Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere............................................................................................................................. 3
Concluzii și propuneri............................................................................................................ 49
1
Lista figurilor.......................................................................................................................... 52
Lista tabelelor......................................................................................................................... 53
Bibliografie............................................................................................................................. 54
2
Introducere
România secolului XXI stă sub semnul schimbărilor micro și macroeconomice. Este o
perioadă de afirmare din ce în ce mai pronunțată a autonomiei locale și implicit a descentralizării
financiare locale. Motivul care m-a inflentat în a alege tema “Elaborarea și execuția bugetului
local al orașului Nehoiu, județul Buzău” este acela că semnificația bugetului local s-a extins pe
măsură ce administrația publică locală este pusă tot mai mult în situația de a crește resursele și de
a îmbunătăți productivitatea și responsabilitatea managerială. În acest sens, mi-am propus
studierea modului de întocmire a bugetelor, precum și o analiză cât mai obiectivă a execuției
bugetului local al orașului Nehoiu în primii ani ai celui de-al doilea deceniu al secolul XXI și
modul în care transformările economice prin care a trecut țara noastră în acești ultimi ani a
influențat veniturile și cheltuielile bugetului local al acestui mic oraș din zona de nord a județului
Buzău.
Într-o perioadă în care contribuabili au devenit tot mai interesați de modul de gestionare a
resurselor financiare publice, bugetul local, ca și parte componentă a bugetului general
consolidat, presupune identificarea cheilor de control privind maximizarea surselor de venit și
activarea acestora, precum și modul de utilizare cât mai eficientă a acestora. Fundamentarea,
dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de credite și destinații au loc în
concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, pentru buna lor
funcționare și în interesul colectivităților locale respective1. Bugetele locale nu reprezintă doar o
balanță financiară, ci reprezintă însăși legătura dintre mobilizarea fondurilor și atingerea
scopurilor și a obiectivelor propuse.
1
ADECJR, Ghid de proceduri privind reflectarea fondurilor structurale în bugetele locale,2012, p.34
3
Capitolul. 1. Aspecte teoretice și metodologice privind finanțele publice locale
Cuvântul “finanțe” își are originea în latina veche. În latina veche, verbul “finir”
semnifica finalizarea unei tranzacții contractuale, iar cuvânul “finis” semnifica termenul de plată,
respectiv momentul când o obligație trebuia achitată. De la aceste cuvinte au apărut în limba
latină expresii precum “finantio”, “financias” ori “finantias pecuniarias”, cu înțelesul de plată.
Una din primele limbi în care au fost preluate este limba franceză, unde “finance” (termen folosit
la singular) însemna sumă de bani sau un venit al statului. Pluralul “finances” semnifica
totalitatea veniturilor statului. De aici au apărut și termeni precum “hommes de finances” și
“financiers” care desemnau arendașii acelor timpuri. Termenii au fost preluați și în limba
germană, “finanz” însemnând plată, iar “finanzer” – cămătar2.
Urmărind etimologia cuvântului și determinările semantice, cei care au studiat teoria
economică au desprins două concluzii preliminare3:
a) cuvântul “finanțe” este strâns legat de acela de bani (adesea substituindu-se), dar mai
ales de expresia “plată în bani”, deci bani angajați în efectuarea unei plăți;
b) cuvântul “finanțe” are, încă de la începuturile sale, o strânsă legătură cu statul, mai
exact cu veniturile și cheltuielile bănești ale acestuia.
Cu timpul însă, cuvântul finanțe a căpătat un sens foate larg, incluzând bugetul statului,
creditul, operațiunile bancare și de burse, relațiile cambiale, reprezentând resursele, relațiile și
operațiunile bănești.
Principalii factori care au generat apariția finanțelor au fost:
a) apariția statului și a nevoilor sale;
b) apariția și folosirea banilor.
Odată cu apariția statului, acesta își procura resursele prin instituirea de obligații către
cetățănii săi. Dacă la început obligațiile erau de formă material-naturală, predominând dările în
natură, apariția banilor a dus la pretinderea de către stat a contribuțiilor în bani, acestea fiind
primele elemente de finanțe.
2
Georgescu M.A, Administrarea finanțelor publice și a bugetului, ediția a III-a, revăzută, Editura Pro Universitaria,
București, 2011
3
Tulai C., Finanțele publice și fiscalitatea, Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, p. 9
4
Odată cu dezvoltarea tot mai largă a producției de mărfuri, statul și-a manifestat din ce în
ce mai mult preferința către veniturile în bani, indispensabili statului în vederea susținerii întregii
game a acțiunilor publice. În perioada trecerii către capitalism, putem vorbi deja de transformarea
elementelor de finanțe în finanțe propriu-zise.
Cu timpul, fenomenul financiar a căpătat amploare. În devenirea sa istorică, acesta a fost
abordat din ce în ce mai mult cu expresia “finanțele statului”. Acestea apar ca operațiuni bănești
ce dau expresie concretă unor relații sociale, de natură economică, ce intervin între participanții
la procesul mobilizării și repartizării în formă bănească, a resurselor necesare statului pentru
îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale4. Pe parcursul timpului, “finanțele statului” au fost
denumite din ce în ce mai mult “finanțe publice”.
De-a lungul anilor, conceptele despre finanțe au evoluat continuu, ajungându-se a se
discuta despre două noțiuni, corespunzătoare a două etape disticte. Cele două noțiuni sunt
finanțele clasice și finanțele moderne. La acestea s-ar putea adăuga și conceptul de finanțe
contemporane.
Conceptul de finanțe clasice a fost dezvoltat în perioada mașinismului și capitalismului
ascendent (sec. XVIII-XX) și reflectă doctrina liberală predominantă în acea perioadă. Conform
acestei doctrine, activitatea economică ar trebui să se desfășoare conform principiului laissez-
faire, laissez-passer. Acest principiu presupune evitarea intervențiilor din partea autorităților
publice, care ar putea perturba libera concurență. În acest sens, activitatea economică ar trebui să
fie apanajul doar al întreprinderilor privat-capitaliste, statul limitându-se doar la menținerea
ordinii interne, apărarea țării și întreținerea de relații diplomatice cu alte state, totul realizându-se
cu cheltuieli minime. Rolul finanțelor publice era în această concepție acela de a asigura resursele
necesare întreținerii instituțiilor publice și funcționării normale a acestora. Cerința fundamentală
a acestei concepții era aceea a menținerii echilibrului între venituri și cheltuieli, deficitul bugetar
fiind considerat un element totalmente negativ în ceea ce privește funcționarea optimă a
mecanismului economic.
Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și mai ales după criza economică mondială din
anii 1929-1933 concepția economică se schimbă, locul statului-jandarm fiind luat de statul-
providență. Din ce în ce mai mult se afirmă conceptul de intervenționism, statul urmând a juca un
4
Georgescu M.A, Administrarea finanțelor publice și a bugetului, ediția a III-a, revăzută, Editura Pro Universitaria,
București, 2011, p. 11
5
rol mult mai important în economie, în special în ceea ce privește corectarea evoluției ciclice și
limitarea efectelor negative ale crizelor economice. Pentru prima dată sunt acceptate și chiar
încurajate întreprinderile publice și cele mixte, precum și acordarea de către stat de subvenții și
facilități întreprinderilor private.
În concepția modernă, finanțele publice sunt un mijloc de intervenție în economie.
Preocuparea specialiștilor a devenit studierea instrumentelor prin care statul să intervină în
economie și a modalităților de influențare a proceselor economice și a relațiilor sociale.
