Circuite Electronice

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII
Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
MECI–CNDIPT / UIP
AUXILIAR CURRICULAR
CLASA a XI –a- ruta directă şi clasa a XII-a rută progresivă
MODULUL: CIRCUITE ELECTRONICE
PROFILUL: TEHNIC
NIVELUL: 3
CALIFICARE: Tehnician operator tehnică de calcul, Tehnician mecatronist,
Tehnician de telecomunicaţii, Tehnician proiectant CAD, Tehnician proiectant CAD,
Tehnician în instalaţii electrice, Tehnician operator telematică, Tehnician în automatizări,
Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii, Tehnician prelucrări mecanice,
Tehnician electronist, Tehnician electrotehnist, Tehnician electromecanic, Tehnician
energetician, Tehnician transporturi, Tehnician metrolog, Tehnician operator roboţi
industriali, Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică, Tehnician audio-video,
Tehnician construcţii navale, Tehnician aviaţie, Tehnician instalaţii de bord (avion),
Tehnician prelucrări la cald
Martie 2009
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
0
AUTOR:
prof.grad I ing. CARMEN GHEAŢĂ – Grupul Şcolar Industrial UNIREA

1
CUPRINS
pagina
1. Introducere 4
2. Competenţe relevante pentru modul 6
3. Obiective 9
4. Informaţii despre specificul agenţilor economici 10
5. Modalităţi de organizare a practicii 12
6. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi
13
securitate a muncii
7. Instrumente de lucru necesare desfăşurării practicii 17
Jurnalul de activitate al elevului 18
Fişa de observaţie 21
Fişa de documentare 22
Fişa tehnică 23
Fişa tehnologică 24
Studiul de caz 25
Proiectul 27
8. Modalităţi de evaluare 29
Ce este evaluarea competenţelor profesionale? 29
De ce este utilă evaluarea competenţelor profesionale? 29
Evaluarea formativă 29
Evaluarea sumativă 29
Autoevaluarea 30
Observarea directă 30
Întrebări orale 31
Proiectul 31
Portofoliul 32
ANEXA 1: Informaţii despre specificul agenţilor economici 34
ANEXA 2: Efectul curentului electric asupra corpului omenesc 35
ANEXA 3: Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare 37
ANEXA 4: Exemplu de fişă de obervaţie 38
ANEXA 5: Exemplu de fişă de documentare -amplificatoare
40
operaţionale
ANEXA 6: Exemplu de Fisa de documentare - Marcarea
45
tranzistoarelor
ANEXA 7: Exemplu de Fisa de documentare -Dimensionarea
46
rezistoarelor conectate în circuite cu porţi TTL
ANEXA 8: Exemplu de Fişa tehnică - ACDT 240 Z5 47
ANEXA 9: Exemplu de fişă tehnologică 48
ANEXA 10: Fişa se lucru - Amplificatorul operaţional 49
ANEXA 11: Fişa se lucru – Aplicaţiile circuitului integrat βE555 50
2
ANEXA 12: Fişa se lucru – Aplicaţiile circuitelor integrate digitale 52
ANEXA 13: Exemplu de studiu de caz - Amplificatoare de
53
audiofrecvenţa
ANEXA 14: Exemplu de proiect 60
ANEXA 15: Exemplu de Fişa de autoevaluare 63
ANEXA 16: Exemplu de Fişa de autoevaluare 65
ANEXA 17: Exemplu de Fişe de observare a elevului 67
ANEXA 18: Exemplu de Fişe de evaluare a proiectului 68
ANEXA 19: Modelul Convenţiei cadru 72
ANEXA 20: Ce este regulamentul intern 78
Bibliografie 79

3
1. Introducere
Prezentul material se adresează pregătirii elevilor, pentru calificări de la profilul TEHNIC

de nivel 3.
Modulul pentru care a fost elaborat acest material auxiliar de învăţare este
CIRCUITE ELECTRONICE, pentru clasa a XI-a ruta directă, respectiv clasa a XII-a ruta
progresivă a liceului tehnologic. Instruirea la acest modul, care are alocate 1,5 credite1,
se desfăşoară în 90 de ore, în următoarea structură:
 laborator tehnologic: 24 de ore;

 instruire practică: 66 ore.
În acest modul au fost agregate competenţe din unitatea de competenţă tehnică
generală Circuite electronice şi din unitatea de competenţă cheie Managementul
relaţiilor interpersonale.
Auxiliarul didactic are drept scop orientarea activităţii şi stimularea creativităţii.
Prin conţinutul auxiliarului se doreşte sporirea interesului elevului pentru formarea
abilităţilor din domeniul tehnic, prin implicarea lui interactivă în propria formare.
Activităţile propuse urmăresc atingerea majorităţii criteriilor de performanţă
respectând condiţiile de aplicabilitate cuprinse în Standardele de Pregătire Profesională.
Ele conţin sarcini de lucru care constau în:
Utilizarea instrumentelor de lucru utile în desfăşurarea activităţilor practice;
Căutarea de informaţii utilizând diferite surse (manuale, documente,
standarde, pagini Web);
Întocmirea unui portofoliu conţinând toate exerciţiile rezolvate şi activităţile
desfăşurate. Portofoliul trebuie să fie cât mai complet pentru ca evaluarea
competenţelor profesionale să fie cât mai adecvată.
1
Vezi Metodologia privind transferul şi recunoaşterea rezultatelor învăţării dobândite de elevii din
învăţământul professional şi ethnic prin stagiile de pregătire practică – Anexa 1 la OMEdCT nr.
4931/29.03.2008.
4
Auxiliarul curricular poate fi folositor în atingerea competenţelor vizate prin
modulul Circuite electronice, conţinând indicaţii şi exemple de utilizare a instrmentelor
de lucru şi de evaluare.
Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de profesor
cât şi de elev, trebuie strânse şi organizate astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu
uşurinţă:
elevilor le pot fi necesare pentru actualizarea, pentru reluarea unor
secvenţe la care nu au obţinut feed-back pozitiv;
profesorilor le pot fi necesare ca dovezi ale progresului înregistrat de
elev şi ca dovezi de evaluare.
Prezentul Auxiliar didactic nu acoperă toate cerinţele cuprinse în Standardele de Pregătire Profesională
pentru care a fost realizat. Prin urmare, el poate fi folosit în procesul instructiv şi pentru evaluarea
continuă a elevilor. Însă, pentru obţinerea Certificatului de calificare, este necesară validarea
integrală a competenţelor din S.P.P., prin probe de evaluare conforme celor prevăzute în standardele
respective.

