s# ridice fortifica(ii. Înc# tot nu se r#zboiau.
Deocamdat# nu aveau decât jum#tate din m#rimea celor pe care-i v#zuse la Wo i Shade,
dar impresia lui Kress era c# viet#(ile creteau cu repeziciune. Castelele prinser# s# se
înal(e pe la mijlocul celei de-a doua s#pt#mâni. Batalioane disciplinate de mobili târau
buc#(i mari de gresie i de granit în col(urile lor, unde al(i mobili îngr#m#deau nisip cu
mandibulele i cu tentaculele.
Kress cump#rase o pereche de ochelari cu lupe, ca s#-i priveasc# la lucru în orice
punct al bazinului se aflau. Se plimba de jur împrejurul pere(ilor înal(i din plastic,
observând. Era fascinant.
Castelele erau întrucâtva mai simplu(e decât i-ar fi pl#cut lui, dar avu o idee. În
ziua urm#toare, v#rs# împreun# cu hrana nite fragmente de obsidiani cioburi mici de
sticl# colorat#. Câteva ore mai târziu, noile materiale fuseser# încorporate în zidurile
castelelor.
Castelul negru fu terminat cel dintâi, urmat de fort#re(ele roie i alb#. Ca de
obicei, portocaliii fur# ultimii. Kress începu s# m#nânce în salon, aezat pe canapea, ca
s# poat# privi în voie. Atepta, dintr-un moment într-altul, izbucnirea primului r#zboi.
Fu dezam#git.
Zilele treceau, castelele se f #ceau tot mai înalte i mai falnice, iar Kress nu mai
p#r#sea bazinul decât pentru necesit#(ile fireti i pentru a r#spunde apelurilor critice,
legate de afaceri. Dar regii de nisip tot nu se #r zboiau. Kress începu s# se enerveze.
În cele din urm#, încet# s#-i mai hr#neasc#.
La dou# zile dup# ce resturile de la mas# contenir# s# cad# din cerul deertului lor,
patru mobili negri înconjurar# un portocaliu i-l târâr# spre burta lor. Mai întâi îl
schilodir#, smulgându-i mandibulele, antenele i picioarele, apoi îl traser# pe sub bolta
întunecat# a por(ii castelului lor în miniatur#. Portocaliul disp#ru definitiv. Dup# o or#,
mai bine de patruzeci de mobili portocalii traversar# în mar nisipul i atacar# col(ul
negrilor. Fur# îns# covâri(i de num#rul mobililor negri care ieir# puhoi din adâncuri.
Când b#t#lia lu# sfârit, agresorii fuseser# m#cel#ri(i. Mor(ii i muribunzii fur# c#ra(i s#
hr#neasc# burta neagr#.
Încântat, Kress se felicit# pentru geniul de care d#duse dovad#.
Când arunc# mâncare în bazin, a doua zi, se isc# îndat# o b#t#lie în trei col(uri,
pentru dobândirea ei. Albii câtigar# detaat.
Dup# asta, urm# r#zboi dup# r#zboi.
La aproape o lun# din ziua în care Jala Wo îi adusese regii de nisip, Kress conect #
proiectorul holografic i chipul s#u se materializ# în bazin. Chipul se rotea încet, de la un
col( la altul, astfel încât privirea sa poposea asupra tuturor celor patru castele, în egal#
m#sur#. Kress g#si c# holograma era foarte reuit#; avea zâmbetul lui sarcastic, gura
mare, obrajii plini. Ochii albatri sc#p#rau, p#rul sur era piept#nat îngrijit, cu c#rare pe-
o parte, dup# ultima mod#, sprâncenele erau sub(iri i sofisticate.
Curând dup# aceea, regii de nisip se apucar# de lucru. Kress îi hr#nea cu d#rnicie,
în timp ce imaginea sa str#lucea pe cerul lumii lor. Temporar, r#zboaiele încetar#.
Întreaga activitate era dedicat# cultului.
Chipul lui Kress se ivi pe zidurile castelelor.

-5-
 La început, i se p#ru c# toate cele patru imagini erau identice, dar pe m#sur# ce
lucrul continua i el studia reproducerile, Kress începu s# deslueasc# deosebiri subtile
de tehnic# i de execu(ie. Roii erau cei mai inventivi; folosiser# paiete minuscule de
ardezie pentru a reda p#rul lui argintiu. Idolul alb i se p#ru tân#r i mali(ios, în vreme ce
chipul f#urit de negri – dei virtual acelai, tr#s#tur# cu tr#s#tur# – avea un aer în(elept
i binevoitor. Ca întotdeauna, regii de nisip portocalii fur# ultimii i cei din urm#. În
r#zboaie nu le mersese prea bine, iar castelul lor ar#ta jalnic în compara(ie cu celelalte.
Imaginea pe care o sculptaser# era grosolan# i caricatural#, i se p#rea c# aveau de
gând s-o lase aa. Când încetar# s# mai lucreze la chip, Kress se sup#r# de-a binelea pe
ei, dar n-avu ce le face.
Dup# ce to(i regii de nisip îi terminar# icoanele, Kress deconect# holograful i-i
spusese c# sosise momentul s# organizeze o petrecere. Prietenii s#i aveau s# fie
impresiona(i. Se gândi c# ar putea chiar s# le ofere spectacolul unui r#zboi. Fredonând
radios, începu s# întocmeasc# lista invita(ilor.
Petrecerea avu un succes nebun.
Kress invit# treizeci de persoane; o mân# de prieteni apropia(i care-i împ#rt#eau
amuzamentele, câteva foste amante i o gr#mad# de rivali în afaceri i-n societate, care
nu-i puteau permite s#-i ignore apelul. &tia c# unii dintre ei aveau s# fie indigna(i i
chiar ofensa(i de regii lui de nisip. Conta pe asta. De regul#, Simon Kress considera drept
eec o petrecere de-a lui de la care m#car un invitat nu pleca tunândi fulgerând. Sub
imboldul momentului, ad#ug# pe list# numele Jalei Wo. “Vino cu Shade, dac#-(i face
pl#cere”, supralicit# când îi dict# mesajul.
Faptul c# Wo accept# invita(ia îl surprinse într-o oarecare m#sur#.
– Din p#cate, Shade nu va putea s# m# înso(easc#. Nu particip# la reuniuni
mondene, ad#ug# ea. Cât despre mine, abia atept s# v#d ce mai fac regii dumneavoastr#
de nisip.
Kress le comand# o mas# somptuoas#. &i când, în sfârit, conversa(ia începu s#
lâncezeasc#, iar cei mai mul(i dintre invita(i erau ame(i(i de vin i de be(igae euforice, le
produse un oc apucându-se s# adune personal, într-un castron mare, resturile de
mâncare din farfurii.
– Haide(i, toat# lumea, le spuse el. Vreau s# v# fac cunotin(# cu noii mei favori(i.
Luând castronul cu el, îi conduse oaspe(ii în salon.
Regii de nisip r#spunser# tuturor atept#rilor sale. Îi înfometase anume, (inându-i
nemânca(i dou# zile, i erau pui pe b#taie. În timp ce musafirii, aduna(i în jurul
bazinului, priveau prin ochelarii speciali pe care Kress avusese grij# s# li-i pun# la
dispozi(ie, regii de nisip dezl#n(uir# o b#t#lie furibund# pentru f#râmituri. La încheierea
ostilit#(ilor, Kress num#r# aproape aizeci de mobili mor(i. Roii i albii, care stabiliser#
de curând o alian(#, acaparar# mai toat# mâncarea.
– Kress, eti dezgust#tor, îi spuse Cath m’Lane. (Tr#ise cu el o bucat# de vreme, în
urm# cu doi ani, pân# ce sentimentalismul ei dulceag ajunsese pe punctul de a-l scoate
din min(i.) Am fost o proast# c# m-am întors aici. Credeam c# între timp te-ai schimbat,
c# vrei s#-(i ceri scuze. (Nu-l iertase niciodat# pentru ziua în care m#celarul lui devorase
o potaie excesiv de “nostim#” la care ea (inea ca la ochii din cap.) S# nu m# mai chemi
niciodat# în casa asta, Simon.
Iei val-vârtej, urmat# de actualul ei amant i de un cor de râsete.
Ceilal(i invita(i îl potopir# cu întreb#rile.
De unde avea regii de nisip? voiau s# tie.
– De la Wo i Shade, importatori, le r#spunse gesticulând reveren(ios c#tre Jala Wo,
care st#tuse t#cut# i retras# aproape toat# seara.
De ce-i împodobeau castelele cu chipul lui?
– Pentru c# de la mine vin toate lucrurile binecuvântate. Ce, nutia(i asta?
Se vor mai bate?
– Firete. Dar nu ast#-sear#. Nici o grij#. O s# mai fie petreceri.
Jad Rakkis, care era xenolog amator, începu s# vorbeasc# despre alte insecte
sociale i r#zboaiele pe care te purtau.
– Regii de nisip sunt amuzan(i, dar nu-s mare lucru. Ar trebui s# citi(i despre

-6-
furnicile-solda(i de pe Terra, de pild#.
– Regii de nisip nu sunt insecte, interveni pe neateptate Jala Wo, dar Jad se
lansase în argumente i ei nu-i d#du nimeni nici cea mai mic# aten(ie. Kress îi adres# un
zâmbet i ridic# din umeri.
Malada Blane propuse ca la urm#toarea petrecere, când vor asista la un alt r#zboi,
s# fac# pariuri. Ideea entuziasma pe toat# lumea. Urm# o discu(ie animat#, cu privire la
reguli i anse. Dezbaterile durar# aproape o or#. În cele din urm#, rând pe rând,
musafirii începur# s#-i ia r#mas bun.
Jala Wo plec# ultima.
– Ei, îi spuse Kress când r#maser# singuri, se pare c# regii mei de nisip au succes.
– Arat# bine, zise Wo. Sunt deja mai mari decât ai mei.
– Da, încuviin(# Kress. Cu excep(ia portocaliilor.
– Am remarcat asta, replic# Wo. Par mai pu(in numeroi, iar castelul lor e cam
ponosit.
– Ce s#-i faci, cineva trebuie s# piar#, declar# Kress. Portocaliii au ap#rut cu
întârziere i au întârziat i cu organizarea. Din cauza asta au avut de suferit.
– Scuza(i-m#, spuse Wo, dar îmi permite(i s# v# întreb dac# da(i suficient# mâncare
regilor dumneavoastr# de nisip?
Kress d#du din umeri.
– Mai postesc i ei din când în când. Le stimuleaz# ferocitatea.
Wo se încrunt#.
– N-are nici un rost s#-i înfometa(i. L#sa(i-i s# se r#zboiasc# la timpul lor, din
motivele lor. Aa le st# în fire i ve(i putea asista la conflicte de o subtilitate i
complexitate admirabile. Un r#zboi permanent, provocat de foame, este ceva primitiv i
degradant.
Simon Kress r#spunse Jalei Wo:
– Te afli în casa mea, Wo, i aici eu singur hot#r#sc ce-i degradant. Am hr#nit regii
de nisip aa cum m-ai sf#tuit i nu s-au luptat.
– Trebuie s# ave(i r#bdare.
– Nu, se împotrivi Kress. În definitiv, eu sunt st#pânul i zeul lor. De ce s# le atept
mobilurile? Nu se r#zboiau cât voiam eu. Am corectat situa(ia.
– În(eleg, rosti Wo. O s# discut problema cu Shade.
– Asta nu-i treaba dumitale, i nici a lui, se r#sti Kress.
– În cazul acesta nu-mi mai r#mâne decât s# v# spun noapte bun#, r#spunse cu
resemnare Wo. Dar în pragul uii, în timp ce-i îmbr#ca pelerina, îl (intui cu o ultim#
privire dezaprobatoare. Privi(i-v# chipurile, domnule Kress, îl preveni ea. Privi(i-v#
chipurile.
Dup# plecarea ei, nedumerit, Kress se întoarse la bazin i contempl# îndelung
castelele. Chipurile sale erau la locul lor, ca i înainte. Numai c#... Înf#c# ochelarii cu
lupe i-i puse pe ochi. Chiar i aa, era greu de desluit. I se p#ru totui c# expresia
imaginilor sale era vag schimbat#, c# zâmbetul lui era pu(in strâmb, conferind o not# de
r#utate. Dar era o schimbare abia perceptibil#, dac era o schimbare. Pân# la urm#,
Kress puse impresia pe seama autosugestiei i hot#rî s# n-o invite pe Jala Wo la vreo alt#
serat#.