Spre sfârșitul secolului XX s-a afirmat din ce în ce mai mult conceptul de finanțe
contemporane, corespunzătoare unei doctrine neoliberale, care susține necesitatea retragerii
statului din economie și renunțarea la folosirea sumelor din taxe și impozite pentru influențarea
activității economice, precum și la folosirea subvențiilor de la buget sau a altor instrumente
financiare sau monetare.
5
Voinea Ghe, Managementul financiar al colectivităţilor locale – suport de curs, Iaşi , 2005, p.3
6
d) transferul de valoare prin finanțele publice locale urmăresc satisfacerea unor cerințe
colective, precum serviciile publice, învățământul, sănătatea, cultura, asistența socială,
dezvoltarea locală.
Trăsăturile care deosebesc finanțele publice locale de cele ale administrației publice de
stat sunt:
- fondurile bănești se constituie și se utilizează la nivelul administrației publice locale;
- fondurile bănești constituite și utilizate la nivelul administrației publice locale sunt
administrate de autoritățile administrației publice locale;
- fondurile bănești depind într-o mare măsură de împărțirea administrativ-teritorială a
statului;
- formele de participare prin impozite și taxe la constituirea fondurilor bănești se
deosebesc prin materia impozabilă și obiectele asupra cărora se aplică impozite și taxe
- resursele financiare ce se mobilizează și utilizează la nivelul unităților administrativ-
teritoriale depind de competențele și atribuțiile autorităților administrației publice
locale.
Principalele funcții ale finanțelor publice locale sunt:
a) funcția de repartiție;
b) funcția de control.
Funcția de repartiție se manifestă prin constituirea fondurilor la nivelul unităților
administrativ-teritoriale și folosirea lor în vederea satisfacerii de cerințe colective la nivelul
aceleași unități, de către autoritățile administrației publice locale.
Fondurile bănești administrate de către autoritățile administrației publice locale se
formează pe seama impozitelor și taxelor locale, a veniturilor nefiscale și a subvențiilor și se
utilizează sub forma cheltuielilor publice pentru servicii publice, acțiuni socio-culturale, ordine
publică, dezvoltare și/sau alte acțiuni de importanță locală.
Funcția de control vizează modul în care se mobilizează resursele bănești, efectuarea
cheltuielilor și administrarea patrimoniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale.
Controlul care se exercită la nivelul administrației publice locale se clasifică după
momentul de exercitare în control financiar preventiv, control financiar concomitent și control
financiar ulterior. De asemenea, în funcție de modul de organizare și de apartenența organelor de
control, acesta poate fi de două feluri: control financiar intern și control financiar extern.
7
1.3. Sfera finanțelor publice locale
În sfera finanțelor publice se încadrează veniturile și cheltuielile bugetelor locale,
finanțele instituțiilor publice locale finanțate integral din venituri proprii, finanțele instituțiilor
publice locale finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetele locale, creditele interne și
externe contractate de instituțiile publice locale, veniturile și cheltuielile evidențiate în afara
bugetelor locale.
Partea principală a finanțelor publice locale este reprezentată de bugetele locale. Prin
intermediul acestora se asigură fundamentarea resurselor financiare, dimensionarea cheltuielilor
în limita veniturilor și exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale. De asemenea,
bugetul local reprezintă instrumentul principal de asigurare a autonomiei decizionale a
autorităților publice locale.
Legea nr. 273/2006 a finațelor publice locale prevede faptul că în fiecare comună, oraș
municipiu, sector al municipiului București, județ și municipiul București se elaborează și se
administrează un buget local în condiții de autonomie locală.
O altă componentă importantă a finanțelor publice locale este reprezentată de finanțele
instituțiilor publice locale.
În funcție de modul de finanțare, instituțiile publice locale sunt de 3 feluri:
a) instituții publice finanțate integral de la bugetul local;
b) instituții publice finanțate din bugetul local și din alte venituri proprii;
c) instituții publice finanțate integral din venituri proprii.
Sursele din care se constituie veniturile proprii ale instituțiilor publice locale pot fi taxele,
chiriile, tarifele pentru manifestări culturale sau sportive, publicații, valorificări de produse din
activitățile proprii, precum și din donațiile și sponsorizările primite de la persoane fizice sau
juridice.
8
În anul 1923, legea maximului taxelor și contribuțiilor comunale reglementa impozitele și
taxele locale pe teritoriul întregii Românii. Legea prevedea 49 de taxe și impozite pe care județele
și comunele le puteau percepe cu aprobarea ministrului de interne. De asemenea, au mai fost
prevăzute și adiționalele (cote diverse din impozitul pe spectacole, automobile, succesiuni, etc.).
În 1929 a apărut legea pentru organizarea administrației publice locale, întemeiată pe
principiul descentralizării și autonomiei administrative locale.
Prin legea din 14 aprilie 1933 au fost stabilite sarcinile obligatorii și cele facultative ale
unităților administrative, prevăzându-se, de asemenea, și resursele corespunzătoare pentru
executarea acestor sarcini.
Legea administrativă din 14 august 1989 a oferit cadrul funcțional finanțelor publice
locale, cadru bazat pe un sistem mixt de procurare a veniturilor locale (transferuri de la stat,
precum și un număr de 19 taxe și impozite locale supuse periodic unor modificări vizând
numărul, gruparea și sistematizarea acestora).
După anul 1989 au fost adoptate o serie de legi care au vizat problematica finanțelor
publice locale, în contextul descentralizării și creșterii autonomiei locale:
1. Legea administrației publice locale nr. 69/1991;
2. Legea nr. 189 din 14 octombrie1998 privind finanțele publice locale;
3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale;
4. Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale.
6
Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale, republicată, art. 2, alin. (1), în M.Of. nr. 123 din
23 februarie 2007
9
dreptul și capacitatea efectivă pentru colectivitățile locale să reglementeze și să administreze în
cadrul legii, sub propria lor răspundere și în favoarea populației respective, o parte importantă
din treburile publice”7.
Același act normativ stipulează faptul că “Acest drept se exercită de consilii sau adunări,
compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de
organe executive şi deliberative care răspund în faţa lor”. În practică, autonomia publică locală
se exercită prin intermediul consiliilor locale sau județene ca autorități deliberative și primarii și
președinții consiliilor locale, ca autorități executive.
În accepțiunea Cărții europene a autonomiei locale, autonomia locală se individualizează
prin anumite caracteristici:
- exprimă atât dreptul, cât şi capacitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a
reglementa şi administra o parte importantă a treburilor publice;
- dreptul şi capacitatea de a reglementa şi administra treburile publice locale se exercită
în cadrul legii, respectiv ţinând seama de prevederile constituţiei şi ale altor legi;
- reglementarea şi administrarea unei părţi importante din treburile publice se realizează
sub propria răspundere şi în beneficiul populaţiei;
- autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în
limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în
mod expres în competenţa altor autorităţi publice.
Conform art. 4 din Carta Europeană a autonomiei locale, sfera autonomiei locale depinde
de următoarele condiții8:
a) Competenţele de bază ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt prevăzute de
Constituţie sau de lege. Totuşi această dispoziţie nu împiedică atribuirea unor competenţe
autorităţilor administraţiei publice locale, în scopuri specifice şi în conformitate cu legea.
b) Autorităţilor administraţiei publice locale le este recunoscută, în cadrul legii,
capacitatea deplină de a-şi exercita iniţiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul
competenţelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autorităţi.
