BENEFICIILE ȘI DEZAVANTAJELE DESCENTRALIZĂRII

Cuprins

1.Descentralizarea in R!ania.Cnsi"eratii #enerale

$.Descentralizarea a"!inistrati%a&"e'initii e%lutii
(.Le#ea ca"ru a "escentraliz)rii *n R!+nia nr. 1,-$//0
. 23iecti%ele !a4re sectriale ale prcesului "e "escentralizare
-. A%anta4e 5i "eza%anta4e ale "escentraliz)rii
0. Descentralizarea *n "!eniul e"uca6iei

7.Cncluzii

1
 BENEFICIILE ȘI DEZAVANTAJELE DESCENTRALIZĂRII

I.Descentralizarea *n R!+nia
I.1.Cnsi"era6ii #enerale pri%in" "escentralizarea
O cerinţă majoră a reformei româneşti pe drumul integrării României în UE a fost şi
este eficientizarea şi modernizarea administraţiei publice.
reşterea calităţii ser!iciilor publice prestate către comunitate se poate realiza în
primul rând prin oferirea acestora de către autoritatea cea mai apropiată de cetăţean. "e aceea#
elementul$c%eie al acestei reforme este descentralizarea# adesea in!ocată şi din păcate
niciodată pusă în practică în istoria post$re!oluţionară a României.
&odernizarea sistemului administrati! a determinat sc%imbarea rolului puterii centrale
în fa!oarea puterii locale. 'ocietatea modernă# caracterizată de contradicţii şi pluralism a
determinat mutarea procesului decizional de la ni!el central către ni!elul local în !ederea

adaptării acestui proces la specificul local.

(ână în 1))* România a a!ut una dintre cele mai centralizate forme de administraţie
publică. "eciziile erau luate în cea mai mare parte de la +ucureşti# iar deciziile fundamentale
ce !izau e!oluţia comunităţilor locale erau în totalitate apanajul administraţiei centrale.
"upă anul 1))* odată cu transformările democratice petrecute în România#
comunităţilor locale au început să le fie încredinţate noi atribuţii dar şi noi responsabilităţi# în
mod deosebit în gestionarea treburilor publice de la ni!elul localităţii sau a judeţului.
"e altfel# onstituţia României adoptată în 1))1 !orbeşte pentru prima dată despre
descentralizare# iar modificările aduse în ,**- introduc şi deconcentrarea între principiile de
bază ale organizării şi eficientizării administraţiei publice locale stipulând faptul că
administraţia publică din unităţile administrati!$teritoriale se întemeiază pe principiile
descentralizării# autonomiei locale şi deconcentrării ser!iciilor publice/.
onstituţia României legitimează consiliile judeţene# consiliile locale şi primarul ca
fiind autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală. (e acest fond
s$a realizat începutul procesului de descentralizare în România la sfârşitul anilor 0)* şi mai
accentuat după anul ,***. ceasta pe de o parte datorită necesităţii îndeplinirii unor pre!ederi
din a2uis$ul comunitar# îndeosebi cele din capitolul de dez!oltare regională şi cel pri!ind
justiţia# administraţia şi internele# dar şi dintr$o serie de alte capitole cum au fost cele cu
pri!ire la protecţia socială# mediu etc.
(e de altă parte comunităţile locale# dar şi autoritatea centrală au sesizat şi au fost
presate să adopte unele măsuri datorită ne!oii de compatibilitate cu situaţia din administraţia

,
publică europeană. utorităţile locale româneşti nu puteau fi partenere în di!erse proiecte cu
finanţare europeană dacă nu erau deţinătoare ale patrimoniului şcolilor sau spitalelor# dacă nu
gestionau în totalitate problemele legate de protecţia copilului etc. şa cum nu puteau fi
coparticipante la realizarea unor proiecte naţionale cum au fost sălile de sport# locuinţele 34
etc.
&ai mult# România a adoptat prin 4egea 1))51))6 arta europeană a autonomiei
locale/ care apreciază că autorităţile administraţiei publice locale reprezintă unul dintre
principalele fundamente ale oricărui regim democratic/ şi prin intermediul cărora dreptul
cetăţenilor de a participa la rezol!area treburilor publice/  se poate e7ercita la modul cel mai
direct/.
ceasta presupune e7istenţa de autorităţi ale administraţiei publice locale înzestrate cu
organe decizionale# constituite democratic şi beneficiind de o largă autonomie în ceea ce
pri!eşte competenţele# modalităţile de a le e7ercita şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea

misiunii lor.
8n acest sens arta europeană defineşte autonomia locală ca fiind dreptul şi
capacitatea efecti!ă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona#
în cadrul legii# în nume propriu şi în interesul populaţiei locale# o parte importantă a treburilor
publice/ considerând că e7erciţiul responsabilităţilor publice trebuie# de manieră generală# să
re!ină# de preferinţă# acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni/.
Urmând aceste principii# în România s$a elaborat o serie întreagă de reglementări ce
au !izat descentralizarea şi transmiterea unor atribuţii dar şi a unui suport financiar pentru
susţinerea acestora# către administraţia publică locală. Rând pe rând au trecut în sarcina
administraţiei publice locale atribuţii pri!ind sistemul de în!ăţământul preşcolar şi
preuni!ersitar 9mai întâi patrimoniul# apoi salarizarea personalului didactic şi nedidactic:#
sănătate# protecţia copilului# protecţia socială 9inclusi! !enitul minim garantat:# e!idenţa
informatizată a persoanei# poliţia comunitară etc.
"eşi de fiecare dată au e7istat îndoieli în legătură cu capacitatea instituţională a
administraţiei publice locale de a gestiona eficient aceste responsabilităţi# trebuie să spunem
că tot de fiecare dată transferul a fost un succes.
"upă anul ,*** a e7istat o mai mare desc%idere a autorităţilor centrale# ca împreună
cu autorităţile administraţiei publice locale# să identifice soluţii care să permită continuarea
procesului descentralizării şi eliminarea problemelor şi neajunsurilor apărute pe parcursul
acestui proces.

-
 8n anul ,**;# prin 4egea < adru pri!ind descentralizarea nr. --)5,**; au fost stabilite
atât principiile pe baza cărora se desfăşoară procesul descentralizării cât şi regulile după care
se continuă descentralizarea.
"escentralizarea înseamnă transferul competenţelor administrati!e şi financiare
pri!ind furnizarea unor ser!icii publice de la ni!elul administraţiei publice centrale la cel al
administraţiei publice locale. (rincipalul scop al descentralizării este cel de a oferi ser!icii
publice de mai bună calitate# la un preţ mai redus# concomitent cu modernizarea structurilor
cărora le re!ine responsabilitatea pentru furnizarea acestor ser!icii.
"escentralizarea este definită ca fiind transferul# de la autoritatea centrală la
autorităţile locale# a competenţelor# precum şi a resurselor financiare necesare. 3u e7istă
descentralizare decât în condiţiile în care competenţele trecute în sarcina autorităţilor locale <
(rimării# onsilii 4ocale sau onsilii =udeţene < sunt însoţite de alocările bugetare
corespunzătoare. cest principiu constituie una dintre regulile de bază ale 4egii$cadru pri!ind

descentralizarea.
Reforma administraţiei publice în domeniul descentralizării şi deconcentrării include
trei elemente majore> continuarea descentralizării prin transferul de competenţe şi
responsabilităţi administrati!e şi financiare# de la ni!elul autorităţilor administraţiei publice
centrale la ni!elul autorităţilor locale? continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea
de responsabilităţi în teritoriu în funcţie de necesităţile pe plan local# în cadrul aceleiaşi
structuri administrati!e 9ser!iciile deconcentrate funcţionează în subordinea ministerului care
le$a delegat responsabilitatea:? transformarea ser!iciilor deconcentrate din teritoriu# în funcţie
de necesităţile cetăţenilor şi pentru eficientizarea acestora# în ser!icii descentralizate în
responsabilitatea autorităţilor locale.
'trategia actualizată reprezintă cadrul general care creează premisele continuării
procesului de descentralizare5deconcentrare asigurând coerenţa acestuia. Responsabilitatea
definirii şi implementării strategiilor sectoriale pri!ind descentralizarea5deconcentrarea re!ine
fiecărei instituţii a administraţiei publice centrale şi autorităţilor locale care preiau
competenţele transferate din punct de !edere financiar şi administrati!. ceste strategii
sectoriale !or fi însoţite de studii de impact pri!ind pre!izionarea efectelor induse.
8n ansamblul ei# 'trategia actualizată pri!ind accelerarea procesului de reformă în
administraţia publică# care cuprinde ca o componenţă importantă continuarea procesului de
descentralizare şi deconcentrare în România# a fost elaborată de către &inisterul
dministraţiei şi @nternelor prin Unitatea entrală pentru Reforma dministraţiei (ublice

;
9UR(:# cu sprijinul e7perţilor străini şi# de asemenea# cu consultarea e7perţilor din cadrul
+ăncii &ondiale.
(otri!it pre!ederilor legale# procesul descentralizării în România se !a desfăşura după
următoarele reguli>
A descentralizarea competenţelor de la ni!el central la ni!el local se face etapizat?
A etapele procesului de descentralizare sunt pre!ăzute în 'trategia Bu!ernului României#
pentru accelerarea reformei în administraţia publică?
A se !or creea structuri te%nice specifice pentru realizarea şi monitorizarea fiecărei etape
din cadrul procesului de descentralizare?
A stabilirea măsurilor în cadrul fiecărei etape a procesului de descentralizare se !a face
după analiza rezultatelor etapei anterioare. nalizele si rezultatele se !or discuta public la
ni!elul autorităţilor administraţiei publice locale şi al structurilor asociati!e ale acestora
implicate în procesul de descentralizare?

A se !or realiza faze$pilot pentru implementarea deciziilor cu pri!ire la descentralizarea

unor responsabilităţi?
A rezultatele fiecărei măsuri luate în procesul de descentralizare se !a monitoriza pe baza
unui sistem de indicatori de performanţă elaborat de structurile te%nice specifice aprobate prin
%otărâre a Bu!ernului.
"escentralizarea administrati!ă#acest concept reprezintă transmiterea sau transferul unei
părţi însemnate din atribuţiile# competenţele şi responsabilităţile gu!ernului şi celorlalte
organe ale administraţiei publice centrale către autorităţile administraţiei publice locale.
âte!a dintre caracteristicile de bază includ >
$ 'tatul încetează a mai fi singura colecti!itate teritorială recunoscută şi unica persoană
juridică de drept public?
$ olecti!ităţile teritoriale locale au personalitate juridică şi interese publice proprii# distincte
de cele ale statului?
$ olecti!ităţile locale dispun de autorităţi administrati!e proprii pentru satisfacerea
intereselor publice locale precum şi de mijloace materiale# financiare şi umane necesare?
$ utorităţile reprezentati!e de la ni!elul colecti!ităţilor locale sunt alese prin !ot uni!ersal?
aşadar puterea şi legitimitatea acestora nu !ine de la centru ci de la corpul electoral care le$a
ales?
$ ontrolul ierar%ic e7ercitat de puterea centrală dispare? e7istă doar o tutelă administrati!ă
care presupune e7istenţa unui control de legalitate de către instanţele judecătoreşti?

C
 Drebuie menţionat că descentralizarea administrati!ă nu este o in!enţie/ a
ultimelor decenii# deşi ea cunoaşte în prezent o dez!oltare accentuată. Re!oluţia franceză din
16) şi cele care i$au urmat în sec. F@F au desc%is calea trecerii de la centralizare la
descentralizare administrati!ă a statelor europene. 8n România principiul descentralizării este
anterior anului 1))? el se regăseşte în organizarea administraţiei publice locale < într$o formă
incipientă# încă începând cu Regulamentele Organice. stfel# în Regulamentele Organice era
consacrat dreptul orăşenilor de a$şi c%i!ernisi interesele lor# prin sfaturi orăşeneşti# alese de ei
înşişi. u urmat atât constituţii cât şi legi organice care au consacrat organizarea
administraţiei publice locale pe baza principiilor descentralizării şi autonomiei locale.

II.Descentralizarea a"!inistrati%) 8 "e'ini6ii 5i e%lu6ie

"escentralizarea administrati!ă se regăseşte în practică sub , forme. "eşi se pot folosi şi

alţi termeni# mai ales în literatura din alte ţări 9de e7. pentru descentralizarea pe ser!icii se mai
foloseşte conceptul de descentralizare funcţională:# aceste două modalităţi de descentralizare
sunt practic folosite pe scară largă.
Descentralizarea teritrial) 9"e'ini6ie:> unităţilor administrati!$teritoriale li se conferă
personalitate juridică# organe reprezentati!e alese şi un patrimoniu propriu care le permite să
se organizeze# să funcţioneze şi să se gestioneze ele singure# în mod independent. ceastă
modalitate de realizare a descentralizării se suprapune aproape peste conceptul de autonomie
locală.
Descentralizarea pe ser%icii 9definiţie:> 'er!iciul public este scos din competenţa centrală
sau locală şi i se conferă personalitate juridică# organe proprii şi un patrimoniu propriu.
De'ini6ii "e tip nn&4uri" 8  pluralitate "e perspecti%e
8n cadrul literaturii de ştiinţe politice sau dez!oltare comunitară e7istă şi definiţii mai
largi# care utilizează termeni mai puţin precişi dar care sunt !aloroase deoarece lărgesc sfera
conceptului şi aduc în discuţie problemele concrete care pot să apară în faza de implementare
a reformelor subsumate descentralizării.
O accepţiune mai largă a termenului de descentralizare înglobează şi alte concepte
precum>gu!ernare locală# democratizare# modalităţi alternati!e de furnizare a ser!iciilor
publice# pri!atizare#gu!ernare eficientă etc. ccentul e pus în cadrul acestor abordări pe
descentralizare ca un mijloc de atingere a obiecti!elor menţionate mai sus. Drebuie însă spus
că aceste abordări pot# din punct de !edere terminologic# să !ină în contradicţie cu abordările
de tip legal.

G
Hom prezenta în continuare patru definţii ale descentralizării care se încadrează în abordarea
descrisă mai sus 9=oint U3"($Bu!ernul Bermaniei:.
a. 8ntr$o primă accepţiune# descentralizarea se referă la restructurarea sau reorganizarea
autorităţii astfel încât să se ajungă la un sistem de co$responsabilitate între institu iiț ale
administraţiei publice de la ni!el central# regional şi local pe baza principiului subsidiarităţii#
crescând astfel atât calitatea şi eficienţa sistemului de gu!ernământ în întregul său cât şi
autoritatea şi capacitatea ni!elurilor sub$naţionale. "escentralizarea poate de asemenea să
contribuie la elemente c%eie care ţin de o bună gu!ernare < cum ar fi creşterea oportunităţilor
cetăţenilor de a participa în luarea deciziilor economice# sociale şi politice# dez!oltarea
abilităţilor oamenilor de a acţiona# transparenţă şi responsabilitate crescută din partea
instituţiilor statului.
b. 8n continuarea definiţiei precedente# o altă abordare ne spune că descentralizarea nu trebuie
!ăzută ca un scop în sine ci ca un mijloc de a crea un gu!ernământ local mai transparent#

eficace şi care răspunde la ne!oile cetăţenilor şi de a crea sisteme de luare a deciziei la ni!el
local de către reprezentanţii aleşi. tunci când se permite entităţilor locale şi regionale să îşi
administreze propriile interese şi se facilitează o relaţie mai apropiată între autorităţile
centrale şi locale# înseamnă că sistemele de gu!ernământ local permit ca ne!oile şi priorităţile
oamenilor să fie cunoscute şi fac ca inter!enţiile gu!ernamentale să răspundă unor ne!oi
sociale !ariate. 4ărgind din ce în ce mai mult sfera conceptului de descentralizare# se
consideră că implementarea unor stategii care !izează dez!oltarea umană durabilă necesită
procese descentralizate# locale şi participati!e prin care se identifică şi se soluţionează
obiecti!e prioritare în domeniile reducerii sărăciei# crearea de locuri de muncă# egalitate între
se7e şi protecţia mediului înconjurător.
c. O a treia definiţie se a7ează pe beneficiile asociate cu procesul de descentralizare. stfel# ea
stimulează căutarea de ino!aţii în ceea ce pri!eşte politicile şi programele publice în primul
rând pentru că descentralizarea reprezintă ea însăşi o practică ino!atoare în structurarea
gu!ernământului.
8n cel de al doilea rând ea încurajează ino!aţia prin aceea că Iforţează/ administraţia
locală să îşi asume responsabilităţi noi şi cu o arie de cuprindere mai mare în procesul de
furnizare de ser!icii publice locale. 'e preconizează că asumarea de noi responsabilităţi ca
urmare a descentralizării presupune de multe ori îmbunătăţirea te%nicilor şi practicilor în
domeniile planificării# bugetării şi managementului? adoptarea de noi instrumente? dez!oltarea
şi pregătirea resursei umane care este necesară pentru furnizarea programelor5acti!ităţilor
descentralizate.

6
d. Ultima definiţie analizată aici face referire la entităţile geografice şi politico$administrati!e
care sunt principalii actori în cadrul procesului de descentralizare şi reformă administrati!ă.
"in această perspecti!ă# se consideră că descentralizarea este un fenomen comple7 care
implică numeroase entităţi geografice# actori societali şi sectoare sociale. Entităţile geografice
includ ni!elurile internaţional# naţional# subnaţional şi local.
ctorii societatii includ sectorul public# sectorul pri!at şi societatea ci!ilă. 'ectoarele
sociale includ domenii precum politic# social# cultural şi mediul înconjurător. 8n conceperea
politicilor de descentralizare este esenţial să se utilizeze o abordare sistemică < să se includă
toate aceste domenii care uneori se suprapun dar în acelaşi timp să se ia în considerare
specificul fiecăruia şi cum el influenţează descentralizarea. "acă luăm în considerare toate
aceste dimensiuni şi actori implicaţi în descentralizare# atunci ea poate fi definită ca
reprezentând un mi7 de funcţii şi relaţii politice#administrati!e şi fiscale. Doate acestea trebuie
incluse în elaborarea unui sistem descentralizat.

"efiniţiile de mai sus ne permit să oferim un posibil răspuns la ceea ce nu este

descentralizarea. Este important să înţelegem ceea ce nu este deoarece descentralizarea este
uneori pri!ită în mod simplist# ca opusul centralizării şi prin urmare un panaceu pentru toate
problemele din cadrul unui sistem administrati!.
"escentralizarea nu este o alternati!ă la centralizare. mândouă sunt necesare# deşi în
proporţii diferite. 3e găsim în prezenţa unei relaţii de complementaritate. Drebuie spus însă că
conceptul de centralizare este folosit aici într$un sens larg# indentificându$se uneori cu
deconcentrarea.
"escentralizarea nu este e7clusi! reforma sectorului public. şa cum menţionam şi
anterior descentralizarea administrati!ă este doar o dimensiune a procesului de descentralizare
de la ni!elul unei societăţi. Ea implică rolul şi relaţiile care e7istă între toţi actorii societali <
sector public# sector pri!at şi societatea ci!ilă. tunci când se foloseşte sintagma de
Igu!ernământ descentralizat/ <decentralized go!ernance$ se încearcă încorporarea ideii că
descentralizarea nu e strict limitată la sectorul public.
8n continuare !om prezenta câte!a caracteristici ale procesului de descentralizare care
!in în completarea definiţiilor discutate mai sus 9=oint U3"($Bu!ernul Bermaniei:.
a. "escentralizarea ca o tendinţă. tât în sectorul pri!at 9de e7. management bJ results: cât şi
în cel public# eforturile care !izează descentralizarea se încadrează în tendinţele de la ni!elul
internaţional < prăbuşirea regimurilor centralizate şi apariţia unor re!endicări în sfera
autonomiei5fragmentării statelor precum şi o neîncredere tot mai accentuată în gu!ernământ în
general.


b. "escentralizarea ca un proces. "escentralizarea nu trebuie percepută ca un simplu transfer
de prerogati!e dinspre centru înspre periferia sistemului administrati!. ceasta deoarece
capacitatea administraţiei publice nu este aceeaşi. (ot să apară diferenţe atât între ni!elul
central şi cel local cât şi între ni!elurile locale în funcţie de anumite !ariabile 9de e7.
diferenţele cu pri!ire la capacitatea instituţiilor administrati!e în mediul urban şi respecti!
rural:. Dransferul de prerogati!e trebuie pri!it ca o monedă cu două feţe
< pe de o parte el poate îmbunătăţi performanţa sectorului public?
$ pe de altă parte poate genera şi o multitudine de probleme# cum este de pildă corupţia şi
nepotismul# formarea unor clanuri locale etc# în special în cazul ţărilor în tranziţie.
c. "escentralizarea ca un contrapunct la globalizare. 'tatele naţionale pierd din ce în ce mai
mult teren în faţa globalizării acti!ităţii economice şi a creării de organizaţii5forme
suprastatale care
preiau din atribuţiile care re!eneau în mod tradiţional gu!ernelor naţionale. 8n acest conte7t#

descentralizarea unor acti!ităţi5procese la ni!el local sau regional face ca cetăţenii să nu se

simtă total
izolaţi în raporturile cu birocraţiile supranaţionale.
d. "escentralizarea ca un mi7 de ; dimensiuni.
$ olecti!5e7terior < forme şi proceduri instituţionale5legale?
$ olecti!5interior < cultura societală# de multe ori latentă?
$ @ndi!idual5e7terior < comportamentul e7terior obser!abil al indi!izilor în cadrul diferitelor
instituţii societale?
$ @ndi!idual5interior < mentalităţi# !alori# construcţii mentale# emoţii ale indi!izilor din cadrul
instituţiilor societale.
Orice proiect de descentralizare trebuie să ia în considerare toate aceste ; dimensiuni.
e. "escentralizarea ca o abordare sistemică şi %olistică.
f. "escentralizare limitată şi descentralizare e7%austi!ă. Horbim despre un proces gradual#
care nu poate fi de la început nici prea e7tins dar nici limitat la un singur sector. Este
important în cazul ţărilor în curs de dez!oltare să se găsească o balanţă.
g. "escentralizare şi managementul de la ni!el local al programelor de dez!oltare. cesta
este un aspect rele!ant mai ales în cazul ţărilor care beneficiază de asistenţă financiară străină
pentru programe de dez!oltare. "escentralizarea responsabilităţilor în ceea ce pri!eşte aceste
programe de dez!oltare trebuie făcută atât la ni!elul administraţiei publice cât şi al altor
instituţii reprezentând comunităţile locale precum O3B$uri. sistenţa te%nică din partea
instituţiilor finanţatoare este cuplată cu responsabilităţi reale în ceea ce pri!eşte

)
managementul proiectelor şi resurselor? creşte legitimitatea instituţiilor administraţiei publice
şi a celor comunitare.
III.Le#ea ca"ru a "escentraliz)rii *n R!+nia nr. 1,-$//0
ceastă lege cadru a introdus o serie de concepte deosebit de importante şi care sunt
rele!ante din perspecti!a eforturilor de a reforma administraţia publică românească şi de a
creşte eficacitatea procesului de descentralizare. m ales să discutăm aici trei dintre acestea şi
anume capacitatea administrati!ă# indicatorii de performanţă şi principiul subsidiarităţii.
4egea cadru a descentralizării defineşte capacitatea administrati!ă ca fiind ansamblul
resurselor materiale# instituţionale şi umane de care dispune o unitate administrati!$teritorială
precum şi acţiunile pe care le desfăşoară aceasta pentru e7ercitarea competenţelor stabilite
prin lege. (e baza criteriului capacităţii administrati!e# unităţile administrat!$teritoriale !or fi
clasificate în , categorii>
a: categoria @ < au capacitatea administrati!ă necesară şi

b: categoria @@ < nu au această capacitate.

IV.23iecti%ele !a4re sectriale ale prcesului "e "escentralizare
ceste obiecti!e se !or regăsi în strategiile sectoriale de descentralizare ale
ministerelor de resort. Orizontul de implementare a acestora este pe termen mediu şi lung.
A 8n domeniul în!ăţământului preuni!ersitar# !or fi descentralizate competenţe pri!ind
organizarea şi funcţionarea şcolilor# precum şi managementul resurselor umane# la ni!elul
autorităţilor administraţiei publice locale şi consiliilor de administraţie ale şcolilor# după caz?
A 8n domeniul sănătăţii publice# !or fi transferate către autorităţile administraţiei publice
locale competenţe pri!ind managementul unităţilor sanitare publice de interes local# respecti!
judeţean?
A 8n domeniul ordinii publice# !or fi consolidate competenţele autorităţilor administraţiei
publice locale prin înfiinţarea poliţiei locale?
A 8n domeniul transporturilor# !or creşte resursele alocate autorităţilor administraţiei
publice locale pentru întreţinerea şi modernizarea drumurilor publice de interes local şi
judeţean# inclusi! a drumurilor naţionale de pe teritoriul municipiilor?
A 8n domeniul culturii# !or fi descentralizate instituţiile de cultură rămase în subordinea
&inisterului ulturii şi ultelor şi ai căror beneficiari sunt cu preponderenţă comunităţile
locale?
A 8n domeniul asistenţei sociale# !a fi îmbunătăţit cadrul de reglementare pentru
finanţarea şi monitorizarea ser!iciilor sociale aflate în competenţa autorităţilor administraţiei
publice locale.

1*
E!ident au fost şi o serie de probleme pe parcurs# probleme inerente oricărui început. ele
mai multe dintre acestea au apărut însă ca urmare a faptului că administraţia centrală a refuzat
întotdeauna să ducă până la capăt# într$un domeniu sau altul# descentralizarea.
şa se face că în cea mai mare parte procesul este început în toate domeniile# dar practic
nefinalizat în nici unul. Ki în în!ăţământ şi în sănătate şi în social suntem în situaţia unei
descentralizări parţiale# în care întâlnim atât atribuţii e7clusi!e ale administraţiei publice
locale cât şi atribuţii partajate cu administraţia centrală şi c%iar unele delegate 9definite ca
atare inclusi! în 4egea cadru 1)C5,**G pri!ind descentralizarea: ceea ce conduce la
suprapuneri de autoritate dar şi la locuri goale când este !orba de finanţare.
Este ade!ărat că prin OUB ;C5,**- pri!ind finanţele publice locale s$a descentralizat o serie
de proceduri# pentru prima dată putînd !orbi de o zonă de predictibilitate# c%iar dacă limitată#
a resurselor financiare ale administraţiei publice locale. "ar dimensiunea acestor resurse
comparati! cu atribuţiunile primite a determinat şi !a determina în continuare o situaţie

tensionată la ni!elul administraţiei publice locale# o insatisfacţie permanentă faţă de

satisfacerea ne!oilor comunităţilor# faţă de ser!iciile pe care autorităţile locale ar trebui să le
ofere cetăţenilor.
preciem că în momentul actual procesul de descentralizare se află în faţa unor importante
pro!ocări>
A sistăm# cu sau fără !oia administraţiei centrale# la o creştere a responsabilităţilor
administraţiei publice locale# la o întărire a acesteia în raport cu administraţia centrală. ât !a
fi administraţia centrală dispusă să cedeze de bună !oie şi cât de ne!oieL 8n ce măsură
administraţia locală !a şti să gestioneze procesul şi până unde !a putea el să meargă a!ând în
!edere şi sensibilităţile multiple e7istente în acest domeniu.
A 8n orice situaţie între administraţia publică centrală şi administraţia publică locală !a
trebui să e7iste un parteneriat. 8n ce măsură suntem parteneri# cât de egali putem fi în acest
parteneriat# de pe ce poziţii discutămL
A "in punct de !edere mental# cetăţeni# autorităţi locale# putere centrală# cât de dispuşi
suntem să acceptăm noile realităţi şi să sprijinim procesulL (ână unde este statul paternalist şi
de unde începe propria noastră gestiune asupra propriilor noastre destineL
"esigur în tot acest proces pot fi !ăzute a!antaje şi deza!antaje. Este e!ident că la ni!el local
problemele sunt mult mai bine cunoscute iar priorităţile pot fi mult mai bine stabilite. 8n acest
fel ser!iciile publice oferite cetăţenilor !or fi de calitate şi la costuri corespunzătoare unor
standarde europene# c%eltuirea banului public !a fi eficace şi eficientă. Ha creşte capacitatea

11
de negociere# de asociere# disponibilitatea de a realiza di!erse tipuri de parteneriat a
administraţiei publice locale.
"e aceea# apreciem că !iitorul procesului de descentralizare este legat în primul rând
de !oinţa politică e7primată la toate ni!elurile# în concordanţă cu ne!oile cetăţenilor şi cu
disponibilitatea tuturor actorilor implicaţi în proces de a participa efecti!# cu înţelegere şi
raţionalitate la desfăşurarea acestuia# la transpunerea lui în practică. onsiderăm că aceasta se
poate face pornind de la o analiză realistă# obiecti!ă# a punctelor tari# punctelor
slabe#oportunităţilor pe care le oferă şi accidentelor ce pot marca parcursul procesului.
Unde ne aflăm şi mai ales unde !rem să ajungem# care sunt resursele necesare# sunt
subiecte ce !or trebui să fie dezbătute public pentru a stabili clar obiecti!ele pe care le !rem în
fiecare domeniu urmând ca drumul ales pentru atingerea acestor obiecti!e de interes naţional
să fie la latitudinea partidelor politice aflate într$un moment sau altul la gu!ernare.
8n urma acestei dezbateri publice trebuie să %otărâm care sunt domeniile

administraţiei publice pe care le descentralizăm şi care !or fi etapele descentralizării. Opinia

autorităţilor locale este că dacă se ia o decizie într$un anumit domeniu acesta să meargă până
la capăt# !iaţa demonstrând că jumătăţile de măsură# şi în descentralizare# nu au dat rezultate
satisfăcătoare. 8n această relaţie trebuie să acceptăm că procesul !a suferi corecturi de parcurs
aşa cum# funcţie de e!oluţia !ieţii economico$sociale el !a trebui permanent ajustat# adaptat
noilor realităţi ale României.
E!ident nu este un proces simplu# nu este un proces uşor de gestionat# dar el trebuie
dez!oltat# trebuie condus către ţinta dorită astfel încât administraţia locală să poată să îşi
îndeplinească în cele mai bune condiţii responsabilităţile ce îi re!in# raţiunea sa de a fi>
ser!icii de calitate pentru comunitate.
8n mod concret# domenii ca> educaţia# sănătatea# ordinea publică şi circulaţia rutieră#
protecţia mediului# agricultura# ocuparea forţei de muncă# acti!itatea sanitar !eterinară#
protecţia consumatorului# protecţia social# managementul funcţiei publice# dez!oltarea
regional# trebuie să fie asumate de comunitate# iar structurile administrati!e respecti!e să
treacă sub autoritatea deplină şi nemijlocită a onsiliilor 4ocale şi =udeţene# după caz.
(ractic# toate treburile publice 9cu câte!a e7cepţii: trebuie să fie administrate de
autorităţile locale iar Bu!ernul să păstreze numai competenţe pri!ind 'trategia#
Reglementarea şi ontrolul.
(e parcursul derulării procesului de descentralizare în România au apărut o serie de
probleme şi neajunsuri cum ar fi>
A instabilitatea cadrului legislati!?

1,
A lipsa transparenţei şi predictibilităţii transferurilor de la bugetul statului pentru
ec%ilibrarea bugetelor locale dar şi a transferurilor interadministrati!e?
A nedefinirea clară a responsabilităţilor transferate autorităţilor locale?
A atribuirea de responsabilităţi fără alocarea resurselor adec!ate?
A transferul de responsabilităţi fără a se acorda şi competenţa?
ontinuarea procesului de descentralizare într$un ritm mult mai susţinut ca până acum
şi într$o formă mult mai concretă şi realistă este condiţia cea mai importantă pentru reuşita
deplină a reformei în administraţia publică din România.

V.A%anta4e 5i "eza%anta4e ale "escentraliz)rii

"escentralizarea are importante a!antaje. "intre acestea menţionăm 9(opa# 1))):>
$ 'oluţionarea mai rapidă# în funcţie de specificul şi resursele locale# a problemelor din
fiecare unitate administrati!$teritorială?

$ Resursele materiale# umane şi financiare pot fi utilizate cu mai mare eficienţă şi g%idate spre
a răspunde unor ne!oi prioritare# pe care autorităţile locale le cunosc mai bine decât
autorităţile centrale?
$ 'er!iciile publice locale sunt organizate# coordonate şi conduse de autorităţile locale în
concordanţă cu ne!oile locale?
$ Operati!itatea deciziei care nu mai necesită aprobări de la centru?
$ leşii răspund în mod direct în faţa corpului electoral?
$ (ermite promo!area managementului participati! în gestionarea intereselor fiecărei
colecti!ităţi locale?
$ E7istă şi deza!antaje însă acestea sunt minore în comparaţie cu a!antajele >
$ "escentralizarea poate diminua forţa puterii centrale şi poate să stânjenească acţiunea ei?
$ @nteresele locale au uneori un caracter mult mai îngust decât interes ele generale ale ţării.
ceste modalităţi de organizare a administraţiei publice trebuie înţelese sub forma unui
continuum? centralizarea şi descentralizarea pot cunoaşte diferite grade. "escentralizarea şi
deconcentrarea nu sunt modalităţi de organizare a administraţiei publice care se e7clud
reciproc. ceste două forme con!ieţuiesc/ în numeroase sisteme administrati!e moderne
democratice iar această îmbinare se regăseşte şi în România. 8n ţara noastră# pe lângă
autorităţile alese ale administraţiei publice locale# e7istă în unităţile administrati!$teritoriale şi
ser!icii sau instituţii deconcentrate. Ele sunt reprezentate de ser!iciile e7terioare ale
ministerelor şi5sau a celorlalte organe ale administraţiei publice centrale. E7emple de ser!icii
deconcentrate> @nspectoratul Kcolar =udeţean# @nspectoratul de 'tat în onstrucţii etc.

1-
 âte!a "eza%anta4e ale acestui proces de descentralizare apărute la ni!elul
administraţiilor sunt>
$ 4ipsa de predictibilitate a !eniturilor?
$ &odificări ale unor categorii de c%eltuieli ce cad în sarcina administraţiei locale# fără
asigurarea resurselor aferente 9problema protecţiei sociale# in!estiţiile în în!ăţământ:?
$ Bradul ridicat de dependenţă faţă de legile anuale ale bugetului de stat?
$ @mposibilitatea de a controla anumite ta7e şi impozite locale de o mare însemnătate pentru
bugetul local# inclusi! cotele defalcate din impozitul pe !enit?
$ "eşi finanţează anumite acti!ităţi autorităţile publice locale nu au competenţe în ceea ce
pri!eşte numirea şi eliberarea conducătorilor instituţiilor respecti!e 9e7. în!ăţământ
preuni!ersitar:.

VI.Descentralizarea *n "!eniul e"uca6iei

"escentralizarea în educaţie presupune redistribuirea responsabilităţilor# a autorităţii

decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţii educaţionale specifice# de la ni!el central
către ni!elul local.
"escentralizarea presupune participarea reprezentanţilor societăţii ci!ile la procesul de
luare a deciziilor 9părinţi# O3B# mediul de afaceri# asociaţii profesionale# parteneri sociali
etc.:.
"escentralizarea în educaţie reprezintă procesul de transfer al competenţelor decizionale
de la ni!elurile centrale către cele locale şi 5 sau organizaţionale# pentru a apropia decizia de
beneficiarii ser!iciului public de educaţie. "escentralizarea presupune si participarea
factorilor non$administrati!i în procesul de luare a deciziilor 9părinţi# societate ci!ilă# mediul
de afaceri# asociaţii profesionale etc.:
"escentralizarea în!ăţământului preuni!ersitar reprezintă transferul de autoritate#
responsabilitate şi resurse în pri!inţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar
către unităţile de în!ăţământ şi comunitatea locală.
"escentralizarea se înscrie în strategia naţională de descentralizare şi are menirea
creării unui sistem de în!ăţământ organizat# administrat şi finanţat conform rigorilor europene
în ce pri!eşte asigurarea calităţii procesului instructi!$educati!# accesului liber# egal şi deplin
al tuturor copiilor şi tinerilor la actul educaţional# adec!area ofertei educaţionale la interesele
şi ne!oile beneficiarilor direcţi şi indirecţi.

1;
 Eficienţa descentralizării trebuie să se regăsească în !aloarea adăugată în educaţie#
materializată prin capacitatea de integrare a tinerilor absol!enţi în societate pe baza
competenţelor profesionale dobândite şi în funcţie de piaţa forţei de muncă la ni!el local#
naţional şi internaţional.
"in perspecti!a dez!oltării durabile şi a globalizării educaţiei# pentru a crea premisele
necesare asigurării calităţii în educaţie şi a utilizării eficiente a resurselor # descentralizarea se
constituie într$un demers dinamic ce presupune implicare şi responsabilizare# pe de o parte#
precum şi gândire strategică şi control# pe de altă parte.
&odelul de descentralizare pe care îl propunem conferă şcolii rolul de principal factor
de decizie# asigurând participarea şi consultarea tuturor actorilor sociali interesaţi.

Rezultatele aşteptate ale procesului de descentralizare în domeniul educaţiei

1. Eficientizarea acti!ităţii şi creşterea performanţelor instituţiilor educaţionale? la ni!el

central $ prin degre!area acestora de sarcinile de administrare curentă şi concentrarea pe

elaborarea şi monitorizarea implementării politicilor educaţionale? la ni!el local < prin
creşterea gradului de responsabilizare a comunităţii locale şi a şcolii? la ni!elul unităţii de
în!ăţământ < prin consolidarea autonomiei şi a capacităţii de a gestiona resursele financiare şi
umane?
,. "emocratizarea sistemului educaţional prin consultarea 5 implicarea comunităţii şi a
celorlalţi beneficiari ai actului educati! în luarea deciziilor şi în asigurarea calităţii bazată pe
autoe!aluare# e!aluare e7ternă şi responsabilitate publică. &ecanismele decizionale şi de
consultare !or implica atât structurile sistemului de educaţie# cât şi partenerii e7terni sau
beneficiarii ser!iciilor educaţionale 9părinţii# ele!ii# patronate# sindicate# autorităţi publice
locale# sectorul non$profit# asociaţiile profesionale:
-. sigurarea transparenţei în luarea deciziilor şi în gestionarea fondurilor publice destinate
educaţiei.
;. sigurarea accesului şi a ec%ităţii în educaţie prin alocarea fondurilor pe baza costurilor pe
ele!. "escentralizarea !a permite o apropiere de situaţiile şi conte7tul specific fiecărei
comunităţi# !a stimula inter!enţiile focalizate pe problemele locale> di!ersitatea culturală şi
etnică# creşterea participării# abordările incluzi!e# discrepanţele socio$economice.

VII.Cncluzii
8n ceea ce pri!eşte situaţia actuală a procesului de descentralizare în România putem
afirma că>

1C
A 8n cel mai bun caz a!em de a face cu o descentralizare parţială 9a c%eltuielilor şi nu
deciziei în în!ăţământ# sănătate:. "e cele mai multe ori aceasta s$a făcut fără alocarea
fondurilor necesare sau cu alocări în timpul anului după ce s$a creat o stare de tensiune în
domeniul respecti!.
A Un proces de deconcentrare în loc de descentralizare prin încredinţarea unor atribuţii
ce ar fi putut transferate la ni!el local. Este de remarcat în acest sens e7istenţa a mai multe
programe de interes naţional gestionate de diferite ministere 9săli de sport# locuinţe sociale#
calculatoare# spitale regionale# protecţia copilului# programul fermierul# programul de
dez!oltare a infrastructurii în spaţiul rural:.
A 'ub argumentul depolitizării# al profesionalizării# al neutralităţii# logisticii adec!ate#
şi# în mod deosebit după 1 ianuarie ,**6# a gestionării eficiente a fondurilor europene a!em
de a face cu o recentralizare e!identă. &enţionăm aici faptul că# utilizând fondul de rezer!ă
numai în primele ) luni ale anului ,**G Bu!ernul a alocat peste -G** miliarde RO4# în mod

abuzi!# pe criterii strict politice pentru o serie întreagă de acţiuni care nu au nicio legătură cu
situaţii deosebite care să justifice această alocare. '$a trecut astfel peste principiul de
descentralizare financiară# alocare transpar entă prin buget şi care să permită o gestiune
financiară predictibilă de către toate comunităţile locale.
A "eşi atribuţiile şi responsabilităţile administraţiei publice locale au crescut simţitor#
numărul persoanelor angajate în administraţia publică locală nu a crescut în mod deosebit# o
serie de reglementări la ni!el central limitând periodic angajările. E!ident şi aici este de
discutat în ce măsură principial autoritatea centrală îşi permite să bloc%eze posturile din
administraţia publică locală.
A &ai important este însă faptul că la ni!el central departe de a scădea datorită
descentralizării# numărul funcţionarilor publici a crescut simţitor de cele mai multe ori fiind
in!ocate două moti!e>
$ pariţia unor sarcini noi legate de integrarea europeană ca şi cum numai ministerele şi
celelalte autorităţi centrale ar fi parte a acestui proces?
$ 3ecesitatea înfiinţării unor autorităţi de reglementare şi control# mult prea multe şi prea
încărcate de personal# funcţie de sarcinile ce le re!in. (entru că# şi aici# trebuie să menţionăm
pre!ederea din arta europeană a autonomiei locale care specifică>/orice control
administrati! asupra administraţiei publice locale nu trebuie să pri!ească în mod normal#
decât asigurarea respectării legalităţii şi a principiilor constituţionale/.

1G
 VIII.Bi3li#ra'ie

1.(opa# E.# utonomia locală în România# +ucurești> Editura ll +ecM# 1))).
,.3icola# @.# &anagementul ser!iciilor publice locale# +ucurești> Editura ll +ecM# ,**-.

16