În cursul urm#toarelor luni, Kress, i câ(iva dintre prefera(ii s#i se întrunir#

s#pt#mânal pentru a participa la ceea ce lui îi pl#cea s# numeasc# “jocuri strategice”.
Acum, când fascina(ia pe care o exercitaser# ini(ial asupra lui regii de nisip se atenuase,
Kress petrecea mai pu(in timp în preajma bazinului i mai mult pentru a se ocupa de
afaceri i de via(a monden#, dar tot mai g#sea pl#cere în a asista, împreun# cu o mân#
de prieteni, la câte-un r#zboi, dou#. Îi men(inea combatan(ii în form#, printr-un regim
situat la limita înfomet#rii. Procedeul avu urm#ri grave pentru portocalii, care devenir#,
în mod vizibil, mai pipernici(i, încât Kress începu s# se întrebe dac# nu cumva burta lor
decedase. Ceilal(i îns# se descurcau binior.
Uneori, noaptea, când avea insomnie, Kress se ducea cu o sticl# de vin în salonul
cufundat în semiobscuritate, unde singura lumin# era lic#rul rou al deertului în

-7-
miniatur#. St#tea ore întregi, bând i privind de unul singur. Aproape întotdeauna avea
loc câte-o b#t#lie pe undeva, iar când nu era nici una putea isca lesne prilejul, aruncând
o f#râm# de mâncare.
La b#t#liile s#pt#mânale se apucaser# s# parieze, aa cum sugerase Malada Blane.
Kress câtig# o mul(ime de bani mizând pe albi, care deveniser# colonia cea mai
puternic# i mai numeroas#, cu cel mai falnic castel din bazin. Într-una din zile, ridic#
pu(in col(ul capacului i arunc# mâncarea în apropierea castelului alb – în loc s#-i dea
drumul, ca de obicei, pe câmpul de b#t#lie central – astfel încât ceilal(i regi de nisip, dac#
voiau s# ob(in# câteva f#râmituri, s# fie nevoi(i a-i ataca pe albi în perimetrul propriei lor
fort#re(e. Încercar#. Albii se ap#rar# admirabil. Kress câtig# de la Jad Rakkis o sut# de
standarzi.
Dealtfel, Rakkis pierdea mult la regii de nisip, aproape în fiecare s#pt#mân#. Se
considera specialist în materie, sus(inând c#-i studiase i le analizase obiceiurile în
perioada care urmase primei petreceri, dar când venea momentul s#-i plaseze mizele n-
avea noroc. Kress b#nuia c# preten(iile lui Jad nu erau decât l#ud#roenie i ifose. Într-
un moment de trândav# curiozitate încercase i el s# studieze pu(in regii de nisip,
conectându-i terminalul la bibliotec#, pentru a afla de pe ce lume erau srcinare
viet#(ile sale. Dar nu figurau nic#ieri. Inten(iona s# ia leg#tura cu Wo i s-o întrebe pe
ea, îns# îl preocupau alte lucruri, mai importante, i problema îi sc#pa mereu din vedere.
În cele din urm#, dup# o lun# în care pierderile sale se ridicaser# la peste o mie de
standarzi, Jad Rakkis îi f#cu apari(ia la jocurile strategice, cu o cutie de plastic sub
bra(. În#untru se afla un fel de p#ianjen acoperit cu periori aurii.
– Un p#ianjen de nisip, anun(# Rakkis. De pe Cathaday. L-am cump#rat azi dup#
amiaz# de la t'Etherane. De obicei li se extrag pungile cu venin, dar #sta-i întreg. Eti
dispus, Simon? Vreau s#-mi recâtig banii. Pariez o mie de standarzi: p#ianjenul de nisip
contra regilor de nisip.
Kress examina insecta din interiorul închisorii de plastic. Regii lui de nisip
crescuser# mult – se f #cuser# de dou# ori mai mari decât al lui Wo, aa cum prezisese
chiar ea – dar pe lâng# lighioana din cutie nu erau decât nite pitici. P#ianjenul era
veninos, iar ei, nu. În schimb, erau teribil de mul(i. &i-apoi, oricum, în ultima vreme,
r#zboaiele regilor de nisip începuser# s# devin# plictisitoare.
– S-a f #cut, r#spunse el. Jad, eti un fraier. Regii de nisip vor coplei cu num#rul
lor scârboenia asta a ta, pân#-i va da duhul.
– Fraier eti tu, Simon, replic# surâz#tor Rakkis. P#ianjenul de nisip cathadayan se
hr#nete în mod obinuit cu viet#(i de subsol care se aciuiesc prin v#g#uni i crevase,
i... M# rog, o s# vezi tu... Va p#trunde direct în castelei va mânca bur(ile.
Kress se încrunt#, în hohotele de râs ale celorlal(i. La asta nu se gândise.
– D#-i drumul, rosti iritat i se duse s#-i mai toarne în pahar.
P#ianjenul era prea mare pentru a fi introdus în mod convenabil prin dispozitivul
pentru mâncare. Doi dintre cei de fa(# îl ajutar# pe Rakkis s# salte uor capacul
bazinului, iar Malada Blane îi d#du cutia. Rakkis scutur# insecta afar#. P#ianjenul
ateriz# uor pe o dun# miniatural# din fa(a castelului rou i pre( de-o clip# r#mase
dezorientat, micându-i maxilarele, zvâcnind amenin(#tor din picioare.
– Haide, haide, îl îndemn# Rakkis.
Se strânser# cu to(ii în jurul bazinului. Simon Kress lu# ochelarii i i-i trase pe
cap. Dac# avea s# piard# o mie de standarzi, m#car s# vad# bine spectacolul.
Regii de nisip z#riser# invadatorul. Pe tot cuprinsul castelului încetase orice
activitate. Micii mobili stacojii st#teau nemica(i, privind cu aten(ie.
P#ianjenul se urni, începu s# avanseze c#tre umbra promi(#toare a por(ii. De pe
turnul de deasupra, chipul lui Simon Kress privea impasibil.
Brusc, se isc# o activitate febril#. Mobilii roii afla(i în preajm# formar# dou#
falange i pornir# în mar spre p#ianjen. Al(i r#zboinici d#dur# n#val# din interiorul
castelului i se îniruir# pe trei rânduri în fa(a por(ii, pentru a str#jui intrarea spre
camera subteran# în care tr#ia burta. Dintre dune veneau în goan# cercetai, chema(i la
lupt#.
&i b#t#lia se dezl#n(ui.

-8-
 Regii de nisip din linia de atac n#p#dir# p#ianjenul. Mandibulele mucar# la
picioare i abdomen i r#maser# încletate. Al(i roii escaladar# picioarele aurii,
c#(#rându-se în spinarea invadatorului, începur# s# mute i s# trag#. Un mobil ajunse
la unul din ochi i-l smulse cu tentaculele-i sub(iri i galbene. Kress zâmbi i ar#t# cu
degetul.
Dar regii de nisip erau mici i neveninoi, iar p#ianjenul nu se oprea. Picioarele sale
doborau mobili într-o parte i-n alta. Maxilarele sale mustind de venin g#seau al(ii, pe
care-i l#sau sfârteca(i i (epeni. Deja, peste zece roii tr#geau s# moar#. P#ianjenul de
nisip continu# s# înainteze. P#i drept în mijlocul triplei linii defensive din fa(a
castelului. &irurile de mobili se închiser# ca un clete. Îl acoperir#, luptând cu disperare.
Kress observ# c# o ceat# de regi de nisip retezaser# unul din picioarele agresorului. Noi
ap#r#tori s#reau de pe metereze, aterizând pe mormanul ce colc#ia i se zvârcolea.
Invizibil sub gr#mada de regi de nisip, p#ianjenul reui totui s# se târâie în umbra
por(ii i disp#ru.
Jad Rakkis emise un oftat din r#runchi. Era alb ca varul.
– Minunat, coment# cineva.
Malada Blane chicoti înfundat.
– Privete, spuse Idi Noreddian, tr#gându-l de bra( pe Kress.
Fuseser# cu to(ii atât de absorbi(i de încletarea din col(, încât nimeni nu
remarcase activitatea din restul bazinului. Acum îns#, când castelul se linitise, când pe
nisipul din jur nu mai erau decât mobili roii mor(i, v#zur#.
În fa(a castelului rou r#s#riser# trei armate. St#teau perfect nemicate, perfect
aliniate, ir dup# ir de regi de nisip portocalii, albi i negri. Ateptau s# vad# ce va iei
din castel.
Simon Kress zâmbi.
– Un cordon sanitar, jubil# el. &i, Jad, arunc#-(i privirea spre celelalte castele.
Rakkis privi i înjur#. Echipe de mobili astupau por(ile cu nisip i pietre. Dac#
p#ianjenul supravie(uia totui celei dintâi înfrunt#ri, n-avea s# p#trund# cu una cu dou#
în celelalte fort#re(e.
– Trebuia s-aduc patru p#ianjeni, mârâi Jad Rakkis. Oricum, am câtigat.
P#ianjenul meu e acum acolo, dedesubt,i-(i m#nânc# afurisita de burt#.
Kress nu r#spunse. Atepta. Z#rise micare în umbr#.
Dintr-o dat#, pe poart# începur# s# se reverse mobili roii. Se r#spândiser# pe tot
cuprinsul castelului apucându-se imediat s# repare pagubele pricinuite de p#ianjen.
Celelalte armate se dizolvar# i se retraser#, fiecare în col(ul ei.
– Jad, f#cu Kress, am impresia c# nu prea mai tii cine pe cine a mâncat.
S#pt#mâna urm#toare, Rakkis aduse patru erpi sub(iri, argintii. Regii de nisip le
f#cur# de petrecanie f#r# nici o b#taie de cap.
Pe urm# Rakkis îi încerc# norocul cu o pas#re mare, neagr#. Pas#rea mânc# peste
treizeci de mobili albi, iar zbaterile i izbiturile ei distruser# aproape în întregime
castelul, dar pân# la urm# aripile îi ostenir# i regii de nisip o atacar# în for(# oriunde
încerc# s# aterizeze.
Dup# asta, urm# o cutie cu insecte; gândaci cu platoe puternice, nu prea deosebi(i
de regii de nisip. Dar proti, proti. O for(# aliat# alc#tuit# din portocalii i negri le
sparse forma(ia, îi împr#tie i-i m#cel#ri.
Rakkis începu s#-i semneze lui Kress poli(e.
Cam tot pe atunci, într-o sear# în care cina la restaurantul s#u preferat din Asgard,
Kress o întâlni din nou pe Cath m’Lane. Se opri pentru o clip # la masa ei i-i povesti
despre jocurile strategice, invitând-o s#-l viziteze. Femeia se f#cu roie, apoi îi rec#p#t#
st#pânirea de sine i deveni glacial#.
– Cineva trebuie s#-(i g#seasc# ac de cojoc, Simon, îi spuse. &i cred c# eu o s# fiu
aceea.
Kress ridic# din umeri, savur# o mas# îmbelugat# i nu se mai gândi la
amenin(area ei. Decât peste o s#pt#mân#, când o femeie m#runt# i îndesat# se prezent#
la ua lui i-i vârî sub nas o br#(ar# cu insigna poli(iei.
– Am primit o reclama(ie împotriva dumitale, Kress, îl încunotin(# ea. De(ii un

-9-
bazin cu insecte periculoase?
– Nu-s insecte, replic# el furios. Poftim în#untru s# te convingi.
Dup# ce v#zu regii de nisip, femeia cl#tin# din cap.
– Nu-i în regul#. La urma urmelor, ce tii dumneata despre creaturile astea? &tii
m#car de pe ce lume provin? Au fost certificate de Comitetul ecologic? Ai vreo autoriza(ie
pentru ele? Suntem informa(i c# sunt carnivore, probabil primejdioase. Mai suntem
informa(i c# sunt semi-inteligente. De fapt, de unde le ai?
– De la Wo i Shade, r#spunse Kress.
– N-am auzit de ei, spuse femeia. Probabil c# le-au introdus prin contraband#,
tiind c# ecologii n-or s# le dea drumul. Nu, Kress, nu-i în regul#. Voi confisca bazinul i
voi cere s# fie distrus, iar dumneata po(i s# te-atep(i i la vreo dou#, trei amenzi.
Kress îi oferi o sut# de standarzi ca s# uite de el i de regii lui de nisip.
Femeia f#cu „n(".
– Acum va trebui s# adaug la acuza(iile împotriva dumitale i tentativa de mituire.
Abia când Kress ridic# cifra la dou# mii de standarzi se l#s# convins#.
– N-o s# mearg# uor, s# tii, îl preveni ea. Trebuie m#sluite acte, trebuie terse
înregistr#ri. Iar ob(inerea unei autoriza(ii false de la Comitetul ecologic va cere o gr#mad#
de timp. Ca s# nu mai vorbim de problema reclamantei. Dac# ne cheam# iar?
– Las-o în seama mea, spuse Kress. M# ocup eu de ea.