7
CARTA EUROPEANĂ A AUTONOMIEI LOCALE, STRASBOURG, 15 octombrie 1985, art. 3, alin. (1)
(ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 199/1997)
8
CARTA EUROPEANĂ A AUTONOMIEI LOCALE, STRASBOURG, 15 octombrie 1985, art. 4, (ratificată de
Parlamentul României prin Legea nr. 199/1997)
10
c) Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de manieră generală, să revină, de
preferinţă, acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. La atribuirea unei
responsabilităţi către o altă autoritate trebuie să se ţină seama de amploarea şi de natura sarcinii,
precum şi de cerinţele de eficienţă şi economie.
d) Competenţele atribuite autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie, în mod
normal, depline şi exclusive. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către o altă autoritate
centrală sau regională, decât în cazurile prevăzute de lege.
e) În cazul delegării competenţelor de către o autoritate centrală sau regională, autorităţile
administraţiei publice locale trebuie să beneficieze, pe cât posibil, de libertatea de a adapta
acţiunea lor la condiţiile locale.
f) Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cât posibil, în timp
util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate
chestiunile care le privesc în mod direct.
Importanța dată autonomiei locale în statele membre ale Uniunii Europene este dovedită
și de înființarea în urma Tratatului de la Maastricht a unui Comitet al Regiunilor, ca organism
independent, cu rol consultativ, și care formulează recomandări pentru instituțiile cu putere
decizională. Crearea sa a fost decisă în urma dorinței autorităților locale și/sau regionale de a fi
reprezentate la nivel înalt în Uniunea Europeană.
Descentralizarea poate fi definită ca o “acțiune coordonată al cărei scop principal constă
în evitarea grupării și concentrării centrelor de decizie, atât în planul zonelor geografice, cât și în
cel al eșaloanelor de responsabilitate”9.
Descentralizarea financiară poate fi definită ca fiind transmiterea de la guvernul central la
autoritățile publice locale a unor funcțiuni specifice din punct de vedere administrativ, cât și a
veniturilor fiscale.
Descentralizarea financiară reprezintă cheia de boltă a oricărei autonomii locale,
elementele de natură financiară fiind cele care fac legătura între necesitățile colectivităților locale
și mijloacele puse la dispoziție pentru satisfacerea acestora. În acest sens, în Carta Europeană se
menționează10 “În cadrul politicii economice naţionale, autorităţile administraţiei publice locale
9
Dobrotă, N. (coord.), Dicționar de economie, Ed. Economică, București, 1999, pag. 167
10
CARTA EUROPEANĂ A AUTONOMIEI LOCALE, STRASBOURG, 15 octombrie 1985, art. 9 (ratificată de
Parlamentul României prin Legea nr. 199/1997)
11
au dreptul la resurse proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea
atribuţiilor lor”.
În vederea realizării descentralizării financiare, trebuie să se țină cont de următoarele
principii11:
- principiul diversității, prezintă faptul că descentralizarea financiară se realizează într-
o varietate de forme și în măsură diferită, datorită deosebirilor dintre comunitățile
locale în ceea ce privește solicitările de bunuri și servicii publice;
- principiul echivalenței în finanțarea serviciilor publice;
- principiul acceptării costului descentralizării determinat de diferențele fiscale
regionale;
- principiul redistribuirii și stabilizării centralizate, utilizat deoarece comunitățile
locale dispun de instrumentele macroeconomice pentru înfăptuirea unor obiective de
importanță națională;
- principiul compensării fluxurilor financiare dintre colectivități;
- principiul asigurării serviciilor sociale vitale;
- principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, necesar datorită
existenței unor colectivități locale a căror balanță dintre nevoi și resurse este
deficitară, fiind necesară compensarea minusului de resurse prin transferuri;
- principiul echilibrului financiar, conform căruia resursele financiare publice să fie
deopotrivă redistribuite pentru acoperirea cheltuielilor cu funcționarea sectorului
public în administrarea statului și în aceea a colectivității locale.
Prin descentralizarea fiscală, autoritățile administrației publice locale sunt investite cu
dreptul de a institui și administra unele impozite și taxe pentru a asigura resursele financiare
necesare acoperirii cheltuielile din bugetele locale, așa cum prevede și art. 9, alin. (3) din același
act normativ european, ratificat și de către țara noastră.
Descentralizarea unor acțiuni și servicii poate contribui la îmbunătățirea furnizării
serviciilor publice, precum și la creșterea eficienței prin urmărirea corelației dintre acțiunile
locale și cheltuielile necesare.
11
Cătinianu F., Finanțe publice, Ed. Marineasa, Timișoara, 2002, pag. 330-331
12
Capitolul 2. Particularități privind planificarea financiară la nivelul
administrațiilor publice locale
13
Din datele prezentate, rezultă faptul că există o mare diversitate în ceea ce privește
ponderea veniturilor locale. Astfel există state cu ponderi de peste 30% (statele nordice), o serie
de state cu ponderi între 15% și 30%, dar și state cu ponderi mai mici de 10% și chiar 5% ( în
general statele cu suprafață și număr de locuitori mici). Referitor la statele intrate în Uniunea
Europeană după 2002, se observă faptul că în aceste state se manifestă o tendință de creștere a
ponderii veniturilor bugetelor locale în totalul veniturilor bugetului general consolidat.
În tabelul nr. 2.2. sunt prezentată ponderea veniturilor și pondereaa cheltuielilor bugetelor
locale în bugetul consolidat al României după 199013.
Tabelul 2.2. Ponderea veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale în bugetul general
consolidat al României, în perioada 1990-2006 (în procente)
Indicatori 1990 1995 2000 2005 2006
Ponderea veniturilor 14,8 14,4 13,0 22,2 25,9
Ponderea cheltuielilor 15,0 13,1 11,4 20,9 22,5
(Sursa: Government Finance Statics Yearbook și Ministerul Economiei și Finanțelor, 2007)
Din datele prezentate, rezultă faptul că după anul 2000 a crescut foarte mult ponderea
elementelor bugetelor locale în bugetul general consolidat, ceea ce arată creșterea gradului
descentralizării financiare din România.
13
Văcărel I. (coord.), Finanțe publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007, pag. 599
14
Astfel, veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului București și al municipiului București sunt14:
(A) Venituri proprii:
1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea
consiliilor locale;
2. Cote defalcate din impozitul pe venit:
a) cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru
echilibrarea bugetelor locale.
3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital:
- alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital.
4. Impozite şi taxe pe proprietate:
a) impozit pe clădiri;
b) impozit pe terenuri;
c) taxe juridice din timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială şi alte taxe de
timbru;
d) alte impozite şi taxe pe proprietate.
5. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii:
- taxe hoteliere.
6. Taxe pe servicii specifice:
a) impozit pe spectacole;
b) alte taxe pe servicii specifice.
7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de
activităţi:
a) taxe asupra mijloacelor de transport;
b) taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare;
c) alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de
activităţi.
8. Alte impozite şi taxe fiscale:
- alte impozite şi taxe fiscale.
14
Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale, anexa nr. 1, cap. II
15
9. Venituri din proprietate:
a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;
b) restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi;
c) venituri din concesiuni şi închirieri;
d) venituri din dividende;
e) alte venituri din proprietate.
10. Venituri din dobânzi:
- alte venituri din dobânzi.
11. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi:
a) venituri din prestări de servicii;
b) contribuţia părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întreţinerea copiilor în creşe;
c) contribuţia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;
d) taxe din activităţi cadastrale şi agricultură;
e) contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie
socială;
f) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri;
g) alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi.
12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:
a) taxe extrajudiciare de timbru;
b) alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.
13. Amenzi, penalităţi şi confiscări:
a) venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor legale;
b) penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi
taxe;
c) încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată
cu confiscarea, potrivit legii;
d) alte amenzi, penalităţi şi confiscări.