5
2. Competenţe relevante pentru modul
Competenţa profesională reprezintă capacitatea de a aplica, transfera şi combina

cunoştinţe şi deprinderi în situaţii şi medii de muncă diverse, pentru a realiza activităţile
cerute la locul de muncă, la nivelul calitativ specificat în standard.
Competenţa profesională este îmbinarea şi utilizarea armonioasă a cunoştinţelor,
deprinderilor şi atitudinilor în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate la locul de muncă.
A fi competent înseamnă:
 a aplica cunoştinţe de specialitate
 a folosi deprinderi specifice
 a analiza şi a lua decizii
 a fi creativ
 a lucra cu alţii ca membru al unei echipe
 a comunica eficient
 a te adapta la mediul de muncă specific
 a face faţă situaţiilor neprevăzute.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
21. CIRCUITE ELECTRONICE

- 21.1. Identifică tipuri de circuite electronice.
- 21.2. Evaluează performanţele circuitelor electronice.
- 21.3. Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii.
3. Managementul relaţiilor interpersonale
- 3.1. Creează şi menţine relaţii profesionale.

6
Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:
Unităţi de Competenţe
competenţe individuale Conţinuturi tematice
 Circuite electronice de tip
analogic:
21. 21.1.Identifică -surse de alimentare
Circuite tipuri de circuite -amplificatoare: de tensiune, de
electronice electronice. curent, de putere
-oscilatoare: RC, LC
-modulatoare/ demodulatoare
 Circuite electronice de tip digital:
-circuite digitale: porţi logice,
codificatoare/ decodificatoare,
multiplexoare/ demultiplexoare
-circuite integrate: numărătoare,
memorii, microcontrolere
-dispozitive de afişaj electronic
 Parametri specifici circuitelor

electronice:
-pentru surse de alimentare:
tensiuni, curenţi, puteri nominale
-pentru amplificatoare:
amplificare
-pentru oscilatoare: domeniu de
frecvenţă, frecvenţa de oscilaţie
21. 21.2.Evaluează -pentru circuite logice: valori
Circuite performanţele minime şi maxime de tensiune
electronice circuitelor şi curent la intrare/ ieşire
electronice  Mărimi de măsurat:
-tensiuni, curenţi, impedanţe,
puteri electrice, frecvenţe,
amplificări
 Aparate de măsură şi control
adecvate:
-multimetru, frecvenţmetru
-osciloscop

7
 Echipamente/ instalaţii specifice
domeniului
-de electroalimentare
-de amplificare în curent sau
21. 21.3.Conectează tensiune
Circuite circuite electronice -de generare a semnalelor
electronice în echipamente şi electrice
instalaţii -de modulare/ demodulare a
semnalelor electrice
-de reglare automată
-de comandă şi control
 Realizează dialog constructiv
şi relaţii de cooperare pe durata
lucrărilor practice de măsurare şi
conectare a sistemelor electronice
în echipamente/ instalaţii specifice
domeniului;
3. 3.1. Creează şi  Susţine munca în echipă şi
Managementul menţine relaţii aplicǎ modalităţi de îmbunătăţire a
relaţiilor profesionale relaţiilor interpersonale pe durata
interpersonale desfǎşurǎrii lucrărilor practice de
măsurare şi conectare a sistemelor
electronice în echipamente/
instalaţii specifice domeniului.

8
3. Obiective
După parcurgerea modului Circuite electronice veţi fi capabili:
 să identificaţi circuitele electronice după simboluri;

 să precizaţi rolul funcţional al circuitelor electronice;
 să identificaţi intrările şi ieşirile circuitelor electronice;
 să precizaţi parametrii specifici unui circuit electronic;
 să măsuraţi parametrii unui circuit electronic folosind AMC-uri adecvate;
 să interpretaţi rezultatele măsurătorii prin comparare cu valorile standard şi datele
de catalog;
 să selectaţi tipul de circuit electronic utilizat în echipamente / instalaţii din domeniu;
 să executaţi operaţii de conectare a unui circuit electronic în echipamente /
instalaţii, conform documentaţiei tehnice;
 să verificaţi funcţionalitatea echipamentului / instalaţiei, după conectarea circuitului
electronic;
 să creaţi infrastructuri ale comunicării bazate pe încredere şi înţelegere reciprocă;
 să ascultaţi activ şi să încurajaţi dialogul constructiv;
 să stabilţi relaţii de cooperare, în interesul reciproc al părţilor;
 să susţineţi munca în echipă;
 să aplicaţi modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor interpersonale.