O bucat# de vreme studie problema. Seara, d#du câteva telefoane.

Mai întâi îl sun# pe t'Etherane, negustorul de animale mici.
– Vreau s# cump#r un c#(el, îi spuse. Un pui.
Dolofanul comerciant f#cu ochii mari.
– Un c#(elu? Ciudat# preferin(# din partea dumitale, Kress. F#-mi o vizit#. Am o
mul(ime de c#(elui simpatici.
– Vreau exact un anumit gen de c#(elu, zise Kress. Noteaz#-(i undeva. Am s#-(i
descriu cum trebuie s# arate.
Pe urm# form# num#rul Idiei Noreddian.
– Idi, fii bun# i treci pe la mine desear#, cu echipamentul t#u holografic. Vreau s#
înregistrez o b#t#lie cu regii de nisip. Un cadou pentru cineva drag.

În noaptea în care f#cur# înregistrarea, Simon Kress st#tu treaz vreme îndelungat#.
Absorbi, în senzorium, o nou# dram# controversat#, lu# o mic# gustare, fum# vreo dou#
be(igae euforice i destup# o sticl# de vin. Apoi, cuprins de o profund# încântare fa(# de
propria-i persoan#, se duse în salon, cu paharul în mân#.
Luminile erau stinse. Lic#rul rou al terariului d#dea penumbrei o nuan(# sângerie,
bolnav#. Kress se apropie s#-i inspecteze domeniul. Era curios s# vad# cum se
descurcau negrii cu repara(iile la castel. C#(eluul îl l#sase în ruine.
Reconstruc(ia mergea bine. Dar în timp ce examina lucr#rile prin ochelarii cu lupe,
privirea i se opri asupra chipului de pe zid. Tres#ri.
Se d#du înd#r#t, clipi, trase o înghi(itur# zdrav#n# de vin i privi din nou.
Chipul cioplit era chipul lui. Dar ar#ta altfel, total schimonosit. Avea obrajii buh#i(i
i porcini, iar surâsul se preschimbase într-un rânjet hâd. P#rea incredibil de hain.
Iritat, Kress d#du ocol bazinului pentru a controla celelalte castele. Fiecare înf #(ia
o imagine uor diferit# dar, în ultim# instan(#, toate erau la fel.
Portocaliii renun(aser# la majoritatea detaliilor, dar rezultatul r#mânea tot
monstruos i primitiv: o gur# de brut# i ochi tâmpi.
Roii îi conferiser# un soi de zâmbet satanic, spasmodic. Col(urile gurii p#reau s#
joace în mod straniu, dizgra(ios.
Albii, prefera(ii lui, ciopliser# un zeu crud i idiot.
Turbat de mânie, Simon Kress împroc# în odaie cu vinul r#mas în pahar.
– Îndr#zni(i, scrâni el printre din(i. N-am s# v# mai dau de mâncare o s#pt#mân#,
tic#loilor... (Vocea îi deveni strident#.) V#-nv#( eu minte!
&tia ce s# fac#. Iei iute din camer# i reveni dup# câteva clipe cu o spad# veche de
fier. Avea un metru lungime i vârful înc# ascu(it. Kress zâmbi, se în#l(# pe vârfuri i

- 10 -
trase în l#turi capacul bazinului, atât cât s#-i poat# vârî bra(ul în col(ul de deert pe
care-l descoperise. Aplecându-se, împunse cu spada castelul alb aflat dedesubt. R #suci
lama, micând-o înainte i înapoi, doborând turnuri i creneluri i ziduri. Nisipul i
piatra se n#ruir# peste mobilii care alergau de colo-colo. Cu o smucitur# a mâinii, rase
caricatura insolent#, jignitoare, pe care i-o f#cuser# regii de nisip. Apoi potrivi vârful
spadei deasupra gurii negre ce ducea spre s#laul bur(ii i împinse cu toat# puterea.
Auzi un sunet moale, lichid, i întâmpin# rezisten(#. To(i mobilii se cutremurar# i
c#zur#. Mul(umit, Kress trase lama afar#.
Vreme de-o clip# st#tu s# priveasc#, întrebându-se dac# nu omorâse burta. Vârful
spadei era umed i lipicios. Dar în cele din urm# regii de nisip începur# din nou s# se
mite. Se micau anemic, încet, dar se micau.
D#du s# pun# capacul la loc i s# treac# la urm#torul castel, când sim(i c#-i umbla
ceva pe mân#.
Scoase un (ip#t i sc#p# spada, scuturându-i violent bra(ul. Regele de nisip c#zu
pe mochet#. Îl strivi sub talp# i continu# s# r#suceasc# piciorul mult timp dup# ce tiu
c# era mort. Când îl c#lcase îl auzise plesnind. Apoi, tremurând, se gr#bi s# astupe
bazinul i se repezi în baie. Îi control# tot trupul i st#tu îndelung sub du.
Îmbr#c#mintea o b#g# în ap# clocotit#.
Ceva mai târziu, dup# câteva pahare de vin rece, reveni în salon. Se sim(ea ni(el
ruinat de spaima pe care i-o tr#sese regele de nisip. Dar n-avea de gând s# mai ridice
capacul bazinului.
De acum înainte, capacul va r#mâne închis. Permanent. Totui, trebuia s#-i
pedepseasc# i pe ceilal(i.
Kress decise s#-i lubrifieze procesele mintale cu înc# un pahar de vin. Dup# ce-l
ispr#vi, îi veni inspira(ia. Se apropie surâz#tor de bazin i modific# pu(in reglajul
dispozitivului de umiditate.
Când adormi pe canapea, cu paharul de vin în mân#, castelele de nisip se dizolvau
lent în ploaie.
Îl trezir# lovituri mânioase în ua de la intrare.
Se ridic# ame(it, cu capul vuind. Mahmureala de dup# vin e cea mai p#c#toas#
dintre toate, îi spuse. Cu pai împletici(i, se îndrept# spre vestibul.
În fa(a uii st#tea Cath m’Lane.
– Monstrule, hohoti ea. Avea fa(a umflat#, roie i ud# de lacrimi. Am plâns toat#
noaptea, fii blestemat! Dar s-a terminat, Simon, s-a terminat.
– Mai încet, bomb#ni el. Sunt mahmur.
Cath înjur#, îl îmbrânci în l#turi i d#du buzna în cas#. De dup# un col( îi f#cu
apari(ia m#celarul, intrigat de zgomot. Femeia îl scuip# i se n#pusti în salon, urmat# de
Kress care abia îi târa picioarele.
– Stai, f#cu el, unde te... doar n-ai...
Încremeni, brusc îngrozit. Cath m’Lane avea în mâna stâng # un baros.
– Nu, bolborosi el.
Cath se duse direct la bazinul regilor de nisip.
– +ii chiar atât de mult la dr#g#laii #tia, Simon? Atunci n-ai decât s# tr#ieti cu
ei.
– Cath! r#cni Kress.
Apucând barosul cu ambele mâini, femeia izbi din r#sputeri în peretele bazinului.
Sunetul loviturii îi r#sun# lui Kress drept în cretetul capului i-i smulse un geam#t
tânguitor. Dar plasticul rezist#.
Cath lovi din nou cu barosul. De data aceasta se auzi o pârâitur# i în perete ap#ru
un p#ienjeni de linii sub(iri.
Kress se arunc# asupra ei în momentul în care femeia i î lua avânt pentru a treia
lovitur#. C#zur# amândoi, rostogolindu-se pe mochet#. Cath sc#p# barosul i încerc# s#-
l sugrume, dar Kress îi smuci capul i-o muc# de bra(, pân# la sânge. Se ridicar#
cl#tinându-se, gâfâind.
– Ar trebui s#-(i vezi mutra, Simon, îi spuse ea cu ur#. Î(i picur# sânge din gur#.
Ar#(i ca unul din animalele tale. Cum (i se pare gustul?

- 11 -
 – Iei afar#, scrâni el. D#du cu ochii de spada care-i c#zuse din mân# în ajun i se
gr#bi s-o înface. Iei afar#, repet#, vânturând arma ca s#-i sublinieze cuvintele. S# nu-
ndr#zneti s# te mai apropii de bazin.
Ea îi râse în nas.
– N-ai tu curajul #sta, zise. Se aplec# s# ridice barosul.
Kress scoase un urlet i se repezi la ea. Pân# s#-i dea bine seama ce se întâmpl#,
lama de metal p#trunsese adânc în abdomenul femeii. Cath m’Lane se uit# n#uc# la el,
apoi la spad#. Kress se trase înd#r#t i începu s# scânceasc#.
– N-am vrut... voiam doar s#...
Cath m’Lane era spintecat#, însângerat#, moart#, dar nu se îndura înc# s# cad#.
– Monstrule, izbuti s# rosteasc#, dei avea gura plin# de sânge. Apoi se r#suci,
oribil, cu spada în ea i, cu ultimele puteri, se izbi de peretele bazinului. Panoul fisurat
se sparse i Cath m’Lane se pr#bui, într-o avalan# de plastic, nisip i noroi.
Kress începu s# scoat# (ipete scurte, isterice, i se c#(#r# pe una d in canapele.
Ieind din n#mol, o mul(ime de regi de nisip se rev#rsau pe podeaua salonului. Se
târau peste cadavrul lui Cath. Câ(iva se aventurar# s# traverseze mocheta i ieir# din
camer#. Al(ii se luar# dup# ei.
Kress privi înm#rmurit o coloan# ce lua natere sub ochii s#i. Un p#trat viu,
forfotitor, de regi de nisip, care purtau ceva, ceva cleios i diform, o bucat# de carne
crud#, mare cât un cap de om. Coloana se dep#rta încet de bazin. Masa inform# pulsa.
În clipa aceea, Kress se dezmetici i o rupse la fug#.

Era dup# amiaz#, târziu, când îi lu# inima-n din(i s# se întoarc#.
Fugise drept la aeroglisor i-i luase zborul spre cel mai apropiat ora, la vreo
cincizeci de kilometri distan(#, aproape bolnav de spaim#. Dar odat# ajuns departe, în
siguran(#, g#sise un restaurant mai retras, d#duse pe gât câteva c#ni de cafea i dou#
tablete contra mahmurelii, mâncase un mic dejun copios i, încetul cu încetul, îi venise
în fire.
Evenimentele din cursul dimine(ii fuseser# însp#imânt#toare, dar n-avea s# rezolve
nimic fr#mântându-se pentru cele întâmplate. Mai comand# cafea i cânt#ri situa(ia, la
rece.
Cath m’Lane murise ucis# de mâna lui. Putea s#-i dea în vileag fapta i s# sus(in#
c# fusese un accident? Pu(in probabil. Fapt era c# o înjunghiase, ba îi mai i spusese
poli(istei #leia s-o lase în seama lui. Nu-i r#mânea decât s# tearg# toate urmele i s#
spere c# fosta lui amant# nu spusese nim#nui unde plecase de diminea(#. Ceea ce era
probabil. Cadoul lui îi parvenise, cu siguran(#, abia seara, târziu. Spusese c# a plâns
toat# noaptea i venise neînso(it#. Foarte bine: trebuia s# se descotoroseasc# de un
cadavru i de un aeroglisor.
Mai r#mâneau regii de nisip. În cazul lor, problema p#rea ceva mai dificil#. Nu
înc#pea îndoial# c# între timp sc#paser# cu to(ii. Gândul c# acum miunau prin cas#, în
patul i-n hainele lui, în c#mara de alimente... I se f#cu pielea g#in#. Se scutur# i-i
st#pâni repulsia. De fapt, n-avea s#-i fie prea greu s#-i extermine, se liniti el. Nu era
nevoie s# omoare fiecare mobil. Doar cele patru bur(i, atâta tot. &i pe-asta o putea face.
Erau mari, dup# cum prea bine v#zuse. Le va g#si i le va ucide.
Înainte de a lua drumul casei, Simon Kress d #du o rait# prin câteva magazine.
Cump#r# un costum de protec(ie colant, care avea s#-l acopere din cap pân#-n picioare,
o gr#mad# de pungi cu granule otr#vitoare contra obolanilor i o butelie pulverizatoare
con(inând un pesticid ilegal, extrem de puternic. De asemenea, cump#r# un dispozitiv de
remorcare cu anclanare magnetic#.
De cum ajunse acas#, se apuc# de lucru, metodic. Mai întâi ata# aeroglisorul lui
Cath de al s#u. În timp ce perchezi(iona aparatul femeii, d#du peste prima dovad# de
noroc. Cristalul cu înregistrarea holografic# a b#t#liei regilor de nisip, pe care-l f #cuse Idi
Noreddian, era pe scaunul din fa(#. Îi f#cuse griji de poman#.
Îndat# ce termin# cu aeroglisoarele, se îmbr#c# în costum i intr# în cas#, dup#
cadavrul lui Cath.
Nu mai era acolo.

