Sunteți pe pagina 1din 47

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Identitatea în contextul unui mediu socio-cultural străin

Benedic Mădălina
Bică Alina Florentina
Bolobiţă Daria Elena
Caplea Roxana Andreea
Celeapcă Raluca Alexandra
(Anul II, Grupa 2, C)

Coordonator:
Prof. Univ. Dr. Georgiana Udrea

1
CUPRINS

2
1. Introducere
Tema acestui proiect constă în procesul de stabilire a unei identități într-un mediu
socio-cultural străin, unde sinele social este supus unor factori de modificare ai personalității.
Cercetarea va analiza experiențele unor studenți care au fost plecați în mobilitate profesională
cu programul Work and Travel, în Statele Unite ale Americii. Așadar, în urma acestei
cercetări se poate determina măsura în care studenții și-au schimbat sau nu identitatea.
Procesul de schimbare a identității sociale are loc în momentul în care o persoană intră
în contact cu mai mulți factori precum: teritoriul străin, persoane de altă naționalitate, limba
vorbită pe teritoriul respectiv sau tradițiile și obiceiurile originare acelei țări. Schimbarea ține
de fiecare persoană în parte și poate fi un proces conștient sau inconștient. Mai mult decât
atât, modificările produse la nivelul sinelui social pot fi definitive sau temporare.
În vederea realizării proiectului s-a folosit o metodă calitativă, anume interviul. Astfel,
interviul de cercetare este „o tehnicã de obținere, prin întrebãri și răspunsuri, a informațiilor
verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificãrii ipotezelor sau pentru descrierea
științifică a fenomenelor socioumane” (Chelcea, 2004, p.150). De asemenea, cercetarea
realizată are ca scop descoperirea atitudinilor pe care studenții din România le abordează pe
teritoriul străin, convingerile cu care ei rămân în urma acestei experiențe, măsura în care
românii privesc Statele Unite ale Americii ca pe o oportunitate de dezvoltare pe plan personal
și profesional.
Structura proiectului va urmări gradat următoarele etape: încadrarea teoretică,
metodologia, analiza și interpretarea datelor, limitele cercetării și concluziile. Prin urmare,
încadrarea teoretică va cuprinde o serie de legături între textele autorilor din bibliografie și
datele strânse prin interviuri, ajutând într-o mare măsură la conturarea rezultatelor.
Metodologia explică pașii urmați în realizarea acestui proiect, precum și detaliile despre
tehnicile folosite. Analiza și interpretarea datelor este partea în care rezultatele obținute prin
interviuri sunt definite, urmând ca în final, să fie clar precizate în partea de concluzii. În plus,
mai sunt precizate și limitele cercetării, reprezentând obstacolele pe care le-a întâmpinat
cercetarea și care dau o notă de autenticitate acesteia.
Cuvinte cheie: identitate, sine, mediu socio-cultural, cultură.

3
2. Metodologie
Acest studiu are la bază o metodă clasică de cercetare, anume interviul în profunzime,
semi-structurat. Așadar, prin acest tip de interviu, întrebările nu se axează asupra persoanei
în întregul ei, ci numai asupra unui anumit aspect (Chelcea), anume negocierea identității
pentru studenții care merg în străinătate prin programul Work and Travel.
Interviurile s-au desfășurat inividual cu fiecare dintre cele 10 persoane alese pentru
această cercetare, iar fiecare interviu a durat între 7-15 minute. Persoanele intervievate și-au
dat acordul pentru inregistrarea interviurilor, iar ulterior acestea au fost transcrise pentru o
analizare în profunzime. Cele 12 întrebări adresate intervievaților au fost de tip deschis și s-
au administrat conform tehnicii pâlniei. Prin urmare, în introducere au fost folosite întrebări
care să acomodeze persoana intervievată, iar pe parcurs au fost folosite întrebări care să se
focalizeze mai mult în jurul subiectului cercetării.
Eșantionul a fost format din 10 persoane, aparținând ambelor sexe, cu vârste cuprinse
între 20 și 28 și au fost selectate în funcție de 2 criterii: dacă au participat în programul Work
and Travel și dacă au mers în mobilitate profesională în Statele Unite ale Americii.
Persoanele intervievate au fost puse la curent despre tema cercetării la un nivel superficial,
pentru a nu schimba în niciun fel răspunsurile pe care urmau să le ofere ulterior.
Prima întrebare adresată este una de tip introductiv, iar următoarele două întrebări sunt
de acomodare. Întrebările care succed fac referire la convingeri și percepții, atât din partea
intervievaților, cât și din partea străinilor cu care au interacționat, la experiența contactului cu
străinii, la obiceiuri și valori și la reperatea experienței. Interviul se încheie cu o concluzie din
partea intervievatului cu privire la întreaga experiență a programului de mobilitate
profesională.
Întrebări de cercetare:
I-a făcut experiența mobilității profesionale pe studenți să-și schimbe sinele social?
Care au fost nevoile pe care studenții au vrut să și le satisfacă prin acest program?
Au devenit studenții conștienți de diferențele dintre mediul socio-cultural natal și cel
străin?
Întrebări de ghid:
 Întrebări de acomodare
1. Spune-mi câteva lucruri despre tine.
Întrebări de introducere:
2. Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?

4
3. După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației având în vedere job-ul, chiria și
petrecerea timpului liber?
 Întrebări legate de convingeri și percepții
4. După această experiență ți-ai schimbat părerea despre americani, sau a rămas
aceeași?
5. Ce percepție au avut străinii asupra ta, ei știind că erai de altă naționalitate?
 Întrebări legate de contactul cu străinii
6. Ai întâmpinat dificultăți în interacțiunea cu străinii având în vedere faptul că nu
vorbeați aceeași limbă?
7. Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altă personalitate pentru adaptarea la
mediul socio-cultural străin?
 Întrebări legate de obiceiuri și valori
8. În ce măsură această experiență te-a făcut să apreciezi apartenența ta la valorile
românești?
9. Consideri că după această experiență ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
 Întrebări legate de repetarea experienței
10. Ai recomanda și altor studenți experiența Work and Travel? Și de ce?
11. Dacă ai repeta experiența, ai proceda altfel? În caz contrat argumentează alegerea.
Întrebare de încheiere
12. Dacă dorești să faci o concluzie sau dacă mai ai ceva de adăugat.

5
3. Încadrarea teoretică
Problema formării identităţii are la baza conceptul de sine. În opera sa fundamentală,
”Mind, Self and Society from the Standpoint of a Social Behaviorist”, G. H. Mead denumeşte
”sinele”- ”self” şi apreciază că acesta se formează în cadrul unui proces de interacţiune,
preluând această idee de la Blumer: ”interacţiunea reprezintă procesul prin care se formează
conduita umană, un cadru în care conduita umană îşi găseşte modalitatea de expresie” (1969,
p. 8).
Mead distinge două faze ale formării sinelui: faza de joacă în care individul copiază
comportamentele celor din jur focusându-se pe caracteristicile lor dominante şi faza jocului în
care individul se conformează regulilor jocului şi ale celor din jur, generând astfel apariţia
”altului generalizat”. Altul generalizat este rezultatul aşteptărilor celor din jur cu privire la un
individ, unde ”comunitatea sau grupul organizat conferă unitate sinelui” (Mead, 1934, p.
154).
În viziunea lui Mead elementul care facilitează interacţiunile dintre oameni este
limbajul. El consideră că ”ceea ce este specific gândirii este faptul că individul răspunde la
propriul stimul în acelaşi fel în care ceilalţi răspund la acesta. (Mead, 1934, p. 67). Limba
este un element dezvoltat în interiorul culturilor, iar membrii acestora sunt caracterizaţi de
apartenenţa la ea: ”fiecare grup îşi dezvoltă propriul sistem de simboluri semnificative care
sunt deţinute în comun de către membrii săi”. (Bargaoana, Dobrescu, 2007, p. 128).
Erwin Goffman, în lucrarea „The presentation of self in everyday life”, vorbește despre
tendința de a ne prezenta într-o lumină cât mai favorabilă în interacțiunea cu ceilalți, numită
și „managementul sau gestiunea impresiei”. Autorul folosește o perspectivă dramaturgică
pentru a explica întregul concept. Astfel, ne imaginăm un actor care execută un act pe scenă,
incercând din răsputeri să mulțumească publicul prin talentul lui, prin cât de bine și-a jucat
rolul. Feedback-ul primit din partea publicului îl ajută pe actor să-și evalueze prestația. Mai
mult decât atât, Goffman menționează că, în cazul în care actorul face gesturi involuntare,
falsează în timpul actului sau apar ”intruși”, actul își poate pierde din importanță și din
originalitate, iar actorul poate fi intimidat și aflat în iposibilitatea de a mai continua în
interacțiune.
Conform lui J.E.Stets și J.Burke: „Se presupune că grupurile sociale sunt reale pentru
indivizii care se identifică cu aceste grupuri pentru a realiza obiective particulare, personale și
sociale”. (Stets, J., E.&Burke, J., 2000, p.130).În momentul aplicării pentru un program ce
constă într-o experiență de viață, individul acceptă interacțiunea cu ceilalți străini, adaptarea
parțială la un alt stil de viață, dar și implicarea în diferite grupuri sociale reale pentru a-și

6
urmări propriile obiective, precum comunicarea eficientă cu indivizii străini, cu șeful, colegii
de muncă și de apartament, întemeierea unor relații de prietenie și participarea la o experiență
unică.
Pe parcursul experienței, unii studenți își schimbă identitatea, personalitatea,
mentalitățile și abordează în mod voluntar sau involuntar efectul de turmă, deoarece “având o
identitatea socială comună, înseamnă să fii unul și același cu grupul, să fii ca ceilalți din grup
și să vezi lucrurile din perspectiva grupului”.(Stets, J., E.&Burke, J., 2000, p.226). Efectul de
turmă poate apărea din cauza distanței, necesității de a se adapta la un mediu diferit de viață
sau din cauza lipsei familiei și apropiaților. În momentul în care aceștia acceptă un rol, acela
de a fi plecat în timpul verii pe un continent străin pentru a-și câștiga propriile resurse
materiale și pentru a experimenta, aceștia adoptă atitudinile și așterptările specifice pentru a
îndeplini rolul respectiv. Cercetarea își propune să analizeze în ce măsură studenții abordează
o identitate comună, își păstrează identitatea sau și-o schimbă și se îndepărtează de anumite
valori.
Stella Ting-Toomey afirmă și consolidează în lucrarea ei, intitulată ”Intercultural
Conflict Styles: A Face-Negotiation Theory”, o teorie despre negocierea feței în relațiile
interculturale. Negocierea feței este modul prin care se face față conflictelor în diferite
culturi, iar când două persoane, din culturi diferite sunt puse față în față, acestea au moduri
diferite de exprimare. Fiecare persoană are o ”față”, adică o imagine de sine, specifică
oricărei culturi de proveniență. În plus, orice individ este predispus să își apere sau să își
refacă ”fața” în contextul unui conflict. Conflictul la care se referă autoarea este un fenomen
prezent în toate tipurile și formele de relații sociale și personale și este compus dintr-o
multitudine de situații riscante care pot amenința fața celor implicați. Mai mult decât atât,
Toomey susține că felul în care indivizii din culturi colectiviste își gestionează fața și relațiile
conflictuale diferă într-o mare măsură de felul în care o fac indivizii din culturi individualiste.
Culturile colectiviste se definesc prin rețeaua de relații sociale pe care indivizii le formează
între ei, dar culturile individualiste se bazează mai mult pe scopurile și nevoile individuale.

