Emilia Ataba

•
Gândurile unui suflet

•1•
© toate drepturile sunt rezervate autorului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

a României
ATABA, EMILIA
Gândurile unui suflet / Emilia Ataba ;
– Târgu-Lăpuş :
Galaxia Gutenberg, 2017
ISBN 978-973-141-697-7

I. Ataba, Emilia (autor)

Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială,
multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea,
transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică,
inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau
temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu
scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare săvârşite fără permisiunea
scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la
protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în
conformitate cu legile în vigoare.

www.galaxiagutenberg.ro
Editura Galaxia Gutenberg
435600 Târgu-Lăpuş, str. Florilor nr. 11
Tel/fax: 0264-243616; mobil: 0723-377599
e-mail: contact@galaxiagutenberg.ro

PRINTED IN ROMANIA
 Emilia Ataba

Gândurile unui suflet

 Întruparea

Când Domnul a creat femeia

a zăbovit îngândurat,
dar a învins în El iubirea
și astfel s-a născut Femeia,
cea purtătoare de păcat...

Tot din iubirea Lui

s-a întrupat și răul
care colindă de atunci hai-hui
și stăpânește astăzi omul...

Iubirea este arma

care-ți dă puterea să trăiești,
e cugetul și hrana,
învață să o mânuiești...

•6•
 Cine ești tu

Ești visul meu neîmplinit și mă răzbun

că nu m-ai așezat în gândul tău;
m-ai părăsit, lăsându-mă în drum,
cu doruri și păreri de rău...

Ești plopul ce se mișcă în neștire

și nicăieri liniște nu găsești
dar este legea dată de dumnezeire,
că răul, orișicare-ar fi, el se plătește...

Ești norul umblător pe cerul meu

și umbră peste soarele dogoritor,
copilul ce se pierde tot mereu
între popas și pasul următor...

Ești vis și pom și nor și soare

ce mă supui la încercatele poveri
în timp ce eu mă rog pentru iertare
tu mă întorci din nou în ziua cea de ieri...

Pentru puterea ta ce mă doboară

eu te condamn și te îndepărtez,
pentru a nu știu câta oară,
iubirea mea la ceruri o donez...

•7•
 Chip luminat

O rază de lumină
a coborât în odaia întunecată;
chipul tău devine umbră
desprinsă din cer...

Și de atâta lumină
se citește în sufletul tău:
dor, iubire, frică,
durere ce arde mocnit...

Dintr-o dată
raza de lumină se retrage
și chipul tău de piatră
trosnește, oftează...

•8•
 Rugă

Mă doare
pentru apa căzută în neștire
pentru lemnul ars în cuptor
pentru lutul aprins în clădire
pentru păcatul celor ce mor...
Mă rog
pentru oamenii care nu cred
pentru oamenii care nu simt
pentru oamenii care nu văd
pentru oamenii care mint...
Mă condamn
pentru iubirea care mă cuprinde
pentru neputința de schimbare
pentru dorul de a face bine
pentru fiecare ființă ce moare...
Mă împac
Pentru sufletul meu chinuit
pentru durerea celor mulți
pentru că Dumnezeu mult a iubit
pentru ca noi să fim împliniți...

•9•
 Însingurare

Mă doare sufletul de-atâta-nsingurare

deși suntem în doi;
Distanța este-atât de mare
că lumea dacă am înconjura
și drumul mult mai scurt ni s-ar părea...
Mă întreb în noapte, uneori
cum poate luna să ne dea fiori
în timp ce noi, pierduți în doi
suntem uitați și prinși în nori,
acoperiți de ceață și ninsori
cu dorul care freamătă demult în noi...
Mă amăgesc cu soarele-n amurg,
că ziua a trecut și noaptea vine,
mă lupt cu junghiurile care mă străpung;
și dorurile mele către tine
le împletesc în mistice cununi
să ne unească ele pe vecie,
pierduți în inima acestei lumi
și apărați de stele și minuni...

• 10 •
 Dăruire

O mână întinsă
e ajutor, e sprijin.
O lacrimă ce curge
Se împletește cu durerea ta.
O vorbă înțeleaptă
te mângâie și-ți dă putere
oriunde te-ai afla.
Apucă mâna
care vine înspre tine,
primește lacrima
să se unească-n suferință
cu a ta,
și ia aminte
la vorba înțeleaptă
care vine
din inima curată – către tine;
și uită tot ce-i rău –
trecutul nu mai vine.
prezentul e aici – iar viitorul
stă ascuns în clipa care vine...

• 11 •
 Iertare

Iartă-mă
pentru tăcere, frică și-ndoială;
eram neștiutoare și nehotărâtă,
cu sufletul încătușat
în legi învechite
și căutându-mă
pe mine, - altfel
și niciodată
găsindu-mă...
Iartă-mă
pentru neștiință, timp și durere;
eram împietrită și rușinată
de gândurile mele,
simțindu-mă vinovată,
iubind cu măsuri incerte,
așteptând un răspuns,
căutând acel nepătruns,
negăsindu-mă-n timp
și spunându-ți tăcut
Iartă-mă...

• 12 •
 Suspin

Încă suspin și te mai chem

în lacrimi sângerânde
te mai doresc și-mi este dor
și trupul de durere mi se frânge.
Din vară am crescut
și rădăcinile-mi s-au smuls
din fragedul pământ
în care eu te-am cunoscut
și-apoi l-am părăsit
uitându-l și uitându-te pe tine;
străină am rămas
și nicăierea loc nu am
tu ai plecat,
eu încă n-am ajuns,
tu nu mai ești,
eu încă n-am apus...

• 13 •
 În orișice apus

Oprește-te o clipă
și adu-ți aminte
plângând,
zăceam la marginea unui drum
de unde tu m-ai ridicat;
povestea noastră a început
în miezul unui răsărit târziu
și a fost frumoasă,
ca și mai toate poveștile
cu zâne și cu feți frumoși.
Sfârșitul a-ntârziat
descrețindu-ne frunțile
într-un apus grăbit și jalnic,
netrăit de noi până atunci...
Te-ai dus
Iar gustul amar al despărțirii
îl simt și astăzi,
după lungi apusuri,
tu, cel care te-ai dus
revii în orișice apus...

• 14 •
 Traversare

Pas cu pas
Încă un ceas care curge
Încă un pas
Într-un alt ceas
Mă trece pas cu pas;
Nu sunt decât
Ce-am mai rămas
Din tot ce-am fost
În primul ceas;
M-am destrămat
Din ceas în ceas
Pas cu pas...

Pământ

Drumul se măsoară în pași,

Pașii fiind singurii care pot
Să străbată un drum;
Mai drept sau mai strâmb,
Orice drum ducând
Către un singur punct: din pământ la
pământ.

• 15 •
Poem pentru cei ce se nasc și mor

Eu care mă nasc,
cu tine care mori
formăm un întreg înjumătățit
al unui alt timp.
Eu, steaua care cad
alături de un muritor de rând,
eu mă renasc din nou
din suflul ce coboară în pământ,
pentru un alt străin
rătăcitor pământului trăind...

Neștiință

timp ce stau, mă vreau mergând; În

în timp ce merg, mă vreau doar stând;
e vrerea mea ori nu,
eu neștiind...
Oriunde sunt mă vreau schimbând;
gând și timp,
în mine luptând,
niciodată știind, cine învingând...

• 16 •
 Același loc

Cărările duceau toate în același loc;

mâna ta a atins pământul,
urechea ta s-a plecat
lângă tremurul apei
șoptindu-ți
ce?
nici tu nu mai știi ce departe ești
pierdut și mă pierzi
printre câmpuri cu umbre mă treci
amintindu-ți de zile, negăsindu-mă-n veci
printre ploi ce s-au dus
într-un jalnic apus...

Singurătate

De n-am venit, nu mă mai aștepta

Dacă m-aștepți să-mi spui să vin;
Oricum, să știi că niciodată
Dac-am să vin , la fel n-o să-ți mai fiu...

• 17 •
 Zile și nopți

Zilele își plâng nopțile pierdute

printre alte seminții,
căutându-le și negăsindu-le;
vin și pleacă –
din totdeauna aceleași și totdeauna altfel,
râzând sau plângând,
senine sau înnourate,
între incertitudine și nesiguranță
de pretutindeni și până mai departe,
mereu, –
zilele și nopțile noastre...

Nemuritor

Tu suflete, dac-ai putea

să-nlocuiești pe cer o stea
și să te faci surata lor
ai deveni nemuritor.

• 18 •
 Așteptare

Așteptam
căderea unei lacrimi
pentru a șterge urmele pașilor tăi;
de-atâta uscăciune
și florile s-au ofilit și tind să moară
dar lacrima nu se înfioară
nicicând;
așteptare –
căderea unei lacrimi sângerând
în sufletul meu plângând...

Închinare

Strigând la cer
mă aștern la soare
într-un miază-zi incendiar
ochii mei nu vor să moară
inima mea nu vrea să trăiască
gândul meu
în șoapte abia percepute
se luptă pentru viață...
cine ascultă-mă?...

• 19 •
 Suratele mele

Odată cu ploile
eu m-am născut
și curg odată cu ele
suratele mele.
trecându-se cu vremea
ploile mă sfâșie
bucată cu bucată
și durerea cumplită
mă ține uitată.
îmbătrânesc câte puțin
cu fiecare ochi de apă
eu – fiica ploilor
eu m-am născut și voi muri
odată cu ele –
suratele mele.

Plânset

Dacă florile plâng, eu am să plâng odată cu ele...

Dacă florile cresc, eu am să cresc odată cu ele...
Și din această creștere se va naște iubirea
Care nu va mai seca niciodată, dăruindu-se toată.

• 20 •
Puntea dintre două lacrimi

Departe de oameni,
într-o ascunzătoare neidentificată
pe nici un fel de hartă,
experimentam lacrima;
ucisă de umezeala locului
nimeni nu mă mai știa,
ochii-mi plângeau neștiința
și Doamne, greu era;
însă eu nu puteam să fiu
decât puntea dintre două lacrimi...