- 12 -
 Scormoni contiincios nisipul care începuse deja s# se usuce, dar nici pomeneal#;
cadavrul disp#ruse. S# fi izbutit s# se târasc# afar# de una singur#? Era greu de crezut,
dar Kress c#ut#. O inspec(ie sumar# prin camere nu d#du la iveal# nici cadavrul, nici
vreo urm# a regilor de nisip. N-avea timp pentru investiga(ii mai am#nun(ite, atâta vreme
cât aeroglisorul incriminator se afla în fa(a casei sale. Hot#rî s# încerce mai târziu.
La vreo aptezeci de kilometri spre nord de conacul lui începea un lan( de vulcani
activi. Zbur# într-acolo, cu aeroglisorul lui Cath la remorc#. Deasupra conului
incandescent al celui mai mare dintre vulcani, t#ie contactul magnetic i privi vehiculul
disp#rând în lava de dedesubt.
Când reveni în fa(a casei, se însera. Asta îl f#cu s# ov#ie. O clip#, fu pe punctul de
a decola din nou spre ora, pentru a-i petrece noaptea acolo. Pe urm# se r#zgândi. Avea
de lucru. Înc# nu era în siguran(#.
Împr#tie granule otr#vitoare pe terenul din jurul casei. Faptul n-avea #s par#
suspect nim#nui. Avusese i-n alte rânduri probleme cu obolanii. Dup# ce termin#,
preg#ti butelia cu pesticid i p#trunse iar#i în cas#.
Str#b#tu cl#direa, odaie dup# odaie, aprinzând peste tot l#mpile, pân# ce fu
sc#ldat într-o rev#rsare de lumin# artificial#. Se opri s# deretice în salon, adunând cu
lopata nisipul i cioburile de plastic i aruncându-le înapoi, în bazin. Aa cum se
temuse, to(i regii de nisip disp#ruser#. Castelele erau surpate i strâmbe, mâncate de
potopul pe care îl ab#tuse asupra lor mânia lui Kress, iar ruinele se #râmi(au
f pe m#sur#
ce se zvânta nisipul.
Se încrunt# i continu# s# caute, cu butelia de otrav# în spate, prins# de bretelele
petrecute peste umeri.
Jos, în pivni(a pentru vinuri, d#du de corpul lui Cath m’Lane.
Z#cea la cap#tul sc#rii abrupte, cu membrele r#sucite, ca i când s-ar fi rostogolit
pe trepte. Mobili albi miunau pe tot trupul i, sub ochii lui Kress, cadavrul se mic#,
înaintând cu o smucitur# pe podeaua de p#mânt b#tucit.
Kress râse scurt i r#suci la maximum butonul care comanda intensitatea luminii.
În unghiul cel mai îndep#rtat, între dou# rafturi cu sticle de vin, v#zu un castel
pipernicit, din lut, cu o gaur# neagr# în mijloc. Pe peretele pivni(ei, deslui un crochiu
rudimentar al chipului s#u.
Cadavrul se smuci din nou i avans# al(i câ(iva centimetri c#tre castel. Kress avu
subit viziunea bur(ii albe ce atepta fl#mând#. În cel mai bun caz ar fi putut s#-i încap#
în gur# o bucat# din laba piciorului lui Cath... Nu, era prea absurd. Emise un nou hohot
de râs i începu s# coboare treptele, cu degetul preg#tit s# apese pe butonul tubului
pulverizator care-i încol#cea bra(ul drept. Regii de nisip – sute de mobili ce se micar# ca
unul singur – abandonar# imediat cadavrul i formar# o linie de b#taie, un câmp alb
între el i burta lor.
Brusc, lui Kress îi veni alt# idee. Zâmbi i l#s# în jos mâna în care (inea furtunul.
– Cath a fost întotdeauna cam greu de înghi(it, vorbi cu glas tare, încântat de
propriu-i spirit. Mai ales pentru una de dimensiunile tale. Stai ni(el, o s#-(i dau o mân#
de ajutor, în definitiv, pentru ce exist# zei?
Urc# sc#rile, pentru a se înapoia dup# câteva clipe cu un satâr. R#bd#tori, regii de
nisip ateptar# i privir# în timp ce Kress o ciopâr(ea pe Cath m’Lane în buc#(i mici, uor
de digerat.

În noaptea aceea, Simon Kress dormi îmbr#cat în costumul colant, cu pesticidul la

îndemân#, dar n-avu nevoie de el. Albii, s#tui, r#maser# în pivni(#, iar pe ceilal(i nu-i
z#ri nic#ieri.
A doua zi diminea(# termin# de cur#(at în salon. Când fu gata, nu mai exista nici o
urm# a înc#ier#rii, în afara bazinului spart.
Îmbuc# ceva în grab# i relu# vân#toarea regilor de nisip lips#. La lumina zilei, nu-i
fu prea greu. Negrii se aciuiser# în gr#dini(a japonez# i în#l(aser# un castel înc#rcat cu
obsidian i cuar(. Pe roii îi g#si în fundul piscinei pe care o l#sase de mult# vreme în
p#r#sire i care se umpluse par(ial cu nisipul c#rat de vânt ani de-a rândul. Z#ri peste
tot mobili de ambele culori, mul(i dintre ei c#rând granule de otrav# spre bur(i. Kress

- 13 -
conchise c# pesticidul nu era necesar. N-avea rost s# rite o înfruntare, când putea l#sa
otrava s#-i fac# efectul. Pân# seara, amândou# bur(ile vor fi moarte.
Singurii care mai lipseau la apel erau regii de nisip de culoare portocalie. Kress
d#du de mai multe ori ocol vilei, în spirale din ce în ce mai largi, dar nu z#ri nici urm# de
ei. Când începu s# transpire în costumul lipit de trup – era o zi de canicul # – ajunse la
concluzia c#, de fapt, n-avea importan(#. Dac# erau pe undeva prin preajm#, probabil c#
se îndopau cu granule otr#vitoare, asemenea roilor i negrilor.
În timp ce se întorcea spre cas#, strivi sub talp# – cu destul# satisfac(ie – mai mul(i
regi de nisip. În#untru, se dezbr#c# de costum, mânc# pe îndelete un prânz savuros i îi
îng#dui, în sfârit, s# se destind#. Era st#pân pe situa(ie. Dou# dintre bur(i aveau s#
r#poseze curând, a treia se afla la loc siguri-i putea face de petrecanie dup# ce avea s#
termine treaba pe care i-o d#duse, iar pe-a patra nu se îndoia de fel c# o va g#si. Cât
despre Cath, orice urm# a vizitei sale fusese eliminat#.
Reveria îi fu întrerupt# de ecranul telefonului care începu s# clipeasc#. Era Jad
Rakkis. Îl anun(# fudul c# la jocurile strategice din seara aceea avea s# aduc# nite
viermi canibali.
Kress uitase cu totul de jocuri, dar îi reveni numaidecât.
– Oh, Jad, scuze. Am uitat s#-(i spun. Pân# la urm# mi s-a f#cut lehamite de toat#
povestea i m-am descotorosit de regii de nisip. Nite lighioane scârboase. Îmi pare r#u,
dar n-o s# fie nimic la mine desear#.
Rakkis întreb# indignat:
– &i eu ce s# fac cu viermii?
– Pune-i într-un co de fructe i trimite-i cuiva drag, r#spunse Kress i închise.
Înfrigurat, se apuc# s#-i sune pe ceilal(i. N-avea nevoie s#-i pice nimeni pe cap,
acum, când regii de nisip mai tr#iau i forfoteau în jurul casei.
În timp ce forma num#rul Idiei Noreddian îi d#du seama de o omisiune
sup#r#toare. Ecranul începu s# se lumineze, semn c# la cap#tul cel#lalt cineva
r#spunsese. Kress închise repede aparatul.
O or# mai târziu, Idi îi f#cu punctual# apari(ia. Se ar#t# surprins# de
contramandarea petrecerii, dar perfect încântat# de perspectiva unei seri în doi, al#turi
de Kress. O distra povestindu-i cum reac(ionase Cath la spectacolul pe care-l
înregistraser# ei. În cursul discu(iei reui s# se conving# c# Idi nu relatase nim#nui mica
lor glum#. D#du din cap mul(umit i turn# din nou vin în pahare. Pe fundul sticlei nu
mai r#m#seser# decât câteva pic#turi.
– Trebuie s# mai aduc o sticl#, spuse el. Hai cu mine în pivni(#, s# alegem
împreun# un vin bun. Ai avut întotdeauna gusturi mai rafinate decât ale mele.
Îl înso(i cu destul entuziasm, dar la cap#tul de sus al sc#rilor, dup# ce Kress
deschise ua i o l#s# s# treac# în fa(#, ov#i.
– Unde-i lumina? întreb# ea. &i mirosul... Ce-i mirosul #sta ciudat, Simon?
Când o îmbrânci, femeia îi arunc# o privire mirat#. Apoi se rostogoli pe sc#ri,
(ipând. Kress trânti ua i începu s-o bat# în cuie, folosind scândurile i ciocanul
pneumatic pe care le l#sase acolo anume. De cum ispr#vi, o auzi pe Idi gemând.
– M-am r#nit, strig# ea. Simon, ce-i aici?
Brusc, scoase un (ip#t ascu(it. Apoi începur# urletele.
Nu contenir# ore în ir. Kress se înfund# în senzorium, programându-i o comedie
picant# ca s#-i alunge din gând pivni(a.

Când fu sigur c# Idi era moart#, îi c#r# aeroglisorul la vulcani i-i f#cu vânt.
Dispozitivul magnetic se dovedea o investi(ie bun#.

Zgomote ciudate, ca nite râcâituri, r#zb#teau din spatele uii de la pivni(# a doua
zi diminea(# când Kress coborî s# vad# care era situa(ia. Ascult# nelinitit câteva clipe,
întrebându-se dac# nu cumva Idi Noreddian supravie(uise i scurma sub u# ca s# ias#
afar#. Greu de crezut; probabil c# erau regii de nisip. Iar implica(iile acestei concluzii nu-
i pl#ceau deloc lui Kress. Hot#rî s# lase ua ferecat#, cel pu(in o vreme, i iei afar# cu o
cazma, s# îngroape bur(ile roie i neagr# în castelele lor.

