FUNCTIILE MANAGEMENTULUI

Orice organizatie, indiferent de profilul si obiectul de activitate, nu poate fi analizata si

condusa decat daca se identifica, pe baza unor criterii stiintifice, structura si activitatea sa. In
acest scop un prim pas il reprezinta identificarea functiilor managementului firmei.

Functia managementului poate fi definita ca fiind o activitate indreptata spre un anumit

scop, specifica din punct de vedere al caracterului sau, care interactioneaza cu alte activitati de
care se deosebeste prin caracter si directie, fiind obiectiv necesara pentru realizarea dirijarii
eficiente a unei organizatii.

Din punct de vedere al delimitarii functiilor managementului este necesar 646b17g

precizarea continutului si caracterului intregului proces de management. Fiecare functie a
managementului poate fi privita din doua puncte de vedere:

- al continutului, raspunzandu-se la intrebarea “ce trebuie facut?”;

- al naturii si volumului lucrarilor ce trebuie efectuate, raspunzandu-se la intrebarea “cum

se desfasoara activitatea?”.

Fiecare functie a managementului se regaseste in fiecare domeniu de activitate din cadrul

firmei (in cadrul fiecarei functiuni a acesteia).

Pentru prima data, notiunea de functie a managementului a fost folosita de H. Fayol care
a definit managementul prin aceste functii. In viziunea acestui specialist, a manageriza inseamna
a previziona, a organiza, a comanda, a coordona si a controla. Rezulta astfel, ca cele cinci functii
ale managementului stabilite de H. Fayol, sunt:

1. Previziunea

2. Organizarea

3. Comanda

4. Coordonarea

5. Controlul.

Evolutia stiintei managementului a facut ca in timp, aceasta problema sa fie subiect de

studiu pentru o multime de specialisti, numarul si denumirea functiilor managementului fiind
diferit definite de catre acestia.

Consideram astazi ca functii ale managementului urmatoarele:

1. Functia de previziune (planificare)

2. Functia de organizare

3. Functia de decizie

4. Functia de reglare-antrenare

5. Functia de control si evaluare

1.Functia de previziune (planificare), consta in ansamblul proceselor de munca prin

intermediul carora se determina:

-obiectivele firmei;

-resursele si mijloacele principale necesare pentru realizarea obiectivelor firmei.

Aceasta functie raspunde la intrebarea “Ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul firmei?”,
determinandu-se simultan si resursele necesare pentru aceasta.

Din punct de vedere al orizontului de timp, rezultatele previziunii sunt:

-prognozele- se elaboreaza pentru perioade de la 5 la 10 ani. Au un caracter explorativ si sunt

obligatorii. Au importanta pentru organizatie pentru ca indica tendintele posibile ale evolutiei
ramurii, domeniului in care aceasta isi are obiectul de activitate.

-planurile- se elaboreaza pentru perioade de la 1 luna la 5 ani. In functie de obiectivele pe care

le urmarim prin planificare si de orizontul de timp, planurile au un grad de detaliere care creste
invers proportional cu durata perioadei la care se refera.

-programele- se elaboreaza pentru perioade de pana la o luna. Ele pot fi pentru o decada, o
saptamana, o zi, o ora. Sunt foarte detaliate si au un caracter obligatoriu de indeplinit. Se
caracterizeza printr-un grad ridicat de certitudine.

Obiectivele reprezinta caracterizari cantitative sau calitative ale scopurilor urmarite de

organizatie. Ele se pot imparti in functie de sfera de cuprindere si de importanta, in mai multe
categorii.

Obiective fundamentale, care exprima principalele scopuri ale organizatiei in ansamblul ei.

Obiective derivate de gradul I, care se deduc din obiectivele fundamentale si a caror realizare
implica o parte importanta a proceselor de munca din organizatie.

Obiective derivate de gradul II, se deduc din cele de gradul I si sunt definite mai concret, prin
implicarea in realizarea lor a unor procese de munca restranse, de regula cu aceleasi
caracteristici.
Obiective specifice, ce sintetizeaza mobilurile sau utilitatea unor lucrari sau actiuni care
contribuie la realizarea obiectivelor derivate.

Obiective individuale, care concretizeaza obiectivele specifice la nivelul persoanelor.

Ansamblul acestor obiective constituie un sistem ce poate fi reprezentat sub forma unei piramide.
Pentru realizarea acestora se initiaza si integreaza un ansamblu de procese si actiuni, intervine
deci organizarea de ansamblu a firmei.

Organizatiile moderne trebuie sa acorde o importanta deosebita functiei de previziune si chiar se

constata in prezent o tendinta de crestere a importantei acestei functii a managementului.

2.Functia de organizare, consta in ansamblul proceselor de management prin intermediul

carora se delimiteaza si se stabilesc procesele de munca fizica si intelectuala, componentele
acestora, gruparea lor pe posturi, formatii de munca si compartimente, precum si atribuirea
personalului corespunzator pe posturi si diviziuni organizatorice, in vederea realizarii in cat mai
bune conditii a obiectivelor previzionate.

Raspunde la intrebarea:”Cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei?”

Raspunsul il reprezinta combinarea nemijlocita a resurselor umane, materiale si financiare la

nivelul locurilor de munca, al compartimentelor si organizatiei in ansamblul ei.

In cadrul functiei de organizare se identifica doua grupe mari de activitati:

-organizarea procesuala, se refera la procesele de munca fizica si intelectuala din firma.
Elementele organizarii procesuale sunt: operatia, sarcina, atributia, activitatea si functiunea.

-organizarea structurala a firmei are ca elemente: postul de munca, compartimentul de munca,

nivelul ierarhic, structura organizatorica.

Aceasta functie se realizeaza indeosebi de managerii de la nivel mediu si de varf ai organizatiei.

3.Functia de decizie

Decizia reprezinta punctul central al activitatii manageriale. Ea se regaseste in toate celelalte

functii ale managementului. Decizia presupune alegerea dintr-o multime de variante de actiune,
tinand cont de anumite criterii, a unei singure variante care este considerata a fi cea mai
avantajoasa in atingerea obiectivelor firmei.

Alegerea poate avea loc doar daca exista minim doua elemente componente ale multimii
variantelor decizionale.

4.Functia de reglare-antrenare consta in ansamblu proceselor de munca prin care personalul

unei organizatii este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor firmei.

Scopul antrenarii este implicarea cat mai profunda si cat mai eficienta a personalului in realizarea
obiectivelor organizatiei.

Raspunde la intrebarea: ”De ce participa personalul organizatiei la acest proces?”

Fundamentul antrenarii il constituie motivarea, care consta in corelarea dintre gradul de

satisfacere a necesitatilor si intereselor personalului cu sarcinile de serviciu atribuite. Motivarea
poate fi:

-pozitiva, se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului care participa la procesul muncii.

-negativa, se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiei in cazul nerealizarii

obiectivelor si sarcinilor repartizate: sanctiuni, amenzi, penalizari.

In organizatiile moderme, performante, se foloseste cu preponderenta motivarea pozitiva.

Aceasta se bazeaza pe satisfacerea necesitatilor personalului in mod gradat, in functie de
interesul pe care il prezinta pentru realizarea obiectivelor.

Pentru a se realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa

indeplineasca simultan mai multe caracteristici:

- sa fie complex, adica sa se utilizeze combinat atat stimulente materiale cat si

stimulente psihologice;
 - sa fie diferentiat, adica motivatia sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si
ale fiecarui colectiv de angajati, urmarind sa se obtina participare maxima la realizarea
obiectivelor;

- sa fie gradual, adica sa satisfaca succesiv necesitatile persoanei in stransa corelatie

cu aportul sau, tinand cont de interdependentele dintre diferite categorii de necesitati.

5.Functia de control evaluare

Poate fi definita ca fiind ansamblul proceselor prin care performantele organizatiei sunt
evaluate, masurate si comparate cu obiectivele si standardele initial stabilite.

Aceasta functie raspunde la intrebarea: “Cu ce rezultate s-a finalizat munca depusa?”

Controlul si evaluarea incheie un ciclu managerial prefigurand deschiderea unui nou

ciclu.

Procesele de control si evaluare implica patru faze:

- masurarea rezultatelor;

- compararea realizarilor cu obiectivele si standardele initial stabilite, evidentiindu-se

abaterile produse;

- stabilirea cauzelor care au determinat aparitia abaterilor;

- efectuarea corecturilor care se impun in vederea compensarii abaterilor constatate.

Pentru a fi eficient procesul de control si evaluare este necesar sa fie continuu,

nelimitandu-se numai la perioade de incheiere a planului sau programului.

Functia de control si evaluare trebuie sa aiba intr-o proportie cat mai mare un caracter
preventiv, adica un caracter de prevenire a abaterilor si daca acestea s-au produs, un caracter
corectiv.

In organizatiile moderne controlul si evaluarea de tip constatativ a fost inlocuita cu o

evaluare axata pe analiza cauza-efect.

Concluzii

Functiile managementului nu se manifesta cu aceeasi intensitate de-a lungul unei etape,

care, asa cum am aratat, se poate referi la cinci ani, un an, un trimestru, sau o luna.

Functia de previziune se manifesta cu o intensitate mai mare la sfarsitul unei etape, cand
se fundamenteaza componente ale previziunii specifice etapei viitoare, si la inceputul unei etape
cand se definitiveaza aceste componente.
 Organizarea are aceeasi evolutie, intrucat aceasta functie este strans legata de
previziune, constituindu-se cadrul organizatoric necesar realizarii obiectivelor previzionate.

Coordonarea se manifesta mai intens in perioada de realizare a obiectivelor, care

urmeaza perioadele de fundamentare si definitivare a obiectivelor si a cadrului organizatoric
necesar realizarii acestora.

Functia de antrenare se realizeaza de-a lungul unei etape mentinand in permanenta

interesul executantilor pentru stabilirea si realizarea obiectivelor; totusi, actiunile specifice
acestei functii se intensifica la sfarsitul unei perioade cand se acorda recompensele in functie de
gradul de realizare a obiectivelor.

Functia de control-reglare se manifesta in tot intervalul de timp corespunzator unei

etape, efectuandu-se un control previzional si operativ asupra stabilirii si realizarii obiectivelor,
dar aceasta functie se manifesta cu o intensitate mai mare la sfarsitul unei etape a procesului de
management cand se face o evaluare finala a rezultatelor si se prefigureaza masuri de reglare a
activitatii pentru o etapa viitoare.

Pentru exercitarea eficienta a acestor functii se concepe un ansamblu de reguli, metode si

instrumente pentru fundamentarea deciziilor specifice unei functii, se organizeaza un sistem de
informatii si comunicare privind problematica specifica domeniului condus, se concepe o
structura organizatorica prin care se precizeaza aria de coordonare si control atribuita fiecarui
manager, precum si obiectivele, sarcinile, autoritatea si responsabilitatile atribuite, se concepe un
sistem de stimulente prin care managerul sa realizeze eficient functia de antrenare a personalului.

BIBLIOGRAFIE:

-Verboncu I.-'Management'editura ECONOMICA ,Bucuresti 1995,1997

-Bontas D.-'Bazele Managementului firmei'Editura Moldavia Bacau 2000