Încredințare

Două mâini se desfac

rugătoare către cer
și purtând în ele nesfârșită durerea
unei vieți,
își trec povara una alteia,
luptându-se pentru locul întâi
în cenușa pământului flămând
așteptându-și osânda.

• 21 •
 Senină precum cerul

Străină mă văd,
obosind cu privirea în apă
și alungindu-mă printre unduirile ei
ciopârțită sunt de crăpăturile stâncilor;
senină precum cerul
care veghează marea în curgerea ei,
mă leagăn de pe o piatră pe alta
simțindu-mi apa odată cu sângele
și clipele mele trecând
odată cu valurile...

• 22 •
 Mesaj posterității

M-am rupt de ură și de frică

lăsându-mă purtată de neliniști;
nu mă întrebați cine sunt
că originea mea este neînsemnată,
uitată în timp;
sunt precum un vas în larg
care se îndreaptă spre un tărâm necunoscut,
întrebându-mă
„unde și cum,
cine și ce?”
răspunzându-mi posteritatea...

• 23 •
 Căderea

Se leagănă o frunză în cădere și parcă

totul cade în neștire, ca și când,
demult, în ceruri, n-ar fi loc destul.

Și soarele coboară parcă înspre noi,

lumina lui își micșorează raza
și luna cade ca și când
puzderia de stele n-ar fi existând.

Și noi ne contopim în amorțire,

săraci fiind, căzând, negând,
ca și cum pierzători am fi...

Dar cineva există și veghea

căderea tuturor, schimbarea,
nimic nu-i la-ntâmplare
din tot ce-i pe pământ.

• 24 •
 Vestitorul

Te-am refăcut din cioburi

Adunate de pretutindeni,
După modelul meu învechit;
Ți-am dat o formă anume,
Ți-am pus și un nume,
După care, -
Te-am trimis în lume...
M-am înrobit la o muncă grea,
Obosind în a te învăța
Să fi tu însuți, fără pată –
Să dai, - să nu aștepți răsplată,
Să ierți fără a ține minte,
Să fi copil, bătrân, părinte...
Ți-am pus în minte și în trup
Lumină, putere, durere și lut...
Și te-am învățat cum să trăiești,
În viață binele să-l împlinești...
Ți-am dat frâu liber, cer senin,
Putere să alegi frumosul și divin;
Deschide ochii, mâinile și du-te –
Nu te lăsa în lumi pierdute;
Ci cu talanții tăi muncește
pentru a da mai mult, - și crește...
în timpul care-l ai la îndemână,
fi bun și dă la toți lumină;
• 25 •
că eu așa te-am făurit
să dai la toți din ce-ai primit.
Trăiește clipa – ca un dar divin
și împlinește-al tău destin;
că timpul nu se-ntoarce înapoi
și tot ce mai rămâne după noi,
e amintirea, rodul ce-am lăsat
copiilor, iubirea ce le-am dat...
alege dar iubirea, calea dreaptă,
zidește în timp, învață și iartă...
găsește dreptatea și caută-mplinirea,
colindă prin lume, urmează-ți menirea...

• 26 •
 Întoarcere și căutare

De câte ori eu mă opresc din drum

și mă întorc în timp, demult,
trăirile de-atunci, pe toate le adun
și dorul îmi cântă, iar eu îl ascult...
Eram în largul meu atunci
vedeam, simțeam, dar fără să-nțeleg
că vor veni și zile cu furtuni,
va trebui să lupt și să aleg...
Trecut-au anii peste mine cu iuțeală,
muncind, iubind și căutând răspunsuri
și-am traversat din toamnă-n primăvară,
dar încă port în mine neajunsuri.
Trăiesc și mă petrec prin viață,
mă caut mereu în vremuri apuse,
pierdută sunt, învăluită-n ceață,
iubirea a apus în vremuri trecute.
Mă-ntorc în timp, zdrobită de dor,
în liniștea vieții pierdută departe
și caut iubire, iertare, - le cer tuturor
în drumul meu către eternitate...

• 27 •
 Statuia

Apropie-te...
Dă-mi mâna ta –
oprește-te o clipă și privește;
sunt statuia la care ai îngenuncheat,
la care te-ai rugat odată...
Nu mă mai recunoști, desigur,–
sunt din piatră.
Mulți au venit după tine
și m-au atins,
au lăsat urme...
Dar eu n-am simțit;
doar mâna ta o mai recunosc.
Apropie-te , dar, –
mi-e dor de-acea înfrigurare,
ce numai mâna ta o are...

• 28 •
 Un dor nebun

Dac-aș putea din cer o stea,

să o prefac lumină pentru tine
să îți arate negreșită calea
care te-aduce către mine
eu dorul mi l-aș stâmpăra.
Cu mâna mea în a ta mână
mă rog pentru a nu știu câta oara
pentru iertare și lumină
pentru ca iubirea noastră să nu moară
și luna împreună să ne țină.
Un dor nebun,
pribeag, printre frunzele toamnei
își caută jumătatea,
pierdută în alt anotimp;
se zbate și urlă
în vuiete surde
își plânge durerea ce curge
și caută puțină dreptate
dar totul e deșertăciune
în viață, precum e în moarte...

• 29 •
 Lumina pierdută

Am luat asupra mea lumina

ca să-ți luminez drumul întunecat;
dar pășind în urma mea,
fără să vrei, m-ai îmbrâncit,
ca să fi tu purtătorul luminii.
Însă lumina
a căzut odată cu mine
și ne-am cufundat amândoi
în întunericul de nepătruns;
de atunci
a început căutarea noastră;
mergând unul pe lângă altul
și totuși atât de îndepărtați;
pentru că pierzând lumina,
ne-am pierdut pe noi...

• 30 •
 O alegere anume

Am ales
să lupt cu dorul din mine,
să mă ascund în umbră,
puterea ce mă cheamă către tine
să nu-mi mai dea de urmă.

Mă doare
urma pașilor tăi depărtați,
privirea ta uitată peste mine,
îndurerată mă găsesc
cu ochii-n lacrimi îndesați;
iertarea o cerșesc și caut
o liniște ce nu mai vine...

Mă închin
clipei trecătoare și vântului epavă
durerea ca să fie spulberată,
să pot renaște-n altă geană,
să duc o viață mai curată...

• 31 •
 Spovedanie

Urma pașilor tăi

Se joacă cu sufletul meu
Adormit în uitare;
m-am depărtat în umbră
să mă caut în timp
să mă culeg
să mă regăsesc
nedatornică nimănui;
mă închin luminii
mă dărui toată clipei
uitată în umbră
departe de tine
durerea mă-ncearcă;
mă ascund în tăcere
mă caut în gând
mă condamn
și mă judec,
mă găsesc departe,
singură, plângând...

• 32 •
 Îndemn

În lumea ta dacă te duci

privește înapoi o clipă
peste frunzele toamnei
adunate-n grămezi
și jucate apoi în vârtejuri de vânt;
întreabă-te în drum
ce n-ai făcut de-ajuns de bun
că te-ai pierdut...
Adună-ți puterile toate,
Scormonește în minte, în suflet
și adu-ți aminte
de tot ceea ce ai făcut și nu ar fi trebuit să faci,
de tot ceea ce ai spus și nu ar fi trebuit să spui,
de tot ceea ce trebuia făcut și nu ai făcut,
de tot ceea ce trebuia spus și nu ai spus;
întoarce-te în tine,
găsește golul și te-mbracă
în drumul tău prin iarnă
să-ți fie calea bună,
ușoară și senină...

• 33 •
 Unire

Azi m-am transformat într-o floare

să îți zâmbesc la fereastra inimii,
să îți umplu sufletul cu savoare
și să neîmpresoare-n jurul lor fluturii.

Mâine voi fi o harnică albină

să te răsfăț cu miere și cu ceară,
să fac din noi o falnică grădină
și să trăim o lungă primăvară.

Voi fi o zână din poveștile uitate

ca să veghez la drumul tău pribeag,
ne vom salva de moarte și păcate,
vom fi un vas plutind ușor, în larg.

Apoi mă voi preface-n vis de noapte

să îți dezvălui tainele vieții
iar printre dezmierdări și șoapte
ne vom trezi în zorii noi ai dimineții.

Însoțitoare, îți voi sta în umbră,

fără să mă vezi, îmi vei simți iubirea
din dragostea trecută voi împleti cunună
noi doi uniți fiind, să nu ne despartă veșnicia.

• 34 •
 În pădure

Alunec printre raze

mă încolăcesc printre umbrele copacilor,
mă micșorez și mă măresc
în jocul umbrelor ce mă ademenesc;
mă ascund printre frunzișul des,
de goliciunea mea mă adăpostesc;
să mă despoi de gânduri,
să mă descarc de greul sufletului meu
pădurii care dăinuie mereu...
Visez acea lumină sfântă,
mă apropii cu frică de mine,
cea care sunt acum,
după metamorfoza pădurii;
mă simt atât de puternică,
atât de curată, supusă iubirii...
Mă adun din umbre și lumini
mă reconstitui bucată cu bucată,
alt drum și alt destin în viață
din truda mea ca să renască...

• 35 •
 Metamorfoză

Astăzi,
m-am născut din nou
printr-un botez divin
trecută din nori în senin
adusă pădurii ecou...
Iubirea,
ruptă din sufletul meu
încălzește pământul din jur
și florile cresc împrejur,
e liniște mereu...
Viața,
biruiește în lupta cu răul
îmbrăcată-n straie domnești,
cetate întărită să o cucerești
și să triumfe adevărul.
Pacea,
primită, pierdută și recâștigată
încă plătește păcatului tribut
și se reface într-un nou început...

Mâine,
mă voi naște-n alte lumi,
cu altă-nfățișare și putere,
voi împărți a mea avere
și altora m-oi dăruii...
• 36 •
 Clipa

Floarea
ce în palma mea
se odihnește
se aseamănă
cu inima ta,
adăpostită
în inima mea,
cerând clipei – o veșnicie
și cerșind veșniciei – o clipă...

Tu și eternitatea

Părul tău
mirosind a cicoare
poartă în el amurgul,
cărări luminate fugar,
povești îndepărtate,
povara unui muritor
și calea ce duce
spre eternitate...

