Terapia de familie fără familie: un cadru pentru practica sistemică,

Hugh Jenkins” și Karl Asen?

Această lucrare contrastează principiile de bază ale gândirii sistemice cu

unele principii directoare ale abordării psihodinamice și conturează tehnicile
specifice pe care Terapeuții de familie le pot folosi ăn terapia indviduală. Este
discutabil dacă utlizare unui cadru sistemic poate fi menținut în cazul în care
terapeutul urmărește să mențină sistemul de terapie "deschis" pentru alții
participanți relevanți care se pot alătura în orice moment.

Un cadru de practică sistemică cu persoane fizice

Preocupările primare ale terapeuților sistemice sunt cu patternurile de

relații în sistemele umane, și înțelegerea problemelor în context. Clientii simt
frecvent că nu au nici o alegere în modul de a face față problemelor lor, de
multe ori percepându-se ca victime ale circumstanțelor. Deobicei clienți cred că
dacă celălatl ar opri - acest comportament - situația ar fi mai bună, Clientii sunt
rareori în măsură să aprecieze rolul lor în perpetuarea dificultăților, sau în cazul
în care o fac, va pleda el înșăși neputincios de a fi altfel.
În prima etapă terapeutul se concentrează pe crearea noilor conexiuni și
dezvoltarea unui climat terapeutic diferit pentru schimbare.
Figura 1 reprezintă dezvoltarea focalizării terapeuților care lucrează
sistemic cu o persoană. Nu numai că terapeutul se va concentra asupra
prezentului, ci și asupra trecutului în legătură cu prezentul, cu prezentul în
raport cu punctele difrerite din viitor, cu trecutul în raport cu viitorul, sau cu
viitorul în contextul trecutului. În diferite stadii ale procesului terapeutic,
accentul poate fi pe o perioadă de timp mai mult decât pe alta. Terapeutul va
încerca să ajute clientul în stabilirea noilor conexiuni prin introducerea soluțiilor
alternative.
Figura 1 arată modul în care Terapeuții încep din perspectiva individului,
Imaginea este extinsă printr-o serie de întrebări interblocare despre relații.
Clientul este întrebat cu m ar vedea o altă persoană problema; modul în care o
persoană terță vede,relația între client și prima persoană; modul în care clientul
se vede pe sine sau pe o altă persoană semnificativă în legătură cu problema,
cum privește la dezvoltarea problemei, la posibilitatea de schimbare, precum și
la dispariția acestora. Terapeuți Sistemici, spre deosebire de colegii lor cu
orientare psihodinamica individuala se afla pe poziții "de conducere" în ,
încercarea de a introduce noi idei și modalități de a privi preocupările familiare,
mai degrabă decât să aștepte ca clientul șă "spună ceva ce are în minte "și apoi
răspunzând la acest" material "
Caracteristicile majore ale terapiei sistemice cu un individ pot fi
caracterizate după cum urmează, Terapeuții conduc primul, și ulterioarele,
sesiuni ca un sistem de terapie deschisă, deschis în sensul că alții membrii
semnificativi se putea alătura în orice moment.
Atâta timp cât acest lucru rămâne o posibilitate, un context foarte specific
pentru toate asocierile terapeutice suplimentare este stabilit. Sesiunile sunt
efectuate ca în cazul în care alte persoane au fost prezente, sau ar putea fi așa. În
loc să promoveze o setare terapeutică exclusivă în care intimitatea, proiecția și
transferul sunt promovate și utilizate, terapeuți sistemici și clienți co-crează
contexte terapeutice împreună.

