Carpații Occidentali, alături de Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă una

dintre cele trei grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor
geografică (la vest, deci occidentali ca poziție) față de Depresiunea colinară a Transilvaniei,
care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față de Culoarul Timiș-
Cernapentru Munții Banatului (grupul sudic al Occidentalilor).
Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de
1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile
de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat „mozaic
petrografic” (fliș, șisturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).

Carpatii Occidentali, s-au format prin incretirea scoartei tereste in orogeneza alpina.

Ei sunt alcatuiti din roci sedimentare, pe alocuri sisturi cristaline, chiar si roci vulcanice.

Carpatii Occidentali se impart in 3 grupe:

Muntii Apuseni la nord de Mureş
Muntii Poiana Rusca, situaţi central, la sud de Mureş
Muntii Banatului, în colţul sud-vestic al României şi la sud de Mureş

În Munţii Apuseni se pot distinge Munţii Bihorului alcătuiţi din şişturi cristaline şi calcare,
respectiv Munţii Metaliferi şi Munţii Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine
reprezentat în Munţii Apuseni unde peşteri aşa cum ar fi Urşilor, Scărişoara şi Vântului
reprezintă monumente ale naturii.

Grupul de mijloc al Carpaţilor Occidentali, Munţii Poiana Ruscăi, având altitudinea

maximă în Vârful Padeş cu 1374 m, sunt alcătuiţi din şişturi cristaline.

În cadrul grupului sudic al Munţilor Banatului se pot diferenţia Munţii Semenic, Munţii
Almăjului, Munţii Locvei şi Munţii Dognecei alcătuiţi din şişturi cristaline, respectiv Munţii
Aninei alcătuiţi din calcare.