14. Diverse venituri:
a) vărsăminte din venituri şi/sau disponibilităţile instituţiilor publice;
b) alte venituri.
15. Venituri din valorificarea unor bunuri:
16
a) venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice;
b) venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului;
c) venituri din privatizare;
d) venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat.
(B) Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
(C) Donaţii şi sponsorizări
(D) Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii
(E) Operaţiuni financiare.
Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului București și al municipiului București sunt15:
1. Autorităţi publice şi acţiuni externe:
- autorităţi executive.
2. Alte servicii publice generale:
a) fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale;
b) fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat;
c) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de autorităţile
administraţiei publice locale;
d) servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
e) alte servicii publice generale.
3. Dobânzi
4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei:
- transferuri din bugetele locale pentru instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu
handicap.
5. Apărare:
- apărare naţională (centre militare).
6. Ordine publică şi siguranţă naţională:
a) poliţie comunitară;
b) protecţie civilă şi protecţia contra incendiilor.
7. Învăţământ:
a) învăţământ preşcolar şi primar:
15
Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale, anexa nr. 2, cap. II
17
- învăţământ preşcolar;
- învăţământ primar;
b) învăţământ secundar:
- învăţământ secundar inferior;
- învăţământ secundar superior;
- învăţământ profesional;
c) învăţământ postliceal;
d) învăţământ special;
e) servicii auxiliare pentru educaţie:
- internate şi cantine pentru elevi;
- alte servicii auxiliare;
f) alte cheltuieli în domeniul învăţământului.
8. Sănătate:
a) servicii medicale în unităţile sanitare cu paturi:
- spitale generale;
b) alte cheltuieli în domeniul sănătăţii:
- alte instituţii şi acţiuni sanitare.
9. Cultură, recreere şi religie:
a) servicii culturale:
- biblioteci publice comunale, orăşeneşti, municipale;
- muzee;
- instituţii publice de spectacole şi concerte;
- şcoli populare de artă şi meserii**);
- case de cultură;
- cămine culturale;
- centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale;
- consolidarea şi restaurarea monumentelor istorice;
- alte servicii culturale;
b) servicii recreative şi sportive:
- sport;
- tineret;
18
- întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement;
c) servicii religioase;
d) alte servicii în domeniul culturii, recreerii şi religiei.
10. Asigurări şi asistenţă socială:
a) asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi:
- asistenţă socială în caz de invalidităţi;
b) asistenţă socială pentru familie şi copii*);
c) ajutoare pentru locuinţe;
d) creşe;
e) prevenirea excluderii sociale:
- ajutor social;
- cantine de ajutor social;
f) alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei sociale.
11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică:
a) locuinţe:
- dezvoltarea sistemului de locuinţe;
- alte cheltuieli în domeniul locuinţelor;
b) alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice:
- alimentare cu apă;
- amenajări hidrotehnice;
c) iluminat public şi electrificări rurale;
d) alimentare cu gaze naturale în localităţi;
e) alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale.
12. Protecţia mediului:
a) salubritate şi gestionarea deşeurilor:
- salubritate;
- colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor;
b) canalizare şi tratarea apelor reziduale.
13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă:
a) acţiuni generale economice şi comerciale:
- prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor;
19
- stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii;
- programe de dezvoltare regională şi locală;
- alte cheltuieli pentru acţiuni generale economice şi comerciale.
14. Combustibil şi energie:
a) energie termică;
b) alţi combustibili;
c) alte cheltuieli privind combustibilii şi energia.
15. Agricultură, silvicultură, piscicultura şi vânătoare:
a) agricultură:
- protecţia plantelor şi carantină fitosanitară**);
- alte cheltuieli în domeniul agriculturii.
16. Transporturi:
a) transport rutier:
- drumuri şi poduri;
- transport în comun;
- străzi;
b) alte cheltuieli în domeniul transporturilor.
17. Alte acţiuni economice:
a) Fondul Român de Dezvoltare Socială;
b) zone libere;
c) turism;
d) proiecte de dezvoltare multifuncţională;
e) alte acţiuni economice.
16
Moșteanu T. (coord.), Buget și trezorerie publică, ediția a III-a revizuită, Editura Universitară, București, 2008,
pag. 104
20
a) prognozele principalilor indicatori pentru anul bugetar pentru care se elaborează
bugetul și pentru următorii 3 ani;
b) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;
c) politicile fiscale și bugetare, naționale și locale;
d) politicile și strategiile sectoriale și locale;
e) prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe;
f) programele de dezvoltare economico-sociale în perspectivă ale unității administrativ
teritoriale, întocmite în concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel național,
regional sau județean.
Procedura de elaborare și aprobare a bugetelor locale este următoarea:
Pe baza estimărilor veniturilor proprii și a sumelor repartizate, ordonatorii principali de
credite întocmesc, în termen de 15 zile de la publicarea Legii bugetului de stat în Monitorul
Oficial, proiectul de buget local. Proiectul astfel întocmit este afișat la sediul unității
administrativ-teritoriale, precum și pe site-ul acesteia în vederea consultării publice, pentru o
perioadă de 15 zile. În 5 zile de la expirarea perioadei de depunere a contestațiilor, proiectul de
buget, însoțit de contestațiile depuse la acesta, se supune aprobării autorităților deliberative de
către ordonatorii principali de credite.
Aprobarea proiectelor de buget local se face astfel:
a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne, precum și bugetele
fondurilor externe nerambursabile sunt aprobate de către consiliile locale, consiliile
județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz;
b) bugetele instituțiilor publice sunt aprobate de către consiile sus-menționate, în funcție
de subordonarea acestor instituții.
Proiectul înaintat trebuie aprobat de către autoritățile deliberative sus-menționate în
termen de 10 zile de la data supunerii spre aprobare, astfel încât să nu fie depășit termenul maxim
de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a legii bugetului de stat.
Pe parcursul anului, aceleași autorități deliberative au dreptul de a opera rectificări ale
bugetelor locale ca urmare a propunerile fundamentate de către ordonatorii principali de credite.
Veniturile și cheltuielile cuprinse în cadrul bugetului local se repartizează pe trimestre, în
conformitate cu termenele de încasare a veniturilor și perioada în care este necesară efectuarea
cheltuielilor.
21
După aprobare, bugetele locale sunt transmise Administrațiilor județene ale finanțelor
publice. Acestea întocmesc și transmit către Ministerul Finanțelor Publice bugetele pe fiecare
județ și pe celelalte subdiviziuni, împreună cu repartizarea pe trimestre a veniturilor și
cheltuielilor.
Reapartizarea creditelor bugetare se face de către ordonatorii principali și secundari de
credite, procesul de repartizare derulându-se în modul următor:
1. Repartizarea creditelor de către ordonatorii principali, între bugetele locale și bugetele
ordonatorilor secundari sau terțiari subordonați;
2. Repartizarea de către ordonatorii secundari a creditelor aprobate către unitățile
subordonate și a celor cuprinse în bugetul propriu;
3. Ordonatorii terșiari de credite utilizează creditele ce le-au fost repartizate.
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează, la cererea
ordonatorilor principali de credite, de către Ministerul Finanțelor Publice prin Administrațiilor
județene ale finanțelor publice, în funcție de necesitățile execuției bugetare.
Angajarea și efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare prevăzute în buget se aprobă
de ordonatorul principal de credite în urma aplicării vizei de control financiar preventiv de către
persoana/persoanele împuternicite în acest sens. Execuția bugetului se realizează prin unitățile
teritoriale ale Trezoreriei Statului.
Trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă asupra execuției
bugetelor locale, pe care le transmit la Administrațiilor județene ale finanțelor publice. La rândul
lor, acestea le centralizează și le depun la Minsterul Finanțelor Publice.
22
- încasările realizate.
2. La cheltuieli:
- creditele aprobate inițial;
- creditele definitive;
- plățile efectuate.
Pe baza datelor înscrise în contul anual al execuției bugetelor locale.
În cazul în care rezultatul execuției bugetelor locale este excedent, acesta se utilizează în
urma regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat, astfel:
1) rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor, comisioanelor și a
altor costuri aferente acestora;
2) constituirea fondului de rulment, ce se păstrează într-un cont distinct la unitățile
teritoriale ale Trezoreriei Statului.
Fondul de rulment este folosit pentru acoperirea temporară a golurilor de casă în
trezorerii, precum și pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la sfârșitul
exercițiului bugetar. De asemenea, fondul de rulment poate fi folosit, cu aprobarea autorităților
deliberative, și pentru finanțarea unor proiecte de investiții sau oentru dezvoltarea serviciilor
publice locale.
23
Capitolul 3. Studiu de caz privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli la
nivelul orașului Nehoiu
Localitatea Nehoiu, declarată oraș prin Legea nr. 2/1989, face parte din structura
administrativ-teritorială a județului Buzău și este situat pe valea râului Buzău, la o distanță de 67
km față de municipiul reședință de județ. Sub aspectul reliefului, orașul Nehoiu este amplasat în
zona subcarpatică la o altitudine cuprinsă între 400 și 800 m.
Geografic, localitatea este situată pe următoarele coordonate:
- latitudinea nordică este dată de paralele de 45°22’ și 45°37’;
- longitudinea estică se înscrie între meridianele de 26°9’ și 26°28’.
Orașul Nehoiu are în structura sa administrativă o zonă urbană și un număr de 10 sate
arondate, respective Chirlești, Mlăjet, Păltineni, Curmătură-Cătiaș, Valea Nehoiului, Stănila,
Lunca Pripor, Valea Nehoiașului, Bâsca Rozilei și Vinețișu. Populația totală a orașului, conform
Recensământului populației și a locuințelor din anul 2011, este de 10211 locuitori, din care 5154
femei (50,47%) și 5057 bărbați (49,53%).
Utilizarea resurselor naturaleexistente în zonă face ca viața economic să graviteze în
primul rând în jurul activităților de industrializare și prelucrare a lemnului, de la formele primare
și până la fabricarea mobilierului.
Populația activă, de aproximativ 4.145 locuitori, este angrenată în activitățile sus-
menționate, dar și în alte ramuri economice, respectiv confecții textile, construcții
hidroenergetice, construcții civile și industriale, producție de energie electrică, comerț, creșterea
animalelor, activități bancare.
Principalele instituții publice din orașul Nehoiu sunt:
- Primăria orașului Nehoiu;
- Spitalul Orășenesc Nehoiu, structurat pe 4 secții de bază și 3 compartimente, cu o
capacitate totală de 161 paturi;
24
- Casa Orășenească de Cultură “George Băiculescu”, care dispune de două săli de
spectacol, cu capacitățile de 408 locuri și respectiv 105 locuri, precum și de 2 săli de conferințe și
o bibliotecă;
- Unitatea Locală de Ocupare a Forței de Muncă;
- Liceul Teoretic “Nicolae Iorga”, care cuprinde un liceu, o școală cu clasele I-VIII și o
grădinița cu program prelungit;
- Școala Gimnazială Nehoiu, care cuprinde 4 școli cu clasele I-VIII, 3 școli cu clasele I-
IV, o grădiniță cu program prelungit și 8 grădinițe cu program normal;
- Clubul Sportiv “Carpați Nehoiu”.
3.1.2. Organizarea internă a instituției U.A.T. Orașul Nehoiu
Aparatul propriu al Primarului orașului Nehoiu este organizat în conformitate cu
prevederile Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și este
structurat astfel:
- Primar;
- Viceprimar;
- Secretar;
- Administrator public;
- Cabinet Primar – două posturi de execuție;
- Compartiment audit public – un post de execuție;
- Serviciul “Buget, finanțe, contabilitate. Taxe și impozite locale” – zece posturi, din
care un post de conducere și nouă posturi de execuție;
- Serviciul “Asistență social, resurse umane, secretariat și arhivă” – douăsprezece
posturi, din care un post de conducere și unsprezece posturi de execuție;
- Serviciul “Dezvoltare urbană” – treizecișișapte posturi, din care două posturi de
conducere și treizecișicinci posturi de execuție;
- Birou “Cadastru, cate funciară și agricultură” – șase posturi, din care unul de
conducere și cinci posturi de execuție;
- Compartiment “Fonduri europene și investiții” – un post de execuție;
- Compartiment “Evidența persoanelor” – trei posturi de execuție;
- Compartiment “Achiziții publice” – un post de execuție;
- Compartiment “Juridic-contencios și administrație publică” – un post de execuție;
25
- Compartiment “Bibliotecă” – un post de execuție;
- Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Nehoiu – 2 posturi de execuție.
În cadrul Instituției U.A.T. Orașul Nehoiu rolul cel mai important revine Consiliului
Local al orașului Nehoiu, ca autoritate deliberativă. Acesta, în conformitate cu prevederile Legii
nr. 215/2001, are o serie de atribuțiuni,cele mai importante fiind:
- alege viceprimarul orașului;
- aprobă statutul orașului, precum și regulamentul de organizare și funcționare al
Consiliului Local;
- aprobă, la propunerea primarului, înființarea organizarea și statul de funcții ale
aparatului de specialitate al primarului și ale instituțiilor și serviciilor de interes local;
- aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a
rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar;
- aprobă, la propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor;
- stabilește și aprobă taxele și impozitele locale;
- aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de
investiții de interes local;
- aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a orașului;
- hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
publică a orașului, precum și vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată
a orașului;
- avizează sau aprobă documentațiile de amenjare a teritoriului și urbanism a orașului;
- asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local.
Autoritatea executivă în cadrul orașului Nehoiu este reprezentată de primarul orașului.
Principalele atribuțiuni ale Primarului orașului Nehoiu sunt:
- exercită funcția de ordonator principal de credite;
- întocmește proiectul bugetului local și contul de închidere a exercițiului bugetar și le
supune spre aprobare Consiliului Local al orașului Nehoiu;
- inițiază negocieri pentru contractarea împrumuturilor;
- verifică corecta înregistrare fiscală a contribubililor;
26
- îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură
funcţionarea serviciilor publice locale de profil, atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea
alegerilor, referendumului şi a recensământului;
- coordonează realizarea serviciilor publice de interes local;
- ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenței statistice, inspecției și controlului
efectuării serviciilor publice de interes local, precum și a bunurilor din patrimonial public și
privat al orașului.
17
Văcărel I. (coord.), Finanțe publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007, pag. 349
27
4. Sume defalcate din T.V.A.:
- sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la
nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor Municipiului București;
- sume defalcate din TVA pentru drumuri;
- sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale.
5. Taxe pe servicii specifice:
- impozit pe spectacole.
6. Taxe pe utilizarea bunurilor:
- taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice;
- taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane juridice;
- taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare.
7. Alte impozite și taxe.
B. Venituri nefiscale
1. Venituri din proprietate:
- venituri din concesiuni și închirieri;
- alte venituri din proprietate.
