Urna Semper

Instructor’s Name
February 20, 2018

Anatomie Curs 1
Structurile de rezistenta ale craniului

Arhitectura scheletului capului rezulta din interactiunea mai multor factori:

-dezvoltarea encefalului
-cresterea consecutiva a neurocraniului
-pozitia bipeda
-viteza relativ Redusa de deplasare comparativ cu alte mamifere
-transmiterea functiilor de prehensiune catre membrele superioare
Acesti factori au determinat disparitia botului de la animale cu aplatizarea si aparitia
viscerocraniului.
Un alt factor care a determinat alungirea viscerocraniului a fost reprezentat de comasarea
organelor de simt la limita dintre neuro si viscerocraniu—segmentele periferice ale analizatorilor,
actiunea muschilor cefei, a muschilor masticatori si a gravitatiei au dus la rotunjirea
neurocraniului, astfel incat aceste adaptari de forma au fost insotite de arhitectura
corespunzatoare ceea ce a determinat o rezistenta si o elasticitate mai mare la nivelul scheletului
capului.
Dpdv structural calvaria/bolta craniului are o structura relativ omogena—2 lame de tesut
osos compact numite tablii externa si interna intre care se afla un strat de tesut osos spongios ce
se numeste “diploe”.
In general, grosimea la nivelul calvariei este uniforma—5mm insa la nivelul protuberantei
occipitale externe poate ajunge la 10-15mm. Un element care creste soliditatea boltii craniene il
reprezinta suturile pieselor sale constituente.

GEOLOGY 101 REPORT !1

 Baza craniului prezinta in schimb diferente de grosime mai mari fata de calvaria, avand
structuri atat compacte cat si spongioase reprezentand partea mai fragila. Un alt factor—orificiile
si cavitatile de la nivelul bazei ce lasa niste solutii de continuitate intre piesele osoase.
Cu alte cuvinte, bolta si baza prezinta rezistenta diferita la traumatisme. Baza este partea
mai fragila ce va prelua o parte din liniile de forta de la nivelul boltii.
Dpdv clasic, structurile de rezistenta sunt reprezentate de:
-arcuri la nivelul boltii craniului
-capriori la nivelul bazei
-stalpi/pilieri la locul de intalnire dintre arcuri si capriori. Acestia realizeaza legatura intre
structurile de rezistenta ale neurocraniului cu cele ale viscerocraniului.
La nivelul boltii craniului se intalnesc 3 arcuri de rezistenta cu orientare sagitala unite prin
2 arcuri transversale.
1)mediosagital/frontooccipital care incepe la nivelul stalpului frontal, merge de-a lungul
crestei frontale a suturii sagitale, trece prin creasta occipitala si se termina la nivelul stalpului
occipital.
2)laterosagitale—pereche drept si stang—incep la nivelul stalpului zigomatic, urmeaza linia
temporala a frontalului apoi linia temporala inferioara a parietalului ajungand la stalpul
mastoidian de unde se indreapta posteroanterior prin radacina longitudinala a zigomei si arcada
zigomatica pentru a reveni la stalpul zigomatic.
3)transversale—2-anterior si posterior—cel anterior corespunde crestei transversale a
frontalului intinzandu-se intre cei doi stalpi zigomatici trecand prin stalpul frontal. Arcul
transversal posterior va merge de-a lungul liniei nucale superioare fiind cuprins intre cei doi stalpi
mastoidieni trecand prin stalpul occipital. Descrise de Grigorie T. Popa
4)suturale—2-anterior care corespunde suturii coronare iar cel posterior corespunde suturii
lambdoide.
Liniile de fractura la nivelul calvariei sunt situate intre aceste arcuri de rezistenta interesand
in primul rand tablia interna a oaselor care formeaza bolta.



GEOLOGY 101 REPORT !2

 Capriorii de rezistenta—in mod clasic se descriu 4 capriori:
-etmoidofrontal: denumit clasic capriorul frontal, este nepereche dispus sagital de la stalpul
frontal la corpul sfenoidului trecand prin crista galli a etmoidului
-sfenofrontal: este pereche fiind unul drept si unul stang, fiecare avand o portiune principala
si una accesorie fiind orientati usor oblic posteromedial. Primul, capriorul principal se intinde
intre stalpul zigomatic si corpul sfenoidului mergand de-a lungul marginii anterioare a micii aripi
a sfenoidului. Al doilea, capriorul accesor, il dubleaza pe cel principal mergand pe marginea
posterioara a micii aripi a sfenoidului intinzandu-se de la stalpul zigomatic la corpul sfenoidului.
-temporal: este pereche drept si stang fiind orientat oblic anteromedial corespunzand axului
stancii temporalului intinzandu-se de la stalpul mastoidian la corpul sfenoidului. Capriorul
temporal dintr-o parte este practic situat in prelungirea capriorului sfenofrontal de parte opusa
astfel incat la baza craniului se poate descrie un caprior “in X” ale carui brate se incruciseaza la
nivelul corpului sfenoidului.