7
4. Analiza datelor
Pornind de la informațiile prezentate anterior, se vor analiza și se vor interpreta datele
cumulate în urma intervivarii celor zece persoane, atât de sex masculin cât și de sex feminin.
Răspunsurile sunt necesare studului nostru, în vederea susținerii obiectivelor și, implicit,
întrebărilor de cercetare.
Încă din faza incipientă, proiectul și-a propus să afle motivul pentru care studenții
români s-au înscris în acest program de mobilitate profesională. Astfel, o întrebare relevantă
pentru acestă etapă este: ”Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?”. În
urmă interviurilor, s-a constatat că românii au avut un vis, care ulterior și l-au îndeplinit. Este
de precizat faptul că cei 10 intervievați au dorit să viziteze Statele Unite ale Americii, să
călătorească și să strângă bani. ”În primul rând, am vrut să vizitez America, visul meu a fost
să ajung în Bahamas pe o croazieră de câteva zile ceea ce am reușit să fac după ce am
terminat cu cele trei luni de muncă" (Camelia, 23). Majoritatea respondenților au afirmat
faptul că au auzit de acest program prim intermediul prietenilor. ”Și am discutat și cu mai
mulți prieteni care au fost plecați cu acest program și toți au spus că au câștigat bani încât să
călătorească și să se întoarcă acasă cu bani destui încât să-și cumpere o mașină sau să facă
diferite chestii cu ei." (Sergiu, 21). Curiozitatea i-a stârnit pe unii, iar filmele vizionate i-a
făcut să-și dorească mai mult să ajungă în Stele Unite ale Americii: "Ce m-a determinat? Păi,
întotdeauna am vrut să călătoresc și mereu m-am uitat la foarte multe filme, pot să zic că sunt
o cinefilă inrăită și mereu mi-a plăcut tăramul american, dacă pot să zic așa." (Noemi, 21)
În cadrul acestei întrebării: ”După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației, având ăn
vedere job-ul, chiria și petrecerea timpului liber?”, s-au detereminat criteriile după care s-au
ghidat studenții români în ceea ce privește cazarea lor pentru cele trei luni de zile. Părerile
sunt împărțite, astfel 5 din cei 10 intervievați s-au ghidat în alegerea locației spre ocean: "Am
avut un singur criteriu, și anume faptul că voiam să fiu toată vara doar la ocean, să văd
oceanul, să pot să merg pe plajă. A fost singurul criteriu pe care l-am avut." (Valentina, 21);
"În primul rând, am vrut să merg undeva aproape de ocean și prietenii mei care s-au înscris
înaintea mea deja își aleseseră un job și fiind aproape de ocean mi-a plăcut" (Noemi, 21). Pe
de altă parte, ceilalți respondenți au optat pentru cazarea în orașe mai populare, deci implicit
mai costisitoare: "San Francisco, unde am fost eu. este o zonă foarte cosmopolită, un loc în
care mi-am dorit dintotdeauna să ajung. Bineînțeles, am știut faptul că condițiile sunt acolo
mai dificile, chiria și absolut toate costurile sunt mult mai mari, dar toate acestea au fost într-
un echilibru" ( Raul, 24) "; ”Deci, eu am obținut un job în New York, în statul New York, dar

8
în capitală statului New York, care se numește Albany. Și am primit oferta asta chiar de la
început și mi s-a părut că sunt foarte aproape de New York City. Erau doar gen, nu știu, 30-
40 de minute de mers pană în Manhattan. Mi s-a părut că eram cât de cât aproape de locurile
care mi se păreau mie foarte interesante: Brooklyn, Manhattan, Queens" ( Andreea, 28)
În ceea ce privește interacțiunea cu străinii, întrebarea care a subliniat acest aspect a
fosr: ”Ai întâmpinat probleme în interacțiunea cu străinii?”. Așadar, toți respondenții afirmă
că nu au întâmpinat probleme majore în ceea ce privește comunicarea cu ei: "Nu, chiar deloc.
La început era mai greu că, îți dai seama, nu conoști foarte bine engleză, dar ei sunt foarte
prietenoși și deschiși și chiar te ajută să treci peste acea teamă de engleză, știi? Adică, nu știu,
eu una nu am simțit niciun fel de problemă, m-am integrat foarte bine, a fost totul OK."
(Roberta, 23); "Cu engleza, nu. Poate cu alte limbi pentru că erau studenți din toate colțurile
lumii și mulți dintre ei nu știau engleză și nu ne puteam înțelege chiar atât de bine. Da, limba
este un... este oarecum o piedică, dar nu atât de mare." (Mădălina, 20); "Aaa, nu, nu, m-am
descurcat, adică nu. Probleme minore, dar în rest nimic deosebit." ( Sorin, 22).
Secțiunea care privește percepțiile studenților despre mobilitatea profesională dar și
modul în care au fost percepuți în Statele Unite ale Americii, este formată din trei întrebări.
Prima întrebare care vizează acest aspect este: „Ce percepții au avut străinii asupra ta, ei
știind că tu ești de altă naționalitate?”. În urma interviurilor pe care le-am luat, s-a evidențiat
faptul că studenții români nu au întampinat probleme cu adaptarea din cauza naționalității
diferite. Este de precizat faptul că 3 din 10 respondenți au folosit cuvine asemănătoare în
răspunsurile lor: au menționat că americanii considerau exotic faptul că ei erau din Europa:
”Li se pare foarte exotic dacă eşti din Europa.” (Andreea, 28 ani) și că nu au avut probleme
datorită faptului că Statele Unite ale Americii este o țară construită pe emigranti ”fiind SUA,
sunt obișnuiți să aibă tot felul de nații,” (Sorin, 22) . Unul dintre respondenții intervievați a
afirmat faptul că cei cu care a interacționat erau de părere că daca „A, eşti din România, voi
munciţi” (George, 21 ani). Studenții ne-au spus că cei mai mulți doreau să afle lucruri noi
despre țara noastră și să afle cum se spun anumite cuvinte, dar și că au întâlnit persoane care
aveau cunoștinte despre Nadia Comaneci, Gică Hagi sau Dracula: ”... ştiau despre Dracula,
despre Nadia, despre Hagi” (Mădălina, 20 ani).
În ceea ce privește adaptarea personalității la mediul socio-cultural strain părerile au
fost împărțite. Întrebarea semnificativă pentru acest aspect o reprezintă: „Au fost cazuri în
care a trebuit să abordezi o altă personalitate pentru adaptarea la mediul socio-cultural
străin?”. Prin urmare, cinci respondenți ne-am mărturisit că și-au schimbat personalitatea, iar
cinci că nu și-au schimbat personalitatea. Printre motivele cele mai numite la cei care și-au
9
schimbat personalitatea se numară locul de muncă pe care l-au avut: ”a trebuit să-mi schimb
un pic personalitatea poate doar la locul de muncă” (Camelia, 23 ani). Studenții ne-au spus că
au fost mai disciplinați, mai muncitori, mai serioși, mai prezentabili, mai calmi, mai
zâmbăreți și mai prietenoși. Cei care au declarat că nu și-au schimbat personalitatea au dat ca
motiv general faptul că americanii sunt foarte deschiși si prietenoși: ”Nu, deloc, nu, nu! Sunt
foarte deschişi ei şi sunt foarte interesaţi să audă de europeni.” (Andreea, 28 ani).
La întrebarea: ”După această experiență, ți-ai schimbat opinia despre americani sau ea a
rămas aceeași?” răspunsul cel mai des întâlnit a fost ”da” (7 din 10 respondenți). Trei dintre
studenții intervievați au ridicat ca motiv problemele din sistemul educațional: lacunele,
adaptarea la o limbă diferită și focusarea pe un singur segment: ”Dar am descoperit că au
foarte multe lacune în ceea ce privește educația, unii dintre ei, nu toți, că unii oameni sunt
foarte deștepți; dar nu acordă atât de mult timp școlii.” (Noemi, 21 ani). Alte motive pentru
care respondenții și-au schimbat părerile, au fost legate de faptul că nu credeau că americanii
sunt atât de draguți și prietenoși și nu credeau că pun atât de mult accent pe detalii.
Următorul aspect care este vizat în acest proiect îl reprezintă conturarea identității de
român. Prima din cele două întrebari care evidențiază acest element este: „În ce măsură
această experiență te-a făcut să apreciezi apartenența ta la valorile românești?”. La această
intrebare părerile au fost împărțite, asfel încât nu s-a ajuns la un răspuns comun din partea
tuturor respondenților. Așadar, 5 din 10 studenți au spus că după această experientă,
apreciază mult mai mult valorile românești: „m-a făcut să apreciez mai mult țară în care trăim
și nu e chiar atât de rea.” (Sorin, 22); 2 din 10 studenți au fost incerți, în măsura în care
apreciau și țara natala, dar și țara vizitată: „Deci, cred că ar trebui să le urmăm un pic
exemplu și să nu, să nu mai fim atât de superficiali, dar în schimb suntem foarte muncitori
față de ei.” (Camelia, 23); iar 3 din 10 adolescenți au răspuns categoric că dezapreciază
apartenența la valorile natale: „Dacă am plecat cu o părere proastă depre România și depre
modul în care se pune accent pe valorile pe care noi, studenții, le avem, m-am întors cu o
părere mult mai proastă” (Valentina, 21). A doua întrebare este constituită de: „Consideri că
după această experiență ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?”. La această întrebare,
răspunsul majoritar a fost că studenții nu au preluat obiceiuri și tradiții specifice țării unde au
lucrat: „Nu, chiar deloc.” (George, 21), doar mici acțiuni din comportamentul americanilor:
„Poate am învățat doar să fiu mai zâmbitoare, mai prietenoasă cu oamenii. Nu că nu aș fi fost
înainte, dar ei sunt foarte zâmbitori și prietenoși cu toată lumea.” (Noemi, 21). Rezultatul
amintit anterior a fost de 9/10 cazuri, iar un singur student a menționat că a preluat un obicei

10
din cultura americană: „sunt foarte fericită când vine Halloween-ul, încerc să-l sărbătoresc și
eu.” (Camelia, 23)

Ultimul aspect al cercetării este subliniat de concluziile pe care studenții le-au tras în
urma experienței Work and Travel. Prin urmare, la întrebarea: „Ai recomanda și altor studenți
experiența asta? De ce?”, intervievații au răspuns în unanimitate că ar recomanda programul
Work and Travel: „Da, sigur. E o experienţă unică...” (Roberta, 23). Motivul predominant
pentru care au optat pentru acest răspuns a fost pentru că „ajută foarte mult la maturizare și la
a învăța să te descurci singur” (Raul, 24). Următoarea întrebare a fost „Dacă ai mai repeta
experiența ai proceda altfel? În caz contrar, argumeantează alegerea.”. Astfel, 4 din 10
studenți au spus faptul că nu ar schimba nimic la experianța pe care au trăit-o: „Nu, nu aș
proceda altfel”(Sergiu, 21). Ceilalți șase respondenți au ales să schimbe mici aspecte precum
locația, timpul alocat călătoriilor, job-ul ales sau banii cheltuiți pe acea perioadă de timp. La
întrebarea finală, „Mai ai ceva de adăugat sau poți să tragi o concluzie asupra experienței
tale?”, persoanele în cauză au concluzionat, în majoritate, faptul că acest program „e ceva ce
trebuie să faci în anii de studenţie.” (Mădălina, 20)

11
5. Interpretarea datelor
Prezenta lucrare are ca instrument de cercetare interviul semi-structurat. Întrebările din
care a fost alcătuit acesta, derivă din tema inițială a proiectului, și anume procesul de stabilire
a unei identități într-un mediu socio-cultural străin, unde sinele social este supus unor factori
de modificare ai personalității.
Odată cu analiza informațiilor livrate de respondenți, am constatat că majoritatea nu s-
au schimbat în profunzime, in timpul șederii pe teritoriul străin. Aceștia și-au adaptat sinele
social demonstrând încă o data ipoteza lui Blumer conform căreia „interacţiunea reprezintă
procesul prin care se formează conduita umană, un cadru în care conduita umană îşi găseşte
modalitatea de expresie” (1969, p. 8). Pe durata mobilității profesionale unii dintre respondeți
și-au schimbat atitudinea doar la locul de muncă, ei devenind mai disciplinați, mai muncitori,
mai serioși, mai prezentabili, mai calmi, mai zambăreți și mai prietenoși. Așadar, cercetarea a
demonstrat că are loc o mică schimbare a identității, însă aceasta s-a dovedit a fi temporară și
conștientă.
Cercetarea a demonstrat faptul că, așa cum spunea și Erving Goffman în lucrarea „The
presentation of self in everyday life”, oamenii au tendința de a se prezenta într-o lumină cât
mai favorabilă în interacțiunea cu ceilalți. Actorii, adică respondeții, au încercat să
mulțumească publicul, adică pe cei cu care interacționau când lucrau, jucând un rol:
„Probabil am încercat să par mai serioasă cel puțin când lucram, trebuia să fiu...da, serioasă
pentru că asta îmi cerea jobul.” (Noemi, 21). Conform viziunii lui Goffman, fiecare om isi
„manageriază și gestionează impresia” pe care o lasă, lucru pe care l-a făcut și Noemi,
deoarece ea voia să pară “mai prezentabila și mai serioasă” datorita jobului pe care l-a avut.
Un alt lucru pe care l-am descoperit în urma cercetării realizate, a fost faptul că, în
conformitate cu teoria Stellei Ting-Toomey, fiecare individ își “negociză fața”: „imaginea de
sine pe care un individ și-o proiectează într-o situație relațională” în funcție de conflictele pe
care le are. Astfel, în momentul în care se simte amenințat în orice fel, el caută sa-și salveze
reputația. Unul dintre respondenți a fost implicat într-un conflict latent, din cauza faptului că
nu se simțea „inclus” în colectivul de la lucru: „pentru că patronii erau ruşi, angajaseră doar
studenţi ruşi printre care eram doar eu şi colega cu care plecasem eram românce şi a fost un
fel de discriminare şi de rasism faţă de noi” (Cameli, 23 ani). Rezolvarea conflictului a venit
de la sine: „dar după 2 săptămâni mi-am dat demisia şi mi-am găsit alt job” (Camelia, 23).

