Pacala si Tandala mergeau printr-o padure. Intr-un copac, ei vazura o pasare.

- Mai, Tandala, uite o pasare! Hai s-o prindem, s-o frigem si s-o mancam boiereste,
zise Pacala lingandu-si degetele.

- Ca bine zici. Dar cum s-o mancam fara sare? Sa stai tu s-o pazesti ca sa nu
zboare si eu dau fuga in sat sa aduc niste sare! Cand voi veni, va fi vai de mama
ei si halal de noi.

Fugi Tnadala cat il tineau picioarele in sat dupa sare, iar cel ramas se gandeste
ca n-ar fi rau pana atunci sa se suie in copac si sa prinda fripturica. Tocmai cand
se apropiase de pasare, nebagand bine seama, aluneca de sus de pe craca si cazu.

Pasarea zbura in departare, lasandu-l pe Pacala sa se vaiete. Iata ca soseste si

Tandala cu sarea. Vazand ca pasarea nu este nicaieri si auzind pe Pacala ca se
vaieta, zise:

- Vezi ma, prostule, ca daca ai mancat nesarat te-ai imbolnavit?!