2. Venituri din taxe administrative, eliberări permise:
- taxe extrajudiciare de timbru;
- alte venituri din taxe administrative, eliberări permise.
3. Amenzi, penalități și confiscări.
4. Transferuri voluntare.
II. Venituri din capital
1. Transferuri voluntare
2. Venituri din valorificarea unor bunuri:
- venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;
- venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului.
III. Subvenții
A. Subvenții curente:
1. Subvenții de la bugetul de stat:
- Subvenții primite din fondul de intervenție;
- Subvenții pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței;
28
- Subvenții pentru finanțarea sănătății.
2. Sume din fondul de rezervă bugetară al județului Buzău
B. Subvenții de capital:
1. Subvenții de la bugetul de stat:
- Subvenții către bugetele locale necesare susținerii derulării proiectelor;
- Finanțare PNDL.
2. Fondul European de Dezvoltare Regională.
Evoluția veniturilor totale ale bugetului local al orașului Nehoiu este prezentată în Tabelul
nr. 3.1., iar evoluția acestora este prezentată în figura nr. 3.1.
Tabelul nr. 3.1. Evoluția veniturilor totale ale orașului Nehoiu
Venituri totale
18000000
16000000
14000000
12000000
10000000
Venituri totale
8000000
6000000
4000000
2000000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
29
3.2.2. Analiza evoluției și structurii veniturilor secțiunii de funcționare a bugetului
local al orașului Nehoiu în perioada 2011-2014
Secțiunea de funcționare a bugetului local al orașului Nehoiu cuprinde veniturile curente
(atât cele fiscale, cât și cele nefiscale), precum și veniturile din subvențiile curente.
Evoluția și structura veniturilor secțiunii de funcționare a bugetului local în perioada 2011
– 2014 sunt prezentate în tabelul 3.2.
Tabelul nr. 3.2. Evoluția și structura veniturilor secțiunii de funcționare a bugetului local
30
Transferuri voluntare
14000000
Sume din Fondul de rezervă al
județului
12000000 Subvenții de la bugetul de stat
Amenzi
10000000
Venituri din taxe administrative
31
pe valoare adăugată. Alt motiv al creșterii veniturilor din acest subcapitol a reprezentat-o și
câștigarea în instanța a unor drepturi salariale de către personalul din învățământ.
De asemenea, s-au înregistrat creșteri și în ceea ce privește sumele acordate din taxa pe
valoare adăugată pentru finanțarea lucrărilor pentru drumurile comunale, ajungându-se în anul
2014 la o sumă maximă de 130.000 lei.
Referitor la sumele alocate pentru echilibrarea bugetelor locale este de menționat că în
anul 2014 acestea au conoscut o creștere importantă și au fost folosite cu prioritate pentru
cofinanțarea programelor de infrastructură, spre deosebire de anul 2012, când sumele au fost
semnificativ mai mari, dar s-au îndreptat în primul rând spre achitarea arieratelor înregistrate de
Primăria orașului Nehoiu și Spitalul Orășenesc Nehoiu.
Revirimentul economic al zonei s-a resimțit și în ceea ce privește valoarea cotelor din
impozitul pe venit. Astfel, valoarea acestor cote a crescut simțitor de la 1.560.021 lei, în anul
2011, la 1.910.918 lei, în anul 2014, creșterea fiind de aproximativ 22,50%.
Dintre impozitele directe, încasate de la populație și agenții economici, cele mai
importante din punct de vedere valoric sunt impozitele pe teren, cuantumul acestora variind între
526.630 lei în anul 2012 și 699.186 lei, în anul 2013. O altă sursă de venit importantă o reprezintă
și taxa pe mijloace de transport, în perioada analizată realizându-se încasări ce au culminat în
anul 2014 cu suma de 307.237 lei.
Tabelul nr. 3.3. Structura procentuală a veniturilor secțiunii de funcționare
32
Spre sfârșitul perioadei analizate se poate constata o creștere importantă a gradului de
colectare a taxei de salubrizare (evidențiată în capitolul “Alte impozite și taxe”) și mai ales a
amenzilor. Pe cele două capitole de venituri s-au înregistrat creșteri de 73,53% (taxa de
salubrizare) și respectiv de 200% (amenzi).
33
reprezintă și începerea implementării proiectului “Reabilitare străzi în orașul Nehoiu, județul
Buzău”, proiect finanțat din bugetul local și bugetul de stat, prin Programul Național de
Dezvoltare Locală, instituit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 28/2013.
3000000
1500000
Venituri din valorificarea unor
bunuri
1000000
Transferuri voluntare
500000
0
2011 2012 2013 2014
34
Situația s-a schimbat complet în anul 2014, când, odată cu instituirea cererilor de plată,
autoritățile locale cu venituri mici, așa cum este și cazul U.A.T. Orașul Nehoiu, au reușit să
aceeseze și să implementeze mult mai ușor proiectele cu finanțare nerambursabilă. Astfel,
începând cu anul 2014, când Orașul Nehoiu a reușit să impleenteze cu succes proiectul
“Reabilitarea și dotarea Ambulatoriului Spitalului Orășenesc Nehoiu”, principala sursă au
reprezentat-o sumele primite din Fondul European de Dezvoltare Regională (un procent de
81,20%). Tendința se va păstra și în anii următori, pe parcursul anilor 2014 și 2015 fiind semnate
și alte contracte de finanțare, atât din Fondul European de Dezvoltare Regonală, cât și din
Programul Național de Dezvoltare Locală, implementarea acestora debutând în anul 2015. Se
spereă ca începând din anul 2016 să existe și mai multe oportunități de obținere de venituri de
capital odată cu demararea efectivă a Programului Operațional Regional 2014-2020.
În ceea ce privește veniturile obținute în primii trei ani pentru finanțarea activelor
nefinanciare, principalele surse de venit din care au fost constituite vărsămintele din secțiunea de
funcționare pentru finanțarea secțiunii de dezvoltare au fost reprezentate de cotele defalcate din
impozitul pe venit, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drumurile comunale,
precum și sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.
În anul 2014, principala sursă de venituri din care au fost constituite vărsăminte din
secțiunea de funcționare pentru finanțarea secțiunii de dezvoltare a fost reprezentată de
subvențiile din Fondul de Intervenție, întreaga sumă de 150.000 lei ajungând în secțiunea de
dezvoltare pentru finanțarea unei lucrări de reabilitare a unui drum afectat de alunecările de teren.
18
Văcărel I. (coord.), Finanțe publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007, pag. 127
35
Partea I. Servicii publice generale
Autorități publice și acțiuni externe
Alte servicii publice generale
Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi
Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației
Partea a II-a. Apărare, ordine publică și siguranță națională
Protecție civilă și pază contra incendiilor
Partea a III-a. Cheltuieli social-culturale
Învățământ
Sănătate
Cultură, recreere și religie
Asigurări și asistență socială
Partea a IV-a. Servicii de dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape
Locuințe, servicii de dezvoltare publică
Protecția mediului
Partea a V-a. Acțiuni economice
Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare
Componența cheltuielilor Orașului Nehoiu în perioada 2008-2014, conform clasificării
funcționale, este prezentată în tabelul nr. 3.6.
Așa cum rezultă din datele prezentate, cheltuielile totale ale bugetului local au cunoscut
variații de la an la an. Evoluția în timp a cheltuielilor bugetului local este evidențiată în Fig. 3.4.
