UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

SPECIALIZAREA: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

Epidemiologia leptospirozelor

Student:

Andrei George

Semigrupa 1A

Suceava, 2017
Cuprins

1. Agentul patogen – informații generale despre leptospiroze ................................................................. 3

2. Purtătorii de agent patogen ................................................................................................................... 4

3. Modurile și căile de transmitere a agentului patogen ........................................................................... 5

4. Receptivitatea, nereceptivitatea, rezistența, imunitatea, fondul imunitar populaționar ........................ 7

5. Factorii favorizanți ai evoluției procesului epidemologic .................................................................. 10

6. Forme de manifestare ale procesului epidemiologic .......................................................................... 10

7. Supraveghera epidemiologică, prevenția și dispensarizarea ................................................................. 12

Concluzii .................................................................................................................................................... 14

Bibliografie................................................................................................................................................. 14

2
 1. Agentul patogen – informații generale despre leptospiroze

Este o boală infecţioasă, produsă de germeni din genul Leptospira, care afectează animalele
(în special şobolanul) şi numai accidental omul. Se caracterizează clinic prin febră, frisoane,
mialgii, cu afectare meningiană, hepatică şi renală [2].

Leptospirele sunt spirochete mobile, dar care nu pot fi diferenţiate morfologic, ci numai
serologic. Rezistă bine în natură, în mediu umed şi la temperaturi de 15-30° C. Sunt distruse la
frig şi în mediu acid. Printre cele patogene pentru om, cele mai răspîndite sunt: Leptospira
icterohemorrhagiae, L. canicola, L. pomona. Omul este afectat în mod sever de L. icterohe-
morragiae; de asemenea şi de alte leptospire, a căror evoluţie clinică este însă mai uşoară şi. de
obicei, anicterică [4].

Astfel, leptospiroza poate fi definită ca fiind o boală infecțioasă acută care se manifestă prin
febră, intoxicație, cefalee, dureri musculare, mai ales la gambe, afectarea rinichilor, a ficatului,
sistemului nervos și cardiovascular. Aceasta a fost descrisă prima dată de Adolf Weil în 1886,
motiv pentru care se numește și Boala lui Weil [5].

Agenții patogeni, denumite mai sus leptospire, se definesc ca fiind microorganisme sub
formă de spirală (spirochete Leptospira interrogans). Acestea sunt rezistente la temperaturi joase
și sensibile la temperaturi înalte [5].

Sursa de infecție o constituie șobolanii și alte rozătoare, vitele, porcii. Leptospirele se elimină
prin urină, infectând solul, bazinele de apă și produsele alimentare. Oamenii se îmbolnavesc în
timpul scăldatului în iazuri infectate, în timpul lucrărilor agricole pe terenuri umede, etc.
Microbul pătrunde în organism prin piele, prin mucoasele nazale sau oculare. Ajunși în
organism, microbii pătrund în sânge, unde se îmulțesc și apoi trec în diverse organe - rinichi,
ficat, inimă, etc. [5].

Leptospira este un gen de bacterii ce cuprinde un număr relativ mic de specii, atât patogene
cât și saprofite. Aceste microorganisme au capacitatea de a pătrunde în anumite organisme vii,
dat fiind faptul că structura agentului patogen prezintă o serie de ”cârlige” și una de flageli, care
favorizează aderența și invazia patogenului în corpul gazdă. Agentul patogen poate fi evidenţiat
doar cu ajutorul metodelor microscopice, după ce a fost colorat cu argint. Leptospirele pot fi
cultivate destul de dificil pe mediile de cultura din laborator - în unele situaţii este nevoie chiar și
de câteva săptămâni pentru ca acestea să se dezvolte pe aceste medii artificiale [11].

3
 În conformitate cu reevaluarea făcută la întrunirea experţilor Subcomitetului Taxonomic
Internaţional pentru genul Leptospira din anul 2002, acesta este unul dintre cele trei genuri ale
familiei Leptospiraceae, cuprinzând 17 specii distincte genetic, dintre care 8 specii patogene
( Leptospira interrogans, Leptospira kirschneri, Leptospira noguchii, Leptospira alexanderi,
Leptospira weilii, Leptospira genomospecies 1, Leptospira borgpetersenii, Leptospira
santarosai), 3 specii oportuniste ( Leptospira inadai, Leptospira fainei, Leptospira broomii) şi 6
specii saprofite, nepatogene ( Leptospira biflexa, Leptospira meyeri, Leptospira wolbachii,
Leptospira genomospecies 3,4 and 5). În afară de aceasta, rămâne în uz şi clasificarea mai veche,
bazată pe structura lor antigenică, ce subâmparte genul în circa 300 de serovaruri, ale căror
denumiri au fost asociate fie cu specia-rezervor, fie cu numele descoperitorului, fie cu locul
izolării. Mai multe serovaruri înrudite antigenic sunt reunite într-un serogrup comun [9].