12
6. Limitele cercetării

Interviul este un instrument de obținere a informațiilor, ce se bazează pe comunicarea


dintre două sau mai multe persoane, cu scopul de a obține opinii și idei nedisimulate.
Intervievatorul trebuie să fie pregătit și să aibă o atenție distributivă asupra gesturilor, mimicii
și reacțiilor ce apar pe durata interviului, deoarece ,,cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la
formularea unor ipoteze interesante și valide”. (Chelcea, S., 2001, p.123)
În timpul cercetării, am sesizat diverse bariere care au împiedicat desfășurarea
procesului. Una dintre barierile cercetării a fost “efectul de operator” pentru că intervin erori
datorate modului de înțelegere și înregistrare a întrebărilor. De asemenea, Septimiu Chelcea
spune că: "calitatea unui interviu poate fi evaluată și după observațiile făcute de operatorii de
anchetă cu privire la comportamentul nonverbal al persoanelor intervievate sau referitoare la
momentele (întrebarile) care au generat reacții emoționale." (Chelcea, S., 2004) Așadar, dacă
invervievatorul nu poate observa aceste comportament, el poate deveni sursa potențială de
eroare.
Deși întrebările au fost clare, simple și cu un grad de inteligibilitate ridicat, au existat
momente când ne cereau să repetăm întrebarea sau ne ofereau răspunsuri care nu se potriveau
cu contextul, lipsite de esență. De asemenea, și telefonul a contribuit la împiedicarea bunei
desfășurări, deoarece unele persoane nu se puteau lipsi de el.
O altă limită a fost momentul dinaintea interviului, când respondenții au aflat motivul
pentru care am ales să le adresăm întrebările. Intervievații au avut un sentiment de teamă,
având impresia că trebuie să ofere răspunsuri academice. De asemenea, din cauza înregistrării
conversației, aceștia au avut o stare de disconfort, lapsusuri, s-au intimidat, motiv pentru care
ar fi putut acorda răspunsuri superficiale, utilizând metode de disimulare a adevărului ce
poate„reduce încrederea în informațiile obținute prin răspunsurile la întrebări”(Chelcea, 2001,
p. 124).
De asemenea, o altă limită a fost spațiul, deoarece interviul ar trebui să fie într-un spațiu
închis, lipsit de zgomote. Câteva interviuri au fost într-o cafenea, unde erau zgomote și au
existat forme de distragere a atenției. Totodată, unii respondenți au avut o urmă de refuz când
i-am rugat să ne întâlnim în diferite locații.
Nu în ultimul rând, o barieră care a împiedicat desfășurarea cercetării a fost
înregistrarea unor interviuri acordate pe skype printr-un videocall. Deoarece este un program
la care participă un număr relativ mic de persoane ce se regăsesc în toate colțurile țării, câteva
interviuri au fost luate pe skype. Acest lucru a constituit o limită pentru că uneori

13
respondenții și intervievatorii pierdeau legătura, semnalul având o calitată slabă. Totodată,
deși conversația a avut loc printr-un videocall, intervievatorul nu a putut observa în totalitate
gesturile și mimica respondentului.

14
7. Concluzii

Așadar, cercetarea a pornit de la ideea că identitatea este un concept polivalent, de o


complexitate deosebită, care se modifică în timp și se modelează în funcție de o multitudine
de factori. În funcție de acest concept, cercetarea a avut ca scop definirea și redefinirea
identității în procesul de adaptare la mediul socio-cultural străin. Totodată, și-a propus să
demonstreze dacă studenții și-au schimbat valorile, în ce măsură ar mai repeta experiența sau
daca ar recomanda-o și celorlalte personae. Astfel, am folosit ca metoda de cercetare interviul
semi-structurat în profunzime, pentru a le oferi ocazia respodenților de a se exprima liber și
fără constrângeri. Cursul logic al întrebărilor a avut ca scop afilierea respondentului cu tema
principală în prima parte, ulterior adresându-i întrebări cu un scop precis și clar definit.
Eșantionul a fost alcătuit din zece respondenți cu vârste cuprinse între 20-28 de ani.
Rezultatele au arătat că respondenții nu și-au modificat identitatea după experiența
mobilității profesionale Work and Travel. De asemenea, s-a descoperit că studenții și-ar dori
ca poporul român să adopte unele caracteristici ale americanilor, precum amabilitatea și
toleranța față de noutate.

15
Anexa

George, 21 de ani
Raluca: Spune-mi câteva cuvinte despre tine.
George: Ăăă...Bună! Eu sunt student, sunt în anul III, la o facultate de Drept şi îmi
place super mult să călătoresc şi să văd chestii noi şi să mă plimb, să cunosc oameni şi cam
atât. (zâmbeşte)
R: Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?
G: Am avut foarte mulţi prieteni, de obicei mai mari, care au fost plecaţi o dată, de
două ori sau chiar şi de patru ori, şi toţi mi-au povestit că au rămas cu amintiri super faine şi
au vizitat locuri; au făcut şi bani, s-au împrietenit cu lume, ştii? Şi am vrut foarte mult să plec
chiar din anul I de facultate, doar că am ales să plec în al doilea an până la urmă şi nu am
regretat deloc faptul că m-am dus. Este o experienţă pe care o recomand tuturor.
R: Am înțeles. După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locaţiei, având în vedere job-ul,
chiria şi petrecerea timpului liber?
G: Sincer, nu au fost nişte criterii clar definte, am vrut să fie o zonă mai liniştită, gen o
staţiune, ştii? Să nu fie un oraş foarte mare pentru că am considerat că ar fi mai greu să stau
în New York de exemplu. Bine, şi bineînţeles, m-am uitat cam care ar fi preţurile la chirii,
job-urile care sunt disponibile, dar nu am avut ceva clar stabilit în minte, am fost destul de
flexibil, aş zice.
R: OK. Ai întâmpinat probleme în interacţiunea cu străinii?
G: Nu, pot să zic că acolo chiar toată lumea era super entuziasmată şi mai ales
americanii super curioşi de noi, ştii? La modul „Wow, cum de voi aveţi 20 de ani, 21 de ani şi
veniți tocmai de la atâtea mii de kilometri să lucraţi aici, departe de familie, de prieteni şi
erau super curioşi de ţara noastră şi na...de chestia asta: „De ce venim până acolo?”, şi ne
puneau tot felul de întrebări, erau foarte de treabă cu noi şi în rest, oricum am interacţionat cu
tot cu europeni, studenţi români, sârbi şi toată lumea este super OK şi prietenoasă. Na, acum
depinde şi de tine ca persoană, să fii şi tu OK cu lumea, ştii...cum e? Dar nu am avut niciun
fel de problem cu nimeni.
R: Ce percepţie au avut străinii asupra ta, ei ştiind că erai de altă naţionalitate?
G: Ăăă...Poţi repeta, te rog frumos, întrebarea?
R: Ce percepţie au avut străinii asupra ta, ei ştiind că erai de altă naţionalitate?
G: Nu cred că făceau diferenţe mari, sincer, să facă diferenţe pentru faptul că sunt
român sau ceva de genu’, chiar ei ştiau despre români că sunt foarte muncitori şi aveau o

16
opinie foarte bună din cauza asta, la modul: „A, eşti din România, voi munciţi, sunteţi
destepţi”, chestii de genu’…adica nu a zis nimeni: „Uite, ăsta e român, hai să nu îl angajăm
aici că e român sau... toată lumea era super open minded.
R: Foarte bine. Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altfel de personalitate
pentru adaptarea la mediul socio-cultural străin?
G: Nu cred...nu aş zice asta, nu prea a trebuit să...cum să zic eu, să mă folosesc de
altcineva sau... m-am adaptat de unul singur foarte uşor pentru că ţi-am zis, sunt foarte
prietenoşi şi parcă te ajută să intrii în spiritul ăla, în care trăiesc şi ei, în cultura lor.
R: Am înțeles.După această experienţă ţi-ai schimbat opinia despre americani sau a
rămas aceeaşi?
G: Păi...sincer, nu aveam o opinie clar definită despre americani inainte să plec, dar îţi
dai seamă că după o vara am conturat-o cât de cât şi concluzia ar fi că sunt nişte oameni super
prietenoşi şi asa mai departe, open minded, știi, deschişi, vor să te ajute, dar...nu ştiu, nu mi
se par foarte inteligenţi (râde), să fiu sincer, dar sunt prietenoşi, adică dacă te duci acolo, o
vară şi munceşti, toată lumea e OK cu tine. Dar ei ca oameni nu mi se par inteligenţi deloc şi
cam asta ar fi percepţia mea despre ei: sunt prietenoşi şi te ajută şi aşa mai departe, dar sunt
puţin...hmm.
R: În ce măsură această experienţă te-a făcut să apreciezi apartenenţa ta la valorile
româneşti?
G: Ăăă, uite o întrebare puţin mai dificilă. Cam toată vara m-am gândit, ştii, comparând
mediul şi valorile la care se raportează ei, m-am gândit la cum trăiam noi aici, în ţară, ştii? Şi
am început să apreciez mai mult felul nostru de a trăi şi valorile noastre pentru că ei, nu ştiu,
sunt mult mai orientaţi spre consum, chestii materiale, ştii, nu sunt...la noi ştii cum e, lumea e
mai caldă, mai cu familia, știi?. La ei, sunt ceva de genu’, nu prea le pasă unii de alţii, de
familie, din câte am observat eu. Ştii, că valorile noastre diferită foarte mult, noi suntem mai
orientaţi către familie, mai calzi.
R: Consideri că după această experienţă ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
G: Ăăă, nu, chiar deloc. Ţi-am zis, la început, mai ales atunci când m-am întors, atunci,
în perioada imediat după aceea, am început să apreciez (râzând) şi mai mult obiceiurile
noastre şi să le fac cât mai mult pentru că nu pot să zic că mi-au plăcut foarte mult obiceiurile
lor.
R: Am înșeles. Ai recomanda şi altor studenţi experienţa asta? De ce?
G: Categoric! Chiar şi eu o să plec a doua oară anul acesta şi recomand tuturor
prietenilor, e o chestie care chiar te, te schimbă aşa puţin şi te marchează şi te şi maturizează
17
într-un fel, ştii.. că lucrezi, că eşti pe cont propriu câteva luni. Hmm, te maturizează, te face
să vezi cum o să fie în viaţă, ştii, practic, pentru că trebuie să te descurci singur. Acolo nu ai
pe nimeni să te ajute, în afară de agenţia cu care ai plecat, dar în mare trebuie să te descurci
singur. Deci, da, o recomand cu încredere tututor studenţilor care vor să se ducă.
R: Dacă ai mai repeta experienţa ai proceda altfel? În caz contrar, argumentează
alegerea.
G: Altfel, în ce sens?
R: Pur şi simplu, dacă ai proceda la fel în anumite situaţii: probabil când ai întâmpinat
vreo problema.
G: Da, exact la fel aş face şi ca dovadă faptul că o să repet şi o să merg în acelaşi loc, o
să lucrez aceleaşi lucruri. Nu aş schimba mare lucru din modul în care am tratat această
experientă prima oară.
R: Mai ai ceva de adăugat sau poţi să tragi o conlcuzie asupra experienţei tale?
G: Ce pot să zic? Studenţi, go for it! Cum se zice. Este ceva ce trebuie făcut măcar o
dată.
R: OK, mulțumesc!

18
Roberta, 23 de ani
Raluca: Spune-mi câteva cuvinte despre tine.
Roberta: Păi...sunt o fire sociabilă, îmi place să îmi fac mulţi prieteni, ăăă...sunt o fire
foarte ambiţioasă, ăăă...în acelaşi timp foarte orgolioasă, ăăă...iubesc animalele, iubesc
călătoriile.
R: Am înțeles. Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?
R: Ăăă...sunt mai multe motive, atât din prisma banilor, cât şi a călătoriilor pe care le
poţi face după încheierea programului. Ăăă, sunt foarte multe avantaje pe care le poţi avea
odată cu acest program.
R: După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locaţiei, având în vedere job-ul, chiria şi
petrecerea timpului liber?
R: Ăăă, am, am ales această locaţie prin....cum să zic? Am aflat de această locaţie prin
mai mulţi prieteni care au fost în acest loc. Am auzit că este un loc destul de bun, unde îţi poţi
găsi şi un second job. De asemenea, este situat la ocean, adică te poţi şi distra şi face bani în
acelaşi timp.
R: Am înțeles. Ai întâmpinat probleme în interacţiunea cu străinii?
R: Nu, chiar deloc. La început era mai greu că, îţi dai seama, nu conoşti foarte bine
engleză, dar ei sunt foarte prietenoşi şi deschişi şi chiar te ajută să treci peste acea teamă de
engleză, ştii? Adică, nu ştiu, eu una nu am simţit niciun fel de problemă, m-am integrat foarte
bine, a fost totul OK.
R: Ce percepţie au avut străinii asupra ta, ei ştiind că erai de altă naţionalitate?
R: Ăăă, nu cred că au avut nicio problemă, adică orice străin acolo este primit cu
braţele deschise, indiferent de naţionalitate. Important e să îţî faci treaba, să arăţi că îţi doreşti
să munceşti, să arăţi că eşti prietenos şi că eşti deschis, nu ştiu, oricărui....oricărei greutăţi.
Important este să fii OK cu toată lumea şi să fii prietenos.
R: Am înțeles. Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altfel de personalitate
pentru adaptarea la mediul socio-cultural străin?
R: Nu cred. Întotdeauna am fost eu. Adică, cine nu mă place, asta este.
R: După această experienţă ţi-ai schimbat opinia despre americani sau a rămas aceeaşi?
R: Hmm...Da, adică într-un fel nu mă gândeam că or să fie atât de prietenoşi. Pe de altă
parte, (zâmbeşte) am muncit într-un domeniu în care, (râde) bine, nu pot să dau prea multe
detalii acum, dar depinde din ce perspectivă luăm (râde) această întrebare. Da, sunt nişte
oameni prietenoşi, nu mă aşteptam să fie atât de primitori şi de călduroşi. Cred că ăsta este
cel mai important lucru şi aspect.
19
R: În ce măsură această experienţă te-a făcut să apreciezi apartenenţa ta la valorile
româneşti?
R: Ăăă...păi, eu oricum sunt o naţionalistă, adică îmi iubesc ţara, iubesc Romania,
dar...îţi dai seama, când te duci într-un alt loc, vezi oameni noi, locuri noi și rămâi cu gândul
acolo. Adică sufletul îmi este în România, dar gândul este în străinătate, clar! Nu ştiu,
întotdeauna, noi, tinerii vom vrea ceva mai bun, ceva mai nou, nu ştiu....Acum cred că mai
mult apreciez străinătatea decât România. (râde)
R: Consideri că după această experienţă ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
R: Nu neapărat. Adică eu sunt aceeaşi, doar că da, bineînţeles, mi s-a imbunătăţit
engleza. Probabil sunt mai atentă la nişte lucruri, tot ce am învăţat acolo, aplic şi în România,
adică ce am învăţat la job-uri. Dar aşa, în principiu, nu e prea mare schimbare.
R: Dar legat de obiceiuri, de tradiţii, faci ceva ce ei făceau?
R: Nu, nu, nu. Obiceiuri şi tradiţii, nu, sunt aceleaşi, sunt ca în România.
R: Ai recomanda şi altor studenţi experienţa asta? De ce?
R: Da, sigur. E o experienţă unică, pe care o poţi realiza doar când eşti student, adică de
ce nu? Dacă ai şansa să pleci, să vizitezi locurile pe care le poţi vedea doar în filme, de ce nu?
R: Dacă ai mai repeta experienţa ai proceda altfel? În caz contrar, argumentează
alegerea.
R: Păi cred că o s-o repet. Ăăă, dar nu aş proceda altfel, cred că m-aş duce tot la acelaşi
angajator, cred că tot în acelaşi loc. Important e să te simţi bine acolo, să fii înconjurat de
oameni, nu să te gândeşti doar la banii pe care îi poţi face pentru că trebuie să lucrezi şi într-
un mediu frumos şi corect şi călduros.
R: Corect. Mai ai ceva de adăugat sau poţi să tragi o conlcuzie asupra experienţei tale?
R: Nu, nu mai e nimic de adăugat. Am cam acoperit tot cu întrebările acestea. Ce pot să
zic? Concluzia este că, aşa cum am zis mai devreme, este o experienţă unică, trebuie neapărat
încercată şi trebuie apreciată cât este timpul.
R: Mulțumesc!

