Pacala isi vinde bine vaca

Mostenirea lui Pacala n-a tinut multa vreme.

Iata povestea:

Mostenirea lui Pacala i-a adus acestuia mare bataie de cap: sa se

scoale de dimineata, sa duca vaca la pasune, sa-i poarte de
grija..
Si pentru ca Pacala al nostru era prea tanar ca sa aiba astfel de
griji , s-a gandit sa vanda vaca.
N-a vrut s-o vanda fratilor pentru ca se gandea ca va face nu stiu
ce afacere cu vreun strain si va iesi in mare castig!
Asa  ca intr-o dimineata a luat vaca de funie si a pornit cu ea la
targ.
Drumul spre targ trecea printr-o padure si tocmai cand era in
apropierea acesteia, numai ce se porneste un vant care  se
schimba intr-o curata furtuna.
Pacala stia ca nu e bine sa umble pe drum pe o asemenea
vreme, a hotarat sa se opreasca.  A legat vaca de un copac si a
lasat-o sa pasca, iar el s-a culcat la radacina copacului sa se mai
odihneasca.
Cum a pus capul jos, cum a adormit.
Vantul intetindu-se mai tare, indoia crengile copacului si-i clatina
si trunchiul, facandu-l sa scartaie.
Acum, cum i s-a parut ca acel copac vorbea cu el  si il intreaba
daca are vaca de vanzare, nu stim, dar Pacala a spus:
- De vanzare, fireste ca de vanzare.
Lui Pacala i s-a parut ca-l intreaba si cat cere pe ea.
- Pai, cat sa cer, ti-o dau ieftin, patruzeci de lei.
Asteapta apoi ce asteapta, si vantul misca din nou copacul,
facandu-l sa scartaie.
- Ce face ? zise Pacala. Zici ca e scumpa ? Nu e scumpa defel,
ca e vaca buna de prasila si da lapte mult si gras.
Copacul iar a scartait si lui Pacala i s-a parut  ca-i spune:
- Iti dau treizeci de lei.
- Numai treizeci de lei ? Nici un ban mai mult ? Fie si treizeci
atunci, tine-o sanatos. Adu banii.
Vantul iara batut miscand copacul, iar copacul a facut din nou :
scart ! Scart !
- Zici ca marti ? N-ai bani acum ?a intrebat Pacala. Fie si marti,
numai vezi sa nu ma amani, ca am si eu nevoile mele.
Si Pacala, vesel de targul incheiat, si-a  luat ciomagul si a plecat
acasa, lasand vaca legata de copac.
Cand l-au vazut fratii venind fara vaca, l-au intrebat ce-a facut cu
vaca.
- Am vandut-o, a zis Pacala.
- Cat ai luat pe ea?
Treizeci de lei.
- Si cui ai dat-o ?
- Unui copac din padure.
- Unui copac ?!
Si fratii au inceput sa rada mai intai, iar apoi si-au facut cruce de
prostia lui Pacala : Auzi, unde s-a mai pomenit ca un copac sa
cumpere o vaca !
Ei s-au gandit ca Pacala ori spune minciuni, ori vrea sa-i
pacaleasca.
- Dar unde sunt banii ?  au mai intrebat ei.
- Mi-a spus ca mi-i da maine. Marti.
Raspunsul acesta i-a incredintat ca Pacala nu era in toate mintile
si ca a prapadit vaca in padure, ca un netot.
La drept vorbind, nu prea le parea rau de aceasta, caci nu se
puteau impaca cu gandul ca, la imparteala, nerodul se aratase
mai istet decat ei.
A doua zi de dimineata, Pacala si-a luat toporul si a plecat in
padure cu gandul sa ia banii si sa taie si niscaiva lemne pentru
casa.
Ajungand in padure, s-a dus drept la copacul cu pricina, pe care
la  recunoscut dupa franghia rupta, caci vaca, tot intinzandu-se
dupa pascut, rupsese franghia si plecase pe aici incolo.
- Ei, iaca, am venit sa-mi dai banii, zise el.
Dar copacul nu raspundea deloc, caci vantul se potolise acum si
copacul nu mai scartaia.
- Ce, te faci ca nu auzi ? Adu banii, ca nu am vreme de pierdut.
Dar copacul statea ca mutul.
Cum era sa auda Pacala ceva, daca nu batea vantul ?
- Adu banii, cat iti cer, cu vorba buna, ca pe urma intorc cojocul.
Copacul sa raspunda, neam !
A mai cerut odata, a mai cerut de doua ori, si vazand ca nu-i
raspunde, Pacala si-a pierdut rabdarea si a tabarat cu toporul pe
el.
- Stai ca te invat eu minte sa mai inseli lumea!
Si da-i, si da-i la radacina, pana ce copacul a cazut jos.
Cand colo, ce sa vezi ? In groapa,  la radacina, o caldare cu
galbeni si cu bani de argint, ingropata acolo de cine stie cand!!
Om cinstit, Pacala s-a multumit sa ia din caldare numai treizeci de
lei, cat a fost  tocmeala, si dupa ce a taiat lemnele care ii trebuiau,
a plecat acasa, lasand caldarea cu bani acolo unde se afla.

Daca vrei sa afli cum i-a venit de hac Pacala unui popa citeste
aici.