9
4. Informaţii despre specificul agenţilor economici
Aceste date le veţi completa sub îndrumarea maistrului instructor/ tutorelui de
practică, conform convenţiei încheiate între şcoală şi agentul economic 2:
 Descrierea activităţilor desfăşurate de agentul economic 3
4
 Descrierea locaţiei unde îşi desfăşoară activitatea agentul economic
 Departamentele în care se poate efectua practica:
 Informaţii privind plata şi obligaţiile sociale conform convenţiei cadru semnate:
 Facilităţile pe care le oferă agentul economic elevilor aflaţi în practică:
2
În anexa... este prezentat un exemplu pentru completarea acestor secţiuni.
3
De ex: Furnizor de accesorii de telecomunicaţii, accesorii reţelistică, cabluri şi conductori.
4
De ex: Spaţiu de lucru – interior/exterior; Sala luminată natural sau artificial.
10
 Obligaţiile elevului practicant faţă de agentul economic 5
5
Conform Convenţiei cadru încheiate între unitatea de învăţământ şi furnizorul de practică.
11
5. Modalităţi de organizare a practicii
Instruirea practică reprezintă o componentă esenţială a curriculum-urilor pentru

învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar. Succesul pe piaţa muncii depinde, în
bună masură, de gradul în care veţi capabili să probaţi achizitii la nivelul standardelor pe
care le presupune practicarea profesiei pentru care vă pregătiţi.
Instruirea practică se desfăşoară în două forme:
 Activităţi incluse în programul săptămânal de instrure practică.
 Activităţi de instruire practică în perioade săptămânale comasate şi
programate pe parcursul anului scolar.
Modulul Circuite electronice se studiază pe durata a 90 de ore (3 săptămâni x 30
ore/ săptămână), în cadrul stagiilor de instruire practică. Stagiile de pregătire practică se
planifică pe parcursul anului şcolar în anumite săptămâni prevăzute în graficul de
desfăşurare a practicii comasate.
Trebuie făcută o distincţie clară între stagiile instruire practică şi instruirea practică
curentă, care se desfăsoară săptămânal. În cadrul practicii curente se studiază
conţinuturi aferente mai multor module care fac parte din truchiul comun şi care au
prevăzute ore de instruire practică.
Pe parcursul stagiilor de intruire practică, activităţile de învăţare se pot organiza sub

diferite forme (cu întreaga clasă, pe grupe, individual).
Completaţi în tabelul de mai jos modalităţile de organizare a

practicii6
Nr.crt. Perioada Agentul economic Cadrul didactic Tutore Mod de
responsabil cu organizare
urmărirea
derulării practicii
1.
2.
3.
4.
5.
6
6
Pentru fiecare perioadă de practică veţi indica modul de organizare a practicii (de ex. pe grupe,
individual,etc.), cadrul didactic responsabil cu urmărirea derulării practicii şi tutorele.

12
6. Recomandări privind respectarea normelor de
sănătate şi securitate a muncii
Normele de sănătate şi securitate a muncii reprezintă un ansamblu de măsuri

tehnice, sanitare şi organizatorice, având ca scop ocrotirea vieţi şi sănătăţii celor ce
muncesc în timpul procesului de producţie şi asigurarea unor condiţii optime de muncă.
În cadrul procesului de instruire în domeniul securităţii muncii a elevilor, se vor
transmite toate informaţiile necesare, referitoare la:
- riscurile la care sunt expusi;
- părtile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate, în funcţie de specificul
activităţii;
- dispozitivele de protecţie existente;
- mijloacele de protecţie si autoprotecţie;
- modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente;
- sistemele de avertizare/semnalizare/alarmare.
Spre deosebire de cele mai multe tipuri de instalaţii, la care pericolele posibile
sunt sesizate de simţurile omeneşti, la instalaţiile electrice, tensiunea electrică nu poate
fii astfel sesizată, pentru ca omul să fie prevenit asupra pericolului posibil 7.
Echipamentele şi utilajele acţionate electric trebuie să fie protejate prin carcase,

apărători etc., astfel încât elementele aflate normal sub tensiune să nu poată fi atinse.
Cablurile electrice vor fi pozate corespunzator şi protejate împotriva deteriorarilor
mecanice, termice, chimice etc.
Se interzice deschiderea carcaselor, capacelor, aparatorilor etc. la echipamentele
aflate sub tensiune.
Masele echipamentelor electrice trebuie să fie legate la conductorul de nul de
protecţie ca masură principală de protectie împotriva electrocutarii prin atingere
indirectă.
Este interzis sa se lucreze cu un echipament tehnic care nu are circuitul de
protecţie legat la priza de legare la pământ.
Este interzis elevilor să intervină în caz de defecţiune, la echipamente, tablourile
de comanda si celelalte instalatii de la locul lor de muncă.
În cazul apariţiei unei defecţiuni, evevii vor deconecta de la reţea echipamentul
defect, vor opri lucrul si vor anunţa tutorele, precum si pe conducatorul locului de
muncă.
Este interzisă continuarea lucrului înainte de a se fi înlăturat defecţiunile ivite, iar
intervenţiile necesare pentru remediere se vor efectua numai de salariaţi cu o calificare
profesională corespunzatoare, instruiţi în acest scop si însărcinaţi cu aceasta.
7
Vezi aneaxa 2: “Efectul curentului electric asupra corpului omenesc”

