C5PNU/2019

B- MICRONUTRIENTII

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

COMPEXUL B

VITAMINA B1

Vitamina B1 (tiamina) este larg răspândită în alimente, cantitatea cea mai

importantă găsindu-se în carnea de porc; cantităţi mari se mai găsesc şi în cerealele
integrale, cartofi, drojdia de bere, carne şi peşte.

Tiamina este distrusă de căldură, radiaţii ionizante şi prin oxidare, dar este stabilă în
produsele îngheţate. Pierderile din timpul preparării termice sunt variabile, în funcţie de
timpul de expunere, pH, temperatură, cantitatea de apă folosită şi conţinutul în clor al
acesteia. Tiamina poate fi distrusă de tiaminazele din peşte, crustacee sau de unii factori
termostabili prezenţi în plante (ceai, ferigă).

Carenţa de vitamină B1 se manifestă sub forma a trei sindroame diferite. Cel mai
adesea se manifestă prin boala beri-beri (o formă cronică de polineuropatie periferică
asociată sau nu cu insuficienţă cardiacă şi edeme

În ţările în curs de dezvoltare deficienţa vitaminei B1 este datorată aportului

alimentar scăzut (în special prin consumul unor cantităţi mari de orez decorticat).

În ţările dezvoltate este secundară alcoolismului sau lipsei de suplimentare cu

tiamină la pacienţii supuşi nutriţiei parenterale, cu un status nutriţional precar, cu pierderi
mari (prin dializă, diureză crescută, malabsorbţie, tratament cu antiacide) sau necesar
crescut (febră, hipertiroidie, activitate fizică crescută, adolescenţi).

VITAMINA B2

Vitamina B2 (riboflavina) este prezentă mai ales în produsele lactate, carne, viscere,
peşte, ouă, cerealele integrale.

1
 Riboflavina este distrusă de ultraviolete, de aceea laptele nu se mai îmbuteliază în
sticle, ci în cutii de carton. Cantităţi variabile se pot pierde şi în timpul preparării termice în
vase deschise cu multă apă.

Carenţa de vitamină B2 nu este fatală, pe de o parte deoarece vitamina B2 se

găseşte în marea majoritate a alimentelor, iar pe de altă parte fiindcă ribofla-vina eliberată
prin metabolizarea flavoproteinelor este eficient reutilizată.

Hipovitaminoza se manifestă prin cheilită, stomatită angulară, glosită (limba

magenta), dermatită seboreică la nivel nazo-labial, al scrotului, vulvei şi anusului, afecţiuni
oculare (vascularizarea corneei, opacifierea cristalinului, conjunctivită).

Toxicitatea vitaminei B2 nu a fost descrisă în practica clinică.

VITAMINA B3

Vitamina B3 (niacina) este un termen folosit generic pentru doi compuşi –

acidul nicotinic şi nicotinamida – care intră în compoziţia NAD (nico-
tinamidadenindinucleotid) şi NADP (nicotinamidadenindinucleotidfosfat). Niacina se
sintetizează în organism pornind de la triptofan (în prezenţa vitaminelor B2 şi B6), de aceea
nu este considerată strict o vitamină.

Principalele surse de vitamină B3 sunt reprezentate de produsele de carne şi peşte.

Cantităţi mari se mai găsesc în legume şi cerealele îmbogăţite, iar porumbul şi orezul conţin
cantităţi foarte mici. Niacina nu este distrusă de căldură sau acizi, dar se pierde când
alimentele se prepară termic în cantităţi mari de apă.

Carenţa de vitamină B3 se manifestă în stadii incipiente prin slăbiciune musculară,

anorexie şi erupţii cutanate.

Pelagra este o boală determinată de hipovitaminoza severă, este caracterizată de o

dermatită fotosensibilă (asemănătoare celei din arsurile solare) cu distribuţie în fluture la
nivelul feţei, psihoză depresivă similară celei din schizofrenie şi diaree; boala netratată este
fatală.

VITAMINA B5

Vitamina B5 (acidul pantotenic) este larg răspândită în organism. Cantităţi mari se

găsesc în ţesuturile metabolic active (ficat, rinichi), în cereale, legume şi carne, iar cantităţi
mai mici în lapte, fructe şi vegetale. Cantităţi mici de acid pantotenic se pierd în timpul
proceselor de pregătire termică obişnuită.

2
 Acidul pantotenic joacă roluri importante în principalele metabolisme, fiind
parte integrantă a coenzimei A (CoA).

Carenţa de vitamină B5 apare rar la oameni, fiind descrisă la pacienţii cu

malnutriţie severă . Manifestările clinice constau în parestezii, cauzalgii plantare, depresie,
oboseală, insomnie.

Toxicitatea vitaminei B5 este neglijabilă; doze masive (peste 10 g/zi) produc

tulburări gastrointestinale minore şi diaree.

VITAMINA B6

Vitamina B6 este larg răspândită în alimente, găsindu-se în cantităţi mari în carne,

viscere, cereale inte- grale şi vegetale.

Carenţa de vitamină B6 este rară, deoarece în alimente se găsesc cantităţi mai mari
decât necesarul, manifestările sale constând în anemie hipocromă microcitară, semne
neurologice şi dermatologice.

Hipovitaminoza B6 moderată a- pare în unele anomalii ale metabolismului

aminoacizilor, în special ale triptofanului şi metioninei.