- 14 -
 Le g#si cum nu se poate mai pline de via(#. Castelul negru sclipea învemântat în
achii de obsidian, iar regii de nisip se agitau de zor primprejur, reparând i
îmbun#t#(ind. Turnul cel mai înalt i-ar fi ajuns lui Kress pân# la old i pe el se afla o
caricatur# hidoas# a chipului s#u. Când se apropie, negrii se oprir# din lucru i formar#
imediat dou# falange amenin(#toare. Kress arunc# o privire peste um#r i z#ri al(ii, care
se adunau s#-i închid# retragerea. Speriat, azvârli cazmaua i s#ri din capcan#, strivind
sub cizme câ(iva mobili.
Castelul rou se în#l(a lipit de peretele piscinei. Burta s#l#luia la ad#post, într-un
pu( înconjurat de nisip, buc#(i de beton i parapete. Roii miunau pe tot fundul
bazinului. Kress îi privi în timp ce târau în castel un obolan i o opârl# uria#. Îngrozit,
f#cu un pas înapoi i sim(i ceva scrânindu-i sub talp#. Se uit#, i v#zu trei mobili care i
se c#(#rau pe picior. Îi scutur# i-i terciui cu sete, dar al(ii se apropiau deja cu repeziciu-
ne. Erau mai mari decâti-i amintea. Unii erau cât un deget de lungi.
O lu# la goan#. Când ajunse în cas#, inima-i b#tea nebunete i abia mai putea s#
respire. Ua se închise în urma lui i Kress se gr#bi s-o z#vorasc#. &tia c# vila era perfect
izolat# împotriva insectelor i a roz#toarelor. Cât timp r#mânea în#untru n-avea de ce s#
se team#.
Câteva înghi(ituri de alcool îl mai calmar#. Aadar, otrava nu-i afecta, gândi el. Ar fi
trebuit s#-i dea seama. Wo îi atr#sese aten(ia c# burta putea s# m#nânce orice. Mai b#u
un pahar, ca s# prind# curaj, apoi se îmbr#c# în costum i-i ag#(# în spinare butelia.
Deschise ua.
Afar#, regii de nisip ateptau.
Avea în fa(# dou# otiri aliate împotriva amenin(#rii comune. Num#rul mobililor era
mai mare decât i-ar fi putut închipui. Blestematele de bur(i p#reau a fi mai prolifice ca
obolanii. Terenul din fa(a casei era plin de regi de nisip, un imens covor târâtor.
Kress îndrept# furtunul spre ei i ap#s# pe buton. O cea(# cenuie, coborî asupra
celui mai apropiat ir de mobili. Kress plimb# tubul dintr-o parte într-alta.
Oriunde îi ajungea cea(a, regii de nisip se zvârcoleau violent i mureau în spasme.
Kress zâmbi. Nu-i puteau (ine piept. Continu# s# pulverizeze, descriind un arc mare de
cerc înaintea lui i p#i încrez#tor peste crusta de cadavre negrei roii. Otile b#tur# în
retragere. Kress mai f#cu doi pai, având grij# s#-i croiasc# drum c#tre bur(i.
Dintr-o dat#, retragerea încet#. O mie de regi de nisip se n#pustir# spre el.
Kress se ateptase la un contraatac. Se propti pe picioarei începu s# m#ture cu
sabia de cea(#, plimbând-o cu mic#ri erpuitoare. Mobilii veneau înspre el i mureau.
Câ(iva reuir# s# tr#iasc#; nu putea stropi pretutindeni deodat#. Îi sim(i c#(#rându-i-se
pe picioare, le sim(i mandibulele mucând neputincioase în plasticul rezistent al
costumului. Îi ignor# i continu# s# pulverizeze.
Apoi începu s# simt# izbituri moi în cap i pe umeri.
Îl apuc# tremuratul, se r#suci i privi deasupra lui. Toat# fa(ada casei colc#ia de
regi de nisip. Negri i roii, cu sutele. Se aruncau de sus asupra lui. C#deau de jur
împrejur. Unul ateriz# pe placa transparent# care-i acoperea fa(a i vreme de o secund#
cumplit#, pân# ce-l m#tur# cu dosul mâinii, îi v#zu mandibulele ce h#p#iau cu furie în
dreptul ochilor lui.
Smuci furtunul i pulveriz# v#zduhul, pulveriz# casa, pulveriz# pân# când întregul
desant aerian al regilor de nisip fu mort sau pe moarte. Cea (a îl înconjur#, f #cându-l s#
tueasc#. Tui i continu# s# pulverizeze. Abia dup# ce cur#(# toat# fa(ada îi întoarse
aten(ia spre sol.
Erau de jur împrejurul lui, pe el, viermuiau cu zecile pe corpul lui, iar al (ii, cu
sutele, se gr#beau s# li se al#ture. Proiect# cea(a asupra lor. Furtunul îi muri în mân#.
Kress auzi un uierat puternic i pâcla uria# se r#spândi într-un nor mare dintre umerii
s#i, înv#luindu-l, sufocându-l, arzându-l i înce(oându-i ochii. Pip#i dup# tub i când
îi retrase mâna o întrez#ri acoperit# cu regi de nisip muribunzi. Furtunul era #iat;
t îl
retezaser# cu mandibulele. Kress r#mase acoperit de giulgiul pesticidului, orb. Se
împiedic# de ceva i url#, apoi o lu# la fug# spre cas#, scuturându-se înnebunit de regii
de nisip care-i acopereau trupul.
În#untru, z#vorî ua, se arunc# pe mochet# i se rostogoli într-o parte i-n alta

- 15 -
pân# când fu sigur c#-i strivise pe to(i. Butelia îi d#dea duhul, fâsâind anemic. Kress
lep#d# costumul i se vârî sub du. Jetul fierbinte îl op#ri i-i l#s# pielea roie i
sensibil#, dar cel pu(in nu mai sim(ea c# i se încre(ete carnea.
Îmbr#c# hainele cele mai groase pe care le avea – indispensabili de iarn#, pantaloni
de piele – scuturându-le pe fiecare în parte, cu gesturi nervoase. “La dracu”, nu contenea
s# bolboroseasc#, „La dracu”. Avea gâtlejul uscat. Dup# ce inspecta în am#nun(ime
vestibulul ca s# se asigure c# nu exista nici un pericol, îi îng#dui s# se aeze i s#-i
toarne de b#ut. „La dracu”, înjur# iar#i. Îi tremura mâna i, în timp ce turna în pahar,
stropi mocheta.
Alcoolul îl mai calm#, dar nu izbuti s#-i alunge spaima. Mai d#du pe gât un pahar,
apoi se apropie pe furi de fereastr#. Pe geamul gros din plastic se plimbau regi de nisip.
Înfiorat, se retrase pân# în dreptul consolei de comunica(ii. Gândurile îi alergau
nebunete. Trebuia s# cear# ajutor. S# telefoneze autorit#(ilor. Poli(ia va aduce
arunc#toare de fl#c#ri i...
Simon Kress în(epeni cu mâna pe claviatur# i gemu. Nu putea s# cheme politia. Ar
fi fost nevoit s# le spun# i de albii din pivni(# i-acolo ar fi dat de cadavre. Chiar dac#
burta apucase s-o dea gata pe Cath m’Lane, în mod cert n-o terminase înc# pe Idi
Noreddian. Fiindc# pe ea n-o ciopâr(ise. &i oricum, mai erau oasele. Nu..., poli(ia
r#mânea o solu(ie doar în ultim# instan(#.
Încruntat, se aez# în fa(a consolei. Echipamentul s#u de comunica(ii acoperea un
perete întreg; de aici putea lua leg#tura cu orice loc de pe Baldur. Dispunea de o
gr#mad# de bani i de ingeniozitate; întotdeauna fusese mândru de ingeniozitatea lui. Nu
se putea s# nu g#seasc# el o solu(ie pân# la urm#.
La un moment dat se gândi s# o sune pe Wo, dar renun(# repede la idee. Wo tia
prea multe, va pune întreb#ri, iar el nu avea nici o încredere în ea. Nu, îi trebuia cineva
care s#-i dea ascultare f#r# s# pun# întreb#ri.
Se lumin# brusc la fa(# i pe buze îi ap#ru un zâmbet. Simon Kress avea rela(ii.
Form# un num#r pe care nu-l mai folosise de foarte mult# vreme.
Pe ecran se materializ# chipul unei femei: p#rul alb, expresia afabil#, un nas lung i
coroiat. Vocea vioaiei sigur#.
– Simon! Cum mai merg afacerile?
– Afacerile merg bine, Lissandra, r#spunse Kress. Am o treab# pentru tine.
– O execu(ie? Pre(urile mele au mai crescut între timp, Simon. Nu uita c-au trecut
zece ani.
– Vei fi bine pl#tit#, o asigur# Kress. &tii c# nu m# zgârcesc. Am nevoie de tine
pentru o deratizare.
– Nu-i necesar s# recurgi la eufemisme, Simon. Convorbirea e ecranat#.
– Nu, nu, vorbesc serios. Am o problem# care (ine de deratizare. Nite d#un#tori
periculoi. Vreau s# m# scapi de ei. Dar f#r# întreb#ri. În(elegi?
– În(eleg.
– Bun. O s# ai nevoie de... ##, trei sau patru oameni. Îi echipezi cu costume colante
termorezistente i cu arunc#toare de fl#c#ri sau lasere sau altceva de genul #sta. Vii la
mine, la conac. O s#-(i dai imediat seama despre ce-i vorba. Gândaci. O invazie de
gândaci. În gr#dini(a japonez# i-n fosta piscin# ai s# vezi nite castele. Le distrugi,
omori tot ce-i în ele. Pe urm# s# ba(i la u# i-o s#-(i ar#t ce mai e de f#cut. Po(i s-ajungi
repede?
Fa(a de pe ecran r#mase impasibil#.
– Într-o or# suntem la tine.

Lissandra se (inu de cuvânt. Sosi într-un aeroglisor lung i negru, întov#r#it# de

trei operatori. Kress îi privi din spatele ferestrei de la etaj. Erau îmbr
#ca(i cu to(ii în
costume colante din plastic negru, cu fe(ele ascunse sub cagule. Doi dintre ei erau
înarma(i cu arunc#toare de fl#c#ri, al treilea avea un tun laseri grenade. Lissandra nu
purta nici o arm#; Kress o recunoscu dup# felul în care d#dea ordine.
Mai întâi survolar# la mic# în#l(ime terenul din jurul casei, pentru a examina
situa(ia. Regii de nisip parc# înnebunir#. Mobilii stacojii i negri începur# s# alerge

- 16 -
bezmetici de colo-colo. Din punctul s#u de observa(ie de la etaj, Kress vedea bine castelul
din gr#dina japonez#. Era înalt cât un stat de om. Meterezele-i viermuiau de ap#r#tori
negri i un uvoi neîntrerupt de mobili se scurgea în adâncuri.
Apoi aeroglisorul Lissandrei ateriz# lin lâng# vila lui Kress, iar operatorii s#rir#
afar# i-i amorsar# armele. P#reau neoameni, aduc#tori de moarte.
Armata neagr# se mas# între el i castel. Roii... Kress îi d#du brusc seama c# nu-i
vedea nic#ieri pe roii. Clipi. Unde disp#rur#?
Lissandra ar#t# cu mâna i strig# ceva. Purt#torii de arunc#toare de fl#c#ri se
dep#rtar# unul de cel#lalt i deschiser# focul asupra regilor de nisip negri. Armele lor
tuir# sec, apoi mugir#, împrocând limbi lungi de fl#c#ri albastre-roii. În fa(#, regii de
nisip zvâcneau scurt, se chirceau i mureau. Operatorii începur# s# plimbe focul dintr-o
parte în alta, cu mic#ri sigure, perfect armonizate, împletind cele dou# jeturi de fl#c#ri.
Înaintau cu pai aten(i, m#sura(i.
Oastea neagr# arse i se dezagreg#. Mobilii se împr#tiar# în toate direc(iile, unii
gonind spre castel, al(ii spre inamic. Nici unul nu ajunse pân# la mânuitorii
arunc#toarelor de fl#c#ri. Oamenii Lissandrei erau profesioniti.
Apoi unul dintre ei se împiedic#.
Sau p#ru c# se împiedic#. Kress se uit# mai atent i observ# c# solul cedase sub
picioarele omului. Tuneluri, gândi el, cu un fior de groaz#; tuneluri, capcane. Operatorul
se scufundase pân# la mijloc, când deodat# p#mântul din jurul lui p#ru c# erupe, i regi
de nisip stacojii îl n#p#dir# din toate p#r(ile. Omul azvârli arma, începu s#-i loveasc# i
s#-i zgârie turbat propriul trup, acoperit de mobili. Urletele pe care le scotea erau
oribile.
Tovar#ul s#u ezit#, apoi se r#suci brusc i împroc# fl#c#ri. Vâlv#taia înghi(i om i
regi de nisip. Urletele încetar# subit. Mul(umit, operatorul se întoarse din nou spre castel
i mai f#cu un pas, dar se trase gr#bit înapoi în clipa în care c#lc# în gol i piciorul îi
disp#ru în nisip pân# la glezn#. Încerc# s#-l scoat# i s# se retrag#, i tot terenul din jur
ced# dintr-o dat#. Omul se dezechilibr# i se poticni, apoi c#zu b#tând aerul cu bra(ele i
regii de nisip d#dur# n#val# de p retutindeni, o mas# clocotitoare care-l acoperi în timp ce
se zb#tea i se zvârcolea. Arunc#torul de fl#c#ri nu-i mai era de nici un folos.
Kress se apuc# s# bat# s#lbatic în geam i s# strige ca s# atrag# aten(ia.
– Castelul! Distruge(i castelul!
Lissandra, care r#m#sese lâng# aeroglisor, auzi i f #cu un semn. Al treilea operator
a(inti tunul cu laser i trase. Fasciculul vibr# pe deasupra solului i retez# vârful
castelului. Omul îl orient# iute în jos, h#cui nisipul i meterezele de piatr#. Turnurile se
pr#buir#. Chipul lui Kress se dezintegra. Laserul muca în p#mânt, scormoni de jur
împrejur. Castelul se n#rui; nu mai era decât o movil# de nisip. Dar mobilii negri
continuau s# se mite. Burta era îngropat# adânc; n-o atinseser#.
Lissandra d#du un nou ordin. Operatorul ei l#s# laserul, amors# o grenad# i (âni
înainte. S#ri peste cadavrul fumegând al primului om, ateriz# pe p#mânt tare, în
gr#dini(a lui Kress, i arunc# proiectilul. Grenada poposi drept în vârful mormanului de
ruine care fusese castelul negru. O lumin# alb#, orbitoare, arse ochii lui Kress i în
gr#dini(# se în#l(# o coloan# uria# de nisip, de pietre i de mobili. Câteva clipe, praful
acoperi totul. De sus ploua cu regi de nisip i buc#(i de regi de nisip.
Kress v#zu c# mobilii negri erau (epeni, mor(i.
– Piscina! strig# el din spatele geamului. Distruge(i castelul din piscin#!
Lissandra în(elese numaidecât; solul era pres#rat cu negri iner(i, dar roii se
regrupau cu iu(eal# pentru atac. Omul din gr#din# ov#i un moment, apoi desprinse de
la old alt# grenad#. F#cu un pas înainte, dar Lissandra îl strig#, iar el se întoarse i
începu s# alerge spre ea.
Pe urm# totul fu simplu. Omul s#ri în aeroglisor i Lissandra decol# imediat. Kress
se repezi la alt# fereastr#, în odaia al#turat#. Îi v#zu trecând în zbor razant pe deasupra
piscinei, în timp ce operatorul bombarda castelul rou, de la ad#postul vehiculului. Dup#
a patra trecere castelul era de nerecunoscut, iar regii de nisip, nemica(i.
Lissandra d#du dovad# de contiinciozitate. Îi puse omul s# mai bombardeze
fiecare castel de câteva ori. Apoi folosir# tunul cu laser, fr#mântând metodic terenul,