13
Se interzice efectuarea de improvizaţii la tablourile de distribuţie, la bornele de
alimentare sau la orice punct al instalaţiilor electrice.
Întreţinerea şi repararea echipamentelor se vor face numai dupa oprirea şi
blocarea lor mecanică şi decuplarea de la sursa de alimentare cu energie. Daca
blocarea nu este posibilă, se vor lua măsuri pentru a se pune pază la dispozitivele de
pornire.
La încercarea aparatelor electrice si electronice se vor respecta prevederile
Normelor generale de protecţie a muncii precum şi prevederile Normelor generale de
prevenire şi stingere a incendiilor.
La activităţile de transport, manipulare şi depozitare, efectuate fără mijloace
mecanizate, se vor respecta prevederile din Norma specifică de protecţie a muncii
pentru manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace nemecanizate şi depozitarea
materialelor.
Echipamentele tehnice se fixeaza astfel încât să se evite posibilitatea deplasării
lor necontrolate (alunecari, caderi etc.).
Protecţia împotriva electrocutării8
La alegerea măsurilor pentru protecţia împotriva electrocutărilor se au în vedere

caracteristicile locurilor de muncă: acesta se clasifică în trei categorii, în funcţie de
gradul de pericol:
-locurile de muncă foarte periculoase, în care există cel puţin unul din următorii
factori: umiditatea aerului de peste 97%, temperatura peste 35°C, medii corozive,
obiecte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă o suprafaţă mai mare
de 60% în zona de manipulare.
-locurile de muncă periculoase, în care există cel puţin unul dintre factorii:
umiditatea aerului între 75 şi 97%, temperatura între 30 şi 35°C, pulbere conductoare,
obiecte conductoare în legătură cu pământul care ocupă o suprafaţă sub 60% din zona
de manipulare;
-locurile de muncă cu grad mic de pericol, caracterizate prin pardoseală
izolatoare (lemn uscat, asfalt etc.), umiditatea până la 75%, temperatura între 15 şi
30°C, fără elemente conducătoare în contact electric cu pământul.
Protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere directă
Principalele măsuri pentru evitarea electrocutărilor prin atingere directă involuntară sunt:
-protecţia şi construirea instalaţiilor şi echipamentelor electrice astfel încât
elementele aflate normal sub tensiune (conductoare, borne, bare) să nu poată fi atinse
întâmplător, iar producerea unor arcuri electrice să nu poată produce arsuri. Pentru
aceasta se folosesc închiderea în carcase de protecţie împotriva atingerii, izolarea
electrică a elementelor sub tensiune, amplasate conducătoarelor la înălţimi inaccesibile
8
Noţiuni de Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare sunt prezentate în Anexa 3
14
atingerii întâmplătoare, îngrădirii care să nu permită trecerea persoanelor spre
elementele aflate sub tensiune, blocări electrice şi mecanice în instalaţie;
- folosirea unor padoseli din materiale izolante ;
- folosirea unor tensiuni reduse .
Protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă

Pentru evitarea electrocutării prin atingerea unor elemente aflate accidental sub
tensiune se iau una sau cel mult două dintre următoarele măsuri:
Legea lui nul constituie o măsură principală de protecţie pentru utilajele fixe sau
mobile, alimentate de la reţele cu nul, care au punctul neutru al sursei de alimentare
legat la pământ. Carcasele metalice ale echipamentelor electrice sunt legate, printr-un
conductor de secţiune suficient de mare, la conductorul de nul de protecţie.
Dacă are loc un efect, de exemplu, străpungerea izolaţiei între o fază şi carcasă,
are loc practic un scurtcircuit între fază şi conductorul de nul de protecţie. Curentul de
scurtcircuit este mare, topeşte fuzibilul siguranţă sau determină deconectarea
întreruptorului automat care protejează circuitul respectiv, scoţând astfel de sub tensiune
carcasa. Până la declanşarea sau topirea fuzibilului, tensiunea de atingere a carcasei
este menţinută la valori nepericuloase.
Pentru realizarea unei protecţii corecte prin legarea la nul trebuie să se respecte
în principal, următoarele condiţii:
-legarea suplimentară la pământ a anumitor puncte al reţelei de nul pentru a se
evita pericolul ce s-ar ivi prin întreruperea reţelei de nul de protecţie. În cazul unei astfel
de întrerupere, toate carcasele echipamentele legate la nul pe partea întreruptă ar
rămâne fără protecţie. Cele mai importante puncte care trebuie legate la pământ sunt
tablourile de distribuţie, iar în cazul linilor aeriene, toate punctele de ramificare capetele
linilor şi puncte de traseu la distanţe de maxim 1 km;
-separarea nulului de protecţie de nulul de lucru. De la ultimul tablou de distribuţie
în sensul transportului de energie (tabloul care are borna de nul legată la pământ) şi
până la echipamentele protejate, nulul de protecţie nu poate fi folosit şi drept nul de
lucru.
-evitarea pericolului ce ar apărea prin inversarea rolului conductoarelor
(inversarea unui conductor de fază sau nulului de lucru cu conductorul de protecţie);
-la instalaţi alimentare de la aceeaşi sursă este interzis să se folosească pentru o
parte a instalaţiilor protecţie prin legare la nul, iar pentru altă parte, protecţia prin legare
în pământ, deoarece pot apărea tensiuni de atingere periculoase la instalaţiile legat la
nul.
Legarea la pământ constituie o măsură principală de protecţie pentru utilajele şi
aparatele fixe sau mobile, mai ales a celor alimentate de reţele izolate faţă de pământ.
Se poate folosi ca mijloc suplimentar de protecţie în instalaţiile de protecţie prin legarea
la nul. Carcasele metalice ale echipamentelor electrice sunt legate printr-un conductor
de legare la pământ la o priză de pământ. Curentul de defect se închide prin rezistenţa
izolaţiei reţelei faţă de pământ, Riz , şi în cea mai mare parte prin instalaţia de legare la