20
Noemi, 21 de ani
Bolobiță Daria: Pentru început, o să te rog să-mi spui câteva cuvinte despre tine. Ce-ți
place?
Noemi: Mă numesc Noemi, am 21 de ani, îmi place foarte mult să călătoresc, să cunosc
cât mai multe culturi și să întâlnesc oameni noi, să citesc; cam atât.
B.D.: OK, mulțumesc. Următoarea întrebare: vreau să știu ce te-a determinat să te
înscrii în programul Work and Travel?
N: Ce m-a determinat? Păi, întotdeauna am vrut să călătoresc și mereu m-am uitat la
foarte multe filme, pot să zic că sunt o cinefilă înrăită și mereu mi-a plăcut tărâmul american,
dacă pot să zic așa.
B.D.: Visul american.
N: Da, și sora mea, care este cu 3 ani mai mare decât mine, în al doilea an de facultate a
făcut acest pas și am admirat-o foarte mult pentru asta și de-abia așteptam să ajung la
facultate să fac același lucru și, încă din anul întâi, m-am înscris, de-abia așteptam să fac asta.
B.D.: Am înțeles. După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației, având în vedere
jobul, chiria și petrecerea timpului liber?
N: În primul rând, am vrut să merg undeva aproape de ocean și prietenii mei care s-au
înscris înaintea mea deja își aleseseră un job și fiind aproape de ocean mi-a plăcut. Cei de la
agenție mi-au recomandat zona în care am fost, New England, deorece ai oportunitatea să
găsești un job cât de cât OK și să-ți faci bani de program și să te și distrezi. Cu cazarea am
rezolvat cu ajutorul agenției, pentru că am plătit un program întreg, am fost cu ajutorul lor
acolo și ei m-au ajutat să îmi găsesc chiria. Am vorbit cu proprietarul casei prin intermediul
email-ului și a fost super OK totul, adică a decurs totul de la sine.
B.D.: Următoarea întrebare: Ai întampinat dificultăți în interacțiunea cu străinii având
în vedere faptul că nu vorbeați aceeași limbă? Adică ți-a fost greu sa comunici în limba
engleză cu ei?
N: Nu mi-a fost neapărat greu să comunic în limba engleză pentru că am mai făcut asta
și înainte, mereu am fost pasionată de engleză. Însă, cu celelalte naționalități care erau acolo
pot să zic că am avut o dificultate deoarece erau foarte mulți jamaicani și nu vorbesc practic o
engleză corectă, este o engleză...o „broken english”, așa se numește și poți avea dificultăți de
vorbire, mai ales că, nu știu, nu eram la același nivel, pe aceeași lungime de undă, și puteau
să apară neînțelegeri cu ei, dar, in schimb, cu americanii, cu cei de acolo nu. Mereu am
înțeles super OK, și dacă am avut o nelămurire mereu puteau să-mi explice, erau foarte
amabili cu mine.
21
B.D.: Ce percepție au avut străinii asupra ta, ei știind că erai de altă naționalitate?
N: Au fost foarte deschiși, erau uimiți că „Wow, cineva de atât de departe, ai venit de
acolo să ne cunoști până aici”. Li se părea o experiență nemaipomenită și li se pare curajos
din partea noastră și interesant că studenți, oameni de vârsta noastră, deja sunt preocupați de
aceste lucruri și ne admirau foarte mult pentru decizia noastră.
B.D.: Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altă personalitate pentru adaptarea la
mediul socio-cultural străin?
N: Altă personalitate...
B.D.: Adică altfel decât te comporți tu normal.
N: A, am înțeles.
B.D.: Ai vrut sa pari altfel?
N: Probabil am încercat să par mai serioasă cel puțin când lucram, trebuia să fiu...da,
serioasă pentru că asta îmi cerea jobul. Cel puțin anul ăsta, când am fost, am avut un job mai
serios, lucram foarte mult cu oamenii. Am lucrat la front-desk, la recepție adică, și
interacționam foarte mult cu oamenii. Atât față în față, cât și la telefon, și trebuia să par mai
prezentabilă, trebuia să par mai serioasă și cum eu în viața de zi cu zi fiind mai prietenoasă,
mai glumeață, altfel; trebuia să mă schimb puțin, dar nu pot să zic că nu am fost tot eu.
B.D.: După această experiență ți-ai schimbat opinia despre americani, sau a rămas
aceeași?
N: Sincer, mi-am schimbat-o puțin, în sensul că înainte să plec credeam că la ei totul
este perfect, normal, visul american. Dar am descoperit că au foarte multe lacune în ceea ce
privește educația, unii dintre ei, nu toți, că unii oameni sunt foarte deștepți; dar nu acordă atât
de mult timp școlii, gen noi, mi-am dat seama că învățam lucruri elementare care pentru ei
erau ceva complicat. Ei le învățau gen la liceu, sau la facultate, și noi deja făcusem asta la
începutul liceului sau la sfârșitul școlii generale și erau foarte uimiți de multitudinea de
lucruri pe care le știm, de cultura noastră generală. Ei nu au, nu chiar toți au cultură generală
atât de vastă.
B.D.: În ce măsură această experiență te-a făcut să apreciezi apartenența ta la valorile
românești?
N: Mi-am dat seama că suntem foarte norocoși pentru că aici școala este gratuită pâna
la facultate, și chiar și la facultate dacă ești la buget, în timp ce acolo trebuie să plătești încă
de la grădiniță până la facultate sume enorme. Majoritatea stundenților lucrează de la vârsta
de 14 ani pentru a-și plăti taxele deoarece au făcut împrumuturi. Mi-am dat seama de sistemul
lor medical, ei au asigurări, dar plătesc foarte mult pentru asta, însă la noi este gratuit, cât de
22
cât, adică tot putem să mergem la medicul de familie cu trimiteri sau de-astea. Altceva... Sunt
norocoasă, mi-am dat seama că sunt norocoasă, într-un fel, că m-am născut aici din cauza
oamenilor și interesului oamenilor pentru tot ce ne înconjoară. Ei sunt mai mult...sunt cam
nepăsători, le pasă doar de viața lor și doar să-și cumpere o casă, să își facă o familie, să aibă
o mașină, doar mai mult de lucruri materiale. Pe când noi, nu știu, mi se pare că suntem mai
dezvoltați din acest punct de vedere. Vrem mai mult de la viață.
B.D.: Am înțeles. Consideri că după această experiență ai preluat obiceiuri specifice
culturii lor?
N: Să ma gândesc... La început, normal, când am revenit am rămas cu niște cuvinte de
care nu puteam să scap. Poate am învățat doar să fiu mai zâmbitoare, mai prietenoasă cu
oamenii. Nu că nu aș fi fost înainte, dar ei sunt foarte zâmbitori și prietenoși cu toată lumea.
Îi vezi pe stradă și te salută chiar dacă nu îi cunoști. Am început să prind și eu puțin din asta
și sincer îmi place acest lucru. Altceva... Cam atât cred am luat de la ei, altceva nu pot să zic.
B.D.: OK. Ai recomanda și altor studenți experiența?
N: Da, sigur.
B.D.: Și de ce?
N: Aș recomanda-o pentru că este o experiență de neuitat. În primul rând, că te face să
ieși din zona ta de confort. Dacă ai locuit toată viața ta cu părinții, de exemplu, te duci acolo
și efectiv ești singur, sau poate doar cu prietenii; dar chiar dacă ești cu prietenii în mare parte
ești la un job la care trebuie să interacționezi cu oameni noi, să cunoști înveți lucrui noi, totul
este nou și efectiv chiar ieși din zona ta de confort. Înveți să faci lucruri noi și te maturizează
experiența asta. Chiar aș recomanda-o.
B.D.: Dacă ai repeta experiența, ai proceda alfel? În caz contrar, argumentează
alegerea.
N: Eu am fost de două ori, și a doua oară am ales același loc adică același oraș, numai
că am schimbat un singur job, mi-am păstrat un job din cel precedent pentru că am avut două
joburi și cazarea, deoarece voiam să fiu mai aproape de oraș. Dacă aș repeta-o, clar vreau să o
repet dar nu pot anul acesta pentru că am licența, vreau să fac asta din nou la master; însă aș
vrea să experimentez alte locuri. Vreau să merg în partea opusă a Americii. Am fost pe
Coasta de Est eu, în Maine, Ogunquit se numea locul în care am fost, și deși am vizitat
California, chiar mi-a plăcut foarte mult și aș vrea să lucrez și să experimentez partea aceea.
Și da, chiar aș vrea să repet experiența.
B.D.: Dacă mai ai ceva de adăugat...

23
N: Consider că a fost o experiență plăcută, am avut foarte multe de învățat și chiar
recomand studenților să facă asta, încă din primii ani, deoarece ai o șansă extraordinară și
trebuie să profiți de tot ce poți când ești tânăr.
B.D.: Sigur. Dacă mai vrei să faci o concluzie sau asta a fost ca o concluzie?
N: Asta a fost ca o concluzie.
B.D.: OK, mulțumesc mult!
N: Cu plăcere!

