Șamanismul este o formă străveche de vindecare practicată de

popoarele indigene din întreaga lume, incluzând locuri precum

Mongolia, Peru, Tibet, Siberia, America Nativă și Alaska și se remarcă
printr-o credință într-o lume nevăzută de zei, demoni și spirite
ancestrale. Perspectiva de baza șamanica este că universul este un
organism viu, toate componentele sale fiind entități spirituale. Bazele
bunăstării și a sănătății trăiesc în armonie cu pământul. Șamanul, care
deține deseori rolul de preot, magician sau vindecător, deține o
conștientizare și cunoaștere a altor tărâmuri ale ființei și conștiinței.
Prin contactul cu lumea supranaturală si cu ajutorul spiritelor, șamanul
servește ca o punte de legătură între stările lumești, cele superioare și
inferioare ale ființei. Uneori, șamanul folosește toba, flautele și
zgomotul în timpul ceremoniilor de vindecare ".