Putem auzi, așa cum trebuie, numai cu inima.

Ceea ce este esențial, urechea adevărată nu poate

distinge. Uneori este nevoie de dispozitive și de mecanisme speciale și sofisticate pentru a putea auzi
ecourile adevărate ale lumii... ale vieții... ale bucuriei sau tristeții...

Ceea ce și-a propus proiectul „Măști cu ecou” a fost să poată ajunge mai ușor la inimile copiilor hipo-
acuzici și ale familiilor lor, prin intermediul unui program special de terapie prin joc și dramaterapie.
Proiectul, inițiat de Asociația „Audiosofia”, a fost susținut de Fundația Pentru Comunitate și MOL
România în cadrul programului „Pentru sănătatea copiilor” 2016-2017 și s-a aflat deja la cea de-a
patra ediție. La buna realizare a acestui proiect au contribuit, ca de fiecare dată, partenerii apropiați:
Asociația „Ascultă viața”, Asociația „Corabia prieteniei”, Asociația de Terapie prin joc și Dramaterapie
din România și clinica Otomed Medical Center. Zece voluntari profesioniști (psihologi și
dramaterapeuți) au coordonat activitățile a peste 100 de copii, dintre care 80 de copii hipoacuzici. În
acest an activitățile s-au desfășurat în trei tabere naționale de implant cohlear, fiind realizate și
oferite publicului trei spectacole de dramaterapie și unul de terapie prin joc (tabelul 1).

Tabelul 1. Proiectul „Măști cu ecou” – activități 2017

Unul dintre scopurile majore ale acestui proiect a fost acela de a contribui la procesul de normalizare
și de integrare a copiilor hipoacuzici purtători de implant cohlear sau de aparate auditive
convenționale. Acest deziderat poate fi îndeplinit cu condiția menținerii în limite normale a nivelului
sănătății mintale a acestor copii. Având în vedere dificultățile de exprimare care apar în special la
copiii hipoacuzici implantați sau protezați tardiv, ei sunt predispuși izolării față de grupul din care fac
parte. Acest lucru poate avea ca efect anxietatea, depresia sau alte probleme emoționale întâlnite
mai ales la vârsta adolescenței. Proiectul a avut așadar și de această dată rol de prevenție în
sănătatea mintală a acestor copii și adolescenți prin intermediul tehnicilor de terapie prin joc și
dramaterapeutice. Procesul terapeutic derulat pe tot parcursul realizării spectacolelor s-a bazat pe
scenele inspirate din viața copiilor hipoacuzici și pe momentele cathartice. Copiii s-au putut exprima
liber, dezvăluind gânduri și emoții de mare intensitate, într-un cadru securizant. Autenticitatea și
valoarea procesului terapeutic este dificil de cuantificat din punct de vedere cantitativ, însă evaluarea
calitativă dovedește beneficiul intervenției.

„Toți oamenii mari au fost cândva copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte.” (Micul prinț -
Antoine de Saint-Exupéry)

Inimi cu ecou

1. Rezumat

Totul se petrece într-o expoziție inedită, unde au loc întâmplări și dialoguri interesante, menite să
ridice anumite semne de întrebare și să îndemne la analiză și reflecție. Personajele expoziției sunt, de
fapt, reprezentate de copii, protagoniștii piesei de teatru. Picturile în mărime naturală invită la
contemplare întreg publicul venit să le admire. Ele trebuie privite nu oricum, ci prin lentilele
ochelarilor speciali, care sunt capabile să vadă în profunzime, nu doar la suprafață, și să pătrundă
subtilitățile ascunse privirii obișnuite. Doar așa se poate ajunge la cunoașterea autentică și fără
prejudecăți. Personajele atârnate pe pereți prind viață dintr-odată și toate, la unison, transmit
mesaje de îngăduință, toleranță, încredere, forță, înțelepciune, către lumea de afară, lume menită să
le înțeleagă și să le răspundă. Personajul enigmatic are o atitudine sceptică inițial, însă, pe măsură ce
scenele se derulează, devine precaut și dornic să urmărească ce se întâmplă în continuare. Dialogul
celor trei (un copil și doi adolescenți) trezește interesul tuturor. Dezbaterea pe temele vieții de zi cu
zi cu care se confruntă adolescenții și mai ales cei purtători de implant cohlear stârnește comentarii și
păreri pro și contra. Însă copiii, prin naturalețea lor, reușesc să ofere soluțiile de compromis prin care
viața poate deveni mai frumoasă și mai ușoară. Atitudinea omului enigmatic se schimbă radical și el
însuși recunoaște și se recunoaște în mesajul copiilor. Adulții într-adevăr uită că au fost copii cândva
și nu sunt atenți întotdeauna la nevoile și dorințele lor, apărând deseori conflictul între generații. Cu
multă emoție este străbătut acest moment și dintr-odată se schimbă dinamica piesei, având loc o
revigorare și o dorință de reparare a ceea ce a fost, cu noi perspective. Părinții sunt invitați să
danseze alături de copii, într-un vals în care pașii lor se împletesc armonios, legănați în același ritm și
cu dorința de a merge pe același drum și de a vâsli la aceeași barcă.