24
Valentina, 21 de ani
B.D.: Pentru început, te rog să-mi spui câteva cuvinte despre tine.
V: Sunt Valentina, am 21 de ani, sunt studentă la Cibernetică în anul III și vara trecută
am fost plecată cu programul Work and Travel, iar în prezent sunt și voluntar la o asociație
studențească.
B.D.: OK. Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?
V: Experiența prietenilor mei. Am auzit foarte multe chestii bune despre program și,
oarecum, mi-a crescut curiozitatea foarte, foarte mult și am zis că de ce nu? Ar fi cazul să mă
interesez despre ce e vorba și, poate, să merg și eu.
B.D.: După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației?
V: Am avut un singur criteriu, și anume faptul că voiam să fiu toată vara doar la ocean,
să văd oceanul, să pot să merg pe plajă. A fost singurul criteriu pe care l-am avut.
B.D.: OK. Ai întâmpinat probleme în interacțiunea cu străinii, adică referitor la limba
engleză, dacă te-ai descurcat OK vorbind cu ei în limba engleză?
V: Pot spune că la început a fost destul de greu, având în vedere că în România nu prea
vorbesc limba engleză și noi, de obicei, nu prea vorbim engleză, iar în momentul în care a
trebuit să fac mutarea asta de la a vorbi limba română 24/24 la a vorbi engleză 24/24 a fost
destul de dificil. Însă, americanii au fost destul de deschiși la faptul că noi eram străini și că le
cunoșteam limba și puteam să îi înțelegem și să comunicăm cu ei și pe parcurs mi-a devenit
mult mai ușor să discut și am învățat foarte multe chestii legate de limba lor, cum ar fi
prescurtări, sau care ar fi topica corectă în anumite propoziții.
B.D.: Ce percepție au avut străinii asupra ta știind că ești de altă naționalitate?
V: Nu au o problemă legată de asta. Cel puțin orașul în care am fost eu era...de fapt nu
era, este în continuare dominat de foarte mulți străini. Sunt foarte multe naționalități acolo,
iar străinii, cel puțin americanii la unul din joburile pe care le-am avut erau foarte deschiși să
afle despre țara noastră, întrebau cuvinte. Cel mai mult întrebau cum pot să spună “bună” sau
“mulțumesc” în limba noastră și voiau să știe dacă ar avea chestii de vizitat în cazul în care ar
veni în țara noastră.
B.D.: Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altă personalitate pentru adaptarea la
mediul socio-cultural străin? Adică să te comporți altfel decât te comporți tu de obicei, nu
știu, în anumite situații?
V: Evident că fiecare situație necesita un anumit comportament. Într-un anumit job
lucram în front-desk adică aveam interacțiune directă cu clientul, trebuia să fiu drăguță, să fiu
zâmbitoare, să fiu activă, trebuia să nu mă enervez, trebuia să fiu pe placul lor pentru că el e
25
clientul și el are mereu dreptate. Iar, la un alt job, eram în bucătărie cu staff-ul și cu toți
oamenii care mai lucrau acolo și puteam să fiu eu însămi. Puteam să glumesc, puteam să fiu
nervoasă în anumite momente, puteam să fiu așa cum eram eu de obicei și puteam să-mi
manifest temperamentul pe care îl aveam în ziua respectivă.
B.D.: Ți-ai schimbat opinia despre americani sau a rămas aceeași?
V: Pot să spun că s-a schimbat. Nu neapărat în mai bine sau în mai rău, ci percepția
mea despre ei era oarecum că sunt oamenii care au totul de-a gata, că pentru ei totul e ușor si
pentru ei e bine, dar ei mi-au demonstrat că nu e chiar atât de roz situația și că, de fapt, ei sunt
priviți ca fiind oamenii cei mai avantajați în lumea asta, dar nu e adevărat pentru că lor le e
foarte greu să învețe o altă limbă străină pentru că toată lumea știe deja limba lor și nu au nici
un fel de problemă în a vorbi și a vizita limba asta și la ei chiar dacă lucrurile sunt mult mai
ieftine din punctul nostru de vedere pentru că traiul este mai mare, ei ca americani plătesc
foarte multe chestii și sunt și defavorizați.
B.D.: Am înțeles. În ce măsură această experiență te-a făcut să apreciezi apartenența ta
la valorile românești?
V: Nu mi-a schimbat părerea. Dacă am plecat cu o părere proastă depre România și
depre modul în care se pune accent pe valorile pe care noi, studenții, le avem, m-am întors cu
o părere mult mai proastă pentru că am văzut că acolo, deși nu îmi exercitam cunoștiințele
mele de student, americanii puneau foarte mult accent și mă puneau în evidență în momentul
în care făceam ceva bine, învățam lucrurile pe care ei voiau ca eu să le învăț, puneam în
practică ceea ce mi se spunea. Deci, percepția mea pe care am avut-o pe care am avut-o când
am plecat pot spune că s-a deteriorat în 5-10% față de cum o aveam.
B.D.: Am înțeles. Consideri că ai preluat obiceiuri specifice lor?
V: Da, beau cafeaua diferit, dacă se poate spune că e un obicei american. Altceva, pot
spune că sunt puțin diferită, la modul că îmi place foarte mult să ies în momentul de față și e
o chestie pe care am dobândit-o datorită...adică, în momentul în care, nu știu, terminau turele,
acolo se făcea o grupă și ieșeam, mergeam, vizitam sau în zilele libere nu stăteam niciodată
acasă. E o chestie a lor, de a nu sta niciodată într-un singur loc și de a nu rămâne blocați într-
o singură chestie. Fac chestii noi zilnic și se bucură de asta și pot să zic că e o chestie cu care
eu chiar am rămas.
B.D.: Ai recomanda și altor studenți experiența? Și de ce?
V: Aș recomanda-o, cu dragă inimă aș recomanda-o pentru că e o experiență care îți
oferă o nouă viziune, care te ajută să vezi lucrurile într-o altă măsură, să vezi că poți să
evoluezi, că există oameni care te pot ajuta fără să vrea neapărat ceva de la tine, efectiv vor
26
doar să te ajute ca să fii tu OK. Limba cel puțin te ajută foarte mult, în ceea ce reprezintă
limba străină și mediul de lucru este foarte...nu foarte, este total diferit față de al nostru. Cel
al românilor, că față de cel european nu este chiar atât de diferit, dar față de cel al românilor
este total diferit. Vin cu o percepție total diferită față de serviciile oferite în România.
B.D.: Dacă ai repeta experiența ai proceda altfel? Și dacă nu, de ce?
V: În ce sens dacă aș proceda altfel? Dacă aș pleca în alt oraș?
B.D.: Adică dacă ai alege alt oraș, dacă ai alege alt job.
V: Nu aș alege alt oraș, sincer, pentru că în orașul respectiv am găsit oameni foarte,
foarte frumoși, oameni cărora le-a păsat de mine foarte mult. În schimb, ca job, da, aș alege
un alt job pentru că acum știu ce ar merge, ce m-ar ajuta pe mine, să am mai mult timp liber,
să câștig mai mulți bani și să-mi fie mult mai ușor să mă întrețin. Deci ca job, da, aș schimba
jobul pe care l-am avut.
B.D.: Dacă mai ai ceva de adăugat, sau dacă vrei să faci o concluzie la, nu știu,
experiența ta prin acest program.
V: Experiența oferită de programul ăsta...Atunci când te duci la o agenție și întrebi de
el, ți se spun doar lucrurile frumoase. Sunt lucruri frumoase, foarte multe, dar în aceeași
măsură sunt și lucruri care te-ar putea face să nu mai vrei să mergi în program, să nu mai vrei
să lucrezi, te pot face chiar în momentul în care ești în țara respectivă să te întorci pentru că
este mult prea greu sau sunt prea multe cerințe, dar lucrurile alea grele care pe parcurs se
întamplă în cele trei luni de zile cât noi lucrăm sunt oarecum uitate în momentul în care vine
luna aia în care tu poți să faci ce vrei, sunt banii tăi și te poți duce să te plimbi sau să vezi
diferite locuri, să cunoști mai mult oamenii și să faci chestii pe care aici nu le-ai putea face.
Deci, experiența, chiar dacă este grea, este frumoasă.
B.D.: OK, mersi mult!
V: Cu plăcere!

27
Andreea, 28 ani
Roxana: Am acordul tău să te înregistrez?
Andreea: Da!
R: Îmi poţi spune, te rog, câteva cuvinte despre tine?
A: Mă numesc Gherasim Andreea, am 28 de ani, sunt din Botoşani, dar am făcut
facultatea, ASE-ul, în Bucureşti. Acum locuiesc în Norvegia cu familia mea, lucrez aici. Ai
nevoie de ceva mai mult, mai detaliat?
R: Nu, e OK! Îmi poţi spune cumva de ce te-ai înscris la programul Work and Travel?
Ce te-a determinat să te înscrii?
A: Da! Păi, în primul an de facultate, la început, am lucrat în Grecia pentru că aveam
nişte prieteni acolo. În al doilea an, m-am gândit să încerc ceva diferit, ştii? Şi am stat în
camera de cămin cu încă trei fete şi ele fuseseră de două ori cu Work and Travel înainte şi
mi-au povestiit că... mi-au povestit toate experienţele lor despre Work and Travel şi nu ştiu.
Mi s-a părut foarte interesant ce povesteau ele şi am zis să merg să vorbesc cu o agenţie să
văd cam... da... care este treaba. Şi mi-au prezentat toate ofertele lor, statele în care pot să
obţin un loc de... un loc de muncă pe vara. Şi am zis că „Hai să încerc! Ce am de pierdut?”
Adică... cam toţi colegii mei făceau chestiia asta atunci. Era foarte popular să mergi în
America cu Work and Travel şi...
R: Am înţeles. După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locaţiei având în vedere job-ul,
chiria şi petrecerea timpului pe care îl aveai liber?
A: (pauză) Păi... să vedem. Deci, eu am obţinut un job în New York, în statul New
York, dar în capitala statului New York, care se numeşte Albany. Şi am primit oferta asta
chiar de la început şi mi s-a părut că sunt foarte aproape de New York City. Erau doar gen, nu
ştiu, 30-40 de minute de mers până în Manhattan. Mi s-a părut că eram cât de cât aproape de
locurile care mi se păreau mie foarte interesante: Brooklyn, Manhattan, Queens. Şi toată
lumea a auzit de New York City, nu? Nu aş fi mers într-o zona gen, nu ştiu, să merg în Utah
sau să merg în Minnesota sau chestii de genul ăsta. Voiam undeva aşa, mai popular.
R: Am înţeles! Ai avut probleme în interacţiunea cu ceilalţi din cauză că trebuia să
vorbeşti limba engleză?
A: A nu, deloc, deloc! Am lucrat în vânzări, adică, vorbeam, nu știu, cu patruzeci de
americani pe zi. Nu, în niciun caz!
R: Ce percepţie au avut străinii asupra ta, ştiind că tu eşti de altă naţionalitate?
A: Păi acolo, dacă ne gândim, America este o ţară care este construită pe emigranţi.
Adică nu ştiu dacă sunt americani sută la sută americani. Având în vedere faptul că sunt
28
extraordinar de mulţi emigranţi absolut din toate continentele şi toată lumea, nici nu mă
întrebau de unde sunt. Li se părea ceva foarte normal că sunt emigrant (pauză) pentru că şi ei
la rândul lor aveau un bunic sau, nu ştiu, un unchi, o sora ceva, care erau emigranţi.
R: Am înţeles! Au fost cazuri în care a trebuit să adopţi o altă personalitate pentru a te
adapta la mediul socio-cultural străin?
A: Nu, deloc, nu, nu! Sunt foarte deschişi ei şi sunt foarte interesaţi să audă de
europeni. Li se pare foarte exotic dacă eşti din Europa.
R: După această experienţă ţi-ai schimbat opinia despre americani sau a rămas aceeaşi?
A: Eu aveam o părere foarte bună şi înainte, şi după Work and Travel, am vrut să mă
mut în America. Era visul meu să mă mut de tot în America, dar a intervenit altceva şi ne-am
mutat în Norvegia. Dar am plecat cu o părere foarte, foarte bună de acolo. Am fost un pic în
depresie vreo două luni de zile după ce am plecat de acolo.
R: În ce măsură această experienţă te-a făcut să apreciezi valorile româneşti?
A: Să le apreciez sau să le depreciez?
R: Să le apreciezi. (râd)
A: (râde) (pauză) Păi, sincer, în niciun fel. În niciun fel. pentru că dacă încă mai
credeam în valorile româneşti aş fi rămas în România.
R: Am înţeles! Consideri că ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
A: (pauză) Stai să văd, să mă gândesc. Da, poate puţin, nu ştiu. Ei sunt foarte, foarte,
foarte deschişi şi vorbesc. Nu ştiu, dacă te opreşti la semafor vorbesc cu tine fără să ştie cum
te cheamă, fără să te cunoască. Şi sunt foarte, nu ştiu, sunt foarte zâmbitori aşa tot timpul şi
interesaţi şi interesanţi. Şi mi se pare că sunt mai puţin încruntaţi aşa şi iau totul un pic mai în
râs, dar nu în sensul negativ. Adică nu sunt chiar aşa de profunzi şi atât de... nu ştiu dacă
înţelegi ce vreau să spun...
R: Da, da, da!
A: Lumea zice că sunt toţi superficiali, aşa e modul lor de a fi: pur şi simplu iau
lucrurile puţin mai uşor decât în România!
R: Ai recomanda această experienţă şi altor studenţi? Şi dacă poţi să îmi spui de ce?
A: Da, clar! Deci în primul rând, sora mea pleacă cu Work and Travel vara asta pentru
că am insistat foarte mult. Mi se pare că dacă nu ai văzut America, nu ai văzut nimic. (pauză)
Aşa... De ce? În primul rând, pentru că este foarte diferită de Europa. Pentru că fiecare stat
este diferit, adică nu poţi să spui că ai văzut ţara dacă ai fost într-un singur stat. Sunt foarte,
foarte multe de vizitat. Nu e ca şi cum... Când pleci într-o ţară în Europa, e doar ţara
respectivă. Când pleci în America, vezi foarte, foarte multe culturi şi foarte diferite. Şi pentru
29
că, nu ştiu, eu cât am stat acolo m-am simţit aşa că parcă sunt în, nu ştiu, fix în centrul lumii,
înţelegi? Adică e o senzaţie care cred că numai America ţi-o da, de aia se numeşte „american
dream” şi nu „italian dream” sau... Înţelegi?
R: Da, am înţeles! Dacă ai repeta această experienţă ai proceda la fel sau ai schimba
anumite lucruri?
A: (nu se înțelege ce spune)
R: Mă mai auzi?
A: Mă auzi?
R: Da, aş vrea să... dacă poţi să repeţi de la început pentru că nu prea te-am înţeles. A
fost o problema.
A: Se poate pentru că sunt în metrou. Zic că job-ul pe care l-am avut a fost super OK.
R: Da...
A: Aşa, cu job-ul ăla am continuat un an în Anglia. Colegii pe care i-am avut au fost
foarte, foarte OK şi am învăţat foarte multe de la ei. Cazarea, cazarea a fost super OK adică
aveam piscină la bloc şi sala de fitness şi toate condiţiile. Aveam şi maşină de la firmă. Şi
chiar nu a fost absolut nimic din ce aş schimba. Chiar nimic, nimic. Poate că aş călători un
pic mai mult pentru că nu mi-aş fi cumpărat haine sau altceva, aş fi călătorit un pic mai mult
din banii pe care i-am câştigat acolo.
R: Mai poţi să adaugi câte ceva despre experienţa ta, să ne spui mai multe?
A: Da! Păi în primul rând, nu ştiu, este o experienţă diferită şi trebuie să fie... nu ştiu,
trebuie să o vezi ca o experienţă pozitivă chiar dacă sunt unele chestii care poate nu îţi plac de
la început. Sfatul meu este să nu vă cumpăraţi laptop-uri sau haine de acolo, laptop-uri sunt şi
în România, în schimb Miami-ul nu-l vezi şi din România. Aşa... să mă gândesc. Nu-i nicio
problemă dacă nu mergi cu cineva pe care îl cunoşti dinainte. Cred că majoritatea îşi găsesc
prieteni şi acolo. Să mă gândesc... dacă se poate să alegi job-ul să alegi o zona cât mai, mai
populară ca să simţi că eşti în America. Adică dacă te duci într-un club amish şi baţi untul
acolo nu prea simţi că ai văzut America. (rade)
R: Da... (rad)
A: Aşa... Să mă gândesc... Da, şi dacă se poate să rămâi acolo de tot! Asta e
recomandarea mea cea mai mare! Este... este, din punctul meu de vedere, este cea mai
interesantă ţară de locuit, de trăit, de văzut, unde ai cele mai mari posibilităţi de dezvoltare de
orice fel.
R: Poţi să tragi o concluzie asupra experienţei tale?