Figura 1 - vezi desen

Figura 1. Acest lucru pune accentul pe trecerea terapeutului de la individ

la contextul său mai larg. Ceea ce poate doar parțial să arate care este
interacțiunea dintre: o relație diadică și alta; individuală și de familie; diferite
diade și triade; contexte sociale mai largi. Fiecare dintre aceste permutări poate
apărea în raport cu trecutul, prezentul sau viitorul.
Deasemenea include participarea potențială a - obiectelor din viața reală
a clientului sau a persoanelor. Acesta se întâmplă, în principal, prin procesul de
interactiune încadrată prin întrebări prin care terapeuți definesc poziția lor în
raport cu clientul.
Alte persoane sunt aduse în cameră ca "fantome", încurajând clientul să ia
în considerare opiniile celuilalt despre dilemele sale, precum și conectarea
comportamentului său simptomatic și răspunsurile familiei la aceastea.
Dacă problema se află într-un context non-familial, cum ar fi locul de
muncă, terapeutul va lega întrebările la asta.
Cu toate acestea, abordarea terapeutului ar putea include întrebări legate
de convingerile clientului cu privire la comportamentul său dacă membrii
principali ai familiei erau disponibili sau în viață. În acest fel, clientul este
încurajat să-și vadă problemele într-un context interacţional (chiar imaginar).
Curiozitatea terapistului ajută să organizeze modalități familiare de vizualizare a
dificultăților într-un nou cadru (Cecchin, 1987).
Un instrument major al terapeuților sistemici este de a pune întrebări care
au menirea să conducă clientul la credințele, așteptările și rolurile, lui și alor cei
din jurul lui (Penn, 1985; Tomm, 1987A și b, 1988). Terapeuți sistemici ar
putea începe prin solicita descrierea modului în care clientul a decis că ar trebui
să fie doar el, cel care ar trebui să participe la interviu. Cu cine a discutat? Dacă
și-ar fi adus soțul / partenerul, părintele, ce ar putea spune acea persoană acum?
Clientul ar fi de acord cu acest răspuns? Dacă clientul nu a fost de acord, ce ar
putea spune cealaltă persoană în acest moment? ar rezolva acest dezacord?
Carpenter și Treacher (1983) au abordat aceste întrebări ca parte a procesului de
implicare a familiei în tratament. Accentul special în această lucrare actuală
este, că este la fel de importantă obținerea convingerilor clientului despre alții și
convingerile sale despre poziția lor în raport cu el, acest lucru poate fi folosit ca
un agent activ pentru convocare familiei silsau sistemul social mai larg.

Cazul 1.
Cazul lui Amy P ilustrează modul în care un terapeutul sistemic cu o
singură persoană, aduce contextul mai larg în interviu de la început
Amy de doisprezece ani, a fost trimisă la o clinică de consiliere pentru
copii de GP din cauza unei "tulburari de alimentație". GP menționează în
scrisoarea sa de sesizare că mama lui Amy a venit să o vadă pentru a-și exprima
îngrijorarea cu privire la faptul că Amy nu mănâncă și a pierdut mult în
greutate. Pare că aceasta a spus medicului că ea este "luptătorul principal" al
familiei, deoarece soțul ei pleacă des în străinătate cu călătorii de afaceri. Amy
este unul din cei trei copii. Terapeutul (bărbat) a trimis o scrisoare, adresată
părinților, invitând întreaga familie să participe, astfel încât să putem obține
opiniile tuturor și ideile problemei, doar că a venit doar doamna P.

DNA P - Îmi pare rău că sunt doar eu, dar soțul meu este foarte,
ocupat, avea o întâlnire foarte importantă azi
TH.: văd... știe că ați venit azi aici?
DNA P – păi ..nu cred ..I-am spus , dar știție el nu prea are încredere în
medici și psihologi și de tot felul.
 TH – Presupunând că el știe, că sunteți aici .. .... care este părerea lui
despre asta?
DNA P - Sincer, nu știu .. Probabil ar fi înpotrivă și ar spune că âmi
fac prea multe griji. Sau ar spune că asta este treaba mea să-l hrănesc pe
Amy.
TH – Dacă ar spune asta, ați fii deacord?
DNA P – Nu aș fi de acord cu faptul că-mi fac prea multe griji. Ea/ el a
pierdut o piatră în ultima lună, și cred că ea este îngrijorătoare, nu credeți?
TH - Văd că sunteți îngrijorată și cunosc mulți părinți care ar fi
îngrijorați la fel ca și dumneavoastră. Deci, care credeți dumneavoastră, că
este motivul pentru care soțul nu împărtășează preocuparea dvs?
DNA P – El consideră că e treaba mea să-i rezolv pe copii, ceilalți doi
sunt în regulă. James are cincisprezece ani și este atât de competent, și Jane
este teribil de dulce. Tocmai a împlinit șase ani.
TH – Cine altcineva din familie mai are cunoștință despre faptul că ați
venit azi aici?
DNA - nimeni... M-am gândit să discut cu dvs înainte să târăsc restul
familiei aici.
TH.: - dacă alți membri ai familiei ar fi venit astăzi aici-, ce ar putea
spune că a fost problema, și ce ajutor ar vrea? Să începem cu Amy?
DNA P - Amy ar spune că mă agit prea mult, că eu doarî mi fac griji
din nimic... că nu există nici un motiv pentru care să vă faceți griji ...
TH - .. și dacă soțul dumneavoastră ar fi aici cum ar răspunde la asta?
DNA P – S-ar distra pe seama mea ( m-ar lua de găscă) … l-ar
întoarce pe Amy împotriva mea .. iar eu aș face figură de proastă .. James
probabil mi-ar lua apărarea ... el este atât de responsabil.
TH – Când vedeți că soțul dumneavoastră îi ține spatele lui Amy și
acesta e de partea lui, cum vă simțiți / care sunt efectele asupra
dumneavoastră?
DNA P – Nu este corect. Mă contrazic cu soțul meu dar el nu mă
ascultă nimic niciodată. Nu este corect ca fiul meu să fie mai responsabil
decât tatăl lui.
TH – Deci, asta este ceea ce doriți să schimbați?
 DNA P – Da ... este greșit, nu se mai poate continua așa ..
TH – Cum puteți schimba aceasta situație dacă soțul dumneavoastră și
restul familiei nu au venit azi aici?
DNA P – Nu știu .... Nici nu mă miră că Amy nu vrea să mânânce ...
Mă simt ca la gervă ..