Hipovitaminoza severă a fost descrisă în 1950 la copiii alimentaţi cu lapte praf

supraîncălzit termic în timpul fabricării şi care au prezentat convulsii.

Toxicitatea vitaminei B6: dozele mari administrate mult timp determină lipsa
coordonării musculare şi leziuni nervoase

VITAMINA B12

Vitamina B12 (ciancobalamina) este un compus cristalin complex ce conţine un

atom de cobalt. Dintre mai mulţi compuşi cu acţiune similară, cei mai activi sunt
ciancobalamina şi hidroxicobalamina.

Sursele alimentare de vitamină B12 sunt exclusiv de origine animală: ficat, rinichi,
carne slabă, ouă, lapte şi brânză

Carenţa de vitamină B12 apare rar prin aport alimentar scăzut determinând anemie
megaloblastică; apar semne de degenerare nervoasă medulară (ataxie). Chiar şi la
vegetarieni hipovitaminoza B12 apare rar, deoarece în alimente există microorga-nisme
producătoare de B12.

3
 ACIDUL FOLIC

Acidul folic este o substanţă complexă .Sursele principale de acid folic sunt
reprezentate de vegetale (spanac, asparagus, broccoli), ciuperci, ficat; cantităţi mari se
mai găsesc şi în produsele de carne, pâinea integrală, fasolea uscată.

Acidul folic este o vitamină relativ stabilă, dar pierderi importante (de până la 50%)
se pot produce în timpul depozitării sau al preparării termice în cantităţi mari de apă.

Rolul metabolic al acidului folic - este de coenzimă în mai multe reacţii din
metabolismul aminoacizilor şi nucleotidelor. Este necesar pentru sinteza hemului şi a
purinelor şi acizilor nucleici.

Carenţa de acid folic – indusă de aportul alimentar insuficient, hipovitaminoza

relativă datorată carenţei de vitamină B12, alcoolism sau situaţiile clinice (traumatisme,
arsuri, infecţii, cancer, hipertiroidie, anemie hemolitică cronică, sarcină, lactaţie). Efectele
pe plan clinic sunt reprezentate de glosită, diaree, demenţă, anemie, scădere în greutate,
alterarea imunităţii mediate celular. Deficienţa de acid folic poate determina defecte de
închidere ale tubului neural în cursul primei săptămâni de sarcină şi retardul creşterii intra-
uterine, însoţit de un deficit al rezervelor de folat ale nou-născuţilor.

Toxicitatea acidului folic: cantităţile mari de acid folic (de 100 de ori peste necesarul
zilnic) pot conduce la apariţia convulsiilor la persoanele în tratament cronic cu
anticonvulsivante; tot dozele mari determină scăderea absorbţiei zincului, compromiţând
creşterea fetală intra- uterine

VITAMINA H

Vitamina H (biotina) denumeşte trei substanţe metabolic active (biotina, biocitina şi

carboxibiotina). Cantităţi mari de biotină se găsesc în ficat, lapte, găl- benuşul de ou şi
cereale.

Carenţa de vitamină H este rar prezentă în practica clinică, deoarece biotina este
larg răspândită în alimente, iar pe de altă parte poate fi sintetizată de către flora intestinală.

De obicei apare în cazul consumului unor mari cantităţi de albuş de ou nepreparat

termic (deoarece avidina leagă biotina) sau la pacienţii supuşi nutriţiei parenterale totale.

Manifestările hipovitaminozei H constă în dermatită, alopecie, dureri musculare,

depresie, creşterea colesterolului seric, hipoglicemie.

4
 VITAMINA C

Vitamina C (acidul ascorbic) este un derivat hexozic sintetizat de plante şi unele

animale pornind de la glucoză şi galactoză.

Oamenii nu o pot sintetiza deoarece nu au enzima L-gulonolactonoxidaza.

Vitamina C se găseşte atât în produsele de origine vegetală, cât şi în cele de origine

animală sub formă de acid ascorbic şi dihidroascorbic.

Principalele surse sunt fructele, legumele, viscerele.

Acidul ascorbic este distrus prin oxidare sau adăugarea bicarbonatului (folosit pentru
prezervarea şi îmbunătăţirea culorii legumelor preparate termic). Refrigerarea şi îngheţarea
rapidă conservă vitamina C, însă pierderi ale acesteia apar în apa de gătit.

Vitamina C îndeplineşte mai multe funcţii metabolice, jucând rol de cofactor

enzimatic, agent antioxidant şi reactant cu ionii metalici de tranziţie; astfel, intervine în
sinteza colagenului, sinteza sau metabolismul unor peptide hormonale, formarea
hemoglobinei şi maturarea eritrocitelor, reducerea metalelor de tranziţie toxice, protecţia
acidului folic şi a vitaminei E, protecţia antiinfecţioasă şi împotriva aterosclerozei.

Carenţa de vitamină C (scorbutul) se manifestă în stadiile incipiente prin

hiperkeratoză foliculară şi hemoragii peteşiale; în stadiile avansate apar hemoragii
gingivale asociate frecvent cu infecţii, retracţii gingivale şi căderea dinţilor, cicatrizare
tegumentară întârziată, dureri osoase, atrofii musculare, iritabilitate, depresie sau
isterie.

Toxicitatea vitaminei C: doze mari determină apariţia tulburărilor gastrointestinale

(greţuri, diaree).