Proiectarea demersului didactic este o premisă a aplicării programei școlare la clasă,
constituind o activitate prin care cadrul didactic își propune etape și acțiuni de parcurs și de realizat în procesul de predare-învățare-evaluare. Lectura programei școlare precede planificarea și proiectarea demersului didactic, fiind o condiție obligatorie a realizării acestora. În realizarea unui demers didactic instrumentul utilizat este unitatea de învățare care este o structură didactică flexibilă cu următoarele caracteristici: este unitară din punct de vedere tematic, este realizată într-o perioadă de timp determinată, formează la elevi un comportament specific prin formarea unor competențe specifice, se finalizează prin evaluare. În vederea proiectării unei unități de învățare se parcurg mai multe etape într-o succesiune logică a abordării procesului didactic și anume: - se identifică competențele - se selectează conținuturile - se determină activitățile de învățare - se analizează resursele - se stabilesc instrumentele de evaluare, răspunzându-se la întrebările în ce scop, ce, cum, cu ce voi face și cât s-a realizat. Din perspectiva proiectului unității de învățare, unitatea de învățare este o structură didactică complexă subordonată lecției, ce oferă o perspectivă strategică, o derivare simplă a lecțiilor componente, o imagine de ansamblu asupra temei cât și asupra fiecărei ore de curs. Proiectarea demersului didactic pe baza unităţii de învăţare are cel puţin următoarele avantaje: - profesorul are o imagine coerentă asupra programei şcolare pe care trebuie să o aplice pe parcursul unui an şcolar; - profesorul are o imagine cuprinzătoare asupra fiecărei unităţi de învăţare care valorifică potenţialul lecţiei prin integrare în unitatea de învăţare (fiind depăşită fragmentarea determinată de simpla succesiune a lecţiilor); se schimbă şi relaţia dintre lecţii (relaţia devine neliniară, lecţiile sunt integrate în diferite secvenţe ale unităţii de învăţare); - fiind vizat un interval mai mare de timp pentru o temă majoră, profesorul are în mai mare măsură posibilitatea unor abordări diferențiate, individualizării învățării în raport cu ritmul de învăţare pe care îl au elevii; - la nivelul elevilor, învăţarea dobândeşte un plus de coerenţă prin chiar modul în care este proiectată învăţarea pe termen mediu şi lung; - proiectul unităţii de învăţare devine un instrument util de lucru pentru profesor, prin depăşirea unor cerinţe formale.