Sinteza curs neuropsihologie

1. DEFINITIA NEUROPSIOLOGIEI
1.1. Definitia neuropsiologiei (din mai multe unghiuri de
vedere).

·0 Neuropsihologia este o disciplina de granita dintre stiintele

neuronale, psihologice, sociale si stiintele tehnice.
·1 Neuropsihologia trebuie privită ca ştiinţa care studiază
problema raportului între psihic şi creier, în întreaga sa
complexitate, bazându-se atât pe date experimentale,
efectuate în laborator pe animale şi pe om, cât şi pe date
oferite de clinica neurologică şi neurochirurgicală.
·2 Dupa Hecaen, neuropsihologia este disciplina care trateaza
functiile mintale superioare, in dubla si inseparabila lor
legatura cu structurile cerebrale, care stau la baza acestor
functii si in legatura cu sistemele de comunicare interumana
in care sunt incorporate.
·3 Neuropsihologia este disciplina care se ocupă cu studiul
structurii şi funcţionalităţii creierului cu privire la procesele
psihice şi comportamentale (procesele psihice superioare:
memorie, gândire, limbaj, afectivitate, atenţie etc.). Cu alte
cuvinte, studiază viaţa sufletească (psihică) în raporturile sale
cu creierul şi funcţiile acestuia.
·4 Este o disciplină de graniţă, ce combină numerose elemente
ce ţin de psihologie,medicină (neuranatomie, neurologie,
neurochirurgie, psihiatrie, endocrinologie),farmacologie
 (psihofarmacologie), ştiinţe sociale, filozofie, ştiinţe tehnice
(informatica).

1.2. Obictivul neuropsihologiei

OO
2. Obiectul neuropsihologie.
Obiectul de studiu al neuropsihologiei este relatia dintre creier si
psihic.
Ea studiaza cum modificarile de la nivelul creierului afecteaza
comportamentul.
Neurologia medicală ca ştiinţă are în centru preocupărilor sale şi
studiul acestei interacţiuni, dintre diversele afecţiuni ale sistemului
nervos şi efectele acestora asupra activităţii psihice, asupra
normalităţii sale funcţionale. Iar de aici şi până ca acest obiect al
său de cunoaştere să se suprapună şi să se substitue
neuropsihologiei, ca acesta să fie considerat doar ca un simplu
subprodus al activităţii neuronale, ca dimensiunea psihologică a
acestei interacţiuni să fie minimalizată nu mai este decât un pas,
pe care medicii de această profesiune îl fac frecvent şi fără nici o
ezitare.
·5 Neuropsihologia foloseste datele neurologiei clinice, ale
neurofiziologiei, psihofiziologiei, neuroanatomiei,
neurociberneticii, neurogeneticii si neurolingvisticii si ofera la
randul ei date tuturor acestor stiinte.

·6 Neuropsihologia este disciplina care se ocupă cu studiul

structurii şi nu este doar o disciplină experimentală, ci şi o
 disciplină teoretică fundamentală.
·7 Neuropsihologia a apărut ca o necesitate de a explica
raporturile dintre creier şi viaţa psihică, deoarece s-a dovedit
că nu există viaţă psihică în absenţa creierului (funcţiile
psihice sunt dependente de creier).

2. Organizarea sistemului nervos

2. ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos coordoneaza activitatile umane, adaptand
organismul la activitatile de mediu.
Activitati de mediu ca: -senzatiile
-miscarile
-deciziile
Componentele sistemului nervos sunt protejate de:
1. protectie osoasa
-cutia craniana - encefalul
- coloana vertebrala - maduva spinarii
b. meningele
c. lichidul cefalorahidian

Pentru a întelege comportamentul uman este necesar să

investigăm modul de organizare functională si anatomică a
sistemului nervos.
Din punct de vedere funcţional, sistemul nervos este un tot
unitar, dar poate fi împărţit în:
- sistemul nervos somatic;
- sistemul nervos vegetativ;
Acesta dispune de o arhitectură complexă, guvernată de seturi
relativ simple de principii functionale, organizationale si de
dezvoltare.
Organizarea de ansamblu a sistemului nervos:
Din punct de vedere al localizarii:
Sistem nervos: - sistem nervos central
- sistem nervos periferic
·8 Sistemul nervos central: -creier
-maduva spinarii
Creier: - trunchiul cerebral
- cerebelul
- diencefalul
- telencefalul