15
pământ, iar tensiunea de atingere rămâne nepericuloasă. Ea este cu atât mai mică, cu
cât rezistenţa instalaţiei de legare la pământ este mai mică.
Separarea de protecţie are ca scop alimentarea receptorului cu un circuit izolat
faţă de pământ şi separat (izolat) faţă de reţea. Se realizează cu ajutorul unui
transformator de separare, care alimentează un singur receptor.
În cazul unui defect, curentul care se închide prin om este foarte mic, deoarece
trebuie să se închidă prin izolaţia circului de alimentare. Izolaţia cablurilor de alimentare
trebuie însă să fie totdeauna în stare bună.
Izolarea suplimentară de protecţie constă din prevederea unei izolaţii
suplimentare faţă de izolaţia obişnuită de lucru a receptorului. Ea se poate realiza
izolându-se suplimentar receptorul fie prin aplicarea unei izolaţii suplimentare între
izolaţia obişnuiră de lucru şi carcasa care poate fi atinsă de om, fie prin aplicarea unui
înveliş izolant de protecţie pe carcasa receptorului, sau se poate realiza prin izolarea
locului de muncă (între om şi pământ), folosindu-se covoare izolante.
Observaţie: La aceasta secţine se va adăuga Regulementul intern al agentului

economic9.
9
În anexa 20 este defint Regulamentul intern
16
7. Instrumente de lucru necesare desfăşurării practicii
În perioadele de practică veţi completa mai multe tipuri de fişe. La sfârşitul stagiului
de practică veţi prezenta un portofoliu care va cuprinde:
1. jurnalul de practică
2. fişe de documentare
3. fise tehnice
4. fişe tehnologice
5. fişe de lucru10
6. diferite materiale referitoare la agentul economic (prospecte, materiale promoţionale)
7. fotografii / filme de la locul de muncă
8. proiect /miniproiect
9. studiu de caz
10. alte activităţi
10
În anexele 10, 11 şi 12 sunt prezentate exemple de fişe de lucru.
17
JURNALUL DE ACTIVITATE AL ELEVULUI
– Pentru stagiile de pregătire practică –
Numele elevului Specializarea Clasa
Denumirea agentului economic Perioada de stagiu Nr. convenţiei de

practică
Cadrul didactic responsabil cu Tutorele (persoana care va avea Observaţii

urmărirea derulării stagiului de responsabilitatea din partea
pregătire practică din partea partenerului de practică)
organizatorului de practică

18
Data Interval Loc de muncă Sarcini realizate Resurse utilizate Mod de organizare
orar al activităţilor
Data Interval Loc de muncă Sarcini realizate Resurse utilizate Mod de organizare
orar al activităţilor
19
20
Fişa de observaţie11
Observaţia înseamnă urmărirea atentă şi sistematică, cu un anumit scop, a unui
anumit fenomen, produs, proces tehnologic etc. sau a unei însuşiri, laturi sau
particularităţi ale acestuia.
Observaţia presupune parcurgerea mai multor etape:
-prezentarea problemei de către profesor/ maistru instructor/ tutore.
- schiţarea unei intenţii şi mai târziu a unui plan structurat de observare;
- observarea propriu zisă, urmată de înregistrarea datelor;
- prelucrarea datelor;
- interpretarea rezultatelor consemnate, formularea unor concluzii;
- evaluarea rezultatelor finale.
Pentru un anumit produs aflat în fabricatie se va urmari:
o principiul de functionare,
o procesul tehnologic de fabricatie,
o modul de organizare a muncii,
o documentatia de executie constructiva si tehnologica,
o aparatura si utilajele din dotarea întreprinderii producatoare,
o controlul de calitate în diferite faze de productie.
Pentru aparatura electronică şi tehnica de calcul din dotarea unităţii se va urmări:
o principiul de funcţionare,
o modul de utilizare şi exploatare,
o documentaţia tehnică aferentă exploatării,
o metodologii de testare, depanare şi control .
Fisa tehnica
11
În anexa 4 este prezentat un exemplu de fişă de observaţie.
21
Fişa de documentare12
Documentarea o activitate importantă, care are drept scop realizarea
instrumentelor de informare care vă permit să găsiţi răspuns întrebărilor şi problemelor
care vă preocupă, să luaţi o decizie în cunoştinţă de cauză.
Primul lucru care trebuie făcut în activitatea de documentare este stabilirea unui
inventar al surselor pertinente pentru activitatea propusă. Se pot utiliza următoarele
categorii de surse documentare:
- documente din domeniul studiat, cu difuzare largă sau restrânsă;
- baze de date terminologice, dicţionare de specialitate, lucrări terminologice;
- site-uri Internet;
- inventare de publicaţii şi bibliografii;
- texte recomandate de specialiştii în domeniu;
-articole din revistele de specialitate care prezintă cele mai recente cercetări în domeniu;
- legi şi reglementări în vigoare în domeniul vizat;
- glosare şi dicţionare;
- manuale, broşuri, pliante;
- texte promoţionale şi publicitare.
Textele selecţionate trebuie supuse unei analize critice, reţinându-se, în final, cele
care corespund criteriilor de calitate şi ţelului urmărit.
Documentarea-învăţare îşi afirmă conţinutul său deosebit, complex şi prin cele