18000000
16000000
14000000
12000000
10000000
8000000
6000000
4000000
2000000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Fig. 3.4. Evoluția cheltuielilor totale ale bugetului local al orașului Nehoiu
36
Tabel 3.6. Evoluția și structura cheltuielilor totale ale bugetului local al orașului Nehoiu
37
Din graficul prezentat în Figura nr. 3.4. se observă faptul că perioada de criză economică
a dus la o scădere bruscă a cheltuielilor totale, începând cu anul 2009. Tendința descrescătoare a
continuat până în anul 2011, când s-a înregistrat un total al cheltuielilor de doar 9.518.191 lei,
scăderea față de anul de maxim, respectiv 2008, fiind una considerabilă, de 42,94%. Începând cu
anul 2012 se constată o ușoară creștere, aceasta culminând în anul 2014 când se atinge o valoare
apropiată de cea din anul 2008, în special datorită creșterii cheltuielilor de capital, ocazionate de
obținerea unor finanțări neramburasabile din fonduri structurale.
Tabel 3.7. Structura procentuală a cheltuielilor totale ale bugetului orașului Nehoiu
38
120.00%
100.00%
20.00%
0.00%
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Fig. 3.5. Structura cheltuielilor totale ale bugetului local al orașului Nehoiu
În cadrul cheltuielilor bugetului local al orașului Nehoiu, ponderea cea mai importantă o
au cheltuielile socio-culturale, acestea reprezentând în fiecare an al perioadei de analiză peste
55%. Procentul cheltuielilor socio-culturale crește aproape constant în perioada analizată (cu
excepția anului 2011), ajungând în anul 2014 la un maxim de 70,63% din bugetul local, pe fondul
investițiilor în reabilitarea și dotarea Ambulatoriului Spitalului Orășenesc Nehoiu.
Cheltuielile privind serviciile și dezvoltarea publică, locuințe, mediu și ape au o evoluție
oscilantă, variind între aproximativ 31% (în anii 2008 și 2011) și un minim de 17,44% în anul
2014.
Cheltuielile cu serviciile publice generale sunt influențate în primul rând de evoluția
nivelului salariilor în administrația publică locală. Astfel, de la un nivel de 13,47% în anul 2009,
în anul 2010 are loc o scădere bruscă până la un minim de 10,92% pe fondul tăierilor salariale. Pe
măsura reîntregirilor salariale operate în perioada 2012-2013 se înregistrează și creșterea ponderii
acestor cheltuieli, acestea culminând cu un procent de 14,52% în anul 2013, un motiv important
pentru această creștere fiind și contractarea la începutul anului 2013 a unui împrumut de către
instituție, termenul de rambursare fiind de 5 ani.
Cheltuielile cu acțiunile economice au o pondere nesemnificativă în buget, în ultimii ani
analizați având un procent mediu de aproximativ 0,1% din totalul cheltuielilor.
39
3.3.2. Analiza evoluției și structurii cheltuielilor cu serviciile publice generale
Cheltuielile din partea I. Servicii publice generale asigură funcționarea instituției. Nivelul
și structura acestor cheltuieli sunt prezentate în tabelul nr. 3.8.
Tabelul nr. 3.8. Cheltuieli cu serviciile publice generale
40
2000000 Transferuri cu caracter general
1800000 între diverse nivele ale
1600000 administrației
1400000 Dobânzi
1200000
1000000
800000 Alte servicii publice
600000
400000
Autorități publice
200000
0
1 2 3 4 5 6 7
41
Active nefinanciare
8000000
0 Cheltuieli de personal
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
43
3000000
2500000
2000000
Active nefinanciare
1500000 Transferuri
Bunuri și servicii
1000000 Cheltuieli de personal
500000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
44
Din datele prezentate în tabelul nr. 3.11. se poate observa faptul că cea mai mare pondere
în totalul cheltuielilor pentru cultură, recreere și religie o au transferurile acordate Casei de
Cultură a orașului Nehoiu. Acestea au cunoscut o creștere constantă în perioada analizată de la un
minim de 67.850 lei, în anul 2009, la 152.144 lei, în anul 2014. Creșterea este motivată de
creșterea numărului de salariați ai Casei de Cultură, precum și de cheltuielile tot mai mari pentru
întreținere și reparații la imobilul Casa de Cultură.
O creștere semnificativă se înregistrează și în ceea ce privește cheltuielile pentru
activitatea sportivă, acestea crescând de la 25.600 lei în anul 2008 la 95230 lei în anul 2014.
În ceea ce privește sumele alocate serviciilor religioase, acestea au cunoscut o scădere
accentuată, de aproximativ 56% în anul 2014 față de anul 2008.
350000
300000
Active nefinanciare
250000 S.C. SERVCOM S.A.
Activitatea sportivă
200000
Servicii religioase
150000
Casa de Cultură
100000 Bunuri și servicii
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
46
3.3.4. Analiza cheltuielilor cu servicii de dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape
Capitolul “Locuințe, servicii și dezvoltare publică” din partea a IV-a “Servicii de
dezvolare publică, locuințe, mediu și ape” este capitolul care cuprinde sumele cheltuite de
Primăria orașului Nehoiu pentru asigurarea serviciilor comunitare: întreținere și reparații străzi,
iluminat public, salubritatea domeniului public și/sau privat al orașului, întreținerea și amenjarea
spațiilor verzi și/sau alte acțiuni publice.
Evoluția și structura cheltuielilor cu asigurări și asistență socială sunt prezentate în tabelul
nr. 3.13. și figura nr. 3.10.
Tabelul nr. 3.13. Cheltuielile pentru locuințe, servicii și dezvoltare publică
Transferuri 0 56000 0 0 0 0 0
47
iluminatul public, a cheltuielilor de salubrizare și celor de întreținere și amenajare a spațiilor
publice.
De asemenea, se constată o creștere a subcapitolului “Subvenții” datorată în primul rând
creșterii constante la prețului la materiile prime pentru producerea energiei termice și implicit a
prețului de facturare al acesteia.
6000000
5000000
Active nefinanciare
4000000 Rambursări de credite interne
Subvenții
3000000
Transferuri
2000000 Bunuri și servicii
Cheltuieli de personal
1000000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Fig. 3.10. Evoluția și structura cheltuielilor pentru locuințe, servicii și dezvoltare publică
48
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
După anul 1989, România a trecut prin transformări importante din punct de vedere
instituțional și legislativ. Procesul de reformare al societății românești a unul fost complex și de
durată, de reușita acestuia depinzând în largă măsură realizarea unei administrații eficiente, cât și
un deziderat asumat de întrega clasă politică românească, respectiv intrarea în Uniunea
Europeană.
Domeniul în care s-au produs modificările cele mai importante a fost domeniul financiar,
respectv trecerea de la o economie centralizată la una bazată pe o autonomie locală și implicit pe
descentralizare financiară locală.
Deși în ultimii ani s-au făcut pași importanți în acestă direcție, în România nu se poate
vorbi de o descentralizare financiară reală, întrucât bugete locale depind încă, într-o mare măsură,
de resursele primite de la bugetul de stat. Comunitățile mici, cum este cazul orașului Nehoiu, nu
reușesc să realizeze venituri proprii suficiente, principala sursă de venituri ale acestor localități
fiind încă sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, care așa cum am arătat în capitolul 3 al
acestei lucrări reprezintă mai mult de 55% din veniturile totale.
Motivele care au dus la această stare de fapt dunt numeroase. Amplasarea orașului Nehoiu
într-o zonă de munte, la distanțe mai mari de 65 km de orice municipiu, a făcut ca acest oraș să
fie unul monoindustrial, singura activitate industrială în această zonă fiind exploatarea și
industrializarea lemnului. În condițiile desființării fabricii de exploatare a lemnului din oraș, una
dintre cele mai mari din țară până în 1990, și a exploziei ratei șomajului, principala sursă de venit
propriu al impozitului local, respectiv cotele din impozitul pe venit au cunoscut o scădere
semnificativă.
