Un bătrân avar trăia într-o casă cu grădina.

Bătrânul își ținea ascuns aurul

îngropat într-o groapă, sub niște pietre din grădina.

În fiecare zi, înainte să meargă la culcare, avarul se ducea la pietrele sub care
era îngropat aurul și număra monedele. Și continuă să facă acest lucru în fiecare
zi, dar niciodată nu cheltuia nimic din ceea ce agonisea.

Într-o zi, un hoț care observase obiceiul bătrânului, a așteptat până când acesta
s-a întors în casă. După lăsarea întunericului, hoțul s-a dus la locul în care
bătrânul își ascunde aurul și a furat tot. A doua zi, avarul a descoperit că
toată comoara sa a dispărut și a început să plângă în hohote.

Vecinul său l-a auzit plângând și l-a întrebat ce s-a întâmplat. După ce bătrânul
i-a povestit întâmplarea, vecinul l-a întrebat: “Dar de ce nu ai păstrat banii
aceștia undeva în casă? Ar fi fost mai ușor să iei din ei, atunci când aveai nevoie
să îți cumperi ceva.”

“Să cumpăr?!”, spune avarul. “N-am folosit niciodată aurul pentru a cumpăra ceva.
N-am avut niciodată de gând să cheltuiesc din economiile făcute.”

Auzind așa ceva, vecinul aruncă o piatră în groapa și îi spune avarului:”În acest
caz, economisește piatra asta. Este la fel de inutil precum aurul care ți-a fost
furat.”