2. Structura grupului

 31 de copii (cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani) dintre care:

o 24 de copii purtători de implant cohlear

o un copil purtător de aparate auditive convenționale

o 6 copii cu auz normal.

 4 voluntari (cercetătorul, un medic neuropsihiatru de copii, un psiholog și un student al școlii

de terapie prin joc și dramaterapie din România).

3. Scop și obiective

 Funcționarea celor două grupuri de copii și adolescenți, separat și împreună.

 Coordonarea celor două grupuri astfel încât să se asigure funcționalitatea necesară piesei ca
un tot unitar.

 Conștientizarea particularităților perioadei adolescenței și a conflictului dintre generații.

 Confruntarea cu eul interior prin pictarea eroului din poveste.

4. Mesajul piesei

Au existat mai multe mesaje transmise atât către părinți și specialiști, cât și către copii. Unul dintre
ele a fost acela al conflictului între generații care apare de cele mai multe ori din cauza neînțelegerii
particularităților fiecărei vârste prin care trece copilul. Dacă el este înțeles, atunci părintele îi poate
deveni partener în depășirea cu succes a acestor etape, și nu dușman. Cu cât copilul este capabil să
se cunoască mai bine, cu atât va dispune de mai multe resurse în traversarea etapelor dificile. Ceea
ce se observă la prima vedere poate ascunde de fapt marele adevăr, în spatele aparențelor. Este
nevoie de multă iubire, înțelegere, răbdare și dorință de a vedea în profunzime, pentru a putea activa
mecanismele reziliente de a face față. Dialogul celor trei ridică multe semne de întrebare, dar
totodată oferă și răspunsuri pertinente în ceea ce privește viața de adolescent. Înțelepciunea și
luciditatea cu care ele sunt dezbătute și spiritual critic oferă un model demn de urmat atât pentru
copiii mai mici, cât și pentru părinți.

5. Teme abordate

Întreaga piesă invită la reflecție și contemplare, la înțelegerea profundă a celor din jur și acceptarea
lor exact așa cum sunt.
6. Semnificația măștii

Obișnuitele și de acum arhicunoscutele măști au suferit o metamorfoză, transformându-se în perechi

de ochelari, cu fante sub formă de inimi. Această tranziție a fost făcută cu scopul de a introduce
elementul-surpriză, pe de o parte, și de a-i oferi măștii o semnificație specială, pe de alta. De această
dată este simbolul instrumentului prin intermediul căruia se pot schimba prejudecăți sau se pot privi
aspecte profunde ale vieții, cu condiția să fii deschis și să accepți că există și alte fațete ale lumii în
care trăim. Deschiderea nu este doar a minții, ci și a sufletului, și de aceea fantele ochelarilor au
formă de inimă.

7. Metode

 Crearea spațiului adecvat dezvăluirii de sine în fața tuturor.

 Adolescenții au fost învestiți cu rolul de voluntar care, pe de o parte, își joacă rolul din piesă,
iar pe de alta, ajută la coordonarea echipei copiilor mai mici în realizarea contururilor
corporale și a picturilor.

 Jocuri de corporalitate individuale și de echipă.

 Jocuri de încredere necesare pentru sudarea grupului.

 S-a pornit de la „Povestea în 6 părți” (Mooli Lahad) în care fiecare copil și-a ales propriul
erou.

 Eroii cu care s-au identificat au fost ilustrați în mărime naturală prin pictarea propriei siluete,
conturate în mod caracteristic (poziția, atitudinea, culorile și trăsăturile specifice personajului
ales).

 Oglindirea s-a realizat atât prin intermediul partenerului, cât și a propriei reprezentări.

 Toate lucrările au fost expuse pe pereți, ca în cadrul unei expoziții care putea fi vizitată.

 S-a folosit metoda interactivă de implicare a publicului în piesa de teatru, atât la început, cât
și la sfârșit.

 Metoda improvizației a fost folosită în totalitate în dialogul celor trei personaje.

 A fost introdus personajul enigmatic, nevăzut, cu valoare de simbol, care și-a interpretat rolul
gesticulând doar, însă care a stârnit un interes major atât din partea copiilor, cât și a
publicului.

8. Rezultate

 Adolescenții s-au simțit valorificați, fiind învestiți cu putere de decizie și răspundere.

 Cele două echipe de copii și adolescenți au reușit să funcționeze omogen, în pofida

diferențelor de vârstă.

 Improvizația, inovația și creativitatea copiilor s-au dezvăluit mai pregnant cu ocazia realizării
acestui spectacol.

 Implicarea publicului, alcătuit în mare parte din părinți, a făcut ca toate mesajele esențiale să
penetreze mult mai ușor.
  Momentele cu încărcătură emoțională ridicată au făcut apel la empatie și la înțelegerea
profundă a problematicii expuse, atât din partea copiilor, cât mai ales a părinților.

9. Discuții

Mult mai pregnant decât în cazul celorlalte piese, procesul terapeutic s-a petrecut mai cu seamă în
timpul pregătirii spectacolului decât pe scenă. Momentele de alcătuire a poveștii, de alegere a temei,
de reflecție asupra personajului, de conturare a propriului corp și alegere a poziției specifice, de
alegere a culorilor reprezentative au constituit un proces derulat în mai multe etape, care le-a permis
copiilor să intre în contact cu ei înșiși și să se cunoască îndeaproape. Surpriza a fost când și o parte
dintre adolescenți au dorit să-și ilustreze propriile personaje, deși acest lucru era opțional. Nevoia lor
de autocunoaștere s-a dovedit a fi foarte pregnantă.

Spectacolul „Inimi cu ecou” a fost replicat de un grup distinct de 16 copii (13 hipoacuzici și 3 cu auz
normal) și în tabăra internațională de implant cohlear organizată de Asociația „Audiosofia” la Bușteni
în perioada 2-7 septembrie 2017. Deși s-a păstrat structura scenariului, particularitățile grupului și
creativitatea copiilor au contribuit la dezvoltarea și îmbogățirea temelor abordate.

„Oamenii mari nu pricep singuri nimic niciodată și e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri
peste lămuriri.” (Micul prinț - Antoine de Saint-Exupéry)

Implant cu ecou

1. Rezumat

Tema centrală a piesei este legată de implantul cohlear, de aspectele pozitive și negative ale lui,
trecute prin filtrul vieții de zi cu zi a copiilor și adolescenților care-l poartă și care au nevoie de el. Este
o piesă plină de umor, gândită ca o emisiune televizată, cu tot ceea ce presupune ea (filmări în studio
și pe teren, publicitate, rubrică meteo, concursuri interactive etc.) menită să evidențieze rolul
implantului cohlear în viața unui copil hipoacuzic, cu avantajele și dezavantajele lui. Atât începutul,
cât și sfârșitul piesei creează momente de suspans, pline de emoție. Copiii sunt prinși inițial, aparent
fără scăpare, în plasa unei creaturi ciudate, care-i strânge pe toți în lumea fără sunete. Copiii reușesc
să scape doar în momentul în care încep să audă prin intermediul implantului. Acea clipă de răscruce
face diferența între prezent, trecut și viitor, copiii demonstrând că se pot dezvolta armonios și că-și
pot alege singuri calea, bazându-se pe forțele proprii. La final ei sunt capabili să lanseze mesaje
emoționante către lume, mesaje care reprezintă esența devenirii lor.