- 17 -
pân# ce fu evident c# nimic viu n-ar mai fi putut r#mâne întreg sub p#mântul r#scolit.
În cele din urm#, venir# s#-i bat# la u#. Kress le deschise, cu un zâmbet de
smintit.
– Minunat, spuse. Minunat.
Lissandra îi smulse de pe cap cagula costumului.
– Chestia asta o s# te coste, Simon. Am pierdut doi oameni, ca s# nu mai pomenesc
de pericolul la care m-am expus personal.
– Bineîn(eles, se gr#bi s-o asigure Kress. O s# fii bine pl#tit#, Lissandra. Cât vrei,
numai s# termini treaba.
– Ce mai e de f#cut?
– Trebuie deratizat# i pivni(a, zise Kress. Jos mai e un castel. Dar va trebui s # v#
descurca(i f#r# explozie. Nu vreau s#-mi d#râma(i casa.
Lissandra îi f#cu semn operatorului.
– Du-te i ia arunc#torul lui Rajk. Cred c#-i intact.
Omul reveni înarmat, preg#tit, t#cut. Kress îi conduse la subsol.
Ua masiv# era tot b#tut# în cuie, cum o l#sase. Dar se curbase uor în afar#, ca i
cum din#untru s-ar fi exercitat o presiune colosal#. Lui Kress nu-i pl#cu nici înf#(iarea
uii, nici linitea care domnea în subsol. Avu grij# s# stea cât mai departe în vreme ce
subalternul Lissandrei scotea cuielei scândurile.
– Crezi c# nu-i nici un pericol? se pomeni morm#ind i ar#t# cu degetul arunc#torul
de fl#c#ri. Nu m# încânt# nici perspectiva unui incendiu.
– Am laserul, r#spunse Lissandra. O s#-i nimicim cu laserul. De arunc#tor probabil
c# nu va mai fi nevoie. L-am luat îns# pentru orice eventualitate. Exist# lucruri mai rele
decât focul, Simon.
Kress d#du din cap.
Ultima scândur# fu desprins# de pe ua pivni(ei. Din partea cealalt# tot nu se
auzea nimic. Lissandra d#du un ordin scurt i operatorul f#cu doi pai înapoi, se post#
în spatele ei i a(inti arunc#torul de fl#c#ri peste u#. Femeia îi trase cagula pe cap,
în#l(# laserul, p#i înainte i deschise brusc ua.
Nici o micare. Nici un sunet, în pivni(# era întuneric.
– Unde-i lumina? întreb# Lissandra.
– Chiar dup# u#, r#spunse Kress. Pe dreapta. Bag# de seam# la trepte, sunt cam
abrupte.
Lissandra calc# pragul, trecu laserul în mâna stâng# i pip#i cu dreapta dup#
comutator. Nu se întâmpl# nimic.
– L-am g#sit, zise ea, dar nu vrea s#...
Scoase un (ip#t i s#ri înapoi. Un rege de nisip alb, mare, i se ag#(ase de
încheietura mâinii. Din locul în care îi înfipsese mandibulele, perforând m#nua din
plastic, (ânea sânge. Era cel pu(in cât mâna ei de mare.
Lissandra execut# un dans hidos pe palierul din fa(a uii, apoi începu s#-i
izbeasc# mâna de peretele al#turat. O dat# i înc# o dat# i înc#. Regele de nisip se
desprinse i c#zu cu o bufnitur# grea, lipicioas#. Lissandra gemu i se l#s# în genunchi.
– Cred c# mi-am fracturat degetele, rosti cu glas moale. Mâna îi sângera abundent.
Laserul pe care-l sc#pase z#cea lâng# ua pivni(ei.
– Eu nu cobor acolo, anun(# operatorul ei, cu un ton care nu admitea replic#.
Lissandra îi ridic# ochii spre el.
– Nu, zice. R#mâi în prag i pârjoleti tot interiorul. Faci totul scrum. Ai în(eles?
Omul d#du din cap.
– Casa, se v#it# Kress. Casa mea...
Sim(ea cum i se v#lurete stomacul. Regele de nisip alb fusese imens. Oare câ
(i ca
el mai erau jos, în pivni(#?
– Nu, spuse deodat#. L#sa(i-i în pace. M-am r#zgândit. L#sa(i-i în pace.
Lissandra îl în(elese greit. Întinse mâna. Era n#cl#it# de sânge i de o zeam#
neagr#-verzuie.
– Odorul t#u scump m-a mucat prin m#nu# i-ai v#zut cu ochii t#i cât a durat
pân# l-am desprins. Pu(in îmi pas# de casa ta, Simon. Tot ce-i acolo jos trebuie s#

- 18 -
moar#.
Kress abia dac# auzi ce-i spunea. I se p#rea ca desluete mic#ri în bezna din
spatele uii. Îi imagin# o armat# alb#, n#v#lind afar#. O armat# de mobili, mari cât
regele de nisip care o atacase pe Lissandra. Se v#zu pe el însui, înf#cat de o sut# de
bra(e sub(iri i târât în întunericul unde burta atepta fl#mând#.
– Nu, bolborosi el.
Nu-i d#dur# nici o aten(ie.
Kress se n#pusti înainte i um#rul s#u izbi spatele operatorului exact în clipa în
care se preg#tea s# deschid# focul. Omul icni, îi pierdu echilibrul i zbur# peste pragul
uii, în bezn#. Kress ascult# cum se ducea de-a rostogolul pe sc#ri. Dup# aceea urmar#
alte zgomote; fojg#ieli i muc#turi i plesc#ituri.
Kress se întoarse brusc spre Lissandra. Trupu-i era sc#ldat în sudoare rece, dar
sim(ea o excita(ie boln#vicioas#. Ceva aproape sexual.
Prin cele dou# g#uri ale cagulei, ochii reci ai Lissandrei îl fixau calmi.
– Ce ai de gând? întreb# ea când Kress se apleca s# ia laserul de lâng# tocul uii.
Simon!
– Fac pace, r#spunse el chicotind. Nu-i vor face nici un r#u zeului, nu, nu-i vor face
nimic zeului cât timp zeul e bun i darnic. Am fost crud. I-am înfometat. Trebuie s#
compensez relele, în(elegi?
– Eti nebun, spuse Lissandra.
Fur# ultimele ei cuvinte. Kress îi f #cu în piept o gaur# prin care i-ar fi putut trece
bra(ul. Târî cadavrul în pragul uii i-i f#cu vânt pe sc#ri. Zgomotele se amplificar#;
trosnete chitinoase, râcâieli, clef#ituri groase, lichide. Pentru a doua oar#, Kress b#tu
ua în cuie.
În timp ce p#r#sea subsolul, se sim(i copleit de un profund sentiment de
mul(umire, un sentiment care-i îmbr#ca frica precum un strat de sirop. Se îndoia c# era
sentimentul lui.

Avusese inten(ia s# plece de-acas#, s#-i ia zborul imediat spre ora i s# închirieze
o camer# pentru o noapte sau, poate, pentru un an. În loc s#-i pun# în aplicare planul,
se apuc# s# bea. De ce, nu era nici el prea sigur. B#u vârtos ore în ir, apoi v#rs# violent
totul pe mocheta din salon. La un moment dat, adormi. Când se trezi, casa era
cufundat# în întuneric.
Se chirci deodat#, pe canapea. Auzea zgomote. Se mica ceva în pere(i. Erau
pretutindeni, în jurul lui. Auzul îi devenise extraordinar de ascu(it. Fiecare scâr(âitur#
imperceptibil# era pasul unui rege de nisip. Închise ochiii atept#, atept# atingerea lor
îngrozitoare, neîndr#znind s# se mite, de fric# s# nu ating# vreunul.
Începu s# plâng# în#buit, nemicat.
Trecu o bucat# de vreme f#r# s# se întâmple nimic.
Deschise din nou ochii. Tremura. Încet, întunericul se îmblânzi i se dizolv#. Prin
ferestrele înalte se prelinse lumina Lunii. Ochii i se adaptar#.
Salonul era pustiu. Nu v#zu nimic, nic#ieri. Nu fusese nimic, nic#ieri. Numai
spaima lui de om beat.
Simon Kress se îmb#rb#t#, coborî de pe canapea i aprinse lumina.
Nimic, nic#ieri. Înc#perea era goal#, cufundat# în linite.
Trase cu urechea. Nimic. Nici un sunet. Pere(ii erau mu(i. Totul fusese rodul
imagina(iei lui, al fricii lui.
Brusc, îi aduse aminte de Lissandra i de cele petrecute în pivni(#. Un val de
ruine i furie îl n#p#di dintr-o dat#. De ce o f#cuse? Ar fi putut s-o ajute s# ard# tot, s#
extermine tot. De ce… tia de ce. Din cauza bur(ii, a bur(ii care b#gase spaima în el. Wo
îi spusese c# are aptitudini psionice, chiar când e mic#. Dar acum era mare, era uria#.
Le devorase pe Cath i pe Idi, iar de curând îi mai picaser# dou# trupuri. Avea s# creasc#
i mai mult. &i-n plus, gândi el, prinsese gustul c#rnii de om.
Începu s# tremure dar, înc# o data, izbuti s# se controleze i s#-i recapete calmul.
Lui nu-i va face nici un r#u, el era zeul, albii fuseser# dintotdeauna prefera(ii lui.
Îi aminti cum o împunsese cu spada. Asta fusese înainte de a veni Cath. Dracu s-o