• 37 •
 Mi-e dor

Mi-e dor
de clipa ce-a trecut
de omul care-ai fost
de cântecul pierdut;
mi-e dor
de tot ce-a fost
și ce s-a petrecut...
mi-e dor
de mine, de tine,
de noi amândoi
cum am fost odată –
poveste de vis
în inimă ascunsă și-ncuiată;
mi-e dor
să pot trăi din nou
fără să spun nicicând
„mi-e dor”…

• 38 •
 Adăpost

Mă adăpostesc
în umbra inimii tale
ascunsă printre frunzele
ce-mi acoperă dragostea
și dorul de tine;
gândul
mă poartă în lumea lui
fără legi și pedeapsă;
trăiesc în deplină pace
fiind eu însămi
fără nici o mască
și-mi împlinesc menirea
în neobosita eternitate...

• 39 •
 Odată cu toamna

Mă scutur
de păcat, de minciună, de rău
ca florile într-o primăvară târzie,
în genunchi și mă rog la Dumnezeu
pentru un alt început; în sufletul meu
pace, liniște și iubire – să fie mereu...

Unirea dragostei

Dragostea mea
împletită
cu dragostea ta
se îndreaptă spre cer;
în liniște,
în lumină,
îngenunchind
în rugă, cerând –
binecuvântarea divină.

• 40 •
 Dăruire supremă

Am luat inima mea

și am împărțit-o celor care,
din neștiință,
sau din neputință,
mi-au zdrobit vasele de sânge;
în loc să se folosească de darul meu,
ei m-au ucis...
le-am dat inima
iar ei, mi-au luat sufletul...

• 41 •
 Rătăcire

Iubirea izvorâtă din senin

a dăinuit o vreme – prea puțin
pentru a ne preface pe-amândoi
puternici în furtuni și ploi;
ne-am rătăcit prin valurile vieții
secătuind iubirea tinereții;
mergem astăzi alături – tu și eu
dar fiecare singur, uitându-ne mereu
în urmă la cenușa ce-a rămas
și zăbovind încă un ceas,
eu mă aplec înspre povară
și caut sa-ndulcesc un pic
viața care-a devenit atât de-amară...

• 42 •
 Aștept

Aștept un semn
ca să pot să-ți vorbesc;
tu mă asculți tăcut,
mă aprobi sau mă condamni
cu atâta bunăvoință,
că nu rămâne nici un loc
de supărare sau de căință;
vorba ta e lege nescrisă
pentru sufletul meu chinuit,
care aleargă încătușat,
speriat de oameni
și de păcat împovărat;
iubirea ta îmi dă putere
să mă adun din cioburi și din scrum,
să mă întorc din drum,
să scriu o nouă zi
în viața ce mă trece
din tinerețe către bătrânețe...

• 43 •
 Rugăminte

Ochii tăi îmi vorbesc în șoapte nerostite,

mâna ta mă cuprinde într-o îmbrățișare
care mă strânge ca o menghină,
iar sufletul meu ce caută scăpare
se chinuie să iasă la lumină...
iubirea ta, atât de posesivă, uneori
mă doare, o simt ca o povară,
un greu care mă-ncarcă cu fiori
și viața mi se pare atuncea mai amară;
iubește-mă în liniște și în tăcere
ascultă-mă atunci când îți vorbesc,
prin simplul fapt că ești, îmi dai putere
și mă ajuți ca să mă regăsesc;
acesta-i felul meu ca să mă dărui:
cu diferitele măsuri – tăiate și îngemănate;
primește-mă așa cum sunt, – în valuri,
îndreaptă tu ce ți se pare nedreptate...

• 44 •
 Seminții nepieritoare

De mii de ani, de-o veșnicie

Ei, cei sărmani, săraci și goi,
Cu frunțile asudă pe moșie
Iar zilele-și petrec printre noroi.

Comori ascunse zac sub a lor case;

Ei simt și cântecul le-ascultă,
Dar pentru pacea care vor s-o lase
Păstrează taina cântecelor sfântă.

Se nasc și ei, trăiesc și apoi mor,

Durerea e sfâșietoare-n dulcele lor grai,
Vibrează sufletele celor din popor
Ce-s frați de suferință în același trai.

Trecând dintr-o robie, în alta au intrat,

Văzând cu ochii lor sunt măcinați de
vreme;
Bătrânii în vechime, – adunați la sfat,
Ce le spuneau atunci, – e azi aieve.

Ei nu cârtesc, ci suferă-n tăcere...

Mai au o licărire de iubire și speranță,
Dar sufletele lor gem de durere
În timp ce zilele-și petrec prin viață.
• 45 •
Oricâte zile-amare dacă ar avea,
În timpul care-atât de iute trece,
Lung dac-ar fi, – tot scurt li s-ar părea
În universul strâmt: părinți, copii, neveste...

Se-ntâmplă de copiii-i părăsesc;

Pe la oraș făcându-și rostul,
Uitând părinții lor care trăiesc,
Deși în doi, – singurătatea-și face locul.

Vă-ndemn a nu uita cu toții,

Lovind în inimile-ngreuiate
De-acești înlăcrimați ai sorții
Ce niciodată n-au avut după dreptate...

Nu mai e mult – spun ei în șoapte,

Până ce s-or adeveri cele ce-s scrise;
Vom adormi și noi în lunga noapte,
În spatele acelor porți ce trebuie deschise...

Țăranii... Ei, de mii de ani, de-o veșnicie

Au fost, sunt și acum și vor continua să fie...

• 46 •
 Privire spre țărani

Priviți sub flamura de purpură

Ce-nfățișează o mare de noblețe
Pe-acei ce cu sudoarea frunții
Muncesc pentru a câștiga o pâine.

Priviți acei țărani și țărăncuțe

Cu sângele înzdrăvenind obrajii,
Acele inimii care ard în flăcări
În timp ce dragostea-nviază fața.

Priviți la mâinile acestor talentați

În viața de la țară și-n a-nvinge
Din înfățișare lipsa ce o duc
Pentru a cere și-a da ascultare.,,

Priviți la-mbrăcămintea lor,

La mersul greu și-mpleticit
La babele și la moșnegii care,
La vârsta-atât de-naintată, – sunt tineri...

Priviți la-nfățișarea fizică și-apoi

Îi încercați la sufletul sărac,
Și veți vedea că singura dorință
Le este – de a deveni bogați...

• 47 •
Priviți la urmele durerii și la cicatrice
Printr-o disecție, la orișicare dintre ei
Și veți înțelege viața care-au dus-o
Și greul și noroiul ce l-au tras.

Aceste toate-au fost cândva,

Nu prea demult, și n-am uitat,
Dar nu am vrea să fie iar , aceste
Urme și-ndurări de iad...

• 48 •
 Unui om minunat

Străina eu eram de orișice durere

Și-n preajma mea când apăreai
Simțeam ca pe o mângâiere
Orișice vorbă care o rosteai...

Așteptam cu-nfrigurare un anume ceas

Când inima-mi bătea mai cu putere
Și nu știam cum să o țin în pas
Spre a te auzi o clipă mai devreme...

De-atâtea ori acele scări le coboram

Cu ochii ațintiți la orișice mișcare,
De la vreo ușă, eu speram
Ca să te văd, măcar din întâmplare...

Un semn, o înclinare, un salut,

Trezea în mine dorul de viață,
Iar gândurile rele, de-mprumut
Se spulberau și se topeau în ceață...

Erau acele clipe de-amară încordare,

Când lacrimi îmi curgeau pe față
Și nu găseam nimic spre alinare,
Decât acel adânc izvor de viață...

• 49 •
Crâmpeiul de lumină și speranță
Ce îmi dădeai în clipele de chin,
Mă aduceau din nou la viață... –
Erai lumina care-aduce cer senin...

Trecut-au zilele mai greu și mai ușor,

Plecarea era tare-apăsătoare...
Voiam să prelungesc un ceas odihnitor
O dulce armonie și candidă visare...

Efortul ce depus-am spre viață

S-a împletit cu marele-ți îndemn
Și ca un Dumnezeu, sau ca un tată,
Rămas-ai pentru mine, – viu mereu...

Ceea ce nu găseam cuvinte să o spun,

Citit-ai în adâncul sufletului meu
Și nu știam de unde, putere să adun,
Spre a simții și tu ceea ce simțeam eu...

• 50 •
 Cântecul speranței

Suntem creaturile tale Natură;

Și dacă din pământ ne naștem

și dacă în pământ ne vom întoarce,
ne plângem inimilor noastre;
ne întâlnim,
ne despărțim,–
aceasta este viața...

Si dacă viața ne e dragă nouă

și dacă moartea noastră o urâm,
ne mângâiem tăcerea sfântă;
ne despărțim,
ne întâlnim, –
acesta-i cântecul speranței...

• 51 •
 Viață – moarte

Neantul?
Cuvântul?
Întrebări și exclamări,
Suspine și chinuri,
Așteptări și căutări,
Neliniști și deznădejdi,
Tristeți și bucurii,
Cer și pământ,
Iar noi, – oamenii, cei mai luminați
Din circumferința aceleiași sfere:
Viață – moarte...

Din viața noastră facem lumii,

Lumină pe pământ și întuneric nouă,
Suntem pioni în timp și robi ai muncii,
Ne uită munca noastră, ne ștergem ca o rouă...

• 52 •
 Scara vieții

Pe scara vieții să tot urci,

să nu întorci privirea înapoi
că s-ar putea să cazi, apoi
și timpul nu îl mai apuci...

Poți să te oprești la câte un popas,

să cugeți, să faci planuri, să visezi,
dar nu uita că tot ce ți-a rămas
e drumul către mâine, – nu zăbovi în ieri.

Mintea să-ți fie trează și veghează

cu inima să te împaci în gând,
de orice rău în drum te depărtează,
iubirea să te-nnobileze orișicând.

În drumul tău către nemărginire,

de te oprești să dai o mână de-ajutor,
s-o faci cu multă milă și iubire,
ce dai, să dai din suflet, tuturor...

