ŞCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

www.administratiepublica.eu
www.apcampus.ro
Conf.univ.dr. Mihaela Cărăușan
S TU DIU L CO MPAR ATIV Asist.univ.dr. Bogdan Berceanu
 TEORIA DREPTULUI ADMINISTRATIV COMPARAT
CE ESTE DREPTUL COMPARAT?

Dreptul comparat nu este un ansamblu de norme ci un ansamblu de procedee potrivit cărora se face
compararea normelor din sisteme diferite.

Dreptul comparat constă în compararea drepturilor deja cunoscute.

COMPARATIA: o operaţie care urmăreşte constatarea unor elemente identice sau divergente la două sau
mai multe fenomene (fenomenele pot fi la o scară largă şi la nivele diferite).
Microcomparaţie
Macrocomparaţie
 PROBLEMATICA UNIFICĂRII LEGISLAŢIILOR (1)
Unificarea se poate realiza sub 2 forme:

Unificare indirectă:
1. Adoptarea unui proiect sau convenţie ori lege uniformă în cadrul unui congres sau conferinţe
internaţionale;

2. Proiectul este supus spre adoptarea Parlamentelor naţionale

Expl: Conveţia de la Varşovia din 1929 asupra transportului aerian internaţional
 PROBLEMATICA UNIFICĂRII LEGISLAŢIILOR (2)

Unificarea directă
Adoptarea unor reglementări identice fără existenţa unei convenţii prealabile, ceea ce
se realizeză prin receptarea legislaţiei uneia dintre statele participante de către
celelalte.
Exemplul scandinav de unificare între Danemarca , Suedia, Norvegia – a început iniţial
în materia dreptului maritim şi commercial.
A fost posibilă prin:
Identitatea gradului de dezvoltare socio-culturală;
Asemănarea de limbi;
Trecutul istoric comun.
 REGULILE COMPARAŢIEI (1)

REGULA 1
A compara numai ceea ce este comparabil.

Comparaţia afirmativă: aparenţa unor instituţii este diferită, însă în realitate sunt
asemănătoare.

Comparaţia contrastantă: aparenţa instituţiilor este asemănătoare, însă esenţa lor

este radical diferită.
Se pun în evidenţă deosebirile.
REGULILE COMPARAŢIEI (2)
REGULA 2
Regula de drept dintr-un anumit capitol/domeniu nu poate fi înţeleasă fără a face
apel la principiile generale.
REGULA 3
Cercetarea unei instituţii trebuie făcută luând în considerare întreaga amenajare a
izvoarelor de drept dintr-un anumit sistem juridic.
Izvoarelor de drept diferă de la un sistem juridic la altul.
A. Dreptul romano-germanic: legea, jurisprudenţa şi cutuma.
B. Sistemul anglo-saxon: regula precedentului – practica judecătorească este izvor
care acoperă atât common law, căt şi equity law. Cutuma are, de asemenea, un loc
important.
C. Sistemul musulman: ierarhia izvoarelor îşi găseşte fundamentul în Coran: tradiţia,
ajutorul comunităţii, analogia, actul scris, convenţia.
 PROCESUL COMPARAŢIEI (1)

Comparatum
Este de obicei legislaţia naţională a comparatistului.
Comparadum
Poate fi singular atunci când se compară dreptul a două state sau multiplu, cu mai
multe sisteme juridice naţionale.
Tertium comparationis
Ar putea degaja din două noţiuni comparate o noţiune superioară, care este aleasă
nu dedusă şi poate include atât comparatum, cât şi comparadum. Acesta este
dependent de interesul care generează comparaţia.
 PROCESUL COMPARAŢIEI (2)

Comparaţia constă în cercetarea asemenărilor şi deosebirilor dintre textele

supuse comparaţiei la nivelul elementelor luate în considerare.
Comparaţia elementelor se soldează cu un inventar de asemănări şi
deosebiri.
Pe baza inventarului se poate trece la sinteză.
Concluziile pot fi:
Unitate sau lipsă de unitate.
Grupare în sisteme legislative.
Superioritatea anumitor soluţii.
Tendinţe de evoluţie.