Centru de rezistenta al lui Felize—zona cea mai rezistenta de la nivelul bazei craniului

-occipital: este orientat sagital, pleaca prin 2 brate apropiate de la nivelul corpului
sfenoidului pe marginile procesului bazilar ale occipitalului pana la gaura occipitala. La acest
nivel fiecare brat se trifurca intr-o ramura laterala ce se indreapta catre stalpul mastoidian, o
ramura mijlocie ce se indreapta spre stalpul condilian si o ramura mediala ce va inconjura gaura
occipitala, se va intalni cu cea de parte opusa si va forma astfel un veritabil inel de rezistenta la
nivelul gaurii occipitale. De asemenea, la nivelul extremitatii posterioare a gaurii occipitale prin
unirea ramurilor de trifurcatie mediala rezulta un caprior occipital unic ce se indreapta
anteroposterior de-a lungul crestei occipitale interne si se termina la nivelul stalpului occipital

Nodurile de rezistenta/pilierii/stalpii marcheaza locul de intalnire dintre arcurile boltii si

capriorii bazei. Ele se grupeaza in noduri principale si noduri accesorii, acestea din urma fiind
singurele care prin aspectul lor isi pastreaza denumirea de stalpi sau pilieri.

GEOLOGY 101 REPORT !3

 Nodurile principale sunt:
a)nepereche:
-frontal: situat la nivelul glabelei si a spinei nazale a frontalului
-occipital: corespunde protuberantei occipitale externe
b)pereche
-zigomatic: corespunde osului zigomatic
-mastoidian: corespunde procesului mastoidian al temporalului

Nodurile accesorii sunt pterigoidieni drept si stang, care vor corespunde conform denumirii
proceselor pterigoidiene ale sfenoidului si lamelor verticale ale palatinului, stalpii condilieni drept
si stang sunt reprezentati de condilii occipitalului fiind legati de inelul de rezistenta al gaurii
occipitale. Acesti stalpi/pilieri realizeaza legatura functionala dintre arhitectura neuro si
viscerocraniului ce preiau fortele de masticatie si le transmit catre arcurile boltii si capriorii bazei.
Nodurile mastoidiene si occipitale precum si stalpii condilieni au rol in miscarile capului, cu
alte cuvinte stalpii condilieni intervin in transmiterea greutatii capului la coloana vertebrala prin
intermediul articulatiei atloido-occipitale iar nodurile frontal, zigomatice, mastoidiene si stalpii
pterigoidieni au rol preponderent in transmiterea fortelor de masticatie.
La nivelul bazei craniului se descrie un centru de rezistenta reprezentat de corpul
sfenoidului si procesul bazilar al occipitalului constatandu-se ca acest proces bazilar nu se
fractureaza decat foarte rar, liniile de fractura de la nivelul bazei craniului fiind situate intre
structurile functionale de rezistenta.

Arhitectura viscerocraniului
Viscerocraniul cu unele exceptii este practic format din oase subtiri fara tesut spongios
precum si din oase pneumatice, motiv pentru care diferentele de grosime si de arhitectura au un
rol important in organizarea liniilor de rezistenta si in conditionarea fracturilor. Totodata aceste
structuri de rezistenta sunt indisolubil legate de structurile de rezistenta ale neurocraniului. De
aceea vom deosebi la nivelul viscerocraniului structuri ale etajului superior si structuri ale etajului
inferior. Privite in ansamblu, aceste structuri ale viscerocraniului au ca rol principal preluarea
liniilor de forta masticatorii si transmiterea lor catre structurile de rezistenta ale neurocraniului.
Clasic sunt descrise 2 arcuri de rezistenta, ambele dispuse in plan transversal—concave posterior,

GEOLOGY 101 REPORT !4

unul maxilar si celalalt mandibular—primul tine de structurile superioare iar al doilea de etajul
inferior.