30
A: Da, deci în primul rând. m-a învăţat să fiu mult mai deschisă la minte şi să înţeleg că
sunt oameni, fel și fel de oameni care gândesc în moduri foarte, foarte diferite. Nu înseamnă
că diferit înseamnă greşit. Am învăţat să gândesc de două ori înainte să spun ceva, pentru că,
oamenii fiind foarte diferiţi puteau interpreta altfel, sau tu puteai interpreta altfel ce voiau ei
să spună. Ce m-ai întrebat? Că am uitat întrebarea.
R: Dacă poţi trage o concluzie asupra experienţei tale?
A: Să vedem... Oricum mi se pare că te maturizează aşa destul de mult şi îţi dă, nu ştiu,
poftă să călătoreşti şi să vezi mai multe lucruri şi din punctul meu de vedere este cea mai...
una dintre cele mai bune experienţe... ca să nu spun cea mai pozitivă că nu-i corect. Adică
recomand absolut tuturor să încerce măcar o dată!

31
Mădălina, 20 de ani
Roxana: Îmi poţi da acordul tău să te înregistrez?
Mădălina: Sigur!
R: Poţi să îmi spui câteva cuvinte despre tine?
M: Da. Mă numesc Mădălina Craiu, am 20 de ani, sunt studentă în anul II, la
Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia filologie arabă-spaniolă.
R: Știu că ai fost plecată cu programul Work and Travel. Poţi să îmi spui ce te-a
determinat să te înscrii la acest program?
M: Da! Păi cred că, ca pe oricine, m-a determinat visul american. Am vrut să ajung pe
continentul american, să vizitez oraşe pe care le-am văzut doar în filme, să văd cum este stilul
acesta de viaţă care este atât de promovat în filme. Am vrut o experienţă departe de casă, de
părinţi, să simt că mă pot descurca şi pe forţele proprii.
R: Poţi să îmi spui după ce criterii te-ai ghidat în alegerea locaţiei având în vedere
job-ul, chiria şi petrecerea timpului liber?
M: Sincer, m-am înscris destul de târziu şi job-ul pe care l-am ales a fost printre
ultimele rămase, dar a fost o zonă destul de bună. Aveam un salariu bun. Chiria era mult mai
ieftină decât în alte state, aşa că raportul faţă de ce câştigam şi cât trebuia să-mi plătesc chiria,
mâncarea, toate cele necesare, a fost unul ok.
R: Ai întâmpinat probleme în interacţiunea cu cei din jur din cauza limbii pe care
trebuia să o vorbeşti?
M: Cu engleza, nu. Poate cu alte limbi pentru că erau studenţi din toate colţurile lumii
şi mulţi dintre ei nu ştiau engleză şi nu ne puteam înţelege chiar atât de bine. Da, limba este
un... este oarecum o piedică, dar nu atât de mare.
R: Ce percepţie au avut străinii asupra ta, ei ştiind că tu eşti de altă naţionalitate?
M: (pauză) Mulţi străini, mai ales americanii... unii erau uimiţi de faptul că sunt din
România, şi unii dintre ei chiar auziseră de România, ştiau câteva... ştiau despre Dracula,
despre Nadia, despre Hagi (zâmbește), ştiau câteva lucruri şi unde se află pe hartă. Altora le
era indiferent, presupun că nici nu ştiau unde se află România sau ce este România... Am
cunoscut şi mulţi studenţi din ţările din estul Europei, cu care am găsit multe lucruri în comun
discutând despre ţările noastre.
R: Au fost cazuri în care a trebuit să adopţi o altă personalitate pentru a te adapta la
mediul socio-cultural străin?
M:(pauză) Oarecum da... Trebuia să adopt o altă atitudine, dar nu ştiu neapărat dacă
am făcut chestia asta pentru că îmi era greu să pretind că sunt ceva ce nu sunt sau să fiu altfel
32
decât sunt eu. Am încercat să mă comport normal, cum mă port de obicei şi să văd dacă
situaţiile în care am fost pusă erau... erau... se puteau potrivi cu personalitatea mea. Dacă nu,
renunţam la acel lucru sau încercam să îmi schimb puţin unele trăsături de caracter, dar de
multe ori nu am făcut chestia asta pentru că, cum am spus, îmi e greu să pretind că sunt ceva
ce nu sunt.
R: După această experienţă ţi-ai schimbat opinia despre americani sau a rămas
aceeaşi?
M: Oarecum a rămas aceeaşi. Mi se par...consider că sunt împărţiţi în două categorii:
unii sunt nişte oameni foarte, foarte drăguţi care vor să te ajute şi sunt foarte drăguţi, amabili.
Alţii sunt... totuşi sunt foarte indiferenţi. Iar pe de altă parte, sunt... mi se par că sunt... nu le
pasă.. cum am spus, sunt indiferenţi. Nu le pasă de nimic altceva în afară de Statele Unite şi
consideră că restul sunt inferiori. Nu au un simț practic şi nu sunt atât de ingenioşi şi creativi.
R: În ce măsură această experienţă te-a făcut să apreciezi valorile româneşti?
M: Într-o măsură destul de mare. De fiecare dată când am călătorit în altă ţară şi am
cunoscut persoane de alte naţionalităţi am început să apreciez mai mult România. Pentru că,
de fiecare dată, vorbeam cu străinii despre România. Ei îmi povesteau despre ţările lor, iar eu
despre a mea. Şi de fiecare dată am început să apreciez puţin câte puţin valorile româneşti.
Cât de frumoase sunt şi da, sincer, m-a făcut să apreciez mult. Trei luni jumătate departe de
casă m-au făcut să apreciez valorile.
R: Consideri că ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
M: Nu chiar... (pauză) nu mi se pare că au nişte obiceiuri foarte diferite... probabil am
adoptat cât timp eram acolo, dar atunci când am venit acasă, nu.
R: Ai recomanda această experienţă şi altor studenţi? Dacă da, de ce?
M: Da, sigur! A fost o experienţă foarte frumoasă. Pentru o perioadă de timp ieşi din
cotidian şi din România, cu ce eşti obişnuit să vezi zi de zi. Ajungi să fii pe picioarele tale, pe
propriile tale forţe. Timp de trei luni jumătate în care înveţi să te descurci, să îţi câştigi proprii
bani, să te întreţii singur şi e o experienţă super. Te maturizează şi chiar te deschide mult la
minte. Deci da, aş recomandă oricui!
R: Dacă ai repeta această experienţă ai proceda altfel sau ai face exact aceleaşi lucruri
pe care le-ai făcut cât ai fost plecată?
M: Cred că aş cheltui puţin... nu atât de mulţi bani (râde). Aş încerca să mai... să fac
economii să mă întorc cu mai mulţi bani acasă, poate voi avea vreodată nevoie de ei. Dar nu
cred... am fost destul de tolerantă cu mulţi oameni care nu meritau...cred că aş proceda la fel,
dar aş cheltui mai puţini bani.
33
R: Mai ai ceva de adăugat sau poţi să tragi o concluzie?
M: Nu cred că mai am nimic de adăugat... tot ce pot să spun e că a fost o experienţă
superbă şi aş repeta-o oricând şi cum am mai spus recomand oricui vrea să meargă. E ceva ce
trebuie să faci în anii de studenţie. Cel puţin eu, care încă stau cu părinţii mei, fiind din
Bucureşti, nu am apucat să mă bucur atât de mult de viaţa de student. Încă mă simt ca la liceu
şi am avut nevoie de această evadare.
R: Mulţumesc!
M: Cu plăcere!

34
Raul, 24 de ani
Mădălina: Bună, Raul. Spune-mi câteva lucruri despre tine.
Raul: Bună. Ăăă, am 24 de ani, cum ai spus și tu. Am...ăăă, sunt o persoană sociabilă.
Am absolvit Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale și (pauză)
sunt...ăăă, specialist de Marketing în cadrul unei societăți din București.
M: Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?
R: Da, deci am ales programul Work and Travel, în primul rând, pentru a vedea lumea,
pentru că poți să vezi lucruri...ăăă, niște locuri noi pe care în mod normal este mult mai greu
să ajungi acolo; și să câstig bani și...hmm, foarte important, ca să cunosc oameni noi din alte
culturi.
M: Frumos. După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației, având în vedere job-ul,
chiria și petrecerea timpului liber?
R: Bun, deci ca și criterii ar fi, în primul rând, locația, San Francisco, unde am fost eu.
Ăăă, este o zonă foarte cosmopolită...ăăă, un loc în care mi-am dorit din totdeauna să ajung.
Bineînțeles, am știut faptul că condițiile sunt acolo mai dificile, chiria și absolut toate
costurile sunt mult mai mari, dar toate acestea au fost într-un echilibru. Și, una peste alta, a
fost foarte bine.
M: Ai întâmpinat dificultăți în interacțiunea cu străinii? (Și aici mă refer la limbă)
R: Nu, nu am avut așa mari probleme legate de limbă pentru că mă descurc foarte bine
la limba engleză. Într-adevar, sunt anumite...ăăă, expresii pe care, cu care noi nu suntem
obișnuiți acolo, anumite...sunt anumite naționalități, gen jamaicani, unii mexicani, care au un
accent dubios și e mai greu să, să-i citești câteodata. Dar, una peste alta, nu am avut dificutăți
mari.
M: OK. Ce percepții au avut străinii asupra ta, ei știind ca ești de altă naționalitate?
R: Nu, să știi că străinii chiar...ăăă, nu au avut...ăăă, niciun fel de problemă cu faptul că
sunt român. Ăăă, pentru ei, într-adevăr, este ceva exotic pentru că sunt o țară foarte departe,
dar același lucru este lucru normal. Spre exemplu, sunt chinezii care stau mult mai departe și
sunt văzuți ca și oameni absolut normali, deci n-am avut probleme din punctul ăsta de
vedere.
M: Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altă personalitate pentru adaptarea la
mediul socio-cultural străin?
R: Da, deci, ce conteză cel mai mult acolo să fii disciplinat..ăăă, este regula de bază și,
bineînțeles, că am muncit foarte mult ca să pot să reușesc acolo și acest lucru a fost...ăăă,
apreciat și mi-au adus...ăăă, rezultate bune.
35
M: După această experiență, ți-ai schimbat opinia despre americani sau ea a rămas
aceeași?
R: Bineînțeles, cu toții avem o opinie despre americani formată din serialele TV, însă
realitatea este un pic diferită. Acolo se pune foarte mult accent pe detalii, sunt anumite
standarte, sunt plusuri și minusuri. Una peste alta, este cu totul altă lume acolo. Da, de
exemplu, americanii...am observat că ei sunt specializați pe un anumit segment, pe care-l
stăpânesc bine, dar doar atât, e doar în pătrățica lor. Pe când noi, la noi este un, un domeniu,
întreg domeniu îl stăpânim și eu zic că-l stăpânim foarte bine.
M: În ce măsura aceasta experiență te-a făcut să apreciezi apartenența ta la valorile
românești?
R: Da, deci după experiența asta, în mod sigur, am văzut România cu alți ochi și am
văzu...ăăă, valoarea pe care o are țara noastră; în sensul că ei, deși acolo, în Statele Unite, au
de toate...ăăă, noi aici avem mult mai multă esență și...ăăă, tradițiile noastre sunt lucrurile pe
care la ei nu prea se întâlnește. Ăăă, mâncarea...ăăă, felul în care trăim, felul în care ne
distrăm, la noi sunt mult mai bine conturate. (Pauză) Da, deci experiența asta m-a făcut
să...ăăă, apreciez România și să-mi doresc să mă întorc aici pentru că...ăăă, aici este familia și
aici am simțit eu că mă simt cel mai bine, în ciuda faptului că acolo erau alte oportunități, am
simțit că aici este viitorul meu.
M: Consideri că după această experiență ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
R: Da, în urma acestei experiențe (a tușit), vreau să zic că...ăăă, a fost ceva ce am
apreciat acolo în sensul ăăă profesionalismului oamenilor, însă la urma acestei experiențe nu
mi-a fost...ăăă, modificată rutina mea zilnică și felul în care abordez lucrurile aici și în care
mă comport. Așa că, (a tușit) nu am, nu pot spune că am preluat obiceiurile lor, ale noastre
sunt mult mai variate și mult mai puternice.
M: Ai recomanda și altor studenți această experiență?Și daca da, de ce?
R: Mda, da, absolut. Pentru că este o experiență pe care...ăăă, ajută foarte mult la
maturizare și la a învăța să te descurci singur...ăăă, pentru că vezi și o altă societate cu totul
diferită față de a noastră, în care lucrurile funcționează într-un alt mod. Ăăă, da recomand cu
putere și pentru că...ăăă, se poate obține o experiență până la urmă în domeniu, care poate să
fie foarte utilă aici, când se întorc.
M: Dacă ai mai repeta experiența, ai proceda altfel? În caz contrar, argumentează-ți
alegerea.

