Prima poveste ne-a fost trimisa de catre o mama, care ne descrie felul in care

sotul ei l-a ajutat pe fiul lor sa faca fata nelinistilor tipice "primei saptamani
de scoala".

Era a doua zi de scoala si ma cazneam sa ii obisnuiesc pe copii sa se culce seara

mai devreme. Toti se aratau cooperanti, in afara de Anthony, baietelul meu de 9
ani. Se tot smiorcaia si se certa cu mine si, orice i-as fi spus, nu voia sa se
pregateasca de culcare. In cele din urma, i-am zis sotului meu: "Joe, ia sa incepi
sa te ocupi de fiu-tau, fiindca eu una nu stiu ce sa-i mai fac!" Iata ce s-a
intamplat in continuare:

Joe: Tony, vreau sa stau de vorba cu tine. Mami spune ca ii dai mult de furca. Ce
se intampla? Am impresia ca te roade ceva.

Anthony: Am o gramada de griji!

Joe: Pai, ia sa le aud si eu. Pe toate. Hai la tine in camera, sa stam de vorba.

S-au dus impreuna in dormitorul lui Anthony. Joe iese de-acolo cam dupa 20 de
minute, parand foarte multumit de isprava lui.

Eu: Ce s-a intamplat?

Joe: Nimic. L-am culcat pe ala mic.

Eu: Si cum ai reusit asta?

Joe: Am notat pe hartie grijile care il framanta.

Eu: Atata tot?

Joe: Si, pe urma, i le-am citit.

Eu: Si ce s-a intamplat atunci?

Joe: I-am spus ca il voi ajuta sa scape de griji, la sfarsitul saptamanii. Asa ca a
varat lista sub perna, si-a pus pijamaua si s-a bagat in pat.

A doua zi dimineata, in timp ce schimbam asternutul de pe patul lui Anthony, lista

a cazut pe jos. Iata ce scria:

Ce il framanta pe Anthony

1. Dezordinea din dulap si din camera. Nu are spatiu suficient sa se desfasoare.

2. Ii trebuie mai multe haine pentru scoala.

3. I se da mult de lucru la scoala si are maldare de carti de carat.

(Prea devreme pentru a incepe sa muncesti atat!)

4. Ii trebuie mai multi bani pentru gustarile de la scoala.

5. Bicicleta ii face figuri. Mereu ii sare lantul.

6. A scapat o moneda de 25 de centi sub masina de spalat. (Dupa ce ca si asa nu ai

bani, sa mai vezi si ca dispar?)
7. Crede ca toate problemele banesti pot fi rezolvate daca tata ii da un cec de 100
de dolari.

Mi-a venit sa zambesc, dupa ce am citit. Ne inchipuim ca numai oamenii mari au

griji "adevarate". Uitam prea usor ca si cei mici le pot avea. Si, exact ca noi, au
nevoie de cineva care sa ii asculte si sa le ia grijile in serios.