·9 Sistemul nervos periferic -sistemul nervos somatic

-sistemul nervos vegetativ
sau autonom
aici gasim nervii si ganglionii nervosi
·10 Sistemul nervos vegetativ:- sistem nervos simpatic
 - sistem nervos
parasimpatic

Din punct de vedere funcţional, sistemul nervos este un tot

unitar, dar poate fi împărţit în:
- sistemul nervos somatic /Sistemul nervos al vietii de relatie:
realizeaza legatura(relatia) organismului cu mediul incojurator;
- sistemul nervos vegetativ: coordoneaza activitatea tuturor
organelor interne.

Sistemul nervos central

n integrează şi controlează intregul sistem nervos;

n primeşte informaţii (aferenţe);

n interpretează informaţiile din mediu;

n furnizează semnale (eferenţe) pentru efectuarea activităţii.

Sistemul nervos periferic (SNP)
n conectează sistemul nervos central cu organele si ţesuturile
corpului;

n este format din nervi senzoriali (aferenţi) si motori (eferenţi).

Sistemul Nervos Vegetativ (SNV)

n Controlează ansamblul funcţiilor autonome (activitatea
organelor interne) ale organismului).
Sistemul nervos simpatic
- Pregăteşte organismul pentru “fugă sau luptă”;
- Creează condiţiile optime pentru adaptarea la stres;
- Are centri nervoşi dispuşi pe toată lungimea MS, in coarnele
laterale;
- Controlul centrilor nervoşi simpatici se face de catre
hipotalamus;
- Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau nemielinizate.

Sistemul nervos parasimpatic

- Creează condiţiile pentru relaxarea organismului după efort;

- Are centrii nervoşi dispuşi in bulb si punte;
- Controlul acestora se face de catre hipotalamus;
- Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau nemielinizate.

1.Structura functionala a sistemului nervos

Structura generală a SN cuprinde trei componente principale : 1)
un compartiment senzorial (receptorii senzoriali) ;
2) un compartiment motor (efectorii) ;
3) un compartiment asociativ-integrativ (ariile de asociatie,
corticale si subcorticale)
Unitatea structural-functionala a sistemului nervos este
NEURONUL.
Neuronul (celula nervoasă) este unitatea structurală şi funcţională
a sistemului nervos.
Neuronul este alcătuit dintr-un corp celular, care se numeşte
pericarion şi din mai multe prelungiri.
- Prelungirea principală şi cea mai mare este axonul. Acesta
conduce impulsul nervos de la corpul celular către periferie.
- Celelalte prelungiri sunt mai mari şi mai mult sau mai puţin
ramificate, se numesc dendrite şi conduc impulsul nervos de la
periferie către corpul celular.
Neuronul:-corp celular alcatuit din:-membrana
nucleara,citoplasma si nucleu
-prelungiri neuronale : Dentrite- scurte si ramificate
Axon -unic, cu butoni terminali,
are un invelis de mielina
Citoplasma conţine în interiorul său organite celulare de două
tipuri:
- organite celulare comune cu celelalte celule din corp: lizozomi,
ribozomi, mitocondrii, aparatul Golgi şi reticulul endoplasmatic;
- organite specifice neuronului – sunt, la rândul lor, de două tipuri:
neurofibrilele şi substanţa tigroidă (corpusculii Nissl).
·11 Dentrite + axonii= FIBRE NERVOASE
·12 Maimulte fibre nervoase invelite de un invelis comun
formeaza un NERV
·13 Prin fibrele nervoase circula INFLUXURI NERVOASE.
 ·14 Influxurile nervoase se transmit de la un neuron la altul prin
intermediul SINAPSELOR.

