See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/285768202

Resursele minerale din Romania si stadiul actual al cercetărilor privind

mineritul preistoric

Article · January 2006

CITATIONS READS

14 469

1 author:

Nikolaus Boroffka
Deutsches Archäologisches Institut
122 PUBLICATIONS   288 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Bronze Age & Early Iron Age Transylvania View project

All content following this page was uploaded by Nikolaus Boroffka on 04 January 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

ACTA MVSEI APVLENSIS

XLIII/1

ALBA IULIA
MMVI
 RESURSELE MINERALE DIN ROMÂNIA ŞI STADIUL ACTUAL
AL CERCETĂRILOR PRIVIND MINERITUL PREISTORIC

Resursele
Dintre bogatele resurse minerale ale României, în acest studiu vor fi
prezentate doar cele de cupru, staniu, argint, aur, sare şi chihlimbar. Mai sunt
urmărite indiciile privind exploatarea lor în preistorie, de la începuturi până în
epoca hallstattiană. Fierul nu este discutat fiindcă, în perioada vizată, nu joacă un
rol important. Pentru mineralele metalice (Fig. 1) ne bazăm în primul rând pe
excelenta şi cuprinzătoarea compilaŃie a lui Rădulescu şi Dimitrescu (1966) şi
Mareş (2002, p. 347 şi urm., anexa 1), chiar dacă acolo informaŃiile despre sare
şi chihlimbar sunt incomplete sau lipsesc de tot. Unele zone miniere din
Transilvania au fost prezentate cu planuri detaliate de către Wollmann (1996), în
special pentru epoca romană şi perioadele mai târzii, şi autorul Ńine cont şi de
salinele acestor vremuri. Cele mai importante depozite de sare din Transilvania
au fost listate de Rusu şi ChiŃu şi Wollmann (Rusu şi ChiŃu 1982, p. 37-38;
Wollmann 1995; 1996, p. 240 şi urm., 405 şi urm.; Slotta et al. 1999), dar se
adaugă o mulŃime de depozite mai mici şi ape sărate, care se găsesc aproape
oriunde în zonele piemontane de pe pantele estice şi sudice ale CarpaŃilor (spre
exemplu Pascu 1929a; 1929b; 1932; Rădulescu şi Dimitrescu 1966, p. 259;
Taylor 1989; Popescu 1994). Exploatarea sării din Marea Neagră (la mal sau în
lagunele din hinterland) ar fi fost posibilă, în principiu. Deocamdată o listare
completă nu este posibilă, dar cele mai importante zone cu sare gemă şi ape
sărate au fost cartate în fig. 1. Chihlimbarul românesc a fost tratat în repetate
rânduri, cea mai importantă bibliografie şi o cartare generală găsindu-se la
Boroffka (2001; 2002) (vezi şi Fig. 1). În ansamblu, putem constata că zonele
muntoase şi piemontane ale României oferă bogate resurse de materie primă
minerală care, în bunǎ mǎsurǎ, puteau fi folosite în preistorie1.

Stadiul cercetǎrii
O adevărată arheologie minieră n-a existat în România până de curând, în
ciuda faptului cǎ mereu s-au făcut referinŃe la bogăŃia de minereu şi sare, în
special a Transilvaniei2. Chiar şi cercetările mai noi s-au concentrat asupra epocii

1
Deja Nicolescu-Otin (1913) a luat în considerare posibilitatea de a exploata şi minereu sulfidic şi,
din cauză această, a prezentat metodele necesare pentru a procesa astfel de resurse. Vezi şi
Soroceanu 2005.
2
O altă părăre are Wollmann (1996, p. 7 şi urm., 311 şi urm.), care prezintă istoricul cercetării începând
din secolul al XVIII-lea. Trebuie însă remarcat că este vorba aproape exclusiv de descoperiri întâm-
plătoare (pentru preistorie) şi analize de documente scrise/epigrafice (dintre care unele într-adevăr
72 Nikolaus Boroffka

romane şi medievale, şi iarǎşi se referă, în primul rând, la sursele scrise/

epigrafice (spre exemplu Iaroslavschi 1995; 2000; Wollmann 1995; 1996 – cu un
cuprinzător istoric al cercetărilor, p. 7 şi urm., 311 şi urm.; 1999a-b; łeicu 1998;
2002; Slotta et al. 1999; Avram 2000)3. Cel puŃin ele dovedesc, pentru epoca
romană, o exploatare intensivă a cuprului, plumbului, aurului, argintului şi a sării
în toate depozitele importante din Transilvania, Banat şi Dobrogea. Doar în zona
Roşia Montană au început mai recent acŃiuni arheologice de salvare, în cadrul
unei viitoare exploatări miniere deschise pentru aur (Damian 2003). Cât de puŃin
competent au fost conduse aceste cercetări reiese din faptul că, în afară
cercetărilor echipei franceze (Cauuet et al. 2003), nu s-a documentat mineritul
propriu-zis, ci doar structuri administrative şi funerare de epocă romană în zona
afectată (anticul Alburnus Maior). În mod ciudat, nu sunt meŃionate descoperiri
preistorice, ceea ce este puŃin credibil, având în vedere densitatea altfel destul de
mare a unor astfel de materiale (câteva exemple la nota 4), chiar în zonele mai
înalte, aşa că cercetǎrile nu reflectǎ o imagine reală. Chiar şi pentru epoca
romană, în afară de exemplul menŃionat, nu s-au cercetat nici minele şi nici
instalaŃiile de prelucrat minereul într-un mod ştiinŃific şi lipsa oricărei astfel de
instalaŃii sau măcar a uneltelor de minerit sare în ochi. Această situaŃia ne
demonstrează cât se poate de clar lipsa completă a specialiştilor potriviŃi în
arheologia română. Ca urmare, nu ne surprinde faptul că există aproape exclusiv
descoperiri întâmplătoare sau indicii izolate pentru mineritul preistoric. Ele vor
fi prezentate pe scurt în ceea ce urmează.
ConsideraŃiile generale despre legătura, de exemplu, a topoarelor cu braŃe
în cruce (un istoric cuprinzător al cercetării spre exemplu la Novotná 1970, p. 26;
Vulpe 1975, p. 16-17; Todorova 1981, p. 44 şi urm.; Patay 1984, p. 3 şi urm., 67

provin din cercetări arheologice), iar o cercetare sistematică arheologică a realelor urme de
mineritul antic nu prea s-a făcut. Exploatarea preistorică a argintului nici nu s-a luat în considerare
(chiar până şi despre tezaurele din perioada Latène se crede c-au fost produse din argint din monedele
romane !), în ciuda faptului că piese de port din argint sunt cunoscute cel târziu începând cu epoca
bronzului timpuriu (Motzoi-Chicideanu şi Olteanu 2000, p. 28 şi urm.), argint este prezent în
Romania şi a fost sigur exploatat cel târziu în epoca romană (Wollmann 1996; Slotta et al. 1999).
3
Nici noua compilaŃia a lui V. BoroneanŃ (2000, p. 117 şi urm.), care se bazează şi pe bibliografia
mai veche, nu duce mai departe. Urme de minerit sigur sau probabil preistoric (vezi în text aici:
Almaşu Mare, Căraciu) în continuare sunt datate în perioada romane, iar exploatarea aurului,
argintului, cuprului, plumbului şi a fierului de la Vărad (judeŃul Caraş-Severin) este specificată, pe
baza unor rezulate din cercetări de teren (nu se află de ce caracter anume), ca fiind de epoca
“preistorică, epoca dacică, epoca romană, epoca medievală” (BoroneanŃ 2000, p. 123). Listarea de
cariere (BoroneanŃ 2000, p. 132-146), lutării (BoroneanŃ 2000, p. 147-149) şi saline (BoroneanŃ
2000, p. 150-159) este utilă, chiar dacă datarea, în special a celor “preistorice”, deseori se
dovedeşte a fi fără bază reală. Ca şi contribuŃii noi, în general cu informaŃii deja cunoscute, pot fi
menŃionate publicaŃiile care au însoŃit expoziŃiile despre exploatarea aurului de la Alba Iulia şi
despre metalurgia de la Tulcea: “Catalog expoziŃie: Exploatări aurifere din Dacia”, Alba Iulia,
2001; G. Jugănaru (ed.), Aspecte privind prelucrarea şi circulaŃia metalelor în Dobrogea din
Preistorie până în Evul mediu. Biblioteca Istro-Pontică, Seria Patrimoniu 1, Tulcea 2005.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 73

şi urm.), a depozitelor (de exemplu Rusu 1963; 1981; Roman et al. 1982, p. 10; Rusu
şi ChiŃu 1982; Soroceanu 1982, p. 368; Wollmann 1995, p. 136; Wollmann 1996, p.
408; Wollmann 1999a; Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 98) sau a descoperirilor
de aur4 cu resursele de minereu sau sare nu le vom mai expune, deoarece astfel
de distribuŃii se pot explica şi altfel. Totuşi, în legăturǎ cu mineritul trebuie
menŃionate câteva târnăcoape grele din bronz cu aripioare (Fig. 4,1-3), care au
fost interpretate ca fiind unelte de minerit în repetate rânduri şi care, în România,
s-au găsit în depozitele de la Uioara şi GuşteriŃa II. Se mai poate menŃiona un
castron ceramic de la Lăpuş (Fig. 3,6), care a fost interpretat ca imitaŃia din lut a
unor vase din lemn, aşa cum erau cele folosite pentru spălarea aurului în secolele
XVIII-XIX (Rusu 1972, p. 31, pl. 9,1-2; Roman et al. 1982, p. 11 fig. 4). La urma
urmei însă, acestea sunt indicii mai puŃin sigure ale mineritului preistoric.
O altă metodă de a stabili legături între piese arheologice şi materia primă
sunt analizele ştiinŃelor exacte (compoziŃia metalului, determinarea izotopilor
etc., vezi şi textul despre chihlimbar). Cu toate că deja în anul 1913 (Nicolescu-Otin
1913; Soroceanu 2005) au debutat primele încercări foarte promiŃătoare în această
direcŃie, astfel de cercetări s-au reluat de abia foarte recent în România. Studii
mai vechi, mai ales din afară Ńării, s-au concentrat asupra pieselor arheologice
păstrate în muzeele din străinătate (vezi de pildă seria SAM - Studien zu den
Anfängen der Metallurgie). În schimb, analizele materiei prime din depozitele
naturale sunt mult mai slab reprezentate sau lipsesc complet. Astfel se pot defini
“grupuri de material supraregionale“, dar foarte rar se pot lega de o sursă
anumită. Noile cercetări de acest gen, atât româneşti (spre exemplu Beşliu şi
Lazarovici 1995; Lazarovici et al. 1995; Cojocaru şi Şerbănescu 2002; Mareş
2002, 359-366, anexele 3a-e; Kadar 2005)5, cât şi cele de colaborare internaŃională
(de exemplu Hansen 2005), sunt de abia la început şi vor oferi contribuŃii
importante despre istoria comerŃului, a tehnicii, economiei şi culturii, aşa cum s-a
văzut deja pentru zonele învecinate (de exemplu Symposium Donji Milanovac
1990; Pernicka et al. 1997).

4
Spre exemplu, descoperirile de aur de la Abrud, Sarasău şi Vulcoi provin din imediata apropierea
a surselor de aur: Gooss 1876, p. 62, 64; Hampel 1892, p. 171 – amândoi ca Vulcoi; Roska 1942, p.
308, Nr. 101 – cu corectura sitului; Mozsolics 1951, p. 82, Abb. 3; Popescu 1956, p. 198;
Mozsolics 1968, p. 47, pl. 19,1; Mozsolics 1973, p. 179, pl. 91-92; Roman et al. 1982, p. 10, Abb.
3; Sîntimbrean 1989, p. 16, fig. I. Depozitele de la Sarasău şi Vulcoi lipsesc la Petrescu-DîmboviŃa
1977 şi 1978, iar brăŃara de la Abrud nu este menŃionată la Petrescu-DîmboviŃa 1998.
Descoperirea de la Vulcoi (patru inele de buclă din aur) rar a mai fost remarcată în literatura de
specialitate după Roska (1942): vezi Moga şi Ciugudean 1995, p. 64, Nr. 28.1; Wollmann 1999a,
fig. p. 20; Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 95).
5
În această privinŃă este interesantă o identificare de nisip aurifer folosit ca degresant la ceramica
din aşezarea GumelniŃa de la Bucşani (judeŃul Giurgiu). Autoarea crede că n-a fost adăugat
inenŃionat. Prin rezultatul analizei însă se dovedeşte că aurul aluvionar, chiar departe de zonele
muntoase, a fost accesibil (şi a fost folosit – chiar dacă în acest caz nu metalurgic) cel târziu
începând cu eneoliticul (Şeclăman 2003).
74 Nikolaus Boroffka

Indicii directe privind mineritul

În puŃine cazuri s-au descoperit obiecte preistorice în cadrul mineritului
modern sau sunt menŃionate direct urme vechi de exploatări. Cele mai multe
cazuri sunt din secolul al XIX-lea, pentru care nu s-a păstrat o documentaŃie
satisfăcătoară, respectiv este vorba de menŃiuni generale de galerii vechi sau
scobituri de la suprafaŃă, a căror datare, prin lipsa săpăturilor arheologice,
rămâne nesigură.
Almaşu Mare, judeŃul Alba. În mina “Haneş”, în interiorul unei galerii
care este considerată de epocă romană, s-a descoperit un topor de piatră şlefuit.
Piesa poate fi datată în preistorie (Fig. 2,5; 3,4). Literatură: Moga şi Ciugudean
1995, p. 47, Nr. 8.1; Wollmann 1996, p. 24, pl. 27,26. În legătură cu aceasta, ni
se pare interesantă şi descoperirea, în mantaua unui tumul din perioada bronzului
timpuriu (Ciugudean şi Inel 2003), a unei pietre de râşniŃă şi a două mojare din
piatră, care puteau fi folosite la procesarea minereului.
Baia Mare, judeŃul Maramureş. În mina de pe “Dealul Crucii“ se afirmă
că ar fi fost descoperit un topor de cupru de tip Székely-Nadudvár (Fig. 2,15;
3,3). Literatură: Kacsó 2003.
Brad, judeŃul Hunedoara. În mina de aur “Musari“ s-a descoperit un topor
din piatră (?) care poate fi datat în preistorie (Fig. 2,4; 3,5). Literatură: Popescu
1951, p. 28; Popescu 1956, p. 197; Roman et al. 1982, p. 13 fig. 8.
Căraciu, comuna Baia de Criş, judeŃul Hunedoara. Descoperirea unui (sau
a mai multor) ciocan(e) de miner (cu şanŃ de înmănuşare), din diorit (Fig. 2,3;
3,1), care provin(e) din interiorul unei mine moderne de aur şi care a(u) fost
menŃionat(e) frecvent ca dovadă a mineritului preistoric. Astfel de ciocane, în
general, nu s-au mai folosit în cadru minier după epoca bronzului. Literatură:
prima dată la Téglás 1886, p. 111-112, pl. 1,5; bibliografia ulterioară, care nu
conŃine informaŃii suplimentare, la Schuster 1998, p. 127, nota 15, şi Wollmann
1996, p. 24, 336, pl. 27,1; 1999b, p. 28, fig. p. 29. Un alt exemplar este
menŃionat la Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 96.
Cornea, judeŃul Caraş-Severin. Sunt menŃionate exploatări de suprafaŃă (Fig.
2,8; 3,7) pentru minereu oxidic, care ar putea data din perioada culturii CoŃofeni
(cca 3000-2600 a. Chr.). Potrivit informaŃiilor oferite personal de dnul Gh.
Lazarovici, Cluj, exploatarea a început deja în perioada culturii Tiszapolgar din
eneolitic. Literatură: Zimmermann 1993, p. 53, fig. 45.
Valea Pianului, judeŃul Alba (Fig. 2, lângă 7). Cercetări nepublicate ale
dlui H. Ciugudean, potrivit cărora exploatarea cuprului nativ datează aici din
bronzul timpuriu. Literatură: Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 97 nota 30.

6
Potrivit unor informaŃii personale oferite de dnul H. Ciugudean, Alba Iulia, este vorba de o
descoperire dintr-o colecŃie particulară din Almaşu Mare, iar legătura cu mineritul nu poate fi
considerată ca fiind sigură.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 75
Răchita, judeŃul Alba. Cu ocazia unor ploi, la mijlocul anilor 1990 au fost
dezvelite mai multe guri de galerii (Fig. 2,7; 3,8-9). A urmat o vizită la faŃa
locului a arheologilor H. Ciugudean şi N. Boroffka, deoarece au fost semnalate
şi fragmente ceramice preistorice în zona uneia dintre galerii. Chiar dacă nu s-au
găsit mai multe materiale şi datarea rămâne nesigură, s-a înregistrat situaŃia şi
galeria prin câteva fotografii (Fig. 3,8-9). Eşantioane de rocă din zonă au fost
determinate de către geologi ca fiind aurifere. Nepublicate.
Satu Mare, judeŃul Satu Mare. În mina de la Oraşul Nou (Fig. 2,1) s-ar fi
găsit un celt de bronz, care însă n-a fost ilustrat până acum. Literatură: Popescu
1951, p. 28.
Uioara de Jos, oraşul Ocna Mureş, judeŃul Alba (Fig. 2,6). Cu ocazia
unor surpări de teren în formă de gropi s-au observat nişte urme de minerit până
la adâncimea de 3 m. Datarea lor este nesigură, iar în imediata apropriere s-au
descoperit urme de locuire ale culturilor CoŃofeni şi Wietenberg. Probabil este
vorba de exploatări de sare gemă. Literatură: Lazarovici şi Cristea 1979, p. 433;
Boroffka 1994, p. 87, Nr. 482.

Indicii indirecte de minerit (ciocane şi ciocane-pană de minerit cu şanŃ

de înmănuşare)
Un alt indicator de activitate minieră sunt ciocanele sau ciocanele-pană
miniere din piatră (cu şanŃ de înmănuşare). Recent Schuster (1998; 2000) a listat
nouă ciocane-pană (BraneŃ – 2, Căpreni, Hurezani, Raci, Săcelu-Chicioara,
łânŃăreni, Târgu-Jiu, łicleni) şi 30 de ciocane miniere (Aniniş – 2, BonŃeşti,
BrăiliŃa, Bucureşti-Tei, Căraciu, Cărbuneşti – 3, Căzăneşti, Cernaia, Ciuperceni –?,
Drobeta-Turnu Severin –?, Goieşti –?, Gorgovii de Jiu –?, Hăbăşeşti – 2, Lişteava –?,
Mateeşti, Medgidia, Ostrovul Corbului, Parcheş, Poiana, Rocşoreni, Salcia, Siliştea-
Naziru, Sura, Veleşti –?, Verbicioara, Vlaşinu –?). Se mai pot adăuga câteva exem-
plare de la Şpălnaca (Nicolescu-Otin 1913, p. 458, Abb. 55; Soroceanu 2005),
câte unul de la Petreşti (ciocan-pană) (Wollmann 1999a, fig. p. 19; Wollmann şi
Ciugudean 2005, p. 96-97, pl. 1), Dubova şi Suceava (Mareş 2002, p. 59-60, pl.
72,4-5), precum şi un exemplar de la Breaza, probabil cu şanŃ de înmănuşare
numai pe o parte (Dănilă şi Marinescu 1974, p. 21, pl. 15,1; 23,3). S-ar putea ca
şi un obiect provenit de pe Dealul “Zâna Mică” de la Turda să poată fi încadrat
printre ciocanele miniere, fiind ilustrat în registrul lui István Teglás (considerat
greutate romană din piatră) cu conturul tipic în formă de 8 şi cu o greutate dată
ca 10 dodrans (unitatea de greutate romană de cca 245,9 g) (Bajusz 1980, p. 388,
Nr. 882, pl. 6). Astfel, ar avea greutatea de cca 2,45 kg, caracteristică, în medie,
ciocanelor miniere. Cu aceste completări însă, nu putem pretinde că s-ar fi
identificat toate piesele din diferite colecŃii, probabil păstrându-se şi alte
exemplare, neidentificate ca atare. Schuster, ca şi majoritatea cercetătorilor, a
ajuns la concluzia că ciocanele şi ciocanele-pană cu şanŃ de înmănuşare din
Transilvania şi nord-vestul Olteniei erau folosite la minerit sau la procesat
minereul, iar altele ar fi fost întrebuinŃate la prelucrat piatra, la zdrobit sare sau ca
76 Nikolaus Boroffka

arme7. Dacă privim distribuŃia unor astfel de unelte în România (Fig. 3), este de
remarcat raritatea (sau lipsa totală) a lor în zonele depozitelor de minereu din
nordul şi centrul Transilvaniei, vestul Banatului şi CarpaŃilor de Răsărit. Credem
însă că este vorba de stadiul cercetării, fiindcă prin descoperirile de la Almaşu
Mare, Baia Mare, Brad, Căraci şi Cornea (Fig. 2,3-5.8; 3,1.3-4.6) mineritul
preistoric este sigur documentat pentru Transilvania centrală şi de nord, ca şi
pentru Banatul vestic. Probabil ciocanele şi ciocanele-pană, puŃin spectaculoase,
nu prea au fost remarcate sau publicate, fiindcă nu le-a fost recunoscută
importanŃa, ceea ce, având în vedere nivelul redus al cercetărilor de arheologie
minieră din România, nici nu trebuie să ne mai mire. O altă situaŃie întâlnim în
sudul României şi în Dobrogea, unde astfel de piese se concentrează fie direct în
zonele miniere, fie la periferia lor. Chiar dacă nu poate fi datat fiecare exemplar
(descoperirile din aşezări se plasează de la neoliticul târziu/eneolitic până în
hallstattul timpuriu: Schuster 1998, p. 118-119), ele totuşi dovedesc, indirect, o
exploatare a depozitelor de minereu în sudul Banatului, CarpaŃii de Sud şi
Dobrogea. Chiar şi unele descoperiri sunt de remarcat, cum ar fi de pildă
exemplarul tipic de la BonŃeşti (Schuster 1998, p. 114, fig. 6,3), aparent la mare
distanŃă de resurse minerale, dar care ar putea fi legat de mica apariŃie a
calcopiritei lângă Pleşi, puŃin mai la sud. De altfel, şi ciocanele cu şanŃ de
înmănuşare de la Hăbăşeşti (Schuster 1998, p. 114, Nr. 15, cu bibliografia mai
veche) sau Suceava (Mareş 2002, p. 59, pl. 72,3) pot fi înŃelese atât prin exploatarea
sării (vezi Fig. 1), cât şi a minereului, deoarece depozitele din nord-estul
CarpaŃilor (cele din jurul Câmpulungului Moldovenesc şi Vatra Dornei şi astăzi
Ńin administrativ de judeŃul Suceava) sunt accesibile la fel de bine din est ca şi
din vest. În acest context putem reaminti şi pătrunderea în eneolitic a culturii
Cucuteni-Tripolje (grupul Ariuşd: László 1991; 1992 cu bibliografie) sau în
epoca bronzului a purtătorilor culturilor Monteoru şi Tei (Leahu 2003, p. 17 şi
urm.; Zaharia 1990) în bazinele intramontane din sud-estul Transilvaniei.

Sarea
InformaŃiile despre salinele romane din Transilvania au fost cuprinzător
adunate şi discutate (Wollmann 1995; 1996, p. 240 şi urm., 405 şi urm.; Slotta et
al. 1999). Wollmann (1995, p. 136-137) menŃionează şi bronzurile şi uneltele de
minerit din corn datate în epoca târzie a bronzului de la Coştiui (judeŃul
Maramureş), care ar fi fost găsite în secolul al XIX-lea într-o mină de sare, la
adâncimea de 16 m (Fig. 2,2; 4,4-9)8. Cu ocazia construcŃiilor de cale ferată în
Valea Florilor (lângă Ploscoş, judeŃul Cluj – Fig. 2,9), s-au găsit mai multe
obiecte în nişte puŃuri rotunde, dintre care unele ar putea data din epoca

7
Aşa şi la Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 96.
8
După Petrescu-DîmboviŃa (1977, p. 56, pl. 37,1-6; 1978, p. 100, Nr. 21, pl. 26C) este vorba de un
depozit (I) din “împrejurimile unei saline”, descoperit în 1863 (nu menŃionează piese de corn). Vezi
şi Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 100.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 77

bronzului (Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 98-99). Datarea 14C a unui obiect

din lemn de la Valea Florilor permite încadrarea lui în perioada 1420-990 a. Chr.
(Cal. 2 σ) (Wollmann şi Ciugudean 2005, p. 100-101, fig. 1) şi astfel dovedeşte
o exploatare a depozitelor de sare cel târziu în perioada bronzului târziu. Pentru
zona extracarpatică cercetările din jurul Târgu NeamŃului şi din Bucovina
românească au dat rezultate importante (discuŃia generală la Monah 2002). La
marginea nord-estică a CarpaŃilor Răsăriteni s-au efectuat sondaje la Solca şi
Cacica (judeŃul Suceava – Fig. 2,10-11), descoperindu-se materiale din neoliticul
timpuriu (Criş) şi mijlociu (Precucuteni), eneolitic (Cucuteni), epoca bronzului şi
a hallstattului, ca şi din perioada modernă (sec. XVII) (Şandru 1952; Ursulescu
1977; Andronic 1989). Începând cu neoliticul timpuriu (cultura Criş), cantităŃi
mari de brichetaj (Fig. 4,12) dovedesc o exploatare a izvoarelor sărate din
imediata apropiere. Asemănătoare este situaŃia şi în jurul Târgu NeamŃului unde,
mai ales la Lunca şi la Oglinzi (judeŃul NeamŃ – Fig. 2,12-13), s-au dezvelit prin
sondaje locuiri ale culturilor Criş, Precucuteni, Cucuteni, Costişa-Komarow (bronz
mijlociu) şi Noua (bronz târziu), ale carpilor (sec. II-III p. Chr.), ale culturii
Cerniahov-Sântana de Mureş (sec. IV p. Chr.), ca şi din secolele V-VII, X-XII şi
XVI-XVII (Alexianu et al. 1992; Dumitroaia 1987; 1992; 1994; 2000; Chapman
et al. 1999/2000). În apropierea izvoarelor sărate s-au descoperit mai multe vetre,
straturi groase de cenuşă şi brichetaj (Fig. 4,10-11) din perioadele amintite, aşa că
este dovedită o exploatare continuă de mică amploare. Urme de brichetaj s-au
găsit şi în alte aşezări eneolitice sau de epoca bronzului, de exemplu la Poduri
(Fig. 2,14) (Monah et al. 1982; 1983; 1983-1985; Popovici şi Bujor 1984; Popovici
şi Trohani 1984; Alexianu et al. 1992; Chapman et al. 1999/2000).
Dacă în zona Maramureşului (Coştiui) s-ar părea că exista deja în perioada
bronzului târziu o exploatare subterană de sare gemă, în cursul epocii bronzului
s-au folosit şi izvoarele sărate din Transilvania centrală (Valea Florilor) şi estică
(nepublicat – informaŃii personale ale lui V. Cavruc şi A. Harding), iar pe versantele
estice ale CarpaŃilor izvoarele sărate erau exploatate începând din neoliticul
timpuriu. Cercetările fiind încă la început, deocamdată nu se poate discuta dimensi-
unea exploatării şi distribuŃia sării obŃinute (nevoia locală, comerŃ la distanŃă).

Chihlimbarul
Sursele naturale de chihlimbar şi piesele arheologice preistorice din
România au fost de curând tratate cuprinzător şi uşor accesibil (Boroffka 2001;
2002), aşa că o repetare nu mai este necesară. Acolo s-a presupus (ca şi în cele
mai multe studii arheologice despre artefactele din chihlimbar) că o determinare ca
“chihlimbar baltic” înseamnă o provenienŃă a materiei prime din zona Mării
Baltice. Continuarea cercetării pieselor arheologice de chihlimbar, însă, a inclus
şi noi analize de chihlimbar nativ din România. Acestea ne arată că nici proba
analizată din Transilvania şi nici cele din judeŃul Buzău (depozitul cel mai
important fiind la ColŃi) nu se pot deosebi de “chihlimbarul baltic” cu metodele
78 Nikolaus Boroffka

actuale ale ştiinŃelor exacte. Prin faptul că această informaŃie are importanŃă
arheologică pentru discuŃiile despre mărfuri şi legăturile comerciale, considerăm utilă
prezentarea rezultatelor analizelor făcute de Dr. G. Heck. Deoarece metodele şi
aparatele folosite au importanŃă dacă se compară diferitele rezultate, raportul
este redat in extenso.
În cadrul unor lucrări despre provenienŃa unor chihlimbare şi copale prin
piroliză-gazchromatografie-spectroscopie de masă, s-au analizat şi câteva
eşantioane din România. Au stat la dispoziŃie următoarele mostre de chihlimbar
natural:
1. Chihlimbar din Transilvania (locul nespecificat) din colecŃia Muzeului de
ŞtiinŃele Naturii (Museum für Naturkund) Berlin.
2. Chihlimbar de la ColŃi, jud. Buzău. Din colecŃia Muzeului Chihlimbarului ColŃi.
3. Chihlimbar din Buzău. Din colecŃia Muzeului de ŞtiinŃele Naturii
(Naturhistorisches Museum) Viena.
4. Chihlimbar de la Vama (Bucovina). Din colecŃia Muzeului de ŞtiinŃele Naturii
(Naturhistorisches Museum) Viena9.
5. Chihlimbar din Moldova (locul nespecificat). Din colecŃia Muzeului de ŞtiinŃele
Naturii (Museum für Naturkund) Berlin.
Scopul acestui studiu este de a câştiga o vedere generală asupra chih-
limbarelor româneşti şi de a clarifica relaŃia lor faŃă de chihlimbarul baltic.
Tehnica folosită. Chihlimbarul nu se dizolvă complet în nici o soluŃie.
Datorită acestei situaŃii, chimiştii au fost blocaŃi în efectuarea analizelor. De abia
Curt W. Beck (Beck et al. 1964; 1965) a obŃinut, în anul 1964, un succes parŃial.
Prin spectroscopie în infraroşu (IR) a reuşit să deosebească chihlimbarul baltic de
alte chihlimbare şi a aplicat această metodă la numeroase obiecte muzeale (Beck
1972; 1985; 1991). Prin faptul că cele mai multe obiecte sunt din chihlimbar
baltic, metoda a înregistrat un succes apreciabil. Ea a eşuat însă complet la
chihlimbarele din Sicilia, Orientul Apropiat, Japonia sau Statele Unite ale
Americii. Numai aplicarea unei alte metode fizice care, la fel ca analiza IR, ar fi
cuprins toate componentele chihlimbarului, putea să aibă succes. S-a dovedit că
această metodă este piroliza-gazchromatografia (Baugh 1997; Schomburg 1977) –
în combinaŃie cu un spectrograf de masă, care a fost aplicată la multe chihlimbare
din diverse surse la Rathgen-Forschungslabor din Berlin (Heck 1996; 1999;
Shedrinsky 1999; Niimura şi Miyakoshi 2000).
Folosim ca gazchromatograf aparatul Clarus 500 GC al firmei Fa. Perkin
Elmer iar pentru piroliză aparatul Pyromat al fimrei GSG Mess-Analysengeräte,
Bruchsal. Spectrometrul de masă Clarus 500 MS al firmei Fa. Perkin Elmer a
servit atât ca detector, cât şi pentru a identifica substanŃele. Măsurarea s-a
efectuat la o energie de ionizare de 70eV. Masele au fost registrate între 50 şi 350.

9
Deoarece probele de chihlimbar din acest muzeu au fost recoltate la sfârşitul secolului XIX, situl
este de presupus în vechiul Principat Bucovina, al cărui teritoriu astăzi face parte din Ucraina şi
din România. În cazul localităŃii Vama, este aproape cert că este vorba de Vama, judeŃul Suceava.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 79
Piroliza s-a realizat la o temperatură de 590°C. Programul menŃine
temperatura de început de 50°C pe durata unui minut şi apoi o ridică cu 8°C pe
minut până la 260°C. Această temperatură se mai ridică cu 10°C pe minut până
la 300°C, unde este menŃinută încă 5 minute, până la sfârşitul perioadei de măsurat.
Tubul folosit este o coloană Elite-5MS (5%-Diphenyl)-Dimethyl-poly-
siloxan şi este tot un produs al firmei Perkin Elmer. Are un diametru interior de
0,25 mm, o lungime de 30 m şi un grosime de film în interior de 0,25 µm.
Temperatura de injecŃie a fost de 250°C. Măsurătorile s-au făcut în Split-Modus.
Rezultatele măsurătorilor. Rezultatul fiecărei măsurători este o chromatogramă
care arată după cât timp şi în ce cantitate ajung componentele fragmentate ale chihlim-
barului, produse la pirolisă, la capătul coloanei la detector. Fiecare substanŃă dă
la un anumă timp (timp de retenŃie) un vârf (Peak) de o anumită amploare. Această
chromatogramă poate fi folosită la identificare subsŃanŃei ca şi o “amprentă“. Cu
spectrograful de masă pot fi obŃinute detalii despre materiile componente.
Dacă privim chromatogramele, se observă mai intâi că amprentele
chihlimbarelor 1, 2 şi 3 sunt asemănătoare (Fig. 5,1-3). Aceasta se vede şi mai
bine dacă se suprapun două dintre chromatograme în sectoare (Fig. 6,1). În
comparaŃie cu alte chihlimbare, se observă repede că chromatogramele sunt identice
cu cele ale chihlimbarului baltic (Fig. 6,2-3).Vârfurile nu trebuie să aibă aceeaşi
înălŃime, hotărâtor este faptul că vârfurile care apar la un anume timp de retenŃie
sunt produse întotdeauna de aceeaşi substanŃă.
Chihlimbarele din Transilvania (Fig. 5,1), ColŃi (Fig. 5,2) şi Buzău (Fig.
5,3) sunt deci identice cu chihlimbarul baltic (Fig. 6,2-3). Ele fac parte din
chihlimbarul baltic. Ele sunt “chihlimbar baltic“.
Această recunoaştere nu ne surprinde, fiindcă Curt W. Beck, care a
analizat chihlimbare prin spectre în infraroşu, a ajuns la aceleaşi concluzii deja
în urmă cu câteva decenii. E adevărat că identitatea iese mai clar în evidenŃă aici.
În sprijinul acestor fapte, în tabelul 1 sunt prezentate câte 20 de vârfuri
(Peaks), cele mai înalte pentru cincisprezeci chihlimbare “baltice“ (printre care
şi două de la ColŃi).
Cele trei chihlimbare din Transilvania, ColŃi şi Buzău sunt deci
încadrabile, fără dubii, în lista chihlimbarelor “baltice”.
Cu ajutorul spectroscopiei de masă se poate identifica şi despre ce
substanŃă este vorba pentru fiecare vârf (Peak).
La toate chihlimbarele listate, pentru vârfuri cu acelaşi timp de retenŃie s-au
identificat aceleaşi substanŃe, dintre care dăm câteva exemple: Peak 4,42 = Caren;
Peak 4,88 = Camphen; Peak 6,20 = Methyl-Methylethyl-Benzol; Peak 7,40 =
Trimethyl-Bicycloheptanon; Peak 7,92 = Trimethyl-Bicycloheptanol; Peak 8,89
= Borneol.
În schimb, chromatogramele chihlimbarelor de la Vama (Fig. 7,1) şi din
Moldova (Fig. 7,2) nu arată nici o asemănare unul cu altul şi nici cu cele
discutate până acum, atât la modul general cât şi la vârfuri. Ca atare, este vorba
de substanŃe diferite, care se pot deosebi foarte clar.
80 Nikolaus Boroffka

Rezumând cele spuse, putem constata că în România există cel puŃin trei
tipuri de chihlimbar, dintre care unul este “chihlimbar baltic”. Ultimul este, în
privinŃa cantităŃii şi accesibilităŃii, şi resursa cea mai importantă din România,
respectiv zona de la ColŃi şi împrejurimi, şi este, atât cât au fost publicate analize
din România, singurul tip identificat la piese arheologice (Boroffka 2001; 2002).
Ca urmare, nu poate fi stabilit, prin metodele analitice, dacă pentru piese
arheologice s-au folosit sursele româneşti sau chihlimbarul a fost adus din zona
Mării Baltice.

Concluzii
ImportanŃa resurselor naturale disponibile în România a fost menŃionată în
repetate rânduri în literatura de specialitate. În ciuda acestui fapt, n-au avut loc
cercetări sistematice privind exploatarea lor în preistorie şi chiar pentru epocile
mai târzii s-a recurs aproape exclusiv la documente scrise sau epigrafice. Câteva
descoperiri şi situaŃii de teren vechi sau incomplet cercetate indică totuşi că,
practic, toate zăcămintele importante de minereu au fost exploatate în preistorie.
Pentru partea estică a României, în ultimii ani, s-a documentat o exploatare a
sării începând din neoliticul timpuriu. Deoarece aceasta s-a descoperit în mai
multe locuri şi mai degrabă la situri mici, s-ar putea să fie vorba de acoperirea
nevoilor locale. Lipsesc însă studii mai ample, care să urmărească dimensiunea
reală a producŃiei sau comerŃul cu sarea. Chihlimbarul este prezent mai ales în
zona ColŃi, la curbura CarpaŃilor estici, fiind accesibil la suprafaŃă. Prin
exploatările moderne (sec. XIX-XX), posibilele urme ale unor exploatări mai
vechi au fost probabil distruse, dacă ele au existat. Pe de alte parte, astfel de
urme nici nu au fost căutate în zonă în mod sistematic.
Lipsa cercetărilor sistematice şi a specialiştilor competenŃi în România a
dus la situaŃia ca eventuala exploatare a unor resurse naturale importante să fie
aproape necunoscută la ora actuală. Nu putem decât să sperăm că această lacună
va fi rezolvată cât mai curând prin proiecte de colaborare internaŃională.

NIKOLAUS BOROFFKA
(cu o contribuŃie a lui Gerhard Heck despre chihlimbarul românesc)

MINERAL RESOURCES IN ROMANIA AND THE PRESENT STATE

OF RESEARCH IN PREHISTORIC MINING

ABSTRACT

The wealth of ores in Romania and their potential use in the past were acknowledged by
archaeologists and historians quite early, starting with the 18th century. However, they studied
almost exclusively the written sources from the Roman period.
An overview of the ore, salt and amber hoards (fig. 1; annex) is provided in this study. The
scarce traces of prehistoric mining, usually documented by chance, are also presented. Modern or
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 81
detailed scientific research of the actual mining traces still lacks completely, so that a Romanian
mining archaeology, in a comprehensive sense, can hardly be said to exist. During the 19th century,
prehistoric tools (stone axes, grooved hammers, bronze socketed axes) were found inside ancient
galleries, cut by modern gold mining, at Almaşu Mare (fig. 2,5; 3,3), Brad (fig. 2,4; 3,4), Căraciu
(fig. 2,3; 3,1) and Satu Mare (fig. 2,1). Mining traces have been observed and mentioned more
recently at Cornea (fig. 2,8; 3,6), Răchita (fig. 2,7; 3,7-8) and Uioara de Jos (fig. 2,6). They cannot
be dated however with certainty.
Another indicator for prehistoric mining are specialized tools, such as grooved hammers or
axes (fig. 2; fig. 3,1-2). The tools from the major ore hoards of Northern, Eastern and Central
Transylvania or Banat have been rarely published. They could also be found near or along the line
of ore bodies in South-Western Romania and in Dobrogea. Even the apparently distant examples,
such as BonŃeşti (Eastern Carpathian corner,) are not really so far from smaller ore occurrences or
could be connected to salt exploitation. Late Bronze Age heavy bronze winged picks, such as those
from the hoards of Uioara and GuşteriŃa II (fig. 4,1-3), have been interpreted as mining tools.
Moreover, a clay tray from Lăpuş (fig. 3,5) has been regarded as an imitation of wooden dishes for
washing gold, as they are known from the 19th century.
Research on salt exploitation is somewhat more advanced. Several bronze objects known
as hoard Coştiui I (fig. 2,2; 4,4-9), were discovered in 1863. They may come from a 16m deep salt
mine and may indicate prehistoric rock salt mining. Recent excavations, especially around the salt
springs of the Eastern Carpathian piedmonts (e.g. at Cacica, Solca, Lunca, Oglinzi, Poduri - fig.
2,10-14), have yielded large quantities of briquetage (fig. 4,10-12) that proved salt was extracted
by boiling. They date back from the Early Neolithic (Starčevo-Criş/Körös culture). Similar finds at
these sites also cover all following prehistoric and historic periods, so that there appears to have
been a continuous use of these sources. No studies have yet been made concerning the scale of
such exploitation or the distribution of the obtained salt.
The Romanian occurrences of amber have often been cited as a possible source for
prehistoric artifacts, yet no direct mining traces are known. The contribution on Romanian amber,
by G. Heck, gives new chromatograms obtained by pyrolysis-gaschromatography-mass spectroscopy
for some natural Romanian ambers (fig. 5) and compares them to chromatograms of other “Baltic”
ambers, distributed from Greenland to Kamchatka (fig. 6; table 1). The currently available analytical
methods do not help us to clearly identify the sources of amber. This is relevant for the discussion
on ancient trade commodities and trade routes. The most important and accessible Romanian
amber deposits near ColŃi can not be distinguished from other “Baltic” ambers. It remains
therefore unclear whether Romanian sources (as well as those from the Baltic region, Ukraine or
even Siberia) were used in prehistory or not. Smaller Romanian occurrences (Vama, Moldova)
with a clearly different structure (fig. 7) have not been identified in archaeological finds so far.

LIST OF FIGURES

Fig. 1. - Romanian sites where copper, tin, silver, gold, salt and amber have been found.
Fig. 2. - Romanian sites with traces of prehistoric mining or salt exploitation The relation between
finds of mining wedges and shaft-hole axes and copper sources (see Fig. 1). 1 Satu Mare;
2 Coştiui; 3 Căraciu; 4 Brad; 5 Almaşu Mare; 6 Uioara de Jos; 7 Răchita; 8 Cornea; 9
Valea Florilor; 10 Cacica; 11 Solca; 12 Oglinzi; 13 Lunca; 14 Poduri, 15 Baia Mare.
Fig. 3. - Findings and traces related to prehistoric mining 1 shaft-hole mining axe from the Căraciu
mine; 2 shaft-hole mining wedge from Petreşti; 3 copper axe from Baia Mare; 4 stone axe
from a mine near Almaşu Mare; 5 axe from a mine near Brad; 6 pot (imitating a bowl for
washing alluvial gold) from tumulus 10 from Lăpuş; 7 Cornea – carvings in the upper
side; 8 the opening of a drift from Răchita; 9 the drift from Răchita. Different scales. See
the text for sources.
82 Nikolaus Boroffka

Fig. 4. - Finds related to salt exploitation 1 bronze winged pick from hoard no. 2 from GuşteriŃa; 2-
3 bronze winged pick from the hoard from Uioara; 4-9 the hoard from Coştiui I from a salt
mine (?); 10-11 briquetage from Lunca (Cucuteni culture); 12 briquetage from Solca
(Starčevo-Criş/Körös culture). Different scales. See the text for sources.
Fig. 5. - Chromatograms of Romanian amber samples 1 Transylvania; 2 ColŃi; 3 Buzău.
Fig. 6. - 1 Comparison of chromatograms from Transylvania and ColŃi; 2 chromatogram of a piece
of Baltic amber from Danzig; 3 comparison of chromatograms from ColŃi and Danzig.
Fig. 7. - Chromatograms of Romanian amber samples 1 Vama; 2 Moldova.
Table 1. - Comparison of 15 pieces of “Baltic” amber. R.-Z. = retention period (the figures
represents the relative value of the peaks); # = peak present, but low; o = no peak; grey =
one of two maximum peaks. Nor = Normandy; Dar = Darß (Baltic shore, Germany); Ber
= Berlin; Use = Usedom (Island in the Baltic Sea, Germany); Kam = Kamchatka (Siberia);
Dan = Danzig; Sch = Scharnebeck (Germany); Lem = Lemberg (Lviv, Ukraine); Bit =
Bitterfeld (East Germany); Spi = Spitzbergen (Norway); Gro = Greenland; Col & Col1=
ColŃi; Sie = Transylvania; Sib = Siberia.

Abrevieri bibliografice10

Alexianu et al. 1992 - M. Alexianu, Gh. Dumitroaia, D. Monah, “Exploatarea surselor de apă sărată
din Moldova: o abordare etnoarheologică”, în Thraco-Dacica, 13, 1992, p. 159-167.
AndriŃoiu 1986-1987 - I. AndriŃoiu, “Mihăileni (comuna Buceş). Studiu monografic I”, în Sargetia,
20, 1986-1987 (1989), p. 607-610.
AndriŃoiu 1992 - I. AndriŃoiu, CivilizaŃia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului,
Bibliotheca Thracologica 2, Bucureşti 1992.
Andronic 1989 - M. Andronic, “Cacica – un nou punct neolitic de exploatare a sării”, în SCIVA,
40.2, 1989, p. 171-177.
Avram 2000 - A. Avram, “Minerit”, în C. Preda (ed.), Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a
României, Vol. 3, M-Q, Bucureşti 2000, p. 78.
Bajusz 1980 - I. Bajusz, “ColecŃia de antichităŃi a lui Téglás István din Turda”, în Acta Musei
Porolissensis, 4, 1980, p. 367-394.
Baugh 1997 - P. I. Baugh, Gaschromatographie, Braunschweig, Wiesbaden 1997.
Beck 1972 - C. W. Beck, “Amber in Archaeology”, în Archaeology, 23.1, 1972, p. 7-11.
Beck 1985 - C. W. Beck, “The Role of the Scientist: The Amber Trade, the chemical analysis of
amber, and the determination of baltic provenience”, în Journal of Baltic Studies,
16, No. 3, 1985, p. 191-199.
Beck 1991 - C. W. Beck, “Der Wissensstand über chemische Struktur und botanische Herkunft des
Bernsteins”, în Amber Research Laboratory, 97, 1991, p. 1-25.
Beck et al. 1964 - C. W. Beck, E. Wilbur, S. Meret, “Infrared Spectra and the Origin of Amber”, în
Nature, 201, 1964, p. 256-267.
Beck et al. 1965 - C. W. Beck, E. Wilbur, S. Meret, D. Kossove, K. Kermani, “The Infrared Spectra
of amber and the Identifacation of Baltic Amber”, în Archaeometrie, 8, 1965, p. 96-
109.
Berciu 1942 - D. Berciu, “Repertoriu arheologic de staŃiuni şi descoperiri presitorice în România
II. Neoliticul - epoca pietrei lustruite, A. StaŃiuni cu o civilizaŃie încă nedeterminată;
descoperiri izolate şi întâmplătoare”, în Revista Arhivelor, 5.1, 1942, p. 22-68.

10
Vezi şi actualizările regulare: “Internationale Bibliographie Aufsatzliteratur zur Montangeschichte”,
în revista Der Anschnitt.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 83
Beşliu şi Lazarovici 1995 - C. Beşliu, Gh. Lazarovici, “Über die vorgeschichtlichen Kupfer-
Analysen aus Transylvanien”, în Ancient Mining and Metallurgy in Southeast Europe.
International Symposium, Donji Milanovac, May 20-25, 1990, Bor, Belgrade 1995,
p. 111-141.
Boroffka 1994 - N. G. O. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der
Bronzezeit in Südosteuropa, Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie
19, Bonn 1994.
Boroffka 2001 - N. Boroffka, “Bemerkungen zu einigen Bernsteinfunden aus Rumänien”, în
Archäologisches Korrespondenzblatt, 31, 2001, p. 395-409.
Boroffka 2002 - N. Boroffka, “ObservaŃii asupra descoperirilor preistorice de chihlimbar din
România”, în Apulum, 39, 2002, p. 145-168.
BoroneanŃ 2000 - V. BoroneanŃ, Arheologia peşterilor şi a minelor din România, Bucureşti 2000.
Cauuet et al. 2003 - B. Cauuet, B. Ancel, Ch. Rico, C. Tămaş, “ReŃelele miniere antice. Misiunile
arheologice franceze 1999-2001”, în P. Damian, Alburnus Maior 1, Bucureşti, p.
471-530.
Chapman et al. 1999/2000 - J. Chapman, D. Monah, Gh. Dumitroaia, H. Armstrong, A. Millard,
M. Francis, “The exploitation of salt in the prehistory of Moldavia, Romania”, în
University of Durham and University of Newcastle upon Tyne, Archaeological
Reports, 23, 1999/2000, p. 10-20.
Ciugudean şi Inel 2003 - H. Ciugudean, C. Inel, “Almaşu Mare, com. Almaşu Mare, jud. Alba.
Punct: La Cruce”, în Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania
2002. A XXXVII-a sesiune naŃională de rapoarte arheologice, Covasna, 2-6 iune
2003, Bucureşti 2003, p. 39.
Cojocaru şi Şerbănescu 2002 - V. Cojocaru, D. Şerbănescu, “Nuclear analyses of some Eneolithic
gold artifacts discovered in the Călăraşi district, Romania”, în Thraco-Dacica, 23,
2002, p. 85-91.
Damian 2003 - P. Damian 2003, Alburnus Maior 1, Bucureşti 2003.
Dănilă şi Marinescu 1974 - Şt. Dănilă, G. Marinescu, “Unelte, arme şi obiecte de piatră şlefuită,
descoperite pe teritoriul judeŃului BistriŃa-Năsăud”, în File de Istorie (BistriŃa), 3,
1974, p. 11-55.
Dragomir et al. 1981 - V. Dragomir, V. Balea, Gh. Mureşanu, Gh. Epuran, România. Atlas rutier,
Bucureşti 1981.
Dragomir et al. 1993 - V. Dragomir, G. Toma, P. Bulugu, Gh. Ciobanu, România. Atlas turistic şi
rutier, Bucureşti 1993.
Dumitroaia 1987 - Gh. Dumitroaia, “La station archéologique de Lunca-Poiana Slatinii” în M.
Petrescu-DîmboviŃa, N. Ursulescu, D. Monah, V. Chirica (editori), La Civilisation
de Cucuteni en Contexte Européen. Session scientifique dédiée au centenaire des
premières découvertes de Cucuteni (Iaşi-Piatra NeamŃ, 24-28 septembre 1984).
Bibliotheca Archaeologica Iassiensis 1, Iaşi, 1987, p. 253-258.
Dumitroaia 1992 - Gh. Dumitroaia, “Materiale şi cercetări arheologice din nord-estul judeŃului
NeamŃ”, în Memoria Antiquitatis, 18, 1992, p. 63-143.
Dumitroaia 1994 - Gh. Dumitroaia, “Depunerile neo-eneolitice de la Lunca şi Oglinzi, judeŃul
NeamŃ”, în Memoria Antiquitatis, 19, 1994, p. 7-82.
Dumitroaia 2000 - Gh. Dumitroaia, ComunităŃi preistorice din nord-estul României. De la cultura
Cucuteni până în bronzul mijlociu. Bibliotheca Memoriae Antiquitatis 7, Piatra
NeamŃ 2000.
Ghinea şi Ghinea 2000 - E. Ghinea, D. Ghinea, LocalităŃile din România. DicŃionar, Bucureşti 2000.
Gooss 1876 - G. Gooss, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens, Hermannstadt 1876.
Hampel 1892 - J. Hampel, A bronzkor emlékei magyarhonban II rész.: A leletek statisztikája,
Budapest 1892.
84 Nikolaus Boroffka

Hansen 2005 - S. Hansen, “Neue Forschungen zur Metallurgie der Bronzezeit in Südosteuropa”, în
Ü. Yalçın (ed.), Anatolian Metal III. Der Anschnitt, Beiheft 18, Veröffentlichungen
aus dem Deutschen Bergbau-Museum 124, Bochum 2005, p. 89-103.
Heck 1996 - G. Heck 1996, “Anwendung der Py-GC auf die Herkunftsbestimmung von Bernstein”,
în Acta Praehistorica et Archaelogica, 28, Heck 1996, p. 154-165.
Heck 1999 - G. Heck, “Py-GC-Analysen zur Unterscheidung von Bernstein” în Berliner Beiträge
zur Archäometrie, 16, 1999, p. 211-240.
Iaroslavschi 1995 - E. Iaroslavschi, “Exploatare şi operaŃiuni de preparare a minereurilor”, în
Metalurgia neferoaselor în Transilvania preistorică, Cluj-Napoca, 1995, p. 9-14.
Iaroslavschi 2000 - E. Iaroslavschi, “Vechi exploatări în zona MunŃilor Apuseni. Volum omagial
dedicat memoriei lui Marian Gumă, coleg şi prieten”, în Tibiscum 10, 2000, p. 277-
284.
Iordan et al. 1974 - I. Iordan, P. Gâtescu, D. I. Oancea, Indicatorul localităŃilor din România,
Bucureşti 1974.
Kadar 2005 - M. Kadar, “ConsideraŃii privind metalurgia topoarelor de tip Balşa descoperite în
Transilvania”, în C. I. Popa, G. T. Rustoiu (editori), Omagiu profesorului Ioan
AndriŃoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi cercetări arheologice, Alba
Iulia 2005, p. 407-421.
Kacsó 2003 - C. Kacsó, “Toporul de cupru de la Baia Mare”, în Marmatia, 7/1, 2003, p. 37-42.
Kuun et al. 1902 - G. Kuun, Zs. Torma, G. Téglás, Hunyadvármegye földjének története az
ıskortól a honfoglalásig. Hunyadvármegye Története kiadja a vármegye közönsége
1, Budapest 1902.
László 1991 - A. László, “Neue Angaben über die Befestigungsanlagen der Ansiedlungen der
Ariuşd-Cucuteni-Kultur”, în L. Bánesz, I. Cheben, L. Kaminská, V. Pavúková
(editori.), Actes du XIIe Congrès International des Sciences Préhistoriques et Proto-
historiques, Bratislava, 1-7 septembre 1991, Bd. 2, Bratislava 1991, p. 352-354.
László 1992 - A. László, “Le sud-est de la Transylvanie dans le neolithique tardif et le
chalkolithique. Nouvelles données et considérations”, în P. Georgieva (ed.), The
Fourth Millenium B.C. Proceedings of the International Symposium Nessebur, 28-
30 August 1992, Sofia 1992, p. 62-76.
Gh. Lazarovici, N. Cristea, “ContribuŃii arheologice la istoria străveche a comunei Uioara de Jos-
Ciunga (jud. Alba)”, în Acta Musei Napocensis, 16, 1979, p. 431-446.
Lazarovici et al. 1995 - Gh. Lazarovici, D. Pop, C. Beşliu, A. Olariu, “Conclusions to the
geochemical analyses of some copper sources and objects”, în Acta Musei
Napocensis, 32.1, 1995, p. 209-230.
Leahu 2003 - V. Leahu, Cultura Tei. Grupul cultural Fundenii Doamnei. Probleme ale epocii
bronzului în Muntenia. Bibliotheca Thracologica 38, Bucureşti 2003.
Mareş 2002 - I. Mareş, Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României, Suceava 2002.
MarŃian 1909 - J. MarŃian, “Archäologisch-prähistorisches Repertorium für Siebenbürgen”, în
Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien, 39 (3. Folge, Bd. 9),
1909, p. 321-358.
MarŃian 1920 - I. MarŃian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, BistriŃa 1920.
Moga şi Ciugudean (ed.) 1995 - V. Moga, H. Ciugudean (ed.), Repertoriul arheologic al judeŃului
Alba. Bibliotheca Musei Apulensis 2, Alba Iulia 1995.
Monah 2002 - D. Monah, “L´exploitation préhistorique du sel dans les Carpates orientales”, în O.
Weller (ed.), Archéologie du sel. Techniques et sociétés dans la Pré- et
Protohistoire européenne. Actes du Colloque 12.2 du XIVe Congrès de UISPP, 4
septembre 2001, Liège et de la Table Ronde du Comité des Salines de France, 18
mai 1998, Paris/Salzarchäologie. Techniken und Gesellschaft in der Vor- und
Frühgeschichte Europas. Berichte des Kolloquiums 12.2 des XIV. Kongresses der
UISPP am 4. September 2001 in Liège und der Sitzung des Comité Salines de
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 85
France am 18. Mai 1998 in Paris. Internationale Archäologie, Arbeitsgemeinschaft,
Symposium, Tagung, Kongress 3, Rahden/Westf. 2002, p. 135-146.
Monah et al. 1982 - D. Monah, Şt. Cucoş, D. Popovici, S. Antonescu, “Săpăturile arheologice din
tell-ul cucutenian Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud. Bacău”, în Cercetări
Arheologice, 5, 1982, p. 9-22.
Monah et al. 1983 - D. Monah, Şt. Cucoş, D. Popovici, S. Antonescu, Gh. Dumitroaia, “Cercetări
arheologice de la Poduri-Dealul Ghindaru”, în Cercetări Arheologice, 6, 1983, p. 3-
22.
Monah et al. 1983-1985 - D. Monah, D. Popovici, Gh. Dumitroaia, Şt. Cucoş, A. Bujor, “Raport
preliminar asupra săpăturilor arheologice de la Poduri – Dealul Ghindaru (1984-
1985)”, în Memoria Antiquitatis, 15-17, 1983-1985 (1987), p. 9-19.
Motzoi-Chicideanu şi Olteanu 2000 - I. Motzoi-Chicideanu, Gh. Olteanu, “Un mormânt în cistă
din piatră descoperit la Văleni-DâmboviŃa”, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche
şi Arheologie, 51, 2000, p. 3-70. Vezi şi varianta în limba engleză:
www.archaeology.ro/imc_valeni_eng.htm
Mozsolics 1951 - A. Mozsolics, “Le bracelet d’ or de Bellye”, în Acta Archaeologica Academiae
Scientiarum Hungariae, 1, 1951, p. 81-86.
Mozsolics 1966 - A. Mozsolics, “Goldfunde des Depotfundhorizontes von Hajdúsámson, mit Beiträgen
von Axel Hartmann und Franz und Eckehart Schubert”, în Bericht der Römisch-
Germanischen Kommission, 46-47, 1965-1966 (1968), p. 1-76 şi Taf. 1-27.
Mozsolics 1973 - A. Mozsolics, Bronze- und Goldfunde des Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte
von Forró und Ópályi, Budapest 1973.
Nicolescu-Otin 1913 - C. Nicolescu-Otin, “ContribuŃiuni la metalurgia antică a cuprului in Ńerile
locuite azi de Români”, în PublicăŃiunile Fondului Vasile Adamachi, 5 (1910-
1913), p. 397-473.
Niimura şi Miyakoshi 2000 - N. Niimura, T. Miyakoshi, Identifizierung fernöstlicher Lacküberzüge
mittels Pyrolyse-Gaschromatographie/Massenspektroskopie. Arbeitshefte des Bayeri-
schen Landesamtes für Denkmalpflege 96, München 2000.
Novotná 1970 - M. Novotná, Die Äxte und Beile in der Slowakei. Prähistorische Bronzefunde
IX.3, München 1970.
Pascu 1929a - R. Pascu, Carierele şi apele minerale din jud. Alba. Carierele şi Apele Minerale din
România 6.8, Bucureşti 1929.
Pascu 1929b - R. Pascu, Carierele şi apele minerale din jud. Ciuc cu o hartă. Carierele şi Apele
Minerale din România 6.9, Bucureşti 1929.
Pascu 1932 - R. Pascu, Carierele şi apele minerale din judeŃele Hunedoara, Cluj, Turda Bihor,
Sălaj cu 5 hărŃi. Carierele şi Apele Minerale din România 6.11, Bucureşti 1932.
Patay 1984 - P. Patay, Kupferzeitliche Meißel, Beile und Äxte in Ungarn. Prähistorische
Bronzefunde IX.15, München 1984.
Pernicka et al. 1997 - E. Pernicka, F. Begemann, S. Schmitt-Strecker, H. Todorova, I. Kuleff,
“Prehistoric copper in Bulgaria. Its composition and provenance”, în Eurasia
Antiqua, 3, 1997, p. 41-180.
Petrescu-DîmboviŃa 1977 - M. Petrescu-DîmboviŃa, Depozitele de bronzuri din România.
Biblioteca de Arheologie 30, Bucureşti 1977.
Petrescu-DîmboviŃa 1978 - M. Petrescu-DîmboviŃa, Die Sicheln in Rumänien. Mit Corpus der
jung- und spätbronzezeitlichen Horte Rumäniens. Prähistorische Bronzefunde
XVIII.1, München 1978.
Petrescu-DîmboviŃa 1998 - M. Petrescu-DîmboviŃa, Der Arm- und Beinschmuck in Rumänien.
Prähistorische Bronzefunde X.4, Stuttgart 1998.
Popescu 1951 - D. Popescu, “Exploatarea şi prelucrarea metalelor în Transilvania până la
cotropirea romană”, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche, 2.2, 1951, p. 27-44.
86 Nikolaus Boroffka

Popescu 1956 - D. Popescu, “Cercetări arheologce în Transilvania IV. Prelucrarea aurului în

Transilvania înainte de cucerirea romană”, în Materiale şi Cercetări Arheologice, 2,
1956, p. 196-250.
Popescu 1994 - V. Popescu, “Resursele de ape minerale şi valorificarea lor în zona Săcelu”, în
Litua, 6, 1994, p. 252-263
Popovici şi Bujor 1984 - D. Popovici, A. Bujor, “Şantierul arheologic Poduri-Valea Şoşii, “Dealul
Păltiniş”, jud. Bacău”, în Cercetări Arheologice, 7, 1984, p. 45-64.
Popovici şi Trohani 1984 - D. Popovici, G. Trohani, “Şantierul arheologic Poduri-Prohozeşti,
“Silişte”, jud. Bacău”, în Cercetări Arheologice, 7, 1984, p. 65-79.
Rădulescu şi Dimitrescu 1966 - D. Rădulescu, R. Dimitrescu, Mineralogia topografică a
României, Bucureşti 1966.
Roman et al. 1982 - B. Roman, A. Sîntimbrean, V. Wollmann, Aurarii din MunŃii Apuseni,
Bucureşti 1982.
Roska 1942 - M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. İskor/ Thesaurus Antiquitatum
Transsilvanicarum I. Praehistorica, Kolozsvár 1942.
Rusu 1963 - M. Rusu, “Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien vom Ende der
Bronzezeit bis in die mittlere Hallstattzeit”, în Dacia N.S., 7, 1963, p. 177-210.
Rusu 1972 - M. Rusu, “ConsideraŃii asupra metalurgiei aurului din Transilvania în bronz D şi
hallstatt A”, în Acta Musei Napocensis, 9, 1972, p. 29-63.
Rusu 1981 - M. Rusu, “Bemerkungen zu den grossen Werkstätten- und Giessereifunden aus
Siebenbürgen”, în H. Lorenz (ed.), Studien zur Bronzezeit. Festschrift für Wilhelm
Albert v. Brunn, Mainz am Rhein 1981, p. 375-402.
Rusu şi ChiŃu 1982 - M. Rusu, L. ChiŃu, “Depozitul de la Aiud şi problema marilor ateliere de
prelucrarea bronzului din Transilvania”, în Apulum, 20, 1982, p. 33-51.
Şandru 1952 - I. Şandru, “ContribuŃii geografico-economice asupra exploatării slatinilor în
Bucovina de sud”, în Studii şi Cercetări ŞtiinŃifice (Iaşi), 3, 1952, p. 407-424.
Schomburg 1977 - G. Schomburg, Gaschromatographie, Weinheim 1977.
Schuster 1998 - C. Schuster, “Despre un anumit tip de ciocan şi ciocan-topor neperforat din piatră
de pe teritoriul României”, în Thraco-Dacica, 19, 1998, p. 113-144.
Schuster 2000 - C. Schuster, “Notă cu privire la două tipuri de obiecte din piatră şlefuită din epoca
bronzului din sudul şi răsăritul României”, în Angustia, 5, 2000, p. 85-92.
Şeclăman 2003 - D. Şeclăman, “Studiul unor fragmente ceramice cu nisip aurifer GumelniŃa, şantier
Bucşani”, în Revista de Istorie a Muscelului, 7, 2003, p. 169-170.
Shedrinsky 1999 - A. M. Shedrinsky, Recent developments in the application of analytical
pyrolysis to the study of cultural materials, Rom 1999.
Sîntimbrean 1989 - A. Sîntimbrean, Muzeul Mineritului din Roşia Montană, Bucureşti 1989.
Slotta et al. 1999 - R. Slotta, V. Wollmann, I. Dordea, Silber und Salz in Siebenbürgen. Katalog
zur Ausstellung im Deutschen Bergbau-Museum vom 27. August bis zum 31.
Dezember 2000. Bd. 1: Einleitende Aufsätze, Gutachten, Reiseberichte und Katalog
der Exponate. Bd. 2-3: Quellen aus dem Montan-Thesauriats-Archiv von Cluj-
Napoca/Klausenburg. Veröffentlichungen des Deutschen Bergbau-Museums Bochum
85, Bochum 1999.
Soroceanu 1982 - T. Soroceanu, “Hortfunde und befestigte Anlagen in Transilvanien”, în Beiträge
zum bronzezeitlichen Burgenbau in Mitteleuropa. Tagung des Zentralinstutes für
Alte Geschichte und Archäologie der Akademie der Wissenschaften der Deutschen
Demokratischen Republik und des Archäologischen Instituts der Slovakischen
Akademie der Wissenschaften, Dresden 19.-23. April 1982, Berlin, Nitra 1982
[1984], p. 363-376.
Soroceanu 2005 - T. Soroceanu, “Restitutiones bibliographicae et archaeologicae ad res praehistoricas
pertinentes I. ContribuŃia lui C. Nicolescu-Otin la cunoaşterea metalurgiei preistorice”,
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 87
în T. Soroceanu (ed.), Bronzefunde aus Rumänien II. Beiträge zur Veröffentlichung
und Deutung bronze- und älterhallstattzeitlicher Metallfunde in europäischem
Zusammenhang/Descoperiri de bronzuri din România II. ContribuŃii la publicarea
şi interpretarea descoperirilor de metal din epoca bronzului şi din prima vârstă a
fierului în context european. Biblioteca Muzeului BistriŃa 11, BistriŃa 2005, p. 15-46.
Symposium Donji Milanovac 1990, Ancient Mining and Metallurgy in Southeast Europe.
International Symposium, Donji Milanovac, May 20-25, 1990, Bor, Belgrade 1995.
Taylor 1989 - T. Taylor, “Iron and Iron Age in the Carpatho-Balkan Region: Aspects of social and
technological change 1700-400 B.C.”, în M.-L. Stig Sørensen, R. Thomas (editori),
The Bronze Age - Iron Age Transition in Europe. Aspects of continuity and change
in european societies c. 1200 to 500 B.C. British Archaeological Reports,
International Series 483.1, Oxford 1989, p. 68-92.
Téglás 1886 - G. Téglás, “Praehistorikus arany-, vas-, és köbányászati eszközök Dáciában”, în
Archaeologiai Közlemények, 14, 1886, p. 106-115.
łeicu 1998 - D. łeicu, Banatul montan în evul mediu, Timişoara 1998.
łeicu 2002 - D. łeicu, Mountainous Banat in the Middle Ages, Cluj-Napoca 2002.
Todorova 1981 - H. Todorova, Die kupferzeitlichen Äxte und Beile in Bulgarien, Prähistorische
Bronzefunde IX.14, München 1981.
Ursulescu 1977 - N. Ursulescu, “Exploatarea sării din saramură în neoliticul timpuriu, în lumina
descoperirilor de la Solca (jud. Suceava)”, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi
Arheologie, 28.3, 1977, p. 307-317.
Vulpe 1975 - A. Vulpe, Die Äxte und Beile in Rumänien II. Prähistorische Bronzefunde IX.5,
München 1975.
Wollmann 1995 - V. Wollmann, “Steinsalzbergbau in Siebenbürgen und im südlichen Karpatenraum”,
în Der Anschnitt, 47.4-5, 1995, p. 135-147.
Wollmann 1996 - V. Wollmann 1996, Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră în
Dacia Romană/Der Erzbergbau, die Salzgewinnung und die Steinbrüche im römischen
Dakien. Bibliotheca Musei Napocensis 13, Veröffentlichungen aus dem Deutschen
Bergbau-Museum Bochum 63, Cluj-Napoca/Klausenburg Wollmann 1996.
Wollmann 1999a - V. Wollmann, “Prähistorischer Bergbau in Siebenbürgen”, în R. Slotta, V.
Wollmann, I. Dordea, Silber und Salz in Siebenbürgen. Katalog zur Ausstellung im
Deutschen Bergbau-Museum vom 27. August bis zum 31. Dezember 2000. Bd. 1:
Einleitende Aufsätze, Gutachten, Reiseberichte und Katalog der Exponate.
Veröffentlichungen des Deutschen Bergbau-Museums Bochum 85, Bochum 1999,
p. 19-23.
Wollmann 1999b - V. Wollmann, “Bergbau im römischen Dacien”, în R. Slotta, V. Wollmann, I.
Dordea, Silber und Salz in Siebenbürgen. Katalog zur Ausstellung im Deutschen
Bergbau-Museum vom 27. August bis zum 31. Dezember 2000. Bd. 1: Einleitende
Aufsätze, Gutachten, Reiseberichte und Katalog der Exponate. Veröffentlichungen
des Deutschen Bergbau-Museums Bochum 85, Bochum 1999, p. 24-34.
V. Wollmann, H. Ciugudean, “Noi cercetări privind mineritul antic în Transilvania (I)”, în
Apulum, 42, 2005, p. 95-116.
Zaharia 1990 - E. Zaharia, “Descoperiri ale culturii Monteoru în sud-estul Transilvaniei”, în
Thraco-Dacica, 11, 1990, p. 33-37.
Zimmermann 1993 - U. Zimmermann, “Urgeschichtlicher Metallerzbergbau in Mitteleuropa”, în H.
Steuer, U. Zimmermann (editori), Alter Bergbau in Deutschland. Archäologie in
Deutschland, numărul special, 1993, p. 48-54.
88 Nikolaus Boroffka

Fig. 1. - Răspândirea mineralelor cu cupru, staniu, argint şi aur, a sării şi a chihlimabrului în România.

Fig. 2. - PoziŃia siturilor cu indicaŃii de exploatări preistorice miniere sau de sare din România şi distribuŃia
ciocanelor-pană şi a topoarelor de minerit (cu şanŃ de înmănuşare) în relaŃia cu sursele cuprifere (vezi şi Fig. 1).
1 Satu Mare; 2 Coştiui; 3 Căraciu; 4 Brad; 5 Almaşu Mare; 6 Uioara de Jos; 7 Răchita; 8 Cornea; 9 Valea
Florilor; 10 Cacica; 11 Solca; 12 Oglinzi; 13 Lunca; 14 Poduri, 15 Baia Mare.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 89

Fig. 3. - Descoperiri şi indicaŃii in legătură cu mineritul preistoric. 1 topor de minerit (cu şanŃ de înmănuşare)
din mina de la Căraciu; 2 pană de minerit (cu şanŃ de înmănuşare) de la Petreşti; 3 toporul de cupru de la
Baia Mare; 4 Toporul de piatră dintr-o mină de lângă Almaşu Mare; 5 topor din mina de lângă Brad;
6 vas de ceramică (imitaŃia unui castron de spălat aur aluvionar) din tumulul 10 de la Lăpuş;
7 Cornea – scobituri în partea de sus; 8 gura galeriei de la Răchita;
9 galeria de la Răchita. Scări diferite. Pentru surse vezi textul.
90 Nikolaus Boroffka

Fig. 4. - Descoperiri în legătură cu exploatarea sării. 1 târnăcop de bronz cu aripioare din depoziul II de la
GuşteriŃa; 2-3 târnăcop de bronz cu aripioare din depozitul de la Uioara; 4-9 depozitul de la Coştiui I
dintr-o salină (?); 10-11 briquetage de la Lunca (cultura Cucuteni); 12 briquetage de la Solca
(cultura Starčevo-Criş/Körös). Scări diferite. Pentru surse vezi textul.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 91

Fig. 5. - Chromatograme de eşantione de chihlimbar din România. 1 Transilvania; 2 ColŃi; 3 Buzău.

92 Nikolaus Boroffka

Fig. 6. - 1 ComparaŃia chromatogramelor din Transilvania şi de la ColŃi; 2 Chromatograma unui chihlimbar

din Danzig (chihlimbar baltic); 3 comparaŃia chromatogramelor de la ColŃi şi Danzig.
Resursele minerale din România şi stadiul cercetării mineritului preistoric 93

Fig. 7. - Chromatograme de eşantioane de chihlimbar din România. 1 Vama; 2 Moldova.

 94 Nikolaus Boroffka

Tabelul 1. - 15 chihlimbare “baltice” în comparaŃie. R.-Z. = perioada de retenŃie (cifrele dau înălŃimea relativă
a vârfurilor); # = vârf prezent, dar mic; o = vârful n-a fost observat; marcat cu cenuşiu = unul din cele două
vârfuri maxime. Nor = Normandia; Dar = Darß (malul baltic, Germania); Ber = Berlin; Use = Usedom (insula
baltică, Germania); Kam = Camtştca (Siberia); Dan = Danzig; Sch = Scharnebeck (Germania);
Lem = Lemberg (Lviv, Ucraina); Bit = Bitterfeld (Germania de est); Spi = Spitzbergen (Norvegia);
Grö = Groenlanda; Col şi Coll = ColŃi; Sie = Transilvania; Sib = Siberia.

View publication stats