36
R: Da, cu siguranță dacă ar fi să mă întorc...ăăă, aș alege să fac...ăăă, același lucru pe
care l-am făcut pentru că-l stăpânesc destul de bine. Bineînțeles, ăăă, mi-ar plăcea să văd și
un alt oraș, sunt câteva orașe interesante, dar, în principiu, aș face din nou ceea ce am făcut.
M: Dacă mai ai ceva de adăugat, ca o concluzie.
R: Da, recomand...ăăă, această experiență pentru tineri, pentru că...ăăă, văd lucrurile
cum funcționează într-o țară care are, este dezvoltată la toate nivelurile și pot...ăăă, pot să-i
ajute pe ei individual foarte foarte mult. Si, de ce nu, când se întorc înapoi să aducă un plus
de valoare lucurilor care se întâmpă aici.
M: Bine, Raul. Eu îți mulțumesc foarte mult pentru interviul acordat.
R: Mulțumesc și eu. Și mi-a făcut plăcere.

37
Sergiu, 21 de ani
Mădălina: Bună, Sergiu. Spune-mi câteva lucruri despre tine.
Sergiu: Bună, Mădălina. Sunt...ăăă,ăăă, venit din Bacău, sunt student în București la
fac...ăăă, la Politehnică, la Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor, în anul III.
(italic)
M: Ok. Ce te-a determinat să te înscrii în programul work and travel?
S: Ăăă, sunt o fire foarte prietenoasă și am dorit din totdeauna să-mi fac cât mai multe
cunoștințe și cât mai mulți prieteni. Pe lângă acest fapt, îmi place foarte mult să călătoresc
și... ăăă, acest program mi-a deschis...ăăă, o portiță către...ăăă, continentul America, unde e
destul de greu să ajungi.(pauză) Un alt motiv...ăăă, au fost și banii, partea materială, căci am
pus în balanță un job de vară în România și un job de vară în America; și am discutat și cu
mai mulți prieteni care au fost plecați cu acest program și toți au spus că au câștigat bani încât
să călătorească și să se întoarcă acasă cu bani destui încât să-și cumpere o mașină sau să facă
diferite chestii cu ei.
M: Ok, frumos. După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației având în vedere job-ul,
chiria și petrecerea timpului liber?
S: Pentru mine...ăăă, această vară...ăăă, este a doua oara când am fost plecat în America
și este a doua oară când am fost în același loc. Deci în primul... și prima oară și a doua oară
am fost în Maine, în statul Maine, în Ogunquit. Este o stațiune la mare...ăăă, cum am ales-o,
mi s-a oferit la agenție o listă cu locuri în care aș putea să să merg și faptul că a fost la ocean
și job-ul care mi s-a oferit, m-a făcut să să aleg să merg acolo, pe lângă faptul că mai mulți
prieteni de ai mei au vrut să vină și ne-am hotărât împreună.
M: OK. Ai întâmpinat dificultăți în interacțiunea cu străinii?(Și aici mă refer la limbă)
S:Ăăă, nu. De mic am...ăăă, am învățat engleza, chiar destul de bine și nu am avut
niciodată nicio problemă în comunicare. M-am înțeles întotdeauna foarte bine cu în engleză.
M: Ce percepție au avut străinii asupra ta, ei știind ca erai de altă naționalitate?
S: Au fost foarte deschiși, au dorit să cunoască cât mai multe lucruri despre țara din
care vin. Ei neștiind foarte multe despre România, au fost foarte impresionați de obiceiurile
noastre, de modul nostru de viață. Le-a plăcut de noi ca români că suntem plini de viață,
voioși și muncitori, în primul rând că suntem muncitori, și absolut nu am avut nicio
problemă.
M: Frumos. Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altă personalitate pentru
adaptarea la mediul socio-cultural străin?

38
S: Nu, chiar deloc. Chiar deloc. Ăăă, cum v-am spus, toată lumea a fost foarte deschisă
cu noi și ne-a permis să fim noi, ca persoane, să nu încercăm să...ăăă, adoptăm o altă
personalitate.
M: După această experiență, ți-ai schimbat opinia despre americani sau a rămas
aceeași?
S: Ăăă, da, mi-am schimbat-o. Aveam o opinie formată din filme și din povești, doar că
atunci când ajungi să trăiești printre ei și cu ei, trei, patru luni, îți dai seama că sunt mult mai
dezvoltați. Ăăă, au un respect de sine și respectă oamenii din jur cum nu ai mai văzut. Ăăă,
da, se pot face face comparații cu România.(pauză). Și am făcut această comparație, deoarece
un străin care vine în România nu e tratat cu același respect și cu aceleași brațe deschise cum
o fac americanii. Noi, ca nație, cred că avem, suntem, de fapt, puțin rasiști și acest lucru nu l-
am văzut la americani.
M: Ok. În ce măsură, această experiență te-a făcut să apreciezi apartenența ta la valorile
românești?
S: Această experiență m-a făcut să apreciez...ăăă, America, în primul rând, doar că nu
m-am gândit niciodată să plec și să trăiesc într-o altă țară sau să-mi fac familie într-o altă țară
deoarece toți membrii familiei mele sunt în Romania. Sunt foarte legat de, de familie, de
prieteni. Îmi doresc o viață...ăăă, frumoasă și plină de lucruri frumoase în România. Nu cred
că...ăăă, aș putea trăi într-o altă țară.
M: Consideri că după această experiență ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
S: Nu cred că am preluat niciun obicei de la ei, obiceiurile mele (râde) rămănând
aceleași ca și înainte.
M: Ai recomanda și altor studenți această experiență? De ce?
S: Întotdeauna. Și după prima vară am recomandat și acum recomand tuturor, pentru
că...ăăă, trăiești într-o altă lume. Trei luni de zile trebuie să-ți câștigi banii, să știi să-i împarți
pentru chirie, pentru mâncare, să-i pui deoparte, pentru că unii dintre noi și-au făcut
împrumut. Eu, de exemplu, în prima vară mi-am făcut împrumut și a trebuit să, să plătesc
împrumutul și a trebuit să strâng banii aceia. Deci, înveți să trăiești pe picioarele tale, fără
părinți, fără alte ajutoare. Este o experiență unică, în care...ăăă, cunoști persoane noi,
obiceiuri noi. E ceva unic.
M: Dacă ai mai repeta experiența, ai proceda altfel?În caz contrar, argumentează-ți
alegerea.
S: Nu, nu. Nu, nu aș proceda altfel, chiar am început să vorbesc de pe acum cu
angajatorul pentru vara viitoare. Vreau să merg în același loc, pentru că în două veri (râde)
39
mi-am făcut destui prieteni cu care (râde) vreau să mă văd din nou și cred că-mi voi face încă
pe atât, deoarece este o stațiune turistică în care vin și pleacă și turiștii și angajații. Deci, e un
mediu care se schimbă continuu.
M: Și acum dacă mai ai ceva de adăgat ceva, ca o concluzie.
S: Mnu. Asta a fost tot.
M: Bine, Sergiu. Eu îți mulțumesc foarte mult pentru interviul acordat.
S: Îți mulțumesc și eu.

40
Sorin, 22 de ani
Alina: Spune-mi câteva cuvinte despre tine.
Sorin: Bună, păi, îmi place să călătoresc, îmi place să mă uit la filme, îmi place să
citesc, îmi place să ies afară, să mă plimb, îmi place să joc fotbal.
A: Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?
S: Păi, na.. curiozitatea de a vedea America. Toată lumea își dorește asta, bănuiesc, și
cum îmi plac și filmele foarte mult, am fost și atras de la început de lumea lor și eram foarte
curios ce se întamplă, cum sunt oamenii, ce reprezintă ea de fapt. Și atunci am decis să merg.
A: După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației, având în vedere job-ul, chiria și
petrecerea timpului liber?
S: Păi, fratele meu a fost anul trecut în SUA și atunci eu am luat legătura cu angajatorul
lui și m-am dus exact în același loc, am stat practic la aceeași casă unde a stat el, la același
angajator, aceeași zonă, exact cam totul la fel, a fost vorbit.
A: Ai întâmpinat probleme în interacțiunea cu străinii?
S: Aaa, nu (pauză, moment de gândire)...nu, m-am descurcat, adică nu. Probleme
minore, dar în rest nimic deosebit.
A: Ce percepție au avut străinii asupra ta, ei știind că erai de altă naționalitate?
S: Păi, fiind SUA sunt obișnuiți să aibă tot felul de nații, adică tot felul de oameni din
toate părțile globului și atunci pentru ei nu a fost ceva dificil. S-au comportat normal, că și
cum normal, erau plăcuți și...prefăcuți (râde).
A: Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altfel de personalitate pentru adaptarea
la mediul socio-cultural străin?
S: Hmm, nu, chiar nu. Poate că personalitatea se mulează perfect pentru ce a fost acolo
nevoie sau nu a fost nevoie de așa ceva. (râde)
A: După această experientă ți-ai schimbat opinia despre americani sau a rămas aceeași?
S: Hmm, mi-am schimbat-o în mare punct de vedere, adică nu. Când mergi și vezi ce e
acolo, nu. Se schimbă anumite chestii.

A: În ce măsură această experiență te-a făcut să apreciezi apartenența ta la valorile


românești?
S: Da, m-a făcut să apreciez mai mult țară în care trăim și nu e chiar atât de rea.
Bineînțeles, că dacă aș avea șansa, nu știu, la o viată cu acte și toate cele să trăiesc ilegal, de
fapt să trăiesc legal, m-aș mai duce câțiva ani și aș trăi acolo, dar în același timp și România

41
are farmecul ei și are originalitatea ei că națiune, din punct de vedere popular, tradițional și
pană la urmă aici m-am născut și, întoteauna va exista o apartenența pentru România.
A: Consideri că după această experientă ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
S: Hmm, am început să mulțumesc mai mult, cam asta era un obicei de-a lor, spuneau
mulțumesc cam la orice, orice chestie, ceea ce noi nu folosim. Și poate mai multe, dar poate
acum nu pot să le identific eu.
A: Ai recomanda și altor studenți experiența asta? De ce?
S: Desigur, da din punct de vedere este chiar o experiență unică și chiar dacă, să fiu
sincer poate nu o recomand din punct de vedere al programului ăsta să o faci de mai multe
ori, pentru că să fiu sincer sunt multe lucruri, e și sacrificiu. Se merită, asta vreau să spun,
chiar dacă e și un sacrificiu și destul de dificil, în unele momente se merită experiență de a fii
acolo, de a trăi, de a vedea ce reprezintă, experiență de a călători, cel puțin pentru mine asta a
fost experiența de a călători, să văd orașele principaele și toate cele; și aș recomanda, clar,
măcar odată să se ducă, să meargă, te ajută foarte mult, adică te dezvoltă și înveți foarte multe
chestii. Este o experiență bună , deci din punctul meu de vedere da , o recomand.
A: Dacă ai mai repeta experiența ai proceda altfel? În caz contrar, argumentează
alegerea.
S: Da și experiența asta e un pic, este cu două tăișuri, pentru că sunt și oameni care din
păcate cu job-ul lor și cu ce li s-a oferit nu au reușit să scoată poate chiar tot, banii care îi iau,
că totuși este o sumă destul de semnificativă cea pe care trebuie să o investești că să poți să
ajungi acolo și atunci..Pentru mine a fost bine, am lucrat, într-adevăr am lucrat și foarte mult
dar am fost și plătit pe măsură și atunci a fost OK; și dacă ar fii să mă întorc, deși mi-ar
plăcea poate să merg și în altă parte a țării să stau trei luni să văd, fiind o țară extraordinar de
mare, sunt și diferiți ca oameni de pe coastă, pe coastă de Vest sau din Nord, Sud și atunci e
interesant, dar ținând cont și de aspectul financiar și toate celelalte avantaje, preferabil m-aș
întoarce unde am fost pentru că și cunosc angajatorii, cam știu cum stă situația.
A: Mai ai ceva de adăugat sau poți să tragi o conlcuzie asupra experienței tale?
S: Păi, că și concluzie aș vrea să recomand și ideal pentru mine mi se pare să mergi o
dată, nu știu, dar ideea e că poți face și aici în România, sunt o grămadă de oportunități și
trebuie doar să muncești, deci e serios și aș recomanda măcar o dată să meargă, să treci să
vezi ce reprezintă, să vezi că este un pic diferit și de ce se reprezintă în filme și nu e chiar atât
de ideal și de frumos. Deci, în orice caz recomand, asta voiam să spun cel mai mult.