În prezent, pentru definirea unei tulpini este adoptată o nomenclatură care include ambele
criterii, înscrierea făcându-se cu litere italice pentru apartenenţa de specie şi cu litere non-italice
pentru apartenenţa la un anumit serovar. Exemplu: Leptospira interrogans serovar Australis, cu
precizarea că unele serovaruri pot fi comune mai multor specii. Leptospirele sunt – aşa cum
sugerează şi numele – microorganisme spirochetomorfe foarte fine, lungi de 6-40 μm, dar foarte
subţiri, având o grosime sub limita de vizibilitate a microscopului optic obişnuit. Sunt Gram
negative, dar se impregnează slab cu coloranţii pe bază de anilină, astfel că pentru vizualizarea
lor se practică fie impregnarea cu substanţe argentice, fie examinarea lor nativă, necolorată, cu
ajutorul condensatorului cardeoid. Se cultivă pe medii speciale ( Korthof, Terskih) în aerobioză,
la temperatura de 28-30°C. Sunt foarte sensibile la acţiunea agenţilor fizici şi chimici [9].

2. Purtătorii de agent patogen

Această patologie poate fi considerată o zoonoză (boala a animalelor, unde și omul poate
reprezenta o gazdă pentru agentul patogen, în anumite condiții). Leptospiroza afectează peste
150 de specii de animale, cel mai important rezervor natural pentru acest patogen fiind
reprezentat de rozătoare (şoareci și şobolani). Alte specii de animale care pot reprezenta o gazdă
pentru leptospiroza sunt: câinii, peştii, păsările, sau unele specii de animale sălbatice. După
infectarea organismului gazdei, leptospirele se cantonează la nivelul tubilor renali, unde pot
persista pe o perioada indelungata, ce se poate extinde pe perioada mai multor ani [11].
În cazuri foarte rare, boala se poate transmite de la un individ bolnav la unul sănătos, cel mai
adesea, constituind efectul contactului cu dejecţiile animalelor infectate sau cu un mediu exterior
4
contaminat, în cele mai multe cazuri, fiind vorba despre apa contaminată. Apa reprezintă un
mediu ideal pentru transmiterea leptospirozei, deoarece patogenii sunt eliminaţi prin urina
animalelor infectate și pot supravieţui într-un mediu apos pe o perioadă de timp îndelungată.
Incidenţa cea mai crescută a leptospirozei se înregistraza în țările situate la tropice – din cauza
condiţiilor precare de igienă colectivă din aceste țări, dar și din cauza condiţiilor de muncă
improprii și a climei - factori ce influenţează favorabil supravieţuirea și dezvoltarea leptospirelor
[11].

Dintre categoriile profesionale, cei mai expuşi infecţiilor cu leptospira sunt muncitorii din
mediul agricol, medicii veterinari, lucrătorii de la salubrizare, precum și cei care lucrează în
industria prelucrării cărnii sau cei care lucrează în industria pescuitului - în astfel de situaţii,
infecţia poate fi dobândită atât prin contact direct, cât și indirect, prin contactul cu apa sau solul
contaminat. De asemenea, contactul cu animalele de casă poate reprezenta - mai ales în țările
dezvoltate - o sursă de infecţie. Risc crescut pentru dobândirea infecţiilor cu leptospira îl prezintă
și unele sporturi recreaţionale, precum - schiul nautic, canotajul, surfingul, sau înotul [11].

De asemenea, risc crecut pentru infecţie prezintă si turiştii care călătoresc în țările tropicale
și, mai ales în cele din regiunea Asiei de Sud-Est. Personalul din laborator, care manipulează
culturile cu leptospire poate fi infectat foarte rar. Mai frecvent infecţia s-a dezvoltat după imersia
accidentală în ape contaminate cu acest patogen. Incidenţa cea mai crescută a infecţiei a fost
raportată în rândul bărbaţilor adulţi, boala manifestandu-se mai ales în perioada anotimpului
călduros sau în perioada anotimpului ploios de la tropice [11].