În căteva minute întrega dramă familială prinde viață în camera de

interviu. Ceilalți membri ai familiei sunt aproape prezenți și încep alianțele și
conflictele, timpul rămas a fost consumat de către DNA P – să ia în considerație
( și a repeta) să convingă ceilalți membri ai familiei să vină la următoarea
întâlnire.
La următoarea îtâlnire a participat întrega familie iar terapeutul sa apucat
de treabă.
Cu toate acestea, el ar fi mers mai departe cu reuniunea, indiferent de cât
de mulți oameni au participat. În acest caz, atât procesul, cât și conținutul ar fi
variat în funcție de modul în care aceștia au fost prezenți. În cazul în care
doamna P s-ar fi prezentat singură întreabarea ar fi fost:

 Cum aș putea să o ajut pe fica ta, dacă ea nici nu este prezentă?

Vrei să primească ajutor? Ce ar trebui să-i spui sau să faci ca ea
să vină?
 Dacă mama și fica ar fi venit împreună terapeutul ar fi putu
vedea ce se poate face în vederea implicării tatălui
 Ce ar trebui să faci ca tatăl tău să vină la aceste reuniuni? Căte
kilograme ar trebui să pierzi ca el să fie deacord să vină?

Terapistul acceptă sistemul în camera de terapie indiferent de felul

acesteia, individual, diade, triade, famili întregi această acceptare însă nu
previne cererea de a avea în camera de terapie, toate părțile importante al
sistemului familial.

Discuție
Această abordare este semnificativ diferită de froma unu-la-unu relație
psiho-dinamică în cazul în care Terapeuții se referă la răspunsurile pacientului
la ei înșiși. În schimb, Terapeuții sistemice cere clientului să ia în considerare
dilemele sale în raport cu oamenii care sunt implicați în mod natural în lifc lui.
Acest lucru ar putea include întrebările:

 Posibil să nu fii capabil șă spui anumite lucruri dacă X sau Y ar fi

prezent?
 Ce s- ar întâmpla dacă soția/mama te-ar auzi spunând asta?
 "Care ar putea fi implicația de a simți acest fel, dar de X nu știe
despre asta?"
 Cum s-ar comporta clientul dacă X ar ști?
 Cum ar putea să-i spună lui X și ce ar spune Y?
 Cu mar afecta asta reația lor?

Intenția terapeutului prin întrebările puse este aceea de a-l face pe client
să vadă care opțiuni pentru schimbare, examinând impresia lui despre alții,
credințele acestora imaginate de către client, și a se vedea pe sine și pe alții ca
părți ale unui sistem interacţional mai larg decât ceea ce și-a imaginat la
inceput. Cadrele familiare în care clientul a operat până atunci va fi pusă într-o
lumină diferită, stabilind noi modele de legătură.
Se speră că efectul acesteia se va vărsa și peste casa lui, în relațiile
sociale, sau setările de lucru, atât în ceea ce privește dileme specifice abordate
în sesiune, dar și în general, în alte domenii ale vieții. Terapeuții vor lucra cu
efectele clientului care se comportă diferit în contextul său social, folosind acest
nivel de feedback pentru a construi noi întrebări și noi intervenții
Pentru a sublinia aceste puncte, Terapeuții sistematici vor interoga în mod
repetat decizia clientului de a aduce sesiuni, în loc să abordeze și rezolvarea lor
în afara sesiunii cu persoanele cu care el este implicat în prezent.