42
Camelia, 23 de ani
Alina: Spune-mi câteva cuvinte despre tine.
Camelia: Bună, mă numesc Camelia, am 23 de ani, sunt din Medgidia, am studiat
Știinţe Politice, la Facultatea de Ştiinţe de Politice, din Universitatea din Bucureşti, după care
am decis să plec în străinătate şi să fac un program de master în Resurse umane şi
Management la Universitatea Saint Andrews, din Scoţia; şi că hobby-uri: îmi place să
călătoresc, să citesc şi să joc fotbal. Cam atât.
A: Ce te-a determinat să te înscrii în programul Work and Travel?
C: În primul rând, am vrut să vizitez America, visul meu a fost să ajung în Bahamas pe
o croazieră de câteva zile ceea ce am reuşit să fac după ce am terminat cu cele trei luni de
muncă, iar în al doilea rând, cred că dorinţa de a-mi demonstra mie că pot să mă descurc
timp de 3-4 luni fără să apelez la părinţii mei dacă am nevoie de bani sau dacă am nevoie să
ies dintr-o încurcătură şi am vrut să-mi exersez engleza în acelaşi timp, cam atât.
A: După ce criterii te-ai ghidat în alegerea locației, având în vedere job-ul, chiria şi
petrecerea timpului liber?
C: Nu am vrut să merg într-un oraş foarte mare, unde să-mi ia foarte mult timp să ajung
la locul de muncă sau să plătesc foarte mult pe chirie, de aceea am ales să merg în South
Carolina în Walter Beach, este un oraş turistic la ocean, normal că am vrut să-mi petrec toată
vară la ocean să merg şi la plajă în timpul liber, de aceea am ales acest oraş şi chiriile au fost
OK...cât de cât. Plăteam mai puţin decât cei care au locuit în oraşele mari, am fost foarte
aproape de Miami, cam la 8 ore distanţă cu maşina, iar în ceea ce priveşte job-ul cred că nu ai
foarte multe alegeri, adică, în afară de ospătărie şi nu ştiu job-uri în hoteluri, nu ai ce să alegi
altceva, aşa că nu mi-a fost teamă de muncă, am zis că merg oriunde, pe salariul minim şi mă
descurc eu acolo. Deci, cam asta, cred că locaţia a fost punctul forte, adică după care m-am
ghidat, am ţinut neapărat să merg undeva la ocean şi să nu fiu în mijlocul statului, în Ohyo
sau Texas, să nu am cum să mă bucur de această experienţă. (zâmbește când povestește)
A: Ai întâmpinat probleme în interacţiunea cu străinii?
C: În primele 2 săptămâni mi-a fost teamă să vorbesc, mă întrebau ceva de vorba şi eu
le răspundeam „ Yes”, „ No”, „Maybe”, mi-a fost foarte teamă să vorbesc, aveam impresia că
nu ştiu deloc engleză, deoarece nu am avut ocaiza să o practic foarte mult înainte să plec cu
acest program. Dar, după 2 săptămâni am prins curaj şi am început să mă exteriorizez mai
mult şi a fost ok, am învăţat din greşeli, problema a fost că ei au foarte multe cuvinte pe care
le folosesc pentru un singur obiect sau un singur lucru. De exemplu, am lucrat ca ospătăriţă şi
hostess într-un restaurant japonez şi când veneau clienţii la mine şi mă întrebau unde este
43
toaleta, în loc de „ toilet” cum am învăţat noi la şcoală, mă întrebau „ Where îs the lu?”,
„Where is gents?”, “ Where is the ladies?” , deci habar nu aveam, adică cinci cuvinte pe puţin
pentru un singur lucru şi mi-a fost un pic greu până le-am învăţat pe toate. Dar este ok , după
câteva zile îţi dai drumu’ la vorba. (gesticulează cu mâna și râde)
A: Ce percepţie au avut străinii asupra ta, ei ştiind că erai de altă naţionalitate?
C: Americanii ştiu despre acest program Work and Travel, ştiu că în fiecare vară vin
studenţi din toate ţările să lucreze pentru o perioadă de trei luni la ei în state, nu mă aşteptăm
să am probleme, ştiam dinainte că nu sunt foarte rasişti cu străinii, deci chiar am fost
surprinsă să văd că mă ajutau de fiecare dată când aveam nevoie, dacă le ceream o informaţie
mă ghidau şi chiar se ofereau. De exemplu, chiar când am ieşit o dată dintr-un magazin, mi-
am amintit acum, un domn s-a oferit să mă ducă pe mine şi pe colega cu care plecasem
pentru că aveam foarte multe sacoșe de mâncare, dar noi eram speriate şi l-am refuzat, iar el a
spus clar „Nu o să va fac nimic, vreau doar să vă ajut să vă duc acasă că aveţi prea multe
sacoşe.” Sunt foarte ospilatieri, foarte de treabă şi am fost uimită când am vorbit cu mai mulţi
americani şi le-am spus că mi-ar plăcea să mă întorc într-o bună zi în America şi să locuiesc
acolo şi mi-au spus că nu au nicio problemă, ne aşteaptă cu cea mai mare plăcere şi se bucură
că ne pot ajuta într-un fel. Deşi, sunt mai dezvoltaţi decât noi şi mai open-mind, că să zic aşa.
A: Au fost cazuri în care a trebuit să abordezi o altfel de personalitate pentru adaptarea
la mediul socio-cultural străin?
C: Personal, obişnuiesc să mă adaptez foarte repede la orice mediu, dar în oraşul unde
am fost în Walter Beach, populaţia cred că era jumătate de naţionalitate america şi jumătate
erau sud-americani. Am avut un punct forte, că să spun aşa că înţelegeam spaniola, deci mi-a
fost foarte uşor să interacţionez şi cu cei sud-americani, deci nu am avut probleme sau bariere
de limbă, dar nu, a trebuit să-mi schimb un pic personalitatea poate doar la locul de muncă, a
trebuit să fiu mult mai...să zâmbesc tot timpul, să fiu foarte ospitalieră, să întâmpin clienţii în
restaurant, să-i aşez la mese, să zâmbesc tot timpul şi să las problemele mele personale
undeva în afară uşii restauranului şi să-mi intru în rol să pot să dau randament. Dar nu, în rest
chiar m-am adaptat foarte repede la mediul socio-cultural.
A: După această experientă ți-ai schimbat opinia despre americani sau a rămas aceeași?
C: Nu obișnuiesc să-mi fac o părere despre un popor sau să generalizez dar știam
dinainte că americanii să confruntă cu obezitatea și că mănâncă foarte mult la fast-food,
percepție ce mi-a fost confirmată pentru că au foarte multe fast-food-uri, la fiecare colț de
stradă și mănâncă foarte mult. Dar nu, știam că nu sunt rasiști, că sunt OK, nu, deci ce știam

44
dinainte mi-a fost confirmat, nu am întâmpinat episoade negative sau lucruri care să mă facă
să nu mă mai întorc acolo...vreodată.
A: În ce măsură această experientă te-a făcut să apreciezi apartenență ta la valorile
românești?
C: Hmm, bineînțeles că sunt foarte multe diferențe de cultură între români și americani,
dar ce am apreciat foarte mult la români a fost că suntem foarte muncitori, deci nu ne
comparam cu americanii, noi dacă facem un lucru îl facem bine, nu doar să ne aflăm în
treabă, ceea ce americanii nu pun prea mult preț pe chestia asta și treatează lucrurile mai
superficial. Și încă un lucru, am observat că noi, românii, punem foarte mult preț pe fizic, pe
felul în care arătăm, pe felul în care ne comporătm și ne îmbrăcăm, chiar dacă nu avem bani,
noi să...nu știu, să fim superficiali și să dăm foarte mulți bani pe haine, pe telefoane scumpe,
parfumuri, ceea ce americanii nu fac. Ei au foarte mulți bani, dar trăiesc în chirii, preferă să
investească bani în călătorii, în educația copiilor, se îmbracă cu haine normale, chiar dacă
poate sunt milionari în dolari, dar nu arată, deci sunt oameni cât se poate de simplu, dar nu,
noi românii trebuie să ne arătăm absolut tot ce avem, mașini scumpe, ceasuri de firmă și alte
chestii. Deci, cred că ar trebui să le urmăm un pic exemplu și să nu, să nu mai fim atât de
superficiali, dar în schimb suntem foarte muncitori față de ei.
A: Consideri că după această experientă ai preluat obiceiuri specifice culturii lor?
C: (pauză de gândire) Ăăă, ei nu au foarte multe obiceiuri dacă ne gândim la tradiție,
doar că eu înainte nu apreciam sărbătoarea de Halloween, deci mi se părea că noi nu avem de
ce să o sărbătorim, este doar la ei acolo, dar după ce am mers acolo și am văzut ei chiar
apreciază Halloween-ul mai mult decât Crăciunul. Mi-am schimbat percepția și sunt foarte
fericită când vine Halloween-ul, încerc să-l sărbătoresc și eu. Dar obiceiuri de zi cu zi, ei sunt
foarte drăguți și zâmbesc tuturor persoanelor cu care interacționează sau cu care fac schimb
de priviri, ceea ce în România nu există așa ceva... ăăă, de aceea când am ajuns acolo am
avut un șoc cultural, lumea era foarte drăguță îmi zâmbea pe stradă, eu nu-I cunoșteam, ei
nu mă cunoșteau pe mine dar ne salutăm, mă întrebau ce faci „ Hi, how are you?”, la început
mi-a fost teamă să le răspund, cel puțin bărbaților și băieților, mă gândeam că poate au alte
gânduri ascunse sau mă gândeam că dacă le răspund poate nu e ok și înteleg altceva, dar
după aceea am înțeles că așa este cultura lor...ăăă, ceea ce mi-am însușit-o o lună sau două,
iar când am venit acasă am avut alt șoc cultural să văd că românii sunt foarte triști și nu se
salută unul cu celălalt pe stradă, suntem mai răi și deși îmi intrase asta în reflex, să zâmbesc
la necunoscuți, să le spun „ Hi, how are you?” am făcut acest lucru în România prima lună, și
oamenii se uitau la mine că și cum fata asta cred că este nebună, de ce mă bagă în seamă dacă
45
nu mă cunoaște, sigur are probleme ceva”. Da și a trebuit să revin la cultura românească și să
nu mai dau atâta importanță persoanelor din jur .
A: Ai recomanda și altor studenți experiența asta? De ce?
C: Da, cu toate persoanele cu care am vorbit și mi-au cerut sfaturi și erau indecise să
plece sau nu cu Work and Travel, le recomand cu cea mai mare încredere, această experiență
m-a făcut să mă maturizez, m-a făcut să-mi demonstrez mie însămi că pot să lucrez orice job
posibil și pot să muncesc din greu să-mi câștig proprii bani, pe propria mea putere. Am reușit
să-mi îndeplinesc visul de a ajunge în Bahamas într-o croazieră de cinci zile, deci îți poți
permite absolut orice dacă ajungi acolo. Îți...nu știu, îți deschide mintea, nu mai este atât de...
nu te mai temi de nou, trebuie să te descurci orice ar fi, orice greșeală ai face, trebuie să ieși
singur din ea, nu are cine să te ajute, nu ai părinții sau prietenii aproape. Trebuie să
supraviețuiești trei luni într-un mediu nou, iar America este un stat imens ceea ce nu știu,
dacă nu reușești să te adaptezi în Sudul Americii, poți să-ți iei bagajele să te muți în Nord sau
să-ți găsești locul tău pentru cele 3-4 luni de muncă, dar știu că teama cea mai mare a
studenților care vor să aplice cu acest program, să plece cu acest program este că nu îți
recuperezi banii pe care i-ai investit, dar este complet neadevărat, dacă știi că poți să
muncești, îți dorești să faci asta îți recuperezi banii, nu știu...în două luni, se investesc
cam...100 de milioane , deci banii ăștia îi recuperezi în două luni. Iar restul lunilor pe care le
muncești, poți să strângi bani să îți îndeplinești visul, să călătorești peste tot, să vizitezi şi să-
ţi cumperi haine, pentru că hainele sunt foarte ieftine acolo. Da, deci vă recomand cu cea mai
mare încredere să mergeţi.
A: Dacă ai mai repeta experienţa ai proceda altfel? În caz contrar, argumentează
alegerea.
C: Hmm, nu cred, cel puţin aş alege aceeaşi zonă, aş pleca tot în Sud-Estul Americii,
pentru că mi-a fost foarte uşor să ajung în Miami, dar tot odată şi în New York, că era la
jumătatea distanţei şi am reuşit să vizitez ambele state. Am fost la ocean, ceea ce mi-a plăcut,
am avut timp să mă bucur şi de vară, nu doar să muncesc. Ce aş schimba, nu aş mai pleca să
lucrez într-un magazin de îngheţată, job-ul acesta îl găsisem, dar după 2 săptămâni mi-am dat
demisia şi mi-am găsit alt job pentru că patronii erau ruşi, angajaseră doar studenţi ruşi
printre care eram doar eu şi colega cu care plecasem românce şi a fost un fel de discriminare
şi de rasism faţă de noi, ceea ce nu am suportat şi ne-am schimbat job-ul. Deci, aş alege cu
foarte mare grijă job-ul.
A: Mai ai ceva de adăugat sau poţi să tragi o conlcuzie asupra experienţei tale?

46
C: A fost cea mai tare experienţă pe care am trăit-o ever. La 20 de ani să pleci peste
mări şi ţări şi oceane să fi pe cont propriu pentru o perioadă cred că semnificativă de timp,
cred că orice student ar trebui să trăiască. Mi-am recuperat şi banii pe care i-am investit, am
călătorit în Chicago un week-end, în New York o săptămână, Washinton DC, Miami,
Bahamas, deci mi-am îndeplinit visul în sfârşit, am cunoscut oameni noi din toate colţurile
lumii, m-am împrietenit cu persoane cu care încă ţin legătura şi mi-ar plăcea să le revăd într-
o zi şi am căpătat mai multă încredere în mine. Acum ştiu că dacă m-aş duce şi în deşert m-aş
descurcă orice ar fi şi nu ştiu îmi pare rău că nu am avut ocazia să repet experienţa în anul III
de facultate că am terminat facultatea şi m-am gândit că dacă aş aplica poate nu aş mai lua
viza, dar cu siguranţă dacă ar fi să dau timpul înapoi aş profita din plin de aceste patru luni
petrecute în State, cam atât.

47