3. Modurile și căile de transmitere a agentului patogen

Leptospiroza afectează atât oamenii cât şi animalele, fiind considerată, după cum a fost
explicat mai sus, o antropozoonoză. Oamenii se infectează prin contactul direct cu urina
animalelor infectate sau cu un mediu contaminat cu urină (sol, apă). Bacteria pătrunde în
organism prin micile fisuri sau abraziuni de la nivelul tegumentelor, prin mucoasele orală, nazală
sau oculară. Ocazional, bacteria poate pătrunde în organism şi prin tegumentele intacte. În afara
transmiterii cutanate, leptospira se poate transmite şi prin consumul de alimente sau apă
contaminate [8].

5
 Animalele care pot transmite boala sunt reprezentate de şobolani, ratoni, porci, câini, pisici,
cai, vulpi etc. Transmiterea interumană este rară, omul reprezentând sfârşitul lanţului de
transmiterea a infecţiei. În cazuri rare, leptospiroza se poate transmite în timpul alăptării sau pe
cale verticală, de la mamă la făt, în timpul sarcinii. Boala este endemică în zonele tropicale. în
afara zonelor tropicale, leptospiroza prezintă un caracter sezonier, apărând mai frecvent în
perioadele august-septembrie şi februarie-martie [8].

Locurile de muncă cu potențial ridicat de contaminare al salariaților sunt: fermele de suine,

bovine și animale cu blană prețioasă, fermele agricole, în principal tractoriștii și mecanicii,
abatoarele, în principal șoferii care transportă animale vii, măcelarii și sortatorii de organe intern,
fabricile de mâncare cu capacitate mare, adăposturile comunitare pentru animale, adăposturile
temporare pentru animale, deratizarea și salubritatea publică, șantierele de construcții și
arheologice [8].

Lucrătorii din aceste locuri de muncă trebuie controlați anual prin teste serologice pentru
prevenirea cazurilor de leptospiroză – infecție primară și a cazurilor de leptospiroză latentă.
Femeilor care se pregătesc pentru sarcină, în contextul mențiunilor de la punctele 1 și 2 precum
și din prudența, este indicat că medicul de familie sau medicul specialist ginecolog să le
recomande acestora controlul serologic pentru leptospiroză [8].

Posibilitatea unei leptospiroze umane de origine alimentară

Cauze: alimentele neambalate, nespălate, neprelucrate termic, depozitate în locuri accesibile

rozatoarelor, câinilor și altor animale, în magaziile din subsoluri, în corturi, în barăcile de pe
șantiere, în bucătăriile de vară, ocazii cu care alimentele au putut fi contaminate cu leptospire
prin intermediul urinei animalelor; ficatul, rinichii, soricul de porc, neprelucrate termic suficient,
laptele de vacă, bivoliță nefiert, laptele praf depozitat necorespunzător și nefiert după dizolvarea
în apa; alimentele depozitate și prelucrate termic corespunzător, dar contaminate ulterior cu
ocazia picnicului pe malul apelor, în pajiștile de pădure, la activitățile câmpului, la pescuit etc;
apa de băut din puțuri, din rezervoare cu crăpături în zidărie, din recipiente casnice neacoperite,
contaminată cu leptospire prin intermediul animalelor [7].

Particularități: sunt posibile îmbolnăvirile din cauzele enumerate mai sus chiar și în sezonul
rece; cu toate că leptospirele sunt sensibile la mediul acid, atunci când doza infectantă este mare
și expunerea este repetată, chiar și persoanele cu aciditate gastrică crescută (consumatorii de
alcool, de băuturi acidulate, de sosuri acide) pot face leptospiroză prin contaminare pe această
cale [7].

6
 4. Receptivitatea, nereceptivitatea, rezistența, imunitatea, fondul imunitar
populaționar

Receptivitatea este generală pentru populație în toate grupele de vârstă. După boală se
formează o imunitate specifică de serotip, care nu protejează de îmbolnăvire cu alte serotipuri de
leptospire, astfel se îmbolnavesc preponderent locuitorii localităților rurale.

