FATA BABEI SI FATA MOSNEAGULUI Poveste de Ion Creanga Transpunere in versuri de Elena Dragos

Zice-se c-a fost odata Un mosneag si-o baba rea; Ca mosneagu-avea o fata, Baba, tot la fel si ea. Fata babei, razgaiata, Lenevea fara de sat. Cartitoare si-ncruntata, S-alinta ca cioara-n lat. Fata mosului, frumoasa, Spre paduri urca din grea. Ea cara gateje-acasa, Ea, la moara tot mereu. Fata mosului la claca Multe fuse mai torcea; Fata babei cea posaca, Unul singurel abia. Adevaru-a babei fata Il spunea acas’ pe dos. -Uite mama, uite tata, Fusele-astea, eu le-am tors! (Le luase cu de-a sila De la harnica pe drum) Harnicei, mai mare mila… Nimeni nu-i vorbea acum. Baba se sfadea cu mosul Fetei pricina-i gasea, (Pasa-mi-te nu cocosul Trecere in casa-avea…)! Ca e lae, ca-I balaie, Baba melita mereu: -Nu mai pot s-o tin cu straie Si cu hrana, ca mi-e greu. -Pleaca fata mea de-acasa, (I-a zis mosul fetei dragi) Baba-i vesnic manioasa, Nu e chip s-o mai impaci. Astfel, parinteasca usa A ramas in urma-acum… Fata vede-o catelusa Care schiopata pe drum: -Stiu ca te-au gonit de-acasa, Catelusa a grait, Fata, inima miloasa, Ranile i le-a-ngrijit. Merge iarasi pe carare, Vrea sa intre la stapan… A-ntalnit un pom in floare: -De omizi sunt tare plin!... Se opreste sa-l asculte, De omizi l-a curatat. Dupa vreme nu prea multa, O fantana a-ntalnit; De namol o spala fata, Scoate tot noroiu-afara; -Sipotul mi-e proaspat iara, Am sa-ti multumesc odata!

Inca nici nu le-ai vazut… Eu ma duc putin de-acasa.. hai si-ti ia. in dar. la vale. Iar atuncea. Primitoare s-a deschis. -Mama n-am pe asta lume. un bine. …Merge printr-un codru fata. s-o primesti. inima de aur. Fata babei spuse-ndata: -Lasa. copila? Spune! Bland se auzi un glas. drum bun… Pe cel drum. Fata pleaca multumind… Cand pe la fantana trece Bucuroasa e gasind Apa proaspata si rece In pahare de argint. Un cuptor ii iese-n cale. framanta lut. Ci la tine in ograda. Am sa-ti dau si eu ceva… Urca-n pod si ia-ti o lada. stai la mine. mai jos. Cu placinte aburind. cat ai zice “peste” Apa ia. ce sa vezi? Vitele ieseau cirezi. -Multumescu-ti pentru roade. Vrea sa-i spele pe “copii” Dar “copiii” sunt balauri Si jivine mii si mii… Cand se-ntoarce-apoi stapana Fetei ii graieste-asa: -Casa si ograda-s luna.Iata si-un cuptor de paine Ce se tanguie asa: -Fa-mi copila mea. . Si-n poiana ca de vis. Cred ca nu esti sperioasa. Dar sa n-o deschizi acum. Iti urez drum bun. Si paharele si salba Tatalui le-a dus acas’ O privea cu ciuda baba. Vezi cum sunt. O casuta cum nu-i alta -Cine esti. In ograda am jivine. Vremea-n lucru sa-ti petreci. n-o sa mor. Fata. Tata m-a trimis de-acas’ -Esti orfana. Pomul plin de pere coapte Pleaca ramul greu spre ea: -Fata buna. Sa-mi grijesti “copiii” deci. Hop si catelusa alba. nu ma lasa! Fata.. Oile ieseau in turma. Stie ea ce-i de facut. Mai sa crape de necaz. Multe-aici sunt de facut. mama. te rog. Vesela-I c-o vede iar: -Am la gat din aur salba. Il indreapta si-l lipeste. Iti aduc si eu o lada Mai frumoasa ca a lor!. Lada au deschis pe urma.

Cand stapana s-a intors. Cin’ s-astepte o hapsana? Vine-acasa incruntata. pom. Si-acel cuptor… Nu le-a fost de ajutor. Si pe baba o mananca Cu odrasla ei cu tot… Si… se ling apoi pe bot. fantana A-ntalnit. Ce s-ajute o hapsana? In ograda din poiana Toate le-a intors pe dos. Iar din ea sar mii de fiare. nici pahare… Lada o deschide-ndata. Fiarele-au pornit sa geama… Dand navala-n pod surata O scumpete si-a ales.Iar povestea ne mai spune Ca-a pornit la drum si ea Cum facuse sora-sa… Fara-a face fapte bune: Catelusa. Catelusa. Nici tu salba. pom. Fuge repede cu lada… Tot pe rand in drum ii ies. Si…povestea spune inca Cum ca… Nimeni n-o sa planga! . fantana Si cuptor…insa pe ea N-o asteapta nimenea.