- 19 -
ia pe Cath!
Nu putea r#mâne aici. Bur(ii o s# i se fac# iar foame. Pe cât e de mare, nu va dura
prea mult. Iar pofta ei de mâncare va fi n#praznic#. Ce va face atunci? Trebuia s# plece
de-acas# cât mai degrab#, s# se refugieze în ora, la ad#post, acum, cât timp burta se
mai afla închis# în pivni(#. Jos nu era decât mortar i p#mânt b#t#torit, iar mobilii
puteau s#pa galerii. Dac# apucau s# ias# afar#… Kress nu vru s# se gândeasc# mai
departe.
Se duse în dormitor i-i f#cu bagajele. Încarc# trei valize. Nu lu# decât un singur
rând de haine de schimb; restul spa(iului îl umplu cu bunuri de valoare – bijuteriile,
obiectele de art# i alte lucruri de care n-ar fi fost în stare s# se despart#. N-avea de gând
s# se mai întoarc#.
M#celarul se lu# dup# el pe sc#ri, privindu-l cu ochi triti i sticloi. Era tare jig#rit.
Kress îi d#du seama c# nu-i mai d#duse de mâncare de-o venicie. În mod normal, se
hr#nea singur dar, f #r#-ndoial#, pr#zile se r#riser# în ultima vreme. Când d#du s# i se
aga(e de picior, Kress îl înjur# i-l lovi cu botul cizmei. Animalul se retrase, jignit.
C#rând neîndemânatic valizele, Kress se strecur# afar# i închise ua în urma lui.
Câteva clipe r#mase cu spatele lipit de peretele casei, cu inima zb#tându-i-se în
coul pieptului. Între el i aeroglisor nu erau decât câ(iva metri. Se temea s#-i parcurg#.
Luna str#lucea puternic, iar terenul din fa(a vilei era scena unui m#cel. Cadavrele celor
doi oameni ai Lissandrei z#ceau acolo unde c#zuser#, unul r#sucit i carbonizat, cel#lalt,
umflat, sub mormanul de regi de nisip mor(i. &i mobilii... mobili negri i roii peste tot,
de jur împrejur. Trebui s# fac# un efort ca s#-i aduc# aminte c# erau mor(i. Ar#tau de
parc# ar fi stat în ateptare, aa cum ateptaser# de atâtea ori, înainte.
Tâmpenii, îi spuse Kress. Alte spaime de be(iv. V#zuse cu ochii lui cum
explodaser# castelele. Regii de nisip erau mor(i, iar burta alb# r#m#sese ferecat# în
pivni(#. Respir# de câteva ori adânc, contiincios, i p#i peste regii de nisip. Scrâneau.
C#lc# s#lbatic, ap#sându-i cu toat# talpa, în nisip. Nu micau.
Kress zâmbi i travers# încet câmpul de lupt#, ascultând sunetele, sunetele
siguran(ei.
Scrânet. Trosnet. Scrânet.
L#s# jos valizele i deschise ua aeroglisorului.
Ceva se mic#, din umbr# în lumin#. O form# albicioas#, pe scaunul vehiculului.
Lung# cât antebra(ul lui. Mandibulele se închiser# cu un cl#mp#nit uor i ase ochi
mici, dispui de jur împrejurul corpului, îl privir#.
Kress îi ud# lenjeria i se trase încet înd#r#t.
În interiorul aeroglisorului se iscar# alte mic#ri. L#sase ua deschis#. Regele de
nisip iei afar# i se îndrept# spre el, încet, prudent. Mai ieir# câ(iva. Îl ateptaser#.
St#tuser# ascuni sub scaune, îngropa(i în tapi(erie. Dar acum se iveau. Începur# s#
formeze un cerc strâmb în jurul aparatului.
Kress îi trecu vârful limbii peste buze, se întoarse, porni iute spre aeroglisorul
Lissandrei.
Se opri înainte de a fi ajuns la jum#tatea drumului. &i în cel#lalt aparat se micau
umbre. Nite forme mari, ca nite larve, abia întrez#rite sub razele lunii.
Kress scoase un vaiet în#buit i b#tu în retragere, c#tre cas#. Când ajunse în fa(a
uii, îi ridic# privirea.
Num#r# vreo zece-dou#sprezece trupuri lungi, albicioase, ce se plimbau încolo i-
ncoace pe peretele cl#dirii. Patru dintre ele formau un grup compact, la cap#tul de sus al
foiorului p#r#sit în care s#l#luise odinioar# oimul hoinar. Sculptau ceva. Un chip. Un
chip foarte uor de recunoscut.
Simon Kress url# i fugi în cas#.
O cantitate suficient# de b#utur# îi aduse uitarea rapid# de care avea nevoie. Dar
se trezi. În pofida tuturor lucrurilor, se trezi. Avea o migren # înfior#toare, pu(ea i-i era
foame. O, ce foame-i era! Nu fusese atât de fl#mând niciodat#.
Kress tia c# nu al su era stomacul care cerea de mâncare.
Un rege de nisip alb îl privea de pe dulapul de haine din dormitor, micându-i

- 20 -
încet antenele. Era la fel de mare ca mobilul care ie ise noaptea trecut# din aeroglisor.
Kress încerc# s# nu se chirceasc# de spaim#.
– O s#... o s#-(i dau de mâncare, spuse el. O s#-(i dau de mâncare.
Avea gura îngrozitor de uscat#, ca mirghelul. Îi linse buzele i o zbughi din odaie.
Casa era plin# de regi de nisip; trebuia s# se uite tot timpul pe unde calc#. P#reau
cu to(ii prini în câte-o treab#, fiecare cu sarcina lui. Aduceau modific#ri vilei, intrau i
ieeau prin pere(i, ciopleau i sculptau. De dou# ori îi z#ri chipul holbându-se la el din
locuri neateptate. Chipurile erau pocite, strâmbe, schimonosite de groaz#.
Iei afar# s# ia cadavrele care începuser# s# putrezeasc# în curte, sperând c# va
potoli foamea bur(ii albe. Cadavrele disp#ruser#. Amândou#. Kress îi aminti cu cât#
uurin(# puteau c#ra mobilii lucruri de câteva ori mai grele decât propria lor greutate.
Gândul c#, dup# tot ce mâncase, burta mai eraînc fl#mând#, îl f#cu s# se înfioare.
Când se întoarse în vestibul, o coloan# de regi de nisip cobora sc#rile. Fiecare mobil
c#ra câte o bucat# din m#celarul lui. Capul p#ru s#-l priveasc# plin de repro când trecu
pe lâng# el.
Kress goli congelatoarele, bufetele, c#mara, îngr#m#dind toat# mâncarea din cas#
în mijlocul buc#t#riei. Vreo zece albi ateptau s-o ia. Evitar# alimentele congelate, pe
care le l#sar# s# se dezghe(e într-o b#ltoac# mare, dar transportar# restul, în î ntregime.
Dup# ce toat# mâncarea se f#cu nev#zut#, Kress sim(i c# junghiurile de foame i se
mai domolesc, dei nu mâncase nimic. Dar tia c# r#gazul nu va dura. Curând, bur(ii îi
va fi din nou foame. Trebuia s-o hr#neasc#.
Kress g#si solu(ia. Se duse la telefon.
– Malada, rosti degajat când prima dintre cunotin(ele sale r#spunse, desear#
organizez o mic# petrecere. Îmi dau seama c# te anun( cam pe nepus# mas#, dar sper s#
reueti totui s# vii. Sper din toat# inima.
Pe urm# îl chem# pe Jad Rakkis, apoi pe ceilal(i. Când termin#, nou# dintre ei
acceptaser# invita(ia. Kress n#d#jduia s# fie îndeajuns.

Îi întâmpin# invita(ii în fa(a casei – mobilii cur#(aser# locul cu o repeziciune

remarcabil#, iar terenul ar#ta aproape la fel ca înainte de b#t#ile – i-i conduse pe
fiecare, pe m#sur# ce-i f #ceau apari(ia, pân# la ua din fa(#. Îi l#sa s# intre ei primii. El
r#mânea afar#.
Dup# ce patru musafiri îi trecuser# pragul, Kress îi f#cu în sfârit curaj. Închise
ua dup# ultimul sosit, ignorând exclama(iile speriate ce se transformaser# imediat în
zbierete ascu(ite, i se repezi la aeroglisorul cu care venise netiutoarea victim#. Se
strecur# în#untru nestingherit, ap#s# pe clapa de pornire… i înjur#. Vehiculul era
programat s# r#spund# numai la amprenta digital# a p roprietarului, firete.
Urm#torul care sosi fu Jad Rakkis. Kress alerg# spre aeroglisorul lui de cum ateriz#
i-l înh#(# de bra( pe Rakkis, care cobora din aparat.
– Urc# la loc, iute! îi spuse, împingându-l. Du-m# în ora. Iute, Jad. Pleac de-aici!
Dar Rakkis îl privi nedumerit, f#r# s# fac# nici o micare.
– De ce, ce s-a întâmplat, Simon? Nu pricep. Ziceai de-o petrecere...
Apoi fu prea târziu, pentru c# nisipul afânat dimprejur prinse via(# i, de peste tot,
ochii roii îl priveau (int# i mandibulele cl#mp#neau. Rakkis scoase un sunet gâtuiti
d#du s# sar# înapoi în aeroglisor, dar o pereche de mandibule i se închise în jurul gleznei
i se pomeni în genunchi. Nisipul p#rea s# fiarb# de activitate subteran#. Jad se
zvârcolea i urla îngrozitor în timp ce-l sfâiau. Kress abia îndur# spectacolul.
Dup# aceea, nu se mai încumet# în nici o tentativ# de evadare. Când se termin#
totul, d#du gata ce-i mai r#m#sese în bar i se îmb#t# cri(#. &tia c# era pentru ultima
oar# când îi mai putea permite acest lux. Toate sticlele cu alcool care mai existau în
cas# se aflau în pivni(#.
Kress nu îmbucase nici o f#râm# de mâncare cât fusese ziua de lung#, dar adormi
cu senza(ia c# se ghiftuise, c# era în sfârit s#tul i c# biruise foamea aceea
insuportabil#. Ultimele lui gânduri, înainte de a-l n#p#di comarurile, erau la cei pe care
ar mai fi putut s#-i cheme a doua zi.

- 21 -
 Ari(a se instalase de diminea(#. Kress deschise ochii i primul lucru pe care-l v#zu
fu regele de nisip de pe dulap. Strânse repede pleoapele, sperând s# scape de vis. Nu
sc#p#, dar nici s# readoarm# nu izbuti i, nu peste mult timp, se pomeni cu ochii pironi(i
deasupra lui.
Privi (int# vreme de aproape cinci minute pân# s#-i dea seama de ciud#(enie:
regele de nisip nu mica.
Mobilii erau capabili s# stea perfect încremeni(i, desigur, îi v#zuse de mii de ori
ateptând i pândind. Dar întotdeauna, ceva se mica; mandibulele cl#mp#neau,
picioarele zvâcneau, antenele lungi i sub(iri vibrau sau se leg#nau.
Îns# regele de nisip de pe dulap st#tea complet nemicat.
Kress se ridic# încet, (inându-i r#suflarea, neîndr#znind s# spere. S# fi murit? S#-l
fi r#pus ceva? Se apropie de dulap.
Ochii erau sticloi i negri. Creatura p#rea întrucâtva schimbat#, umflat#; ca i
când viscerele moi din#untru ar fi început s# se descompun#, degajând gaze care
împingeau în afar# pl#cile albe.
Kress întinse o mân# tremur#toare i atinse corpul.
Era cald; fierbinte chiar,i pe cale de a se înfierbânta i mai mult. Dar nu se mica.
Retrase mâna i în aceeai clip# un segment din exoscheletul alb al regelui de nisip
se desprinse i c#zu. Carnea de dedesubt avea aceeai culoare, dar p#rea foarte moale,
tumefiat# i frem#t#toare. Aproape c# pulsa.
Kress se d#du înapoi i se repezi la u#.
În hol z#ceau al(i trei mobili albi. Ar#tau aidoma celui din dormitor.
Coborî în goan# sc#rile, s#rind peste regii de nisip. Nu mica nici unul. Casa era
plin# de ei, to(i mor(i, sau pe moarte, sau în com#, sau ce-or fi avut. Pe Kress nu-l
interes# ce p#(iser#. Numai s# nu se mite.
În aeroglisor g#si patru. Îi lu# unul câte unul i-i azvârli cât putu mal departe.
Montri afurisi(i! S#ri în#untru, se trânti în scaunul scâlciat, pe jum#tate mâncat, i
ap#s# pe clapa de pornire.
Nu se întâmpl# nimic.
Kress mai ap#s# o dat#, i înc# o dat#. Nimic. Nu se putea, nu era drept!
Aeroglisorul #sta era al lui, ar fi trebuit s# porneasc#, de ce nu voia s# decoleze, nu
în(elegea nimic.
În cele din urm# se d#du jos i deschise capota, ateptându-se la un dezastru. Îl
afl#. Regii de nisip îi distruseser# grila gravita(ional#. Era prizonier. Tot prizonier.
Îndârjit, Kress se întoarse în cas#. Urc# în galerie i lu# securea medieval# ce st#tea
ag#(at# al#turi de spada cu care o omorâse pe Cath m’Lane. Se puse pe treab #. Regii de
nisip nu se clintir# nici în timp ce-i h#cuia cu securea. Îns# plesneau la prima
despic#tur#, de parc# le-ar fi explodat corpul. În#untru era ceva groaznic; organe pe
jum#tate formate, un lichid cleios i roiatic ce ar#ta aproape ca sângele uman i limf#
g#lbuie.
Kress ciopâr(i vreo dou#zeci de trupuri pân# s#-i dea seama de z#d#rnicia ac(iunii.
De fapt, mobilii nu însemnau nimic. &i-apoi, erau mult prea mul(i. Nici dac-ar fi lucrat o
zi i-o noapte n-ar fi r#zbit s#-i m#cel#reasc# pe to(i.
Trebuia s# mearg# în pivni(# i s# omoare burta.
Decis, coborî la subsol. Ajunse în dreptul uii i înlemni.
Nu mai exista u#. Pere(ii din jur fuseser# mânca(i, iar gura era de dou# ori mai
mare i mai rotund#. Un pu(, i-atâta. Nimic nu mai amintea c# peste acest abis negru
ar fi existat vreodat# o u# b#tut# în cuie.
Un miros gre(os, sufocant i fetid, p#rea s# r#zbat# din adâncuri.
Iar pere(ii erau uzi, mânji(i de sânge i acoperi(i cu pete de fungus alb.
Dar altceva era i mai oribil. Burta respira.
Kress r#m#sese în mijlocul palierului. Sim(i adierea c#ldu(# care-l înv#lui când ea
exal# i f#cu un efort s# nu se înece, dar când boarea î i invers# direc(ia, o rupse la fug#.
Înapoiat în salon, mai omorî trei mobili, apoi îl l#sar# puterile. Ce se întâmpl? Nu
pricepea.
&i atunci îi aduse aminte de singura persoan# care ar fi putut s# priceap#. Kress