Dintre contingentele cu risc profesional sporit de infectare fac parte crescătorii de animale,
lucrătorii abatoarelor și secțiilor de abataj a combinatelor de carne, lucrătorii din sectorul agrar.
Cota cazurilor de îmbolnăvire a acestor contingente din incidență prin leptospiroză alcătuiește
60-70%, iar în unii ani și mai mult.

În tabelul următor este prezentată statistic incidența cazurilor de leptospiroză la nivel

național, pe teritoriul României, în perioada 1990-2016.

Categorii de boli infectioase si parazitare Ani UM: Numar

Valoare
Leptospiroza Anul 1990 Numar 214
Leptospiroza Anul 1991 Numar 392
Leptospiroza Anul 1992 Numar 469
Leptospiroza Anul 1993 Numar 227
Leptospiroza Anul 1994 Numar 260
Leptospiroza Anul 1995 Numar 211
Leptospiroza Anul 1996 Numar 231
Leptospiroza Anul 1997 Numar 324
Leptospiroza Anul 1998 Numar 557
Leptospiroza Anul 1999 Numar 755
Leptospiroza Anul 2000 Numar 370
Leptospiroza Anul 2001 Numar 310
Leptospiroza Anul 2002 Numar 333
Leptospiroza Anul 2003 Numar 244
Leptospiroza Anul 2004 Numar 257
Leptospiroza Anul 2005 Numar 451
Leptospiroza Anul 2006 Numar 386
Leptospiroza Anul 2007 Numar 316
Leptospiroza Anul 2008 Numar 200
Leptospiroza Anul 2009 Numar 139
Leptospiroza Anul 2010 Numar 171
Leptospiroza Anul 2011 Numar 99
Leptospiroza Anul 2012 Numar 77
Leptospiroza Anul 2013 Numar 68
Leptospiroza Anul 2014 Numar 94
Leptospiroza Anul 2015 Numar 39
Leptospiroza Anul 2016 Numar 64
7
Tabel 4.1 Evoluția cazurilor de leptospiroză în România, 1990-2016

Astfel, urmărind această statistică, se poate observa faptul că, începând cu anul 2010, incidența
cazurilor de leptospiroză a scăzut sesizabil, lucru ce indică atât o creștere a nivelului salubrității la nivelul
societății, deci o creștere a nivelului de educație din punct de vedere al igienei personale a populației,
cât și un control riguros, din punct de vedere microbiologic, a produselor cu potențial patogen (în special
cele din industria alimentară) cu care intră în contact populația.

Tabel 4.2. Leptospiroza, rata incidenței anuale, România, 2006-2015 [6].

8
 [3]

9
 5. Factorii favorizanți ai evoluției procesului epidemologic

În urma cercetărilor realizate, atât pe teritoriul României, cât și în spațiul european, în

genere, s-a constatat faptul că creșterea cea mai ridicată a incidenței cazurilor de leptospiroză se
înregistrează în sezonul de vară și începutul toamei, datorită ploilor din această perioadă și deci,
favorizarea răspândirii leptospirelor [10].

Leptospiroza este favorizată de factori precum: efortul fizic din muncile agricole, gestaţia
avansată, deficienţe alimentare, parazitozele, infecţiile bacteriene şi virotice. În cele mai multe
cazuri, sursa de infecţie este reprezentată de animalele bolnave precum și cele contaminate, dar
fără manifestare clinică. De obicei, leptospirele sunt cantonate în rinichi, de unde se elimină prin
sistemul excretor, motiv pentru care urina este una din principalele potențiale surse patogene
[10].

Persoanele ce prezintă un risc crescut de a fi infectați cu leptospiroză sunt: înotători (în

lacuri, râuri și pâraie), lucrătorii din zonele inundabile; lucrătorii din terenurile agricole umed,
oameni care au animale de companie, în special câini; oameni care lucrează pe teren, inclusiv
agricultorii, crescătorii de vite, furnizori de buștean și lucrătorii din câmpurile de orez; oameni
care lucrează cu animale, inclusiv medici veterinari. Totuși, deși categoriile de persoane
enumerate mai sus prezintă un risc crescut de a contacta leptospiroza, acestea nu sunt singurele,
motiv din care întreaga populație trebuie să prezinte atât o bună conduită a igienei personale, cât
și o anumită strictețe în ceea ce privește igienizarea obiectelor cu care vin în contact, în special a
alimentelor și produselor alimentare [10].