Contactul dintre doi neuroni se realizează printr-o zonă specifică

sistemului nervos, care se numeşte sinapsă. Influxul nervos are un
singur sens de circulaţie: de la dendrită la corpul neuronului şi
apoi la axon.
Proprietatile neuronului pe scurt:
- neuronii sunt celule care traiesc mult-pot sa functioneze
toata viata; -
- neuronii nu se inmultesc, deci nu pot fi inlocuiti daca sunt
distrusi;
- neuronii sunt celule foarte excitabile. Au o capacitate mare
de a raspunde la stimulii externi - Excitabilitate;
- neuronii au nevoie de oxigen si glucoza pentru a functiona
optim.In lipsa oxigenului neuronii pot sa traiasca doar cateva
minute;
- neuronii sunt specializati in conducerea excitatiilor sub
forma de impuls nervos prin corpul si prelungirile lor
--=Conductibilitate.
Din punct de vedere morfologic, neuronii sunt de mai multe
tipuri şi se clasifică după mai multe criterii:
·15 după mărimea lor, neuronii pot fi:
- somatocromi – de dimensiuni mari, bogaţi în citoplasmă;
- citocromi – mici, cu nucleul mare şi cu citoplasmă mai puţină;
- neuroni cariocromi – sunt de mărime medie şi cu citoplasmă
relativ redusă.
·16 după numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
- neuroni multipolari, care au prelungiri multiple, pornind de pe
întreaga suprafaţă;
- neuroni bipolari – cu prelungiri dispuse la cei doi poli ai celulei;
- neuroni unipolari - în care dendritele şi axonul pleacă din acelaşi
loc şi ulterior se despart.
După funcţia pe care o îndeplinesc, neuronii pot fi:
·17 - neuroni motori – care sunt bogaţi în substanţă tigroidă şi
sunt mai mari, de regulă multipolari; ei transmit comenzi
efectoare.
·18 - neuroni senzitivi – care sunt mai mici decât cei motori;
transmit informaţii senzoriosenzitive.
·19 - neuroni de asociaţie (intercalari) – cu forme variate, de
regulă multipolari, cu prelungiri scurte şi volum mai mic; ei
realizează relaţia dintre diferiţi neuroni.
·20 neuronul este un foarte bun izolator electric;
NEVROGLIA - care se mai numeste celula gliala, are aceeasi
origine ca si neuronul dar rol de susţinere şi rol de hrănire a celulei
nervoase
SINAPSA
Sinapsele sunt zonele de legătură dintre doi neuroni; ele se pot
realiza în trei feluri:
- sinapse axodendritice – leagă axonul unui neuron de dendritele
altui neuron;
- sinapse axosomatice – fac legătura între axonul unui neuron şi
corpul celular al altui neuron;
- sinapse axoaxonale – fac legătură între axonii a doi neuroni vecin
Din punct de vedere funcţional, sinapsele pot fi: excitatorii
sau inhibitorii. Ele pot multiplica influxul nervos sau îl pot inhiba

MODELUL FUNCŢIONAL AL SISTEMULUI NERVOS

Modelul funcţional al sistemului nervos este reprezentat
de actul reflex.
Acesta constă în receptarea informaţiei din mediul intern sau
extern, prin intermediul organelor senzoriale, transmiterea
informaţiei pe căile de conducere senzitive la centrii nervoşi care,
prin căile motorii, transmit comanda de efectuare către organele
efectoare. Schema morfologică a actului reflex este reprezentată
de arcul reflex.
Arcul reflex este alcătuit din: receptor, dintr-o cale aferentă, un
centru nervos, o cale eferentă şi organul efector.
Prin arc reflex înţelegem o reacţie de răspuns efector, produsă de
excitaţia venită din mediul intern sau extern.
Reflexele sunt de două feluri:
- reflexe necondiţionate
- reflexe condiţionate

REFLEXELE NECONDIŢIONATE (ÎNNĂSCUTE) sunt:

- reflexe necondiţionate de tip A: salivaţia, deglutiţia, masticaţia,
clipitul şi reacţiile vasomotorii;
- reflexe necondiţionate de tip B: reflexe statotonice (de tonus şi
de postură) şi reflexe de orientare;
- reflexe necondiţionate de tip C: reflexe mimico-vegetativ
Alături de aceste tipuri, mai există o serie de reflexe
necondiţionate complexe: reflexul alimentar, de căutare şi de
procurare a hranei, reflexul de apărare faţă de pericolele
exterioare, reflexul de orientare, reprezentând reacţia la apariţia
unui excitant nou, reflexul de investigaţie şi cercetare (curiozitate)
şi reflexul de reproducere, legat de perpetuarea speciei.
REFLEXELE CONDIŢIONATE (DOBÂNDITE). Acestea se dobândesc
în timpul vieţii prin învăţare şi devin o a doua experienţă
psihoneurofiziologică, la întâlnirea cu un excitant care are valoare
de condiţionare. Reflexul condiţionat reprezintă legătura
permanentă dintre agentul exterior şi activitatea de răspuns a
organismului, deci legătura dintre excitant şi răspuns
LEGILE CONDUCERII IMPULSULUI NERVOS
Conductibilitatea prin fibrele nervoase are la bază o serie de legi,
dintre care cele mai importante sunt:
·21 intarzierea sinaptica
·22 conducerea unidirectionala
·23 vulnerabilitatea la ipoxie, la noxe si la unele medicamente
·24 fatigabilitatea sibnapsei
·25 sumatia temporo-spatiala
·26 ocluzia

·27 facilitatea posttetanica

 ·28 postdescarcare

REŢELELE NEURONALE ŞI PROPRIETĂŢILE LOR

Pentru a funcţiona, sistemul nervos central este constituit din

reţele şi centri neuronali în care se leagă tot ce se poate lega şi în
care totul se leagă de tot.
Aşadar, informaţiile excitatorii sau inhibitorii circulă printr-un
ansamblu de căi nervoase, realizându-se numeroase tipuri de
reţele, al căror element fundamental este neuronul.
Existenţa neuronilor intercalari (de asociaţie) interpuşi între
neuronul senzitiv (locul de captare a informaţiilor) şi neuronul
motor (locul de răspuns) sugerează faptul că semnalul care intră în
sistemul nervos central este supus unui proces de dispersie,
înainte de a atinge neuronul motor.

Există două tipuri de reţele neuronale:

- reţele paucineuronale, care sunt alcătuite din 2 neuroni, se
găsesc la nivelul măduvei spinării şi a sistemului nervos vegetativ;
- reţele multineuronale, alcătuite din mai mulţi neuroni, se găsesc
în special la nivelul scoarţei cerebrale, conţin, de regulă, un număr
imens de neuroni, iar activitatea lor se poate studia numai
probabilistic (statistic).
SISTEMUL NERVOS CENTRAL
Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos central este
compus din două segmente: -encefalul
- maduva spinarii
La rândul său, encefalul este compus din cinci părţi, care se
diferenţiază din vezicula cerebrală primitivă în cursul
dezvoltării embrionare:
1. mielencefalul – alcătuit din bulbul rahidian;
2. metencefalul – alcătuit din puntea lui Varolio şi cerebel;
3. mezencefalul – reprezentat de pedunculii cerebrali şi
lama cvadrigeminală;
4. diencefalul (sau creierul intermediar) alcătuit din
talamus, hipotalamus, subtalamus, epitalamus,
metatalamus;
5. telencefalul - emisferele cerebrale, nucleii de la baza
creierului, bulbii şi bandeletele olfactive.

PROZENCEFAL :Telencefal: emisferele cerebrale

Diencefal: creierul intermediar cu:
 - talamus;
- hipotalamus;
- subtalamus;
- epitalamus;
- metatalamus.

-MEZENCEFAL : Mezencefal : Mezencefal: - pedunculii

cerebrali şi lama
quadrigeminala
ROMBENCEFAL : Metencefal : puntea lui Varolio şi
cerebelul Mielencefal bulbul rahidian sau măduva
prelungită.

3. Implicatii structurale nervoase in sfera psihico-

comportamentala
4. Evaluarea neuropsihologica
5. Interventiile de reabilitare a pacientului
neuropsihologic.
6. Integrarea pacientului neuropsihiatric
7. Afectiuni neuropsihologice: paraliziile celebrale
8. Epilepsia
9. Tulburari din spectrul autist
10. Malformatii.