Raport-Deplasare la Statiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru

Viticultura si Vinificatie Pietroasa-(Buzau)

“Crama Pietroasa este un centru viticol care face parte din podgoria Dealu Mare, cea mai
mare podgorie din Muntenia. Înființată în anul 1893, crama este cunoscută în România
pentru două comori: tezaurul „Cloșca cu puii de aur”, descoperit lângă Via Ardelenilor într-
o fostă carieră de piatră și, cea de-a doua, la fel de celebră, dar mult mai veche decât prima,
cele trei dealuri (Istrița, Câlțești, Șarânga) cultivate cu viță de vie încă din vremuri
îndepărtate. Din anul 1929, Pietroasa intră în subordinea Academiei de Înalte Studii
Agronomice, actuala Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din
București”

Conditiile ecologice de la Pietroasa sunt deosebit de favorabile cultivarii vitei de vie.

Terenul statiunii este asezat in panta, expozitia fiind predominant sudica. Solurile sunt
scheletice,calcaroase,prielnice cultivarii vitei de vie, iar toamnele sunt lungi si
secetoase optime pentru acumularea de zaharuri si arome in struguri. Aceste conditii
au faut ca practicarea viticulturii in acest areal sa dateze inca din Epoca Neolitica.Inca
de la inceputul infiintarii acestei statiuni,s-a creat un laborat de amperografie si
ameliorare. Acest laborator,de-a lungul anilor, a creat o serie de soiuri,soiuri care au
fost extinse nu numai in acest areal,ci in toata tara. Statiunea este organizata in doua
ferme viticole si una industriala. Suprafata viticola este de 200 de ha, 70% din
plantatii fiind infiintate prin fonduri europene.

In statiune se produc:

a)vinuri albe din soiurile: Feteasca Alba, Feteasca Regala Riesling

b)Vinuri rosii din soiurile: Merlot,Feteasca Neagra, Cabernet

Statiunea Pietroasa este recunoscuta pentru Tamaioasa Romaneasca, acest soi cultivandu-se
in putine centre viticole din tara.

FLUXUL TEHNNOLOGIC

Calitatea vinului depinde in mare parte de tehnologia de fabricatie. Tehnologiile

clasice folosite pentru obtinerea vinurilor albe si rosii de consum curent, cuprind urmatoarele
grupe de operatii:
vinificatia primar care cuprinde:
prelucrarea strugurilor;
fermentarea mustului si mustuielii;
obtinerea vinului tanar;
vinificatia secundara care cuprinde:
Ingrijirea vinului;
conditinarea si imbutelierea vinului.
De la recoltarea strugurilor si pana la obtinerea vinului nou, au loc o serie de operatii
tehnologice de mare importanta pentru obtinerea unor vinuri de calitate. In cazul tehnologiei
clasice de vinificatie in alb, strugurii adusi la crama sunt receptionati cantitativ si calitativ.
Controlul calitatii trebuie sa cuprinda verificarea autenticitatii soiului de struguri, a starii de
sanatate si a continutului de zahar si acizi. In cazul unor partide de struguri cu defecte, acestia
sunt dirijati pentru a fi vinificati separat. Descarcarea strugurilor se face cu macarale speciale,
rampe si benzi transportoare. Vinificatia in alb, incepe efectiv cu zdrobirea si dezbrobonirea
strugurilor. Zdrobirea ciorchinilor consta in ruperea pielitei strugurelui si faramitarea
boabelor pentru a pune in libertate mustul si miezul.Dezbrobonirea consta in separarea
boabelor de ciorchini. Exista utilaje care realizeaza zdrobirea si dezbrobonirea succesiv. Un
dezbrobonitor sau un desciorchinator este format dintr-un tambur orizontal si perforat, in
centrul careia se roteste in sens invers un ax cu palete dispuse elicoidal. Mustul, miezul si
pielitele trec prin orificiile tamburului si sunt dirijate catre o pompa de mustuiala, iar
ciorchinii separati sunt evacuati pe la extremitatea tamburului.
Mustuiala este dusă prin conducte în sala de fermentare. Resturile (ciorchinii și
tescovina) sunt puse în remorci și sunt duse la o platformă de cimet. Aici, resturile
fermentează timp de 1-2 ani, după care este pusă ca îngrășămant natural în vie.

Mustiuala este adusă prin conducte în cisterne rotative și se depozitează de la câteva ore
la câteva zile, în funcție de ce vin se va obține. Mustul alb se depozitează mai puțin, iar
cel roșu și aromat mai mult. Apoi mustul ravac se scurge gravitațional, se răcește în
conducte și apoi se limpezește în aparatul de flotație. Acest must este dus în cisterne,
cisterne ce au conducte de răcire și manta și se depozitează pentru fermentație.
Temperatura unde se află vinul pentru fermenare, este de 17-18 grade Celsius.
Când fermentația a luat sfârșit, vinul se trage de pe drojdie, după care este tratat cu
bentonită sau cu dioxid de sulf. După tratarea vinului are loc îmbutelierea lui. Aici
vinul iese din vasul tampon prin filter și ajunge în vasul mașinii de îmbuteliat. Sticlele
sunt spălate cu apa demineralizată, apoi acestea ajung în faza de umplere după care se
face dopuirea și etichetarea.
Degustarea vinului

Aspectul

Vinurile albe pot varia de la un aspect

transparent, la verde deschis, trecând prin
mai multe nuante de galben,ca apoi sa
ajunga la o nuanta aurie. Aceste vinuri
capata culori mai intense pe masura ce
înaintează în vârstă. Vinurile roşii au şi ele o
paletă coloristică diversă: de la roşu la
rubiniu, de la tente frumoase de mov la
granat şi cărămiziu. Pe măsură ce
îmbătrânesc, aceste vinuri îşi pierd din
culoare şi devin maronii.
 Aroma

Rotirea vinului în pahar expune produsul pe o suprafaţă mai mare. Acest gest intensifică acel
contact al vinului cu aerul, fapt care care amplifică totodată aromele. Paharul de vin se ține
întotdeauna de picior şi se evită atingerea vasului , căci în timpul procesului de degustare, acest
lucru poate influenţa temperatura vinului.

Temperatura

Temperatura la care se serveşte un vin poate influenţa mult gustul şi mirosul. Există criterii
precise de temperaturi, opţionale, desigur, la care ar trebui servit fiecare tip de vin. Vinurile albe
de exemplu ar trebui băute la temperaturi de sub 12 grade Celsius, în timp ce vinurile roşii,
dimpotrivă, se recomandă să fie servite la temperaturi de peste 12 grade Celsius.