Credința să îți fie scut și armă,

din copilărie să o porți cu tine-n drum,
căci viața ca o pânză se destramă,
e ca un foc ce se preface-n scrum.

• 53 •
Din tot ce-ai fost, nimic nu mai rămâne, –
doar vorbe, gesturi, amintiri
acelor care au trecut pe lângă tine
și s-au îmbogățit cu nobile trăiri...

• 54 •
 Caută spre tine

Privește înspre tine,

în adâncul sufletului tău
și caută să înțelegi
ce stă ascuns în suflet
să dezlegi;
nu întreba pe cei de lângă tine
ce poți să faci, ce să alegi,–
căci nimenea nu poate să știe
ceea ce simți cu-adevărat,
doar tu-nțelegi;
iubește-te așa cum ești,
cu bune și cu rele
și înțelege-te în fapte și păcate,
fără să te condamni și fără să te judeci,
căci ale tale-s toate...
vremea se cerne peste tine,
te ploaie și te ninge fără șir
și toate trec pe lângă tine –
din tot ce-a fost , rămâne
doar un fir...
răbdarea se tocește ca și toate cele,
puterea s-a pierdut și ea,–
tu caută iubirea:
e singura ce-a mai rămas
să te adăpostești în ea...
• 55 •
 Ursita

Degeaba îmi mai întinzi mâna

după ce m-ai împins
și-am căzut;
durerea mea n-ai cum s-o simți
și liniștea ce am pierdut
n-ai cum s-o readuci;
prefă-te că mă înțelegi,
te minte și te-ascunde
în ale tale vechi tristeți,
în visele-ți absurde;
eu, în durerea mea mocnită
mă resemnez în a o duce,
zdrobită-n sufletu-mi însingurat,
îngenunchez sub a mea cruce,
urmându-mi drumul
care mi-a fost dat...

• 56 •
 O anume căutare

Drumul meu se ramifică

în mai multe cărări
eu neștiind pe care să apuc,
mă pierd în frica de necunoscut
o rugăciune îmi zvâcnește-n piept
și o durere surdă mă-mpresoară,
să lupt ca să mă regăsesc
și să mă pierd pentru a mia oară...
iubirea stă încremenită-n zare
în timp ce eu, pierdută-n depărtare,
între atâtea drumuri călătoare
însetată sunt și sufăr după ea...
mi-e sufletul pribeag și singur
și obosit de-atâta căutare;
mai fac un pas, încă un pas nesigur
sperând că voi primi un semn, o îndrumare...

• 57 •
 Inima mamei

O mama, minunată floare

dacă ți-aș pune toată lumea la picioare
nu aș acoperi nici jumătate
din inima-ți ce pentru mine bate;
nici gândul care te împovărează,
nici lucrul care te îngrijorează;
inima ta e-atât de-ncăpătoare
că nu s-a înființat metodă s-o măsoare;
e mare uneori și primitoare,
iar alteori se face mică, călătoare;
oriunde sunt, din umbră mă-nsoțește
și de fac bine mă adeverește;
iar răul, dacă numai îl gândesc
mă atenționează că greșesc;
eu mă închin în fața ta bătrână,
te rog să mă mai ții de mână,
căldura ta să mi-o transferi,
să mă conduci în alte primăveri;
și frumusețea clipei trecătoare
să o prefaci pe veci nemuritoare...
cum pot a-ți mulțumi eu , oare,
o, mamă, minunată floare?...

• 58 •
 Dragoste de mamă

M-e dor de mâna ta micuță

ce mâna mea o căuta,
de glasul tău de vrăbiuță,
ce lumea nu o cunoștea;

Mi-e dor ca să te strâng în brațe,

să-ți simt mirosul de copil,
să mă trezești plângând în noapte,
să potolesc al tău suspin;

Mi-e dor de micile peripeții,

care-au rămas întipărite-n minte,
de ceasurile bune și de bucurii
ce s-au trecut aducerii-aminte;

Mi-e dor să îți împărtășesc iubirea,

ce n-am știut să o împart în timp,
să îți presar în cale fericirea,
să te ridici ca zeii din Olimp...

Mi-e dor de frumusețea altor vremuri

care s-au petrecut pe lângă noi
și să ne pierdem printre gânduri,
să ne trezim în alte zori...

• 59 •
 Cina cea de taină

În fața altarului,
pe genunchi și cu capul plecat,
mă despart de mine,
de tine
și de lume...
mă predau cerului
pentru câteva clipe,
mă scutur de praf și de fum,
curată să fiu
la cina de taină
ce-adună săracii din drum
ca să îmbrace altă haină...
mă rog cu mintea și sufletul plin,
cu mulțumiri și cereri omenești,
sorbind din paharul cu vin,
bucata de pâine luând,
mă-ndrept spre zările cerești
și mă desprind de tot ce-i pe pământ
ca să renasc din nou,
în alt suflet de om...

• 60 •
 Câmpul de migdali

În câmpul de migdali
m-am oprit cu mirare
că pot să văd atâta floare,
copaci împodobiți ca niște crai;

Atâta frumusețe adunată

nu mi-a fost dat să întâlnesc
și mă întreb ce dar dumnezeiesc
m-a îmbrăcat în haina minunată;

Atâta floare cu miros plăcut și pace

domnește peste câmp și peste mine,
că-n fluture eu m-aș preface,
să zbor și dorurile să-mi aline...

În rugăciune mă aplec și stărui,

să mulțumesc, și pentru tot să cer iertare,
că n-am aflat niciunde atâta alinare,
ce m-a făcut pe mine să mă dărui...

• 61 •
 Dor de ducă

În liniștea nopții care s-a săvârșit,

am călătorit prin lumi îndepărtate,
în locuri neumblate eu m-am regăsit
și am lăsat în urmă visele deșarte...

Am în dar o porție de-nțelepciune

și ce-i primit în dar, ca dar se-mparte;
iubirea care inima-mi pătrunde
o împletesc în gânduri, o-mbrac în puritate...

Am învățat să prețuiesc însemnătatea unei clipe,

să o trăiesc frumos, curat și fără pată,
să iau din toate câte pot și să țin minte
că această clipă nu se-ntoarce niciodată...

Un semn că am trecut prin astă lume,

e moștenirea vieții trăită prin cuvânt
și împletirea relelor cu cele bune,
puterea de-a mă-ntoarce în tainicul pământ...

• 62 •
 Trecerea

În răsărit, soarele mi-a trecut pragul,

luminând sufletul meu întunecat,
uitat în ziua de ieri, umbrit și tulbure,
cernit de tristețe și-n doruri îmbrăcat...

Miezul zilei m-a prins muncind ca un rob,

din zori până în noapte, pentru un alt timp,
purtând pe umerii mei povara de Om,
din vremuri străvechi și obosind nicicând...

În apus, soarele mă dă-n primire lunii

și întunericul se lasă greu și fumuriu,
străină sunt și mult datornică luminii
ce mi-a umplut viața și sufletul pustiu...

În miez de noapte mă aplec în rugăciune,

pentru iertare, mulțumire și putere,
pe toate câte mi s-au dat în lume
să le petrec și să rămân nemuritor prin ele...

• 63 •
 Sămânța

Sămânța a fost împrăștiată,

În multe locuri îngropată;
a venit ploaia și a răsărit
acolo unde Dumnezeu a voit;
pământul s-a crăpat în soare,
pe alocuri s-a acoperit cu ninsoare,
dar sămânța bună a rodit
când a ajuns în locul potrivit;
buruienile au crescut și ele
în nopțile lipsite de stele
și au înghițit sămânța curată
cu atâta dragoste împrăștiată;
alte locuri au fost mai aride
și-au împiedicat sămânța în glie;
au rămas puține pământuri alese
unde sămânța a rodit și crește...
acolo e apă, lumină și pace,
puterea iubirii,
ce în adâncuri zace...

• 64 •
 Suferință

Ochii mei s-au îndreptat către cer

și cuprind în ei lumina ascunsă
în razele de soare și de lună,
din vremuri apuse-n mister;

Văd calea luminată în scântei

care-au rămas din lumina cerească
distrusă de răutatea omenească
a celor ce s-au făcut pe ei Dumnezei...

Lumina e poarta spre eternitate,

a celor ce caută, găsesc și intră
și drumul traversat prin suferință
care aduce sufletului, iubire și pace...

• 65 •
 Dăruire

Drumul meu –
a fost conceput de altă mână;
și dat mi-a fost să umblu,
să caut și să dau lumină
celor întunecați, pierduți continuu...

Sufletul meu –
mi-a fost dat și l-am îmbogățit
cu iubire și milă l-am uns,
l-am umplut și l-am împărțit
celor amărâți și pace le-am adus...

Puterea mea –
desprinsă din pronia divină,
m-a îmbogățit și mi-a adus credință,
făcându-mă să fiu, când slugă, când
stăpână
în drumul meu prin suferință...

Iubirea mea –
tot ce-am primit și tot ce-am adunat,
m-a întărit și m-a făcut să zbor
în lumea adumbrită de păcat,
să dau lumină și putere tuturor...

• 66 •
 Stăpână peste clipă

O nouă zi
ce s-a născut,
m-apropie o dată-n plus
de ziua ce va fi să fie
la fel de mândră,
fără mine...
mă bucur azi
de soare și lumină,
de rouă și de flori,
de primăvara ce îmi dă fiori,
de oameni și de pace
și de iubire-s plină...
mi-e drag de tot și toate,
mă bucur să trăiesc,
sunt azi aici și mulțumesc
că sunt, între cer și pământ
peste clipă stăpână...
respir adânc, în pace
această clipă ce-o trăiesc,
și caut întru toate,
să gust și să mă regăsesc...
această frumusețe,
va dăinui pe veci,
trecând prin cicluri de-anotimpuri;

• 67 •
eu mă voi pierde printre rânduri,
trăind în amintiri,
fiind mult prea bătrână,
peste clipă stăpână...

• 68 •
Drumul spre nemărginire

Rămân prinsă
între marginea clipei trecute
și marginea clipei prezente,–
aproape să cad
în nemărginire...
mă sprijin în sâmburele iubirii
care îmi dă putere să rezist
și gândul meu colindă în trecut,
căutând sprijin în facerile de bine,
în grijile și durerile trăite,
care mi-au înălțat sufletul
în locuri luminate...
știu că urmează căderea,
presimt apropierea ei în aer,
dar mă prefac că sunt puternică,
îmi dau curaj,
prelungesc clipa
care mă va trece
în nemărginire...
nu vă grăbiți
să mă îndepărtați;
mă voi topi încet și nu veți ști
că am rămas printre voi,
doar când veți simți

• 69 •
greutatea cuvintelor mele;
atunci mă veți citi
și vă veți aminti,
când eu voi fi departe,
în nemărginire...

• 70 •
 Întrebări fără răspuns

Am adunat în minte
mulțime de-ntrebări
ce cântăresc amarnic
în sufletul sărac;
și din îndepărtate zări
aștept răspunsuri
cu care sufletul
să mi-l împac...
Privirea către cer mă-ndeamnă:
prin rugăciune cer un semn
o cât de searbădă dovadă
că sufletul e darul cel divin,
primit de fiecare-n parte
pentru a face multul din puțin,
din întuneric, soare și lumină,
din vremea rea, a face vreme bună...
O rază doar găsesc în drumul meu:
iubirea – lumina care dă putere
unui suflet,
sărac, bogat ori suferind, –
e calea care-aduce mângâiere
și după ploaie, cer senin...
Răspunsuri, întrebări,
se nasc și se destramă

• 71 •
în minte și în suflet deopotrivă;
iubirea – este vama
ce trebuie trecută
din om în om,
din timp într-un alt timp...

• 72 •
 Suflet de copil

Un suflet de copil e sfânt,

căci nu cunoaște răutatea
și nici urâtul care-i pe pământ;
nu înțelege, dar el simte
ce e adevărat, frumos și bun,
pe el, nimic nu-l minte;
dar ce păcat că micii sfinți
cresc mari
și fără ca să știe ce și cum
sunt transformați de vreme
din pruncie
către veșnicie,
uitând c-au fost odată – ,
sfinți...

• 73 •
 Cerere

Oprește Doamne clipa asta

să pot să cred la nesfârșit
că-i unică și nu e alta
la fel ca ea în infinit.

Dă-mi Doamne minte să-nțeleg

cum să-mi port timpul cu folos
din toate câte pot s-aleg
să împletesc urâtul cu frumos.

Învață-mă cum să mă lupt

cu răutatea și cu lăcomia,
cum aș putea să le înfrunt
și să îndepărtez pe veci mânia...

Oprește Doamne clipa care trece

și-ntoarce roata înapoi
dă-mi pacea care ispășește
să mă trezesc curată-n zori.

Drumul e scurt și clipa-i trecătoare

ce văd și simt în jur, mă doare
și mă întreb – cum nu-i păcat
să nu trăim frumos ce ni s-a dat?...

• 74 •
 Balanța

Cuvântul a fost spus

și doare
ca un fier înroșit;
tu nu simți,
tu nu ști
cât poate să îndure
acel ce l-a primit...

Oprește-te și cugetă
la faptă, la urmări...
tu, ce dai,
ce aștepți,
ce primești...
e jocul cu viața,
cu tine și ei,
cu mine și noi...
Pentru tot ce faci,
pentru tot ce dai,
cum faci și cum dai,
vei primi înapoi...

Căci totul în viață se-mbină,

se cântărește scump
și ireversibil
în măsura divină...
• 75 •
 Rotație

Ieri, – aproape s-a dus,

cuvântul a fost spus,
lucrul a fost făcut;
e bine, e rău, – a apus.

Mâine, – cine poate să știe

cum va mai fi,
ce ne va dăruii,
ce stea, ce minune să-nvie...

Azi, – e momentul în care trăiesc,

sunt, gândesc și iubesc...
încă miros și gust din toate –
ce fericire de a mă naște;
mulțumiri aduc celui care
m-a trimis în astă căutare...
Neștiutoare,
Caut și aștept îndrumare,
Greșesc și cer iertare,
cad și mă ridic în picioare;
cu încredere și cu rugă,
mă pierd și mă regăsesc,
mă adun și mă reclădesc,
trecând dintr-o stare în alta,
până ce clipa mă cheamă
• 76 •
ca să mă treacă prin următoarea vamă...
Și tot așa a fost de când mă știu:
o îngrămădire de clipe,
de trăiri, de lumini și de umbre,
de pace, război, măreție, declin,
o luptă acerbă
între pământesc și divin...

• 77 •
 Regăsire

M-am rătăcit prin firul vieții

fără să știu cum am căzut
ispită adunată-n inerții
vieții să-i plătesc tribut...

M-am tot zbătut în neputință,

între durere, iubire și păcat
și nici un drum în suferință,
să le împac pe toate, n-am aflat...

M-am chinuit din cărți să aflu

răspuns la întrebări demult uitate,
lumina care să-mi arate drumul,
către viață, adevăr și libertate...

M-am îndreptat către credință,

să înțeleg, să simt pe pielea mea
întoarcerea din iad, din neființă,
dar întunericul nu se pierdea...

M-am adunat apoi în mine,

și scormonind adânc în suflet,
am retrăit ca pe-o minune
tot firul vieții fără cuget...

• 78 •
M-am judecat, m-am condamnat
pentru tot răul ce-am făcut,
străină sunt de orișice păcat,
pierdută și-apoi regăsită în trecut...

M-am regăsit în alte vremuri,

cu sufletul curat, supusă și senină
și apucând pe alte drumuri
cu pace, cu iubire și lumină...

• 79 •
 Omul

Eu am iubit...
Am iubit cerul, apa,
am iubit pădurea și floarea,
am iubit ploaia și ninsoarea,
pământul îngreunat de păcat...
Omul,
cu mintea și inima lui,
pătruns de iubire și ură
a făcut rău mai mult decât bine,
luând din lumină;
munca clădită de unii
cu dragoste, sudoare și frică,
a fost distrusă de alții;
unelte de lucru, – doctrină,
transformare deplină...
afară, totul este lumină;
dar Omul, – înlăuntru,
sărac a rămas,
purtător de păcat,
în pământ strămutat,
muncind ca un rob
și purtând după el
povara de „Om”…

• 80 •
 Femeia

Un bulgăr de pământ
transformat în femeie
și un suflu trezit la viață
să umble, să strige, să facă,
să dea apoi din nou viață...
Câtă putere și dulce durere,
o poartă în pieptul ei tare,
un munte de-ar fi
și-o singură cărare,
dragostea ei nu are hotare...
Puterea iubirii în vene îi curge
și cit o fi de grea povara,
un vas de lut topit,
cum e femeia,–
o poartă fără a se plânge.
Ea știe și așteaptă în tăcere
ca truda ei să prindă roadă,
uitând de-atâtea chinuri și durere
că viața nu-i dă tot și rabdă;
se bucură, se întristează iară,
o mângâiere fața îi atinge,
își retrăiește viața toată,
albită, obosită,
încet, încet, se stinge...

• 81 •
 Din iubire

Am adunat în suflet mulțime de dureri:

din dragoste, din ură, din doruri și plăceri;
sunt prizonieră și plătesc tribut
pentru păcate care nu le-am cunoscut;
se războiesc în mine câteodată
facerea de bine și dorul de răsplată;
răbdarea se ascunde ca și când
făcută sunt să sufăr pe pământ;
sunt răutăți care îmi macină privirea
și viața-și pierde strălucirea;
se pare că așa-s făcută, din născare,
să iau asupra mea cu disperare
și bun și rău, să mă destăinui,
să mă împart și să mă nărui...

• 82 •
 Cântec pentru copii

Pentru voi, dragi copii,

copiii mei,
amintirile rămân vii
cusute cu lacrimi de dor...
să le păstrați în voi,
nu le împărțiți tuturor...
când mama se va pierde-n timp,
voi să o aduceți în gând;
să vă amintiți serile în care
cu mama mergeați la culcare;
să vă aduceți aminte
că mama încă vă mai simte;
să vă amintiți
cum mâinile voastre micuțe
se jucau cu părul ei lucios
și poveștile învechite,
povestite de ea duios;
să vă mai amintiți
cum mama se apleca peste voi
ca să vă sărute,
cum se retrăgea încet, apoi
ca și ea să se culce;
cum vânați umbrele din odaie
cu rugăciunile de închinare;

• 83 •
cu vremea, dorul dacă-o să vă prindă,
scormoniți printre amintiri,
și pacea să se reaprindă
pe chipul vostru,
dragii mei copii...

• 84 •
 În lanul de grâu

Mă caut în lanul de grâu

cu boabe aurii și spice răzlețe,
semănată din vremuri pustii
răsar printre pietre semețe;
iubirea se strecoară
prin arșița vremii,
cărări întortocheate le macină în saci,
durerea, plânsul, groaza, – toate trec
și inima sfârșește în lanul de maci...
pământul m-a zămislit în durere
să fac partea mea și să mă duc;
nu pot să fac decât ce mi se cere
și să mă-ntorc tăcută,
în același lut.

• 85 •
 Dorul de tine

Întind mâna mea către tine,

o punte în umbră să fac,
dar prea e îndepărtată lumina
și mâna mea te caută-n van...

Depărtarea ta m-apropie de mine,

mă regăsesc în alte vremuri,
când nu știam ce-nseamnă să iubești
și nici nu pătimeam de doruri...

Sufletul se războiește cu trecutul,

în timp ce mintea mea rebelă
cotrobăie locașurile cele mai ascunse,
însă trecutul s-a pierdut ca o himeră.

Mi-e dor de mine, cum eram odată,

să mă desprind din ceasul de acum,
pentru o clipă-aș vrea să fiu,
să mă întorc la vechiul drum.

Oricât aș vrea să mă întorc în timp,

puterea ta, din umbră mă gonește,
trecutul se ascunde și mă întristează
atâta dor ce-am semănat și nu rodește...

• 86 •
 Gânduri pentru voi

Dacă mă voi duce,

în drumul meu voi fi doar eu;
să nu mă căutați
și să nu mă vorbiți de rău;
tot ce-am făcut e pentru voi:
e mult, e puțin, – a rămas;
să vă amintiți că v-am iubit
chiar dacă iubirii nu i-am dat glas;
voi mai veni, din dragoste,
o adiere ca în vis, în zbor,
o mângâiere să o dau și să primesc
ca să ne stâmpărăm de dor;
mă doare rău că trebuie să plec;
alegerea nu am făcut-o eu;
e legea firii cea nescrisă,
știută doar de Dumnezeu...

• 87 •
 Regret

Iarba plânge sub piciorul tău,

roua îți curăță talpa greoaie,
dar tu nu simți
această binecuvântare;
gândul tău ferecat în vreme,
apasă povara drumeață,
te duci și nu mai ști,
te rătăcești prin ceață...
iubirea e otrava sufletului tău,
te războiești tăcut,
te risipești în liniștea nopții
visând la un nou început...
puterea s-a pierdut în obișnuință,
rămâi sărac, neputincios;
și gândul și iubirea te-au părăsit, –
totul ți se pare fără rost
și viața însăși, de prisos...

• 88 •
Aproape și totuși departe

În întuneric,
mâna ta mă caută – aceeași,
ca de fiecare dată,
aproape
și totuși, atât de-ndepărtată...

Gândul fugar,
prinde de veste și de furtună,
nimic nu-i nou, nu-i de dorit
și greutatea mă sugrumă...

Timpul a trecut peste noi

suntem atât de departe unul de altul,
că doar trupurile ni se mai ating
în taina lor nedeslușită;
sunt Eu și ești Tu,
fiecare visând la un alt drum,
un alt început,
uitând de trecut...

• 89 •
 Păcatul

Am adunat în gând și șoaptă

durerea și iubirea mea de-o viață;
oricât de mult am căutat
nu am aflat un înțeles pentru păcat;

este păcatul ceva rău,

lipsit de sens, urât de Dumnezeu
dar ca întotdeauna,
ceea ce este rău,
atârnă mult mai greu;
și ne-nțeles,
și ne-mpăcat cu omul,
păcatul este săvârșit;
cu neștiință sau cu nevoință,
suntem robiți de el,
neputincioși la rău...

Si eu, – supusă-acestei legi,

mă zbat între dorință și păcat
și nu cunosc puterea care ,
dorința mi-o împinge spre păcat...

• 90 •
 Marea trecere

Viața noastră ce încet se cerne

și ce puțină-i vremea bună,
noi nici nu știm a prețui lumina
ci ne împiedicăm în rău și-n ură,
uitând că suntem doar o spuză
din ce creat-a Dumnezeu...
Crescând în noi dorința de-a cunoaște
ne-am depărtat de tot de cele sfinte,
uitând că orișice știință
ne adâncește și mai mult în suferință;
și orișicât am ști și-am face,
nimic nu ne mai poate naște –
suntem supuși acelei legi divine,
venind din searbădul pământ,
trecându-ne prin astă lume
și întorcându-ne din nou în sine...

• 91 •
 Frumusețea lumii

E atâta frumusețe-n lume

și-atâta ordine, de ne-nțeles
cum poate Dumnezeu apune
și din gândul nostru este șters.

În toate este mâna cea divină,

muncită pentru noi anume
ce ne aduce pace și lumină,
întru iubire ca să ne adune.

Dar ce păcat că suntem orbi

și nu vedem nici bine nici frumos,
suntem ai vieții noastre robi,
secătuiți de pace, fără rost.

Pierduți printre atâtea frumuseți,

noi am uitat că suntem muritori,
ne-am împletit false povești,
înlocuind adevăratele comori.

Trecând prin viață pierzători, în zadar

am poposit și am primit lumină,
căci iubirea noastră fără har
s-a transformat în ură și în vină.

• 92 •
Senină, eu cu dorul mă împărtășesc,
cu pace și iubire mă plec în rugăciune
și nu știu cerului să-i mulțumesc
pentru atâta frumusețe ce-i în lume...

• 93 •
 Întrebările

Întrebările:
ne naștem cu ele
și ne stingem cu ele;
ne macină sufletul
și mintea deopotrivă,
ne ascund în întuneric
și ne readuc la lumină,
ne fură liniștea și pacea
și ne readuc din nou speranța;
ne apropie de oameni
și ne îndepărtează de noi înșine
ca apoi să ne reunească
într-o infinitate pământească...

• 94 •
 În Univers

Imensitatea, –
pământ și cer,
uscat și apă...
Infinitatea, –
mintea omului...
Continuitatea, –
sufletul omului...
Și între toate acestea
stă Omul:
însuflețit de puterea divină,
neputincios în a alege
când și unde să vină,
neștiutor cu fapta și cu gândul
și trecător prin viață
cum i-a fost scris
în pronia cerească;
el, Omul,
neștiind nicicând
pe ce drum apucând,
cine învingând!...

• 95 •
 Amintiri

Mă-ntorc în timp și printre amintiri

în căutarea clipei care ne-a unit,
mă regăsesc în frumusețile trăiri
și mă întreb cum de-au murit...

Cu ochii, din priviri ne-nțelegeam,

uitându-ne în timp, mereu îmbrățișați,
noi împreună greul învingeam
și niciodată nu eram încătușați.

Dar astăzi timpul ne-a legat în ceață,

orbecăim în drumul nostru-ntortocheat,
și nu-nțeleg cum trecem prin viață
când sufletele noastre s-au desperecheat...

Mi-e dor de zilele trăite în iubire,

de liniștea și pacea care-au fost odată,
cum noi pierdut-am calea către fericire
nu înțeleg și nu voi ști vreodată...

• 96 •
 Căutare în trecut

Trecând prin viață

am cules și flori și buruieni
dar am păstrat câte puțin
din tot ce-am adunat
ca să nu uit nicicând
drumul pe care l-am călcat...
În amintiri când mă întorc
trăiesc în vremuri de odinioară –
mă pierd, mă caut și mă regăsesc
pentru a nu știu câta oară...
Întoarcerea către trecut,
iubirea care n-are vârstă
îmi dă puterea ca să lupt
cu răul care astăzi se strecoară
așa cum o făceam odinioară:
pe toate să le-mpac și să le duc
într-o tăcere neînvinsă...

• 97 •
 Trăiri în noapte

După multe zile petrecute în uitare,

cu răni sângerânde, de nevindecat,
te-ai năpustit asupră-mi,
aruncându-mi grămadă
cu atâta ură și atâta nepăsare
tot răul strâns în tine
și veninul care-ți tremură prin vene;
pentru început am luat-o în glumă,
dar mai apoi am înțeles;
și am ales să rabd, să tac,
să te detest...
Inima mea e zdrobită și grea
de atâta nepăsare,
de atâta supărare;
cum aș putea să te împac,
să poți simții în miez de zi
ce am simțit eu noaptea, oare?!
E trist și ne-nțeles urcușul
care de mine te-a îndepărtat:
pe cât de greu tu ai urcat,
pe-atât mi-e mie greu să rabd
căderea ta ,
care m-a îndrumat
pe mine,
către alt păcat...
• 98 •
Și mă întreb, în noaptea asta luminată
cine și pentru ce e vinovat
și cum vom întâlni cărarea dreaptă
după atâtea rătăciri ce-am adunat?!...

• 99 •
 Gânduri în noapte

Cum aș putea să mă desprind

în întuneric, din poveste,
când luna cu neștire mă privește
și cum să uit acel alint,
să fug de tot ce am trăit,
să uit, să mă ascund
și să mă mint?!
E-o lume mai ascunsă,
îngenuncheată-n doruri,
dorinți și ne-mpliniri
ce naște aprige furtuni
și caută întruna,
fără să obosească
să stăpânească mintea,
să ceară tot mai mult, oricui,
nemulțumirea s-o arunce orișicui...
Și în aceste lumi alăturate,
de sfințenie și nedreptate,
eu mă petrec de când mă știu,
fără putința de-a alege
și rațiunea de a înțelege;
voință am dar n-am putere
și viața-i plină de durere,
eu sunt trăind

• 100 •
prin al meu gând
și neștiind de ce
și până când...

• 101 •
 Despărțire

Dacă drumul tău se va opri,

eu voi continua să îl urmez pe-al meu
și dorul tău mă va-nsoți,
vei fi prezent în viața mea mereu...

Voi plânge uneori cu lacrimi reci

când tu nu-mi vei putea răspunde
și voi colinda bătutele poteci
din sufletu-mi care pe veci te-ascunde...

În rătăcirea mea prin viața asta

ai fost și bun și rău și necesar,
te-am și îndepărtat, te-am și chemat,
m-ai făcut să gust și dulce și amar...

Dar după tot și toate câte le-am trăit,

mă simt și slugă și stăpână,
puterea binelui și dragostea a biruit
peste durere, pacea să rămână...

• 102 •
 Stejarul

Am îngenuncheat
la rădăcina bătrânului copac
și cu lacrimile mele
l-am botezat,
punându-i numele „stejar”;
la el alerg în clipele de chin,
mă reîntorc la el adeseori,
eu nu-l întreb,
el îmi răspunde,
eu tac,
el mă aude;
și vântul frunzele îi cerne
în unduirea lui hoinară;
stejarul, – ce de-atâta vreme
durerea și iubirea mea le poartă,
m-acoperă cu vraja sfântă;
plecarea crengii lui,
în grabă fruntea mi-o sărută
și-mi dă din bătrânețea lui
o mângâiere de o clipă...

• 103 •
 Îngerul

Necăjit a poposit la noi

și plângând a dat glas
nebuloaselor ploi, –
care au curs neîncetat
și au putrezit frunzele
care necăzute-au rămas;
încrezător în aripile sale,
drum lung a mers și-a colindat,
prin lacrimile care le-a vărsat
pentru cei ce trăiesc în păcat;
necăjit a poposit la noi,
transformând uscatul în noroi,
aducând plânset și îmbătrâniri,
petrecând pe cei morți
și lovind pe cei vii
cu ne-ncetatele orori;
suntem slabi și răniți
de mândria din noi,
însă el ne pătrunde, –
ne vrea biruitori...

• 104 •
 Îndemn

Apleacă-te peste amintiri,

prelungindu-ți gândurile
și numără golurile,
luminișurile săpate în stâncă
spre a-ți lumina calea;
zăbovește asupra timpului
care ți-a trecut printre vise,
luând cu el jumătatea bună
pe care o mai aveai atunci
și ți-a lăsat o jumătate ștearsă ,
învăluită în fum și cenușă;
așteaptă limanul
care să-ți redea libertatea,
osânda ți-a fost precum fapta;
însă nu te îndoi de amintiri
căci ele sunt o parte din tine;
judecata aspră îți va aduce
putere să te regăsești
și un alt început
să reclădești...

• 105 •
 Abandonat

Am întârziat
jucându-mă în nisip,
construind castele
pe care apa mi le strivea
în valurile ei buimace;
dar eu nu m-am supărat
nici pe apă, nici pe joacă,
ci am continuat să strâng
tuneluri de nisip,
pentru a-ți face chipul;
cum ai fi arătat din nisip?
Cred că la fel de putred
și la fel de gol,
un suflet mic,
care nu poate să mă-ncapă;
odată făcut din nisip
și chipul tău va fi strivit
de apa care valurile-și poartă...

• 106 •
 Cu toamna în suflet

Sufletul mi-e greu și încărcat,

povara ca de plumb, m-apasă
și dintre toate câte-am adunat
nimic nu mă întoarce-acasă...

M-am ruginit în toamna mohorâtă,

cu frunzele făcându-mă părtașă
și în ascunzătoarea mea, mâhnită,
mă-nclin către o nouă șansă...

Caut să-nțeleg mirajul vieții,

pentru ce și cine am venit,
să dezleg cuvinte, să-nțeleg profeții,
să-mplinesc destinul ce mi-a fost sortit...

• 107 •
 Drum și cărări

Se împletesc în mine
durerea și iubirea deopotrivă
drumul e unul singur și e greu;
cărările-s mai multe
și mai întortocheate,
eu neștiind pe care s-o aleg...
Mă îmbrac în frunze și flori,
mă transform în vise ,
mă-nvălui în mister;
nesigură în drumul meu,
călăuzită sunt de soare și de lună
către nemuritorul „împreună”.
Se face liniște deplină înlăuntrul meu
când simt puterea-ndepărtându-mă de rău
și drumul mi se luminează dintr-o dată,
trezindu-mă ca dintr-o altă viață,
supusă altei lumi de drept,
în care dragostea și suferința
vin împreună, la pachet...

• 108 •
 Amor divin

Îmbrățișarea ta mi-a ars mădularele

și focul din mine
îmi curge în sânge prin vene,
mă înăbușă de căldura care
preface totul în scrum și uitare;
dar focul ce rămâne după tine
mintea nu poate a-l mai stinge...
Mi-ai inoculat trupul cu alte miresme
necunoscute și nemaigândite de mine,
mi-ai implantat dorința de tine
și pacea care altădată sălășluia în mine
s-a risipit în timp și în uitare,
pierzându-mă pe mine întru tine
și regăsindu-te pe tine întru mine...
Mi-ai pus stăpânire pe suflet și pleoape,
fără să ceri, tu totul mi-ai luat;
eu, rătăcind ca un strigoi în noapte
pe la ușile închise, necunoscute bat
să-mi caut împlinirile de altă-dat
pe care tu, pe rând mi le-ai furat...
Tu n-ai trădat, eu n-am trișat
dar cineva a vrut ca să oprească
nebunia ce ne-a cuprins pe noi,
și ne-nțeleasă, cum era în sinea ei,

• 109 •
ne-a îngrămădit într-un noian de nori,
pierzându-ne printre nefericitele comori
ce ne-au adus regrete, mai apoi...
Dar nu, eu nu regret nimic din tot ce-a fost
și nici pe tine nu te doare, știu –
regretul nu mai are rost,
când noi am fost al jocului destin
și ne-am supus frumos,
cuminți și fără griji,
amorului divin...

• 110 •
 Teama

M-a prins de mână teama

și m-a strâns cu atâta putere,
că sufletul mi-a sângerat
și trupul de durere s-a cutremurat...

M-a cuprins ca într-un cerc

fără portiță de scăpare, îndoiala:
sunt eu sau nu, cea care mă destăinui
pierdută-n zări și visele-mi dezvălui...

Durerea mă apasă și mă împresoară,

de mine nici că-mi amintesc,
mi-s dorurile preschimbate în suspine,
tot așteptând acel ceva ce nu mai vine...

Mă încovoi sub greutatea amintirilor trăite

și caut o portiță de întoarcere în timp
pentru a retrăi din visele pierdute
și a mă regăsi virgină în vremile trecute...

• 111 •
 În asfințit

În asfințit,
când soarele înroșit ca o pată
mușcă din albastrul imens
și își împrăștie culoarea
peste infinit,
undeva,
departe de tot și de toate,
în doruri grele îmbrăcată,
o inimă înceată să mai bată...
Ucisă de ură,
însângerată și însingurată,
de toți și de toate uitată,
plătind păcate altor seminții,
cu taina sfânt-a inimii,
în asfințit,
când soarele înroșit ca o pată
mușcă din albastrul imens
și își împrăștie culoarea
peste infinit,
o inimă înceată să mai bată...

• 112 •
 Rămas bun

De azi vă las cu bine

dragii mei;
o zi mai scurtă ca și ieri
e drumul pentru mine...

N-am să mai vin măicuță

în brațe să îți cad neputincioasă,
că începând de azi, eu sunt
pământului mireasă...

Nu mă mai aștepta bătrâne tată,

lumină să-ți aduc în casă,
că începând de azi, eu sunt
pământului mireasă...

Voi frații mei, iubiți și buni,

fiți mândri pentru mine, cea aleasă,
că începând de azi, eu sunt
pământului mireasă...

Astăzi vă cer iertare tuturor

și rogu-vă să nu mă plângeți
pe mine și-al meu dor,
ci fiți uniți ca-n viață să învingeți...

• 113 •
O zi mai scurtă ca și ieri
e drumul pentru mine,
de azi vă las cu bine,
dragii mei!...

• 114 •
 Adăpost în cuvânt

Mă adăpostesc de tăcere
în cuvinte,
până când uitarea
mă desparte de mine
și nu mai știu cine sunt;
rănită și rătăcită,
cuvintele îmi sunt refugiu:
eu alerg după ele
și ele mă caută pe mine,
într-o nesfârșită rotație;
întâlnirea noastră
face ocolul pământului
iar ochiul lui Dumnezeu
zăbovește asupra noastră;
atunci,
cuvintele prind viață,
în timp ce ruga mea
începe cu „la început a fost Cuvântul”…

• 115 •
 Aș fi vrut

Aș fi vrut să mai stai,

Să mai spui un cuvânt,
Un nume uitat să îmi dai
Pentru c-am fost așa cum sunt...

Aș fi dorit lumina nouă,

A altor lumi demult uitate
Și să aud un „Pace vouă!”
Din sufletele care mă-nconjoară...

Aș fi putut să mă revolt
Pentru greșeli atât de multe,
Dar cântecul meu nu e mort
Și nimeni nu stă să-l asculte...

Aș fi vrut să fiu mai mult iubită,

Fără ca eu iubirea să o înțeleg,
Însă nimeni durerea nu-mi cântă
Iar eu rămân străină și mai sper...

• 116 •
 Învierea

Mă zbat între cer și pământ

cu aripa frântă de vânt
așteptând
să-și curgă timpul clipa...
Oare tu, Tată,
vei putea să-mi redai atunci,
mulțumirea,–
de ani și ani furată?!
Și mă gândesc la libertatea mea,
la grija care mi-o purtai
atunci când eu ceream
și tu mă refuzai
zicând: „nu e momentul,
mai poți să stai!”
Lacrima ochiului meu nu te doare
pentru că eu nu știu să lovesc,
însă vreau să fi împăcat,
chiar dacă eu ne-mpăcat-am rămas...

• 117 •
 Drum în gând

Cu gândul
drumul către tine-l fac
și fără nici un fel de teamă
în fața lunii mă dezbrac...

Femeie sunt, din veche seminție,

dar luna mă ascunde de păcat
și-n fața ei, eu mă destăinui ție
că sfintele credințe nu le-am încălcat...

Iubirea mea nu minte și nu-nșală,

durerea o cunosc și nu mă înspăimântă,
dar viața-mi este prea amară
ca să-ntrerup tăcerea sfântă...

Departe ești,
dar gândul meu de bine
iubirea-și poartă vie
în drumul către tine...

• 118 •
 Brațele mele

Brațele mele
sunt infinit de lungi
când spre cer le întind,
dar până la tine
ca să ajungă
nu vor putea nicicând...

Mai stau,
mai aștept și mai plâng
apusurile ce-și îngroapă răsăritul,
visând că m-am născut
nu c-am vrut eu,
ci pentru că a vrut pământul...

Pentru acum,
pentru tot acest drum
și pentru când va fi să fie,–
atunci,
brațele mele
sunt infinit de lungi...

• 119 •
 Șoapta vântului

Mai șoptește-mi vântule

în drumul tău o vorbă,
că dorul meu pribeag,
de tine dus,
n-a mai venit
și nu mi-a dat nici un răspuns...

Mai lasă-mă tu, vântule,

o dată să cunosc iubirea,
ce-am dat-o și n-a răsărit
care-am primit-o și n-am prețuit,
nici n-am știut
cum că se poate,
oarecum și oarecând
iubirea să mă-ngroape...

• 120 •
 Între astăzi și mâine

Astăzi,
m-am născut din nou
printr-un botez divin
trecută din nori în senin,
adusă pădurii ecou...

Iubirea,
ruptă din sufletul meu
încălzește pământul din jur
și florile cresc împrejur,
e liniște mereu...

Viața,
biruiește în lupta cu răul
îmbrăcată-n straie domnești,
cetate să o cucerești,
și să triumfe adevărul...

Pacea,
primită, pierdută și recâștigată,
încă plătește tribut păcatului
și în sufletul omului,
iubirea se-adapă...

• 121 •
Mâine,
mă voi naște-n alte lumi,
cu altă-nfățișare și putere,
voi împărți a mea avere
și altora m-oi dăruii...

• 122 •
 O viață de om

Îmi vin în minte zilele apuse,

când colindam pe câmp, pierdută,
printre copaci și flori ascunse
și când durerea îmi era necunoscută...

Mă petreceam cu traiul în neștire,

cântând în largul meu avânt,
viața era farmec și orbire,
dulceață ce răsare din pământ...

Cu vremea, am crescut și-am învățat,

culoarea că își schimbă fața,
că cerul poate fi și înnorat,
ca ploaia poartă câteodată gheața...

Am măcinat în gând și suflet,

pământul, pădurea și marea,
m-am împărțit în zbor și-n urlet,
ca să-nțeleg și să-mi urmez chemarea...

Am adunat în mine anii și iubirea,

puțin câte puțin din tot și toate,
am încercat să îmi urmez menirea,
să fiu, să dau tot ce se poate...

• 123 •
Clipa se cerne printre anotimpuri,
durerea mea de-o viață mă doboară,
mai urc și mai cobor printre adâncuri,
aștept să intru-n altă primăvară...

O ultimă privire, mă cheamă înapoi

către acele vremi demult apuse,
mi-e dor de-acel trecut, de alte zori
ce le-am trăit și vor rămâne-ascunse...

În rugăciune mă închin , cu mulțumiri,

cu pace și cerând la toți iertare,
cu soarele în suflet și neuitatele iubiri,
eu mă apun ca să răsar apoi pe noi altare...

• 124 •
 Ploaia care vindecă

Astăzi, când mi-am amintit de tine

ploaia mi-a spălat chipul întunecat
și ochii mei s-au vindecat
fără a fi unși cu tină...
Mi se pare că ploile erau iubirile tale
și eu, chiar geloasă eram
atunci când ne plimbam amândoi
printre ploi și ne ascundeam după ele...
Mâna mea, întinsă peste bocetul ploii,
spre tine aleargă, reînviind iubirea,–
păcatele ne-au fost spălate,
de dragele ploi, iubirile tale...

• 125 •
 De ploaie dus...

Ploaia mi te-a dus,

risipind pașii tăi pretutindeni...
Până ce eu m-am dezmeticit,
tu plecase-și...
Ce-ai face, dragostea mea,
dacă eu aș uita să te văd,
dacă ploaia
ar șterge urmele pașilor mei
răspândiți pretutindeni,
n-ai simți gustul înfrângerii?!...

• 126 •
 Lupta

Ar fi trebuit să ne luptăm
pentru fiecare părticică de pământ
și pentru fiecare fir de apă,
pentru ziuă și pentru noapte,
pentru toate câte sunt ale noastre...

Ar fi trebuit să supraviețuim
prin faptele și cuvintele noastre
și prin spiritul care l-am primit,
pentru ziuă și pentru noapte,
pentru a salva tot ce se poate...

Ar fi trebuit să spunem că suntem

și „să fim”!
pentru ziuă și pentru noapte,
pentru toate câte sunt ale noastre,
pentru a salva tot ce se poate...

• 127 •
 Tu și eu – un întreg

Printre ochii mei, privirea ta străbate,

Adâncituri în vene mi se adăpostesc,
Tu ești departe dar te simt aproape,
Precum un înger bun, dumnezeiesc.

Un dor pribeag în brațe mi te dă,

Cu un suspin iubirea mi-o încep
Și plâng precum o salcie bătrână
Ce-și pleacă crengile la apă-ncet.

Cuprind în al meu suflet ochiul tău,

Cu oboseala ta mă odihnesc în tihnă
Și mulțumită sunt, chiar fericită,– eu
Să țin în brațe omul care-mi dă odihnă.

Cu fruntea peste a ta frunte aplecată,

E ca și cum un bloc de marmură am fi:
Tu ești acel ce m-ai numit viață,
Eu sunt mlădița ce din tine va rodi...

• 128 •
 Apus și răsărit

Cărările mele înecate-s în noapte,

neputându-ți vorbi decât cu ne-nțelese
șoapte,
dar gândul meu nu-l ști,
nici fapta mea n-o bănui;
sunt eu și totuși nu-s,
am spus și tot n-am spus,
cum că m-am dus,
dar încă n-am ajuns;
îți voi vorbi pe înțeles în timp,
tu mă vei aștepta gândind,
cu fiecare răsărit voi reveni
și-n fiecare-apus mă voi topi;
iar tu mă vei iubi
la nesfârșit,
în fiecare-apus și răsărit
mă vei iubi...

• 129 •
Între mine și tine

Între mine și tine

din pământ
e o lume;
noi suntem doar doi
din pământ
aici călători;
nimeni nu vine decât
din pământ –
fericirea-i atât...
cât ochii cuprind cu privirea
din pământ
viața – e iubirea...
între mine și tine
din pământ
se naște iubire;
între noi și cel sfânt
din pământ
viața-i un plâns;
între mine și tine
din pământ
e iubire, e-o lume...

• 130 •
CUPRINS
Întruparea .............................................................. 6
Cine ești tu ............................................................. 7
Chip luminat .......................................................... 8
Rugă ....................................................................... 9
Însingurare........................................................... 10
Dăruire ................................................................. 11
Iertare .................................................................. 12
Suspin .................................................................. 13
În orișice apus ...................................................... 14
Traversare............................................................ 15
Pământ ................................................................ 15
Poem pentru cei ce se nasc și mor ...................... 16
Neștiință .............................................................. 16
Același loc ............................................................ 17
Singurătate .......................................................... 17
Zile și nopți .......................................................... 18
Nemuritor ............................................................ 18
Așteptare ............................................................. 19
Închinare .............................................................. 19
Suratele mele ...................................................... 20
Plânset ................................................................. 20
Puntea dintre două lacrimi .................................. 21
Încredințare ......................................................... 21
Senină precum cerul ............................................ 22
Mesaj posterității ................................................ 23
Căderea ............................................................... 24
Vestitorul ............................................................. 25
Întoarcere și căutare ........................................... 27
Statuia ................................................................. 28
Un dor nebun ...................................................... 29
Lumina pierdută .................................................. 30

• 131 •
O alegere anume ................................................. 31
Spovedanie .......................................................... 32
Îndemn ................................................................ 33
Unire .................................................................... 34
În pădure ............................................................. 35
Metamorfoză ....................................................... 36
Clipa ..................................................................... 37
Tu și eternitatea .................................................. 37
Mi-e dor ............................................................... 38
Adăpost ............................................................... 39
Odată cu toamna ................................................. 40
Unirea dragostei .................................................. 40
Dăruire supremă.................................................. 41
Rătăcire................................................................ 42
Aștept .................................................................. 43
Rugăminte ........................................................... 44
Seminții nepieritoare ........................................... 45
Privire spre țărani ................................................ 47
Unui om minunat ................................................ 49
Cântecul speranței............................................... 51
Viață – moarte ..................................................... 52
Scara vieții ........................................................... 53
Caută spre tine .................................................... 55
Ursita ................................................................... 56
O anume căutare ................................................. 57
Inima mamei ........................................................ 58
Dragoste de mamă .............................................. 59
Cina cea de taină ................................................. 60
Câmpul de migdali ............................................... 61
Dor de ducă ......................................................... 62
Trecerea............................................................... 63
Sămânța ............................................................... 64
Suferință .............................................................. 65
Dăruire ................................................................. 66

• 132 •
Stăpână peste clipă ............................................. 67
Drumul spre nemărginire .................................... 69
Întrebări fără răspuns .......................................... 71
Suflet de copil ...................................................... 73
Cerere .................................................................. 74
Balanța................................................................. 75
Rotație ................................................................. 76
Regăsire ............................................................... 78
Omul .................................................................... 80
Femeia ................................................................. 81
Din iubire ............................................................. 82
Cântec pentru copii ............................................. 83
În lanul de grâu .................................................... 85
Dorul de tine ........................................................ 86
Gânduri pentru voi .............................................. 87
Regret .................................................................. 88
Aproape și totuși departe .................................... 89
Păcatul ................................................................. 90
Marea trecere...................................................... 91
Frumusețea lumii................................................. 92
Întrebările ............................................................ 94
În Univers............................................................. 95
Amintiri ................................................................ 96
Căutare în trecut ................................................. 97
Trăiri în noapte .................................................... 98
Gânduri în noapte ............................................. 100
Despărțire .......................................................... 102
Stejarul .............................................................. 103
Îngerul ............................................................... 104
Îndemn .............................................................. 105
Abandonat ......................................................... 106
Cu toamna în suflet ........................................... 107
Drum și cărări .................................................... 108
Amor divin ......................................................... 109

• 133 •
Teama ................................................................ 111
În asfințit............................................................ 112
Rămas bun ......................................................... 113
Adăpost în cuvânt .............................................. 115
Aș fi vrut ............................................................ 116
Învierea .............................................................. 117
Drum în gând ..................................................... 118
Brațele mele ...................................................... 119
Șoapta vântului.................................................. 120
Între astăzi și mâine........................................... 121
O viață de om .................................................... 123
Ploaia care vindecă ............................................ 125
De ploaie dus... .................................................. 126
Lupta .................................................................. 127
Tu și eu – un întreg ............................................ 128
Apus și răsărit .................................................... 129
Între mine și tine ............................................... 130
 Redactor: Mia Hodiş
Tehnoredactor: Andrei Boer
Coperta: MindLab

www.galaxiagutenberg.ro
www.librariilegutenberg.ro

Bun de tipar: 2017. Apărut: 2017

EDITURA GALAXIA GUTENBERG,
435600 Târgu‑Lăpuş, str. Florilor nr. 11
Tel./fax: 0264‑243 616; 0723‑377 599
E‑mail: contact@galaxiagutenberg.ro

Tiparul executat de
SC GUTENBERG SRL
435600 Târgu‑Lăpuş, str. Florilor nr. 11
Tel./fax: 0262‑385 280; 0723‑377 599
E‑mail: contact@galaxiagutenberg.ro

SERVICII TIPOGRAFICE COMPLETE