trei forme de baza pe care le cuprinde:
- documentarea bibliografică, menită să asigure informarea şi cunoaşterea zestrei
ştiinţifice, din ţară şi din afara ţării;
- documentarea directă, menită să asigure informarea şi cunoaşterea fenomenului
practic;
- documentarea realizata prin consultarea specialistilor.
Este o bună practică întocmirea unor fişe în care să se înregistreze informaţiile

obţinute în faza de documentare, prin studierea surselor selecţionate. O intrare într-o
astfel de fişă documentară conţine toate informaţiile relative la un obiect documentar,
referinţa la documentul în care a fost întâlnit şi poziţia în document, definiţie, explicaţii,
descrieri etc., toate însoţite de specificarea sursei.
12
În anexele 5, 6 şi 7 sunt prezentate exemple de fişe de documentare.
22
Fişa tehnică13
Este un document întocmit de o unitate de inginerie tehnologica şi proiectare în

vederea informării beneficiarului asupra produsului proiectat.
Fişa tehnică conţine informaţii privind:

- denumirea, tipul şi codul produsului;
- numele şi prenumele proiectantului şi executantului;
- data omologării;
- numarul normei interne departamentale;
- domeniul de utilizare;
- descrierea, caracteristicile tehnice şi seria produsului cu vederi şi cote de gabarit, date
pentru punerea în funcţiune;
- preţul produsului.
Fişa tehnică se intocmeşte pentru produse, echipamente, maşini, utilaje, instalaţii şi

aparate, în fazele de studiu tehnico-economic, proiect tehnic dezvoltat, documentaţie de
executie.
13
În anexa 8 este prezentat un exemplu de fişă tehnică.

23
Fişa tehnologică14
Fişa tehnologică este un document ataşat unui obiect de producţie în care se
introduc operaţiile necesare pentru realizarea acestuia.
Ea permite, în cadrul fiecarei faze, evidenţierea:
 operaţiilor aferente realizarii produsului;
 consumurilor de materii prime, materiale şi semifabricate;
 echipamentelor, utilajelor si SVD- urilor utilizate;
 urmarirea altor cheltuieli de productie;
 Organigrama procesului de productie;
Mai jos este prezentat un exemplu de fişă tehnologică care poate fi folosit în
activităţile de învăţare pentru realizarea unui circuit electronic:
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ
Nume si prenume elev:
Clasa: Domeniul / Specializarea:
Lucrarea practică:
Schema electrică Schema cablajului imprimat
Nr Baza tehnico - materială Auto Evaluare

Operaţii (faze) tehnologice Evaluare
crt
SDV-uri AMC-uri Materiale
14
În anexa 9 este prezentat un exemplu de fişă tehnologică.

24
Studiul de caz15
Studiul de caz: cazul este o descriere a unei probleme practice. Trebuie să
analizaţi şi să rezolvaţi această problemă printr-un număr de sarcini individuale sau de
grup. Profesorul, maistrul instructorul sau tutorele vă va da instrucţiuni şi va conduce
discuţiile de grup.
Studiul de caz poate fi realizat de către un singur elev sau de către mai mulţi,
aceştia lucrând de regulă în echipă. Fiecare elev implicat trebuie să facă dovada unei
aprecieri corecte asupra a ceea ce are de făcut şi asupra motivului pentru care
realizează studiul. Se recomandă ca întreaga echipă să fie implicată în primele etape de
conceptualizare şi de stabilire a problemelor care trebuie cercetate. Membrii echipei pot
fi implicaţi, în funcţie de complexitatea studiului de caz, în dezvoltarea întregii cercetări,
adică a planului studiului de caz.
Planul studiului de caz conţine detalii despre modalităţile de culegere a
informaţiilor care trebuie utilizate precum şi reguli generale care trebuie urmate de către
întreaga echipă.
În cazul realizării studiului în echipă, planul contribuie şi la creşterea încrederii
reciproce a coechipierilor implicaţi.
Structura recomandată pentru realizarea unui studiu de caz:

-Introducerea este acea parte a studiului de caz care conţine informaţii esenţiale
despre planul studiului, cercetare, etape, toate acestea prezentate într-o abordare
contextualizată şi ţinând cont de elementele de perspectivă (incluzând şi motivele pentru
care se realizează cercetarea);
-Metodologia este acea parte a studiului de caz care include sarcinile majore şi dificile,
generate mai ales de culegerea informaţiilor. Dintre aceste sarcini se evidenţiază:
asigurarea accesului la sursele de informaţii, definirea clară a informaţiilor necesare,
evaluarea şi asigurarea resurselor disponibile sau dezirabile, programarea activităţilor
de culegere, prelucrare, analiză şi interpretare a informaţiilor, stabilirea perioadelor de
timp necesare;
-Întrebările constituite, de fapt, într-un set coerent, completează modalităţile de obţinere
a informaţiilor prin interviuri, chestionare, mărturii, dovezi;
-Raportarea (concluzionarea) reprezintă acea parte a studiului de caz care cuprinde:
schiţa raportului de cercetare, interpretarea informaţiilor obţinute (conform metodologiei
stabilite şi conform obiectivelor stabilite iniţial pentru cercetare), publicul ţintă, posibilele
concluzii.
Un studiu de caz se recomandă să întrunească corelativ următoarele calităţi:
o studiul de caz trebuie să fie real, adică să reflecte o situaţie, un proces, un

fenomen;
15
În anexa 12 este prezentat un exemplu de fişă tehnologică.

25
o studiul de caz trebuie să fie semnificativ, adică să abordeze o situaţie cu
adevărat importantă, un proces relevant, un fenomen complex;
o studiul de caz trebuie să fie instructiv din punct de vedere educaţional, adică
să reprezinte un instrument util pentru potenţialii utilizatori;
o studiul de caz trebuie să fie incitant, adică să stimuleze interesul celor implicaţi
pentru situaţia prezentată, analiza şi interpretarea acesteia;
o studiul de caz trebuie să fie complex, adică să includă un set de informaţii
determinante care să facă utilă folosirea sa în diverse activităţi educaţionale.
Studiul de caz reflectă modalitatea în care aspectele teoretice interacţionează cu

aspectele concrete, pragmatice, ale unui caz concret.
Studiul de caz poate să fie explorativ, descriptiv sau explicativ.
Proiectarea studiului de caz
Pregătirea culegerii datelor

Recomandări
Dezvoltă-ţi calităţile de cercetare dorite!
- formularea întrebărilor
- ascultarea
- adaptabilitatea/ flexibilitatea
- înţelegerea problemelor studiate
- lipsa distorsiunilor (obiectivitate)
Culegerea datelor
Recomandări
Folosiţi un protocol formal pentru studiul de caz. Acesta să conţină:
- întrebările de cercetare
- procedurile şi regulile care trebuie respectate în cercetare
- idei preliminare despre raportul de cercetare final
Utilizarea protocolului (în locul unui sistem improvizat) ajută la menţinerea controlului
asupra desfăşurării cercetării. El se poate schimba pe parcursul studiului.
Colectaţi date din mai multe surse
Creaţi o bază de date a studiului de caz

Baza de date conţine datele provenite din teren şi alte date, de obicei de tip narativ care
organizează datele din teren.
Analiza datelor în studiul de caz

Avem două momente de analiză:
- în timpul culegerii datelor
- după finalizarea studiului de caz

26
Scrierea raportului de cercetare
Rezultatele studiului de caz sunt prezentate sub formă de narațiune. Raportul final cu
privire la studiul de caz conține o analiză a celor mai importanți factori care influențează
procesul, comparația între diferitele cazuri, modelul conceptual care descrie cele mai
importante elemente care rezultă în urma analizei cazurilor.
Proiectul16
Proiectul reprezintă o construcţie mintală anticipativă, care are ca obiect
realizarea unui produs sau rezolvarea de principiu a unei probleme, ceea ce implică:
documentare, efort de concepţie şi creaţie, cercetare, design, evaluare, implementare
(susţinere) etc. Proiectul este un produs tipic al proceselor imaginative.
De regulă, proiectul conţine:

o tema
o resursele necesare
o modalitatea de rezolvare
o rezultatul aşteptat
o modalitatea de evaluare.
Temele de proiect se pot focaliza pe demonstrarea capacităţilor de organizare,

planificare şi valorificare a resurselor, creativitate şi inventivitate, de analiză şi sinteză.
Proiectul poate demonstra capacitatea de a sintetiza şi structura informaţii, de a alege
strategii, proceduri, metode şi mijloace adecvate necesare realizării activităţilor descrise
în standard.
Metoda proiectului presupune parcurgerea unor paşi, de la pregătirea acestuia, la
evaluare:
1. Pregătirea proiectului – profesorul, maistrul instructor, tutorele împreună cu
elevii vor decide câteva repere care se pot formula prin întrebări ce pot dirija
dimensiunea evaluativă;
a) pe ce se va centra demersul evaluativ:
- pe produs final?
- pe proces?
- pe ambele?
b) ce rol va avea profesorul, maistrul instructor, tutorele:
- consilier permanent al elevului?
- doar evaluator final?
- coordonator al întregii activităţi?
16
În anexa 13 este prezentat un excemplu de proiect.
27
c) care este statutul resurselor implicate în derularea proiectului:
- sunt puse de la început la dispoziţia elevului?
- sunt identificate pe parcurs?
- sunt comune pentru toţi elevii?
d) există o anumită structură:
- propusă?
- impusă de profesorul, maistrul instructor, tutorele?
- aleasă de elevi?
e) există nişte caracteristici ale produsului final obligatorii pentru toţi elevii?
2. Stabilirea ariei de interes şi a tematicii proiectului - discutată şi negociată
între cadru didactic, tutore şi elevi (Trebuie să fie adecvată relevanţei scopului şi
obiectivelor pe care proiectul şi le propune din perspectiva specificului disciplinei
respective).
3. Stabilirea premiselor iniţiale, cadrul conceptual, metodologic, datele generale
ale investigaţiei, tipul de informaţii de care au nevoie. Elevul poate să-şi stabilească un
set de întrebări esenţiale care vor fixa elementele cheie ale proiectului.
4. Identificarea şi selectarea resurselor materiale (altele decât cele date suport).
5. Precizarea elementelor de conţinut ale proiectului (pentru prezentarea în scris
sau orală)
- Pagina de titlu (tema, autorii/autorul, clasa, şcoala, perioada de elaborare)
- Cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemelor, etc.)
- Argumentul
- Dezvoltarea elementelor de conţinut
- Concluzii (elemente de referinţă desprinse din studiul temei)
- Bibliografia
- Anexa (toate materialele importante rezultate)
6.Implementarea proiectului
Implementarea proiectului presupune derularea activităţilor incluse in proiect. In
paralel cu acestea, trebuie sa se desfasoare monitorizarea şi controlul proiectului,
evaluarea proiectului şi raportarea proiectului.