Un alt motiv major ține și de organizarea teritorială. Astfel, localitatea Nehoiu, care
cuprinde o zonă rurală și 10 sate aparținătoare, prezintă un pronunțat caracter de ruralitate.
Populația din zona dispune de venituri mici, existând foarte multe persoane asistate social.
Întrucât veniturile totale ale bugetului local al orașului Nehoiu depind în așa măsură de
sumele primite de la bugetul de stat, criza economică survenită în anii 2009-2011 au influențat
foarte mult bugetul local al localității. După cum s-a putut observa, după o perioadă de boom,
care a culminat cu anul 2008, an în care s-au efectuat cheltuieli mari, în special de capital, au
urmat trei ani de recul ce au culminat cu anul 2011, singurul an din perioada de analiză în care
49
veniturile totale ale bugetului local al orașului Nehoiu au fost sub 10.000.000 lei. Principala
consecință a acestor scăderi semnificative a veniturilor a fost reducerea masivă a cheltuielilor
destinate investițiilor publice.
Revirimentul economic de după anul 2012 a dus la creșterea veniturilor colectate la
bugetul local. Pe lângă creșterea sumelor alocate de la bugetul de stat, s-a putut observa și o
creștere importantă a gradului de colectare a veniturilor proprii, cel mai bun exemplu
constituindu-l colectarea veniturilor din amenzi, acestea crescând în perioada analizată de 3 ori.
De asemenea, legislația adoptată în ultima perioadă, precum Legea nr. 186 din 29
decembrie 2014 a bugetului de stat pe anul 2015, sprijină atragerea veniturilor proprii într-o
proporție mai mare la bugetele locale ale localităților. Articolul 8, alin. (2) din acest act normativ
stabilește faptul că unităţile administrativ-teritoriale care nu realizează venituri proprii până la
nivelul limitelor stabilite potrivit prevederilor alin. (1), respectiv 6.000.000 lei pentru orașe,
primesc sume de echilibrare din cota de 18,5% din impozitul pe venit, încasate la nivelul fiecărui
judeţ, şi din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrare.
Creșterea veniturilor la bugetul local a dus și la o creștere a sumelor alocate în vederea
susținerii cheltuielilor pentru investiții, în special în infrastructură, atât de necesare în zona de
nord a județului Buzău.
Statul a început după anul 2013 să sprijine din ce în ce mai mult investițiile la nivel local,
atât prin programele implementate prin Compania Națională de Investiții S.A., cât și prin apariția
Programului Național de Dezvoltare Rurală, instituit prin Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.
28/2013.
Un rol important în creșterea veniturilor înregistrată în ultimii ani l-au avut și fondurile
structurale nerambursabile accesate de către autoritatea publică locală. Până în anul 2012 rata de
absorbție, în special la nivelul localităților mici de genul orașului Nehoiu, a fost una foarte
scăzută, motivele fiind multiple, de la modul de lucru al organismelor intermediare și a
autorităților de management de la nivel central și până la modul de decontare a cheltuielor
efectuate de către beneficiari proiectelor cu finanțare din fonduri structurale nerambursabile.
Începând cu anul 2013, modalitatate de lucru aînceput să se schimbe. Apariția cererilor de plată a
simplificat foarte mult procesul de decontare al cheltuielilor, făcând accesibilă implementarea
unor astfel de proiecte char și de comunitățile cu venituri mici.
50
Astfel, în ultimii ani, U.A.T. Orașul Nehoiu a reușit să obțină finanțari din fonduri
structurale și/sau guvernamentale pentru o serie de proiecte, cum ar fi „Reabilitarea și dotarea
Ambulatoriului Spitalului Orășenesc Nehoiu”, „Centrul Național de Informare și Promovare
Turistică în orașul Nehoiu”, „Reabilitare străzi în orașul Nehoiu”, „Sediu Primărie și Consiliu
Local în orașul Nehoiu” și „Reabilitarea, modernizarea și dotarea Complexului Sportiv al
orașului Nehoiu, județul Buzău”.
Principala problemă cu care se confruntă în acest moment administrațiile publice locale în
ceea ce privește accesarea și implementarea proiectelor cu finanțare nerambursabilă în contextul
lansării noilor programe structurale, corespunzătoare exercițiului bugetar 2014-2020, o reprezintă
lipsa personalului calificat. Din cauza salariilor foarte mici din administrația publică locală,
salarii mai mici chiar decât cele de la începutul anului 2010, precum și a dispariției sporului de
75% acordat personalului angrenat în implementarea proiectelor, majoritatea personalului
calificat, mai ales în ceea ce înseamnă scriere și implementare de proiecte cu finanțare
nerambursabilă, a ales să migreze în mediul privat, unde firmele de consultanță oferă venituri
mult mai mari decât cele oferite de administrațiile publice locale.
O soluție în acest sens ar putea fi majorarea salariilor celor angrenați în scrierea și
implementarea acestor proiecte sau introducerea în lege a posibilității ca funcționarii publici care
au astfel de competențe să poată fi plătiți din sume special bugetate în acest sens în cadrul
proiectelor pe care le implementează.
51
Lista figurilor
52
Lista tabelelor
Tabelul nr. 2.1. Ponderea veniturilor bugetelor locale în veniturile general consolidate,
în perioada 1998-2006............................................................................... 13
Tabelul nr. 2.2. Ponderea veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale în bugetul general
consolidat al României, în perioada 1990-2006........................................ 14
Tabelul nr. 3.1. Evoluția veniturilor totale ale orașului Nehoiu......................................... 29
Tabelul nr. 3.2. Evoluția și structura veniturilor secțiunii de funcționare a bugetului
local........................................................................................................... 30
Tabelul nr. 3.3. Structura procentuală a veniturilor secțiunii de funcționare..................... 32
Tabelul nr. 3.4. Evoluția și structura veniturilor secțiunii de dezvoltare a bugetului
local........................................................................................................... 33
Tabelul nr. 3.5. Structura procentuală a veniturilor secțiunii de dezvoltare...................... 34
Tabelul nr. 3.6. Evoluția și structura cheltuielilor totale ale bugetului local al orașului
Nehoiu........................................................................................................ 37
Tabelul nr. 3.7. Structura procentuală a cheltuielilor totale ale bugetului local al
orașului Nehoiu.......................................................................................... 38
Tabelul nr. 3.8. Cheltuieli cu serviciile publice generale.................................................... 40
Tabelul nr. 3.9. Cheltuieli cu învățământul......................................................................... 41
Tabelul nr. 3.10. Cheltuieli cu sănătatea............................................................................... 43
Tabelul nr. 3.11. Cheltuieli pentru cultură, recreere și religie............................................. 44
Tabelul nr. 3.12. Cheltuieli cu asigurări și asistență socială................................................ 46
Tabelul nr. 3.13. Cheltuieli pentru locuințe, servicii și dezvoltare publică........................... 47
Tabelul nr. 3.14. Evoluția soldului bugetului local al orașului Nehoiu................................ 48
53
BIBLIOGRAFIE
54
*** Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare
*** Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare
*** Legea nr. 186 din 29 decembrie 2014 a bugetului de stat pe anul 2015, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014
*** Ordinul MFP nr. 1954/2005 pentru aprobarea Clasificației indicatorilor privind
finanțele publice, publicat în Monitorul Oficial nr. 1176 din 27 decembrie 2005
*** Ordinul MFP nr. 980/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor
raportări financiare lunare în anul 2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 282
din 29.04.2010
55