La nivelul etajului superior se descrie arcul maxilar reprezentat de condensarea la nivelul

radacinilor dintilor implantati in maxila. De la nivelul acestui arc pornesc superior 3 perechi de
stalpi: frontonazal, zigomatic si pterigopalatin.
1)Stalpul frontonazal: situat anterior cu origine in portiunea arcului maxilar
corespunzatoare caninului si celor 2 incisivi superiori. De la origine are un traiect ascendent
trifurcandu-se intr-o ramura mediala ce se va termina la nodul de rezistenta frontal si 2 ramuri
laterale superioara si inferioara ce vor merge de-a lungul marginilor supra si infraorbitara.
2)Stalpul zigomatic sau mijlociu porneste din arcul maxilar corespunzator premolarilor si
primului molar superior. De asemenea, are un traiect ascendent trifurcandu-se intr-o ramura
laterala destinata nodului de rezistenta zigomatic si 2 ramuri mediale superioara si inferioara ce
se dispun de-a lungul marginilor supra si infraorbitara la nivelul carora se intalnesc cu ramurile
similare provenite din stalpul frontonazal. Astfel, la nivelul orbitei se realizeaza un veritabil nod
de rezistenta/un veritabil inel, la formarea caruia participa frontalul, maxila si osul zigomatic.
3)Stalpul pterigoidian/pterigopalatin este stalpul posterior ce incepe din arcul maxilar
corespunzator ultimilro 2 molari superiori, are un traiect ascendent, temrinandu-se la stalpul de
rezistenta pterigoidian al neurocraniului.
4*)Acestor 3 perechi de stalpi clasici li s-a adaugat un stalp vertical median reprezentat de
portiunea osoasa a septului nazal—lama perpendiculara a etmoidului si vomer; acest stalp se
intinde practic de la bolta palatina la capriorul etmoidofrontal si corpul sfenoidului, ultimele fiind
parti componente ale bazei craniului.
Concavitatea arcului maxilar este umpluta de bolta palatina ce solidarizeaza bratele arcului
maxilar. De asemenea, la nivelul boltii palatine se descriu o serie de linii de forta, unele
transversale iar altele arciforme dar paralele cu arcul maxilar.

Structurile de rezistenta ale etajului inferior sunt reprezentate de un arc mandibular format
de condensarea osoasa de la nivelul radacinilor dintilor implantati in mandibula. Pornind de la
arcul mandibular, o serie de linii de forta se orienteaza inferior si posterior, marea lor majoritate

GEOLOGY 101 REPORT !5

mergand de-a lungul liniilor oblice ale mandibulei catre ramurile mandibulei. De la acest nivel,
liniile de forta se impart in 2 directii:
Prima formeaza procesul coronoid al mandibulei, iar de aici prin fibrele muschiului
temporal se indreapta catre arcul laterosagital al neurocraniului, cea de-a doua directie
indreptandu-se catre condilul mandibulei iar de aici fortele se orienteaza catre nodul de rezistenta
mastoidian. Ulterior a fost descris un arc mandibular accesor, corespunzator marginii inferioare a
mandibulei. Acesta preia o parte din fortele de masticatie provenite de la arcul superior si de la
gonion distribuind aceste forte catre ramura mandibulei si alaturandu-se celor ce provin de la
arcul superior.
S-a descris si un al 3-lea arc mandibular de-a lungul liniilor oblice ale mandibulei.
Ceea ce este concludent este ca toate aceste arcuri superior, inferior si eventual mijlociu se
distribuie prin ramura mandibulei catre procesul coronoid si condilian iar de aici catre structurile
de rezistenta ale neurcaraniului. De la ramura mandibulei, transmiterea fortelor se face atat pe
linie osoasa cat si pe linie musculara prin muschii masticatori. Acesti muschi preiau fortele de la
mandibula si le transmit structurilor functionale de rezistenta ale neurocraniului si anume:
-muschiul temporal va prelua fortele de la procesul coronoid si le va transmite arcului
laterosagital al neurocraniului
-muschiul pterigoidian lateral va prelua fortele de la condilul mandibulei ducandu-le catre
nodul pterigoidian spre acelasi nod de rezistenta pterigoidian se vor indrepta si fortele preluate de
muschiul pterigoidian medial si anume de pe fata mediala a ramurii mandibulei iar muschiul
maseter va conduce fortele de la fata laterala a ramurii mandibulei spre portiunea extracraniana
a arcului transversal lateral reprezentat de arcada zigomatica. Cunoasterea acestor structuri
functionale ce intra in constitutia arhitecturii viscerocraniului reprezinta factori de interes nu
numai pentru chirurgia maxilofaciala—in aprecierea prognosticului unei fracturi—dar si in
protetica si in chirurgia estetica, plastica si reparatorie

De recapitulat neuro si viscerocraniului—bolta si baza dinspre anterior spre posterior,

orbita, fosele nazale etc.

GEOLOGY 101 REPORT !6