- 22 -
se repezi, odat# în plus, la consola de comunica(ii, c#lc# din grab# pe un rege de nisip, în
timp ce se ruga din suflet ca instala(ia s# mai fie în stare de func(ionare.
Când Jala Wo îi r#spunse, îi pierdu cump#tul i-i povesti tot.
Femeia îl l#s# s# vorbeasc#, f#r# s#-l întrerup#, f#r# nici o expresie în afara unei
uoare întunec#ri a chipului ei palid i usc#(iv. Când Kress ispr#vi, nu spuse decât:
– Ar trebui s# te las acolo.
Kress începu s# se bâlbâie.
– Nu se poate. Ajut#-m#. O s# pl#tesc...
– Ar trebui, repet# Wo, dar n-am s-o fac.
– Mul(umesc, bolborosi Kress. Oh, mul(umesc...
– Taci, zise Wo. Ascult#-m# cu aten(ie. Singur (i-ai f#cut-o. Îngriji(i cum se cuvine,
regii de nisip sunt r#zboinici curtenitori i ceremonioi. Pe-ai dumitale i-ai înfometat i i-
ai chinuit, i-ai f#cut din ei altceva. Ai fost zeul lor. Dumneata i-ai #cut
f aa cum sunt.
Burta din pivni(a dumitale e bolnav#, e înc# suferind# de pe urma r#nii pe care i-ai
pricinuit-o. Probabil c# nu mai are mintea întreag#. Comportarea ei este... anormal#.
Trebuie s# pleci imediat de acolo. Mobilii nu-s mor(i, Kress. Sunt amor(i(i. +i-am spus c#
exoscheletul cade când cresc. De fapt, în mod normal, cade mult mai devreme. N-am
auzit niciodat# de regi de nisip care s# fi crescut, în stadiul insectoid, cât au crescut ai
dumitale. Înclin s# cred c# aceasta-i o alt# consecin(# a faptului c# ai mutilat burta alb#.
În sfârit, n-are importan(#. Ceea ce import# este metamorfoza prin care trec în clipa de
fa(# regii dumitale de nisip. Pe m#sur# ce crete, burta devine tot mai inteligent#.
Puterile ei psionice sporesc, iar mintea-i devine tot mai complex #, mai ambi(ioas#.
Mobilii cu plato# sunt suficient de utili atât timp cât burta e mic# i doar
semicontient#, îns# acum are nevoie de slujitori mai buni, de trupuri mai apte. În(elegi?
Mobilii vor da natere, cu to(ii, unei noi specii de regi de nisip. N-a putea spune exact
cum vor ar#ta. Fiecare burt# îi h#r#zete propria ei specie, adaptat# necesit#(ilor i
dorin(elor pe care i le percepe. În orice caz, vor fi bipezi, cu patru bra(e i cu degete mari
opozabile. Vor fi capabili s# construiasc# i s# foloseasc# maini complicate. Indivizii,
regii de nisip propriu-zii, nu vor fi contien(i. Dar burta va fi contient#. Cum nu se
poate mal contient#.
Simon Kress r#mase cu ochii holba(i la imaginea Jalei Wo de pe ecran.
– Instalatorii dumitale, izbuti s# bânguie, cu un efort... Cei care au venit atunci...
care au amenajat bazinul...
Jala Wo se str#dui s# schi(eze un zâmbet.
– Shade, încuviin(# ea.
– Shade e un rege de nisip, bolborosi el n#ucit. Iar dumneata mi-ai vândut un bazin
plin... plin cu... pui de, ah...
– Nu fi absurd, spuse Wo. Un rege de nisip în primul stadiu e mai degrab# un
spermatozoid decât un pui. În natur#, r#zboaiele îi tempereaz# i le men(in echilibrul.
Numai unul dintr-o sut# ajunge în stadiul al doilea. Numai unul dintr-o mie atinge faza a
treia, final#, i devine ca Shade. Regii de nisip adul(i nu-s prea afectuoi cu bur(ile mici.
Sunt prea multe, iar mobilii lor sunt o pacoste. (Oft#.) Toat# discu(ia asta înseamn# timp
pierdut. Regele de nisip din pivni(a dumitale va deveni curând complet contient. N-o s#
mai aib# nevoie de dumneata, te ur#te i va fi foarte fl#mând. Transformarea implic# un
mare consum de energie. Burta trebuie s# m#nânce enorm i înainte i dup#
metamorfoz#. Pleac# imediat de acolo. Ai în(eles?
– Nu pot, zise Kress. Aeroglisorul meu e defect, iar pe celelalte n-am cum s#
reprogramez. Ai putea veni s# m# iei?
– Da, r#spunse Wo. Shade i cu mine o s# plec#m chiar acum, dar sunt peste dou#
sute de kilometri din Asgard pân# la dumneata. &i mai avem de transportat i
echipamentul necesar pentru a rezolva problema regelui de nisip dement pe care l-ai
creat. Nu po(i s-atep(i acolo. Ai dou# picioare. Pornete pe jos. Ia-o spre est, cât mai
drept cu putin(# i cât mai degrab#. +inutul e sterp i pustiu. De sus n-o s# ne fie greu
s# te reper#m i-o s# te afli departe de pericolul regilor de nisip. Ai în(eles?
– Da, spuse Simon Kress. Da, o, da.
Închiser# aparatele i Kress porni cu pai gr#bi(i spre u#. Ajunsese la jum#tatea

- 23 -
drumului când auzi zgomotul; un sunet între pocneti trosnet.
Unul din regii de nisip se dezghiocase. Patru mâini mici acoperite cu sânge roz-
g#lbui se ivir# din cr#p#tur# i începur# s# împing# în l#turi pielea moart#.
Kress îi lu# picioarele la spinare.

La ari(# nu se gândise.
Colinele erau aride i stâncoase. Kress p#r#si casa în goana cea mai mare, fugi cât
putu de repede, fugi pân# ce începur# s#-l doar# coastele, pân# ce i se t#ie r#suflarea.
Apoi o lu# la pas, dar de îndat# ce-i reveni începu din nou s# alerge. Timp de aproape o
or# alerg# i merse, alerg# i merse, sub soarele fierbinte i pârjolitor. Transpira
abundent, îi reproa c# nu-i d#duse în gând s# ia nite ap# i scruta cerul, în n#dejdea
c#-i va z#ri pe Wo i pe Shade.
Nu era f#cut pentru un asemenea sport. Era prea cald i aerul era prea uscat, iar el
nu avea condi(ie fizic#. Dar se sili s# mearg#, cu gândul la respira(ia bur(ii, cu gândul la
zvârcoleala micilor montri care, f#r# doar i poate, în clipa de fa(# miunau prin toat#
casa. Spera c# Wo i Shade vor ti s# le vin# de hac.
Cât despre el, avea planurile lui în leg#tur# cu Wo i Shade. Totul se întâmplase din
vina lor, hot#râse Kress, i pentru asta aveau s# pl#teasc#. Lissandra era moart#, dar
cunotea i alte persoane cu aceeai profesie. Va avea grij# s# se r#zbune. Îi f#cu
aceast# f#g#duial# de o sut# de ori în timp ce înainta, cu sfor(#ri i sudoare, spre est.
Cel pu(in aa spera, c# merge spre est. Nu se prea pricepea la orientarei nici nu
era prea sigur încotro alergase în panica de la început, dar dup# aceea se str#duise s-o
(in# spre est, cum îl sf #tuise Wo. Dup# câteva ore de alerg#tur# i nici un semn de
salvare, Kress începu s# aib# certitudinea c# apucase într-o direc(ie greit#.
Dup# alte câteva ore începu s#-i fie fric#. Dac# Wo i Shade nu-l g#seau? Aici or s#-
i r#mân# oasele. Nu mâncase de dou# zile, era sl#bit i îngrozit, îi ardea gâtul de sete. Nu
putea s# continue aa la nesfârit. Soarele începuse s# coboare i pe întuneric o s# se
r#t#ceasc# de-a binelea. Ce se întâmplase? S#-i fi devorat regii de nisip pe Wo i Shade?
Îl n#p#di iar#i spaima, copleindu-l, i odat# cu ea, o sete insuportabil# i o foame
n#praznic#. Dar continu# s# mearg#. Se poticnea tot mai des când încerca s# alerge i de
dou# ori c#zu. A doua oar# îi scrijeli mâna într-un bolovan i-i d#du sângele. O supse în
timp ce mergea, temându-se de-o infec(ie. În spatele lui, soarele ajunsese la orizont. De-
ertul se mai r#cori un pic, ceea ce pentru Kress fu o binecuvântare. Hot#rî s# mearg#
pân# va disp#rea ultima gean# de lumin#, apoi s# poposeasc# undeva pe tot timpul
nop(ii. În mod cert era acum destul de departe de regii de nisip ca s # n-aib# de ce s# se
team#, iar a doua zi diminea(# Wo i Shade aveau s#-l g#seasc#.
Când ajunse pe culmea urm#toarei coline z#ri, drept în fa(#, conturul unei case.
Nu era chiar atât de mare cât casa lui, dar p#rea destul de mare. Oricum, era o
aezare omeneasc#, un ad#post, siguran(#. Kress începu s# strige i s# alerge spre cas#.
De mâncat i de b#ut, trebuia s# m#nânce neap#rat, aproape c# sim(ea gustul mânc#rii.
Îl durea trupul de foame. Coborî panta în goan#, cu ochii la cas#, agitându-i bra(ele i
strigând ca s#-l aud# locuitorii. Lumina sc#dea cu repeziciune, dar Kress îi desluea înc#
pe cei cinci-ase copii care se jucau în penumbra casei.
– Hei! strig#. Hei! Ajutor, ajutor!
Copiii începur# s# alerge spre el.
Kress se opri brusc.
– Nu, spuse, o, nu. O, nu.
Înnebunit, pedal# înapoi, alunec# pe nisip, se ridic#, încerc# s# fug#. Nu le fu greu
s# îl ajung#. Erau creaturi scunde, hidoase, cu ochi bulbuca(i i pielea de un portocaliu
murdar. Se lupt#, dar zadarnic. Chiar aa mici cum erau, fiecare avea patru bra(e, iar
Kress n-avea decât dou#.
Îl purtar# spre cas#. Era o cas# urât#, ponosit#, construit# din nisip sf#râmicios,
dar ua era destul de mare, i neagr#, i respira. Totul era însp#imânt#tor, îns# nu asta
îl f#cu pe Simon Kress s# urle. Url# din cauza celorlal(i, a copilailor portocalii care ieir#
de-a builea din castel i-l privir# impasibili în timp ce trecea.
Aveau, to(i, chipul lui.

- 24 -