6. Forme de manifestare ale procesului epidemiologic

Agentul patogen pătrunde în organismul uman prin pielea traumatizată sau mucoasa lezată a
cavităţii bucale, nazale, oculare; prin tractul gastrointestinal, prin alte organe şi sisteme. Ajunse
în organism leptospirele trec în sânge, unde se multiplică considerabil, pătrunzând în diverse
organe: în rinichi, ficat, splină, cord, muşchii scheletari, atacând vasele sangvine şi chiar
meningele creierului, moment în care se produce maladia propriu-zisă [10].

Boala la om se desfăşoară după o perioadă de incubaţie, cu durata de 2-30 zile, în medie

de 7-10 zile, derulând cu sau fără icter. De menţionat, că în ultimii ani la noi în ţară, leptospiroză
decurge mai des sub formă icterică gravă, fiind provocată de leptospira icterohemoragică.
Maladia se începe brusc, brutal cu o febră ridicată, până la +39-40°C, cu frisoane puternice,
dureri intense de cap, insomnie, dureri în articulaţii, muşchi, mai cu seamă în cei de la gambe, cu
o slăbiciune generală [10].

10
 La bolnavi dispare pofta de mâncare, pot avea loc greţuri, vome şi dureri în abdomen.
Curba termică este mai frecvent biondulară, cu o durată de 5-9 zile sau mai mult. Oamenii
bolnavi de leptospiroză au o înfăţişare exterioară caracteristică. Faţa le este hiperemiată (înroşită)
şi tumefiată, ochii sunt roşii (sclerită pronunţată), uneori cu hemoragii sclerale.
În cazuri grave pot avea loc hemoragii nazale, intestinale şi, de regulă, apar petişii pe piele şi
mucoase. Mai pot fi erupţii rozeolice ori papuloase deseori pe mucoase şi piele, mai ales în
leptospiroză provocată de L. icterohemoragică. În ea apare un icter progresant cu o durată în
medie de 2-3 săptămâni. Ficatul şi splina se măresc în volum; urina capătă o culoare întunecată şi
se elimină în cantităţi micşorate [10].

Datorită acestui fapt starea bolnavului se înrăutăţeşte brusc. La el apar simptome de

insuficienţă renală. Dacă ajuns în aşa stare, bolnavul nu se adresează imediat medicului, maladia
poate avea un final tragic. De menţionat este faptul că din cei 105 bolnavi cu leptospiroză,
supravegheaţi, în forma uşoară a maladiei s-au înregistrat numai la 5%, medie - la 53% şi gravă -
la 42% [10].

În unele cazuri leptospirele atacă meningele, şi atunci boala evoluează sub formă de
meningită. Dacă maladia ajunge la aşa o întorsătură, starea bolnavului se agravează brusc,
progresează durerile de cap, încât devin chinuitoare, apare o vomă repetată, greţuri, simptome
meningiene, progresează ridoarea cefei, se dereglează psihica şi pot avea loc consecinţe grave
[10].

În prezent medicina cunoaşte metode destul de eficiente pentru tratarea leptospirozei, însă
cu cât bolnavul este spitalizat mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient. Din păcate, nu
întotdeauna cei care s-au îmbolnăvit se adresează imediat medicului. Din cazurile analizate,
numai 45% din pacienţi s-au adresat la medic în primele 2-3 zile a maladiei; 33% - după ziua a
6-a de boală, dintre care 11% - după ziua a 10-a [10].

Leptospiroza este subdiagnosticată şi subraportată deoarece multe cazuri sunt

asimptomatice sau uşor simptomatice, autolimitate şi nonfatale. Majoritatea simptomelor apărute
în leptospiroza sunt nespecifice, putând sugera prezenţa altor afecţiuni. Boala Weil este
confundată adesea cu o meningită virală sau hepatită, dar cele două faze distincte ale bolii ajută
la diagnosticul diferenţial [10].

Testele de laborator arată leucocitoză cu neutrofilie, trombocitopenie, VSH şi fibrinogen mult

crescute, CK (creatin kinază) crescută, amilază serică crescută. Testele de funcţionalitatea
11
hepatică (transaminaze crescute, hiperbilirubinemie) şi renală (creatinină serică, uree serică) sunt
de asemenea modificate. Diagnosticul de leptospiroză trebuie confirmat prin testarea în laborator
a probelor de sânge, LCR, urină, fragmente post-mortem: izolarea microorganismului în cultură
sau testul microscopic de aglutinare [10].

Leptospira trebuie cultivată pe mediu special - Ellinghausen-McCullough-Johnson-Harris şi

necesită o incubaţie la 28-30°C, la întuneric. Durata medie pentru pozitivarea culturii este
cuprinsă între 3 săptămâni şi 3 luni, deci cultura nu are nicio importanţă în deciziile terapeutice
imediate, dar este folosită frecvent în cercetare. MAT (Microscopic Agglutination Test) este un
test serologic, fiind considerat gold-standardul în diagnosticul leptospirozei. MAT foloseşte
serovaruri reprezentative de leptospire vii cultivate in vitro. Anticorpii detectaţi prin MAT nu
apar mai devreme de sfârşitul primei săptămâni de boală. Diagnosticul prin MAT necesită probe
serice pereche, utilizarea sa fiind limitată la diagnosticul retrospectiv al infecţiei [10].

7. Supraveghera epidemiologică, prevenția și dispensarizarea

Prevenţia poate fi definită ca reprezentând totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite în

scopul asigurării cunoaşterii riscurilor pentru sănătate, a neutralizării acţiunii acestora, depistării
grupurilor populaţionale cu risc crescut, evitării constituirii proceselor epidemiologice şi
depistării stărilor de preboală şi boală, în faze cât mai precoce [1].

Tratament

Tratamentul leptospirozei constă în administrarea de antibiotice (cum sunt doxiciclina,

eritromicina, penicilina, ampicilina, ceftriaxona, cefotaxim) la debutul bolii. Dacă simptomele
sunt severe, pacientul trebuie internat într-o secţie de terapie intensivă, iar antibioticele trebuie
administrate pe cale intravenoasă. Reechilibrarea volemică este esenţială în cazul apariţii
icterului sau altor semne de afectarea severă, în unele cazuri poate fi necesară iniţierea dializei
renale [8].

Leptospiroza, în ţara noastră, este boală de internare obligatorie (nominală, pe fişă) şi de

tratament obligatoriu. Măsurile de dezinfecţie continuă sa iau pentru sângele, urina sau alte
produse patologice ale bolnavului, utilizând detergenţi cationici (Bromocet, soluţie 10%).
Măsurile de profilaxie constau din igiena personală şi colectivă. Se iau măsuri de deratizare şi de
asanare a focarelor contaminate (de ex. piscine). Se interzic îmbăierile în apele stagnante şi
12
contaminate cu dejectele animale (vor fi clorinate). Se face educaţie sanitară a celor expuşi de a
contacta boala (medici veterinari, îngrijitori de animale, măcelari, etc.) [2].

Aceste măsuri de prevenire a îmbolnăvirii oamenilor de leptospiroză trebuie să fie

concentrate asupra: sursei de infecţie, căilor de răspândire asupra organismelor receptive.
Rozătoarele trebuie de nimicite sistematic, prin metode mecanice, fizice şi chimice. Animalele
domestice bolnave sau purtătoare de leptospire trebuie de depistate, fiind examinate şi tratate de
către veterinari. Se prevede controlul riguros a posibilităţilor de infectare cu leptospire a
animalelor la abatoare, combinatele de carne, precum şi expertiza cărnii. De asemenea,
prevenirea leptospirozei implică controlul bolii animalelor de fermă, precum și limitarea de
reproducere a rozătoarelor. Măsurile de salubritate includ controlul surselor de apă (locuri de
admisie a apei pentru nevoile populației și plajele publice) de teren agricol, măsurile implicând
introducerea vaccinului specific [12].

Este necesară protecţia surselor acvatice (izvoare, fântâni, râuri, lacuri etc), de infectare cu
lichidele de scurgere de la grajduri, unde se află animalele, respectiv asigurarea protecției
surselor și bazinelor de apă de suprafață de contaminarea cu eliminările animalelor bolnave și cu
apele reziduale. Astfel, nu se admit amplasarea complexelor și fermelor de animale pe malurile
bazinelor de apă, devarsările de ape reziduale neprelucrate, se asigură supravegherea surselor de
apă potabilă, locurilor de agrement a populației, pașunilor și locurilor de adăpare a animalelor.
Nu se admite scăldatul sau utilizarea în uz casnic a apei din iazurile, unde se adapă şi se scaldă
vitele [12].

Deoarece leptospirele pot pătrunde în organismul uman prin mucoasele şi pielea lezată, se
recomandă ca persoanele, ce muncesc în localităţile mlăştinoase, să fie asigurate cu încălţăminte,
mănuşi de cauciuc şi cu apă potabilă calitativă. De asemenea, muncitorii trebuie îmbrăcați în
haine de protecție, în special cei care prelucrează carnea la abatoare şi combinatele de carne şi a
peştelui congelat. Un rol mare în profilaxia îmbolnăvirii cu leptospiroză aparține educației
sanitare a populației și familiarizarea ei cu pericolul îmbolnăvirii la folosirea apei bazinelor
pentru baut, scăldat, pescuit, cositul fânului, nerespectarea măsurilor sanitaro-igienice și de
protecție individuală. Materialul despre profilaxia leptospirozei trebuie prevăzut în programele
de instruire a personalului obiectivelor cu semnificație epidemiologică [12].

Nu trebuie de uitat, că leptospiroza poate fi mult mai uşor prevenită decât tratată.

13
Concluzii

În concluzie, ținând seama toate resursele informaționale și criteriile de aobrdare a

problemei, cât mai obiective, din această lucrare, se poate afirma faptul că, din păcate,
leptospiroza încă prezintă un pericol cât se poate real și demn de luat în seama în vederea
prevenției, dată fiind rata de incidență încă crescută la momentul actual. Într-adevăr, boala se
manifestă și se răspândește cu precădere în zonele geografice ale globului limitate, atât din punct
de vedere economic, cât și educațional (resursele informaționale despre boală și buna conduită a
igienei populaționale), dar acest aspect nu exclude, totuși posibilitatea apariției bolii și la
persoanele aflate în relativ sigure, unde igiena atinge un nivel, cel puțin satisfăcător din punct de
vedere al prevenției.

În ultimii ani, România s-a remarcat pozitiv sub aspectul răspândirii leptospirozei, în
sensul că, începând cu anul 2010, tot mai puține persoane la nivel național aufost diagnosticate
cu această boală. Prin analiza acestei statistici, prezentată în lucrare, se poate deduce faptul că
România a s-a dezvoltat din punct de vedere al educației în ceea ce privește igienizarea
corespunzătoare în toate domeniile, de la igiena persoanlă până la igienizarea și ambalarea
corectă a alimentelor și igienizarea utilajelor. Un pas important în această direcție, pe sectorul
industriei alimentare, este introducerea unui strat adițional de protecție pe diferite capace ale
PET-urior ce conțin diferite băuturi, acesta putând fi confecționat dintr-o folie subțire de plastic
sau chiar hârtie cu grosime variabilă (cazul sticlelor de bere). O astfel de perspectivă nu poate fi
decât îmbucurătoare, deoarece în cazul leptospirozei, ca și a oricărei alte boli, prevenția este mult
mai dizerabilă decât vindecarea.

Bibliografie

1. Aurel Ivan, ”Medicina omului sănătos”, Editura Medicală, București, 1993

2. Bocîrnea Constantin, ”Boli infecțioase și epidemiologie – Manual pentru medici,
studenți și elevi ai Colegiului național de nursing”, Editua Info Team, București, 1999
3. https://cnscbt.ro/index.php/rapoarte-anuale/549-analiza-evolutiei-bolilor-transmisibile-
aflate-in-supraveghere-raport-pentru-anul-2015/file
4. http://medfam.ro/books/infectioase/leptospira.htm
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Leptospiroz%C4%83

14
6. http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SAN109A#
7. https://www.cantacuzino.ro/ro/index.php/leptospiroză-acută-și-latentă-la-om-
nediagnosticată-și-neconfirmata
8. http://www.mymed.ro/leptospiroza.html
9. http://www.radumogamanzat.ro/profesional-stiintific/leptospirozele/
10. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/LEPTOSPIROZA12.php
11. http://www.romedic.ro/leptospiroza
12. http://www.sanatatea.com/pub/boli-infectioase/585-leptospiroza.html

15