28
8. Modalităţi de evaluare
Ce este evaluarea competenţelor profesionale?
Evaluarea competenţelor profesionale este procesul de colectare a informaţiilor

necesare pentru stabilirea competenţei şi judecarea lor în raport cu cerinţele
standardului de pregătire profesională.
Standardul este documentul care oferă repere clare, de ordin calitativ, privind
îndeplinirea corespunzătoare a activităţilor specifice locului de muncă.
Standardele au utilizări multiple. În primul rând, ele constituie un referenţial
obiectiv în formarea şi evaluarea profesională. Ele mai pot fi folosite şi de către
specialiştii din resurse umane, în dezvoltarea carierei angajaţilor.
De ce este utilă evaluarea competenţelor profesionale?
Standardele descriu competenţele necesare desfăşurării unor activităţi de muncă.

Evaluarea pe baza standardelor evidenţiază capacitatea unei persoane de a integra
cunoştinţele teoretice cudeprinderile practice şi cu capacitatea proprie de gândire,
analiză şi sinteză pentru a efectua activităţi şi a obţine rezultate la nivelul calitativ
descris în standard. Evaluarea competenţelor oferă garanţia că o persoană a
demonstrat că are cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării activităţilor descrise în
standardul pe baza căruia a fost evaluată.
Evaluarea formativă
Deşi testele şi examenele nu vor dispărea din şcoli, învăţarea poate fi

îmbunătăţită major atunci când informaţia provenită dintr-o varietate de instrumente/
metode de evaluare este folosită în instruire, pentru a furniza feedback şi pentru a
evalua produse şi performanţe. Acest tip de evaluare, care se desfăşoară înainte şi pe
parcursul unităţii de învăţare, este numită evaluare formativă.
Evaluarea sumativă
În timp ce evaluarea formativă poate oferi informaţii referitoare la progresul

elevilor în timpul activităţilor de învăţare, la un moment dat majoritatea profesorilor sunt
nevoiţi să furnizeze un raport asupra învăţării elevilor la sfârşitul unei unităţi particulare
sau al unui proiect particular. Acest tip de evaluare care se desfăşoară la final este
numită evaluare sumativă.

29
Pentru acest modul sunt recomandate: autoevaluarea, observarea directă,
întrebările orale, proiectul, simularea sau demonstraţia structurată, rapoarte din partea
altor persoane, portofoliul de lucrări realizate anterior evaluării.
Autoevaluarea
Autoevaluarea constă în aprecierea rezultatelor propriei activităţi, a aptitudinilor,

atitudinilor şi a altor capacităţi, în raport cu cerinţele standardului.
Prin autoevaluare vă realizaţi bilanţul propriei performanţe profesionale printr-o
analiză cât mai obiectivă a capacităţilor şi a rezultatelor profesionale proprii.
Fişa de autoevaluare este un instrument care vă permite trecerea în revistă şi
analizarea propriei capacităţi profesionale în raport cu cerinţele standardului,
focalizându-l pe cele trei aspecte principale ale competenţei: „ştiu”, pot să fac”, „am
dovezi de competenţă valide”. Aşa cum este lesne de înţeles, la capitolul „ştiu” în fişa de
autoevaluare se menţionează cunoştinţele teoretice esenţiale pentru competenţa vizată.
Rezultatul completării acestei fişe nu se constituie în dovadă de competenţă în sine dar
este deosebit de important pentru că îl ajută atât pe elev cât şi pe evaluator să decidă
care sunt competenţele care sunt evaluate prin procesul propriu-zis şi se reduce astfel
rata de eşec.
După completarea rubricilor, profesorul/ maistrul instructor/ tutorele poate
organiza discuţii individuale sau în grup cu voi, pentru a deveni mai conştienţi de
propriile vostre acţiuni, pentru a folosi mai bine rezultatele activităţilor organizate în
clasă, pentru a progresa la învăţătură şi a vă aprecia reuşita.
Astfel, prin utilizarea acestor instrumente de autoevaluare, veţi aprecia mai bine
potenţialul şi realizările voastre, tinzând să deveniţi tot mai obiectivi, estimând mai
efficient obiectivele şi posibilităţile proprii.
Dovada obţinută pe baza aplicării acestui instrument de evaluare nu se ia în

considerare la evaluarea competenţelor profesionale, ci are ca scop încurajarea
participării voastre în cunoştinţă de cauză la procesul de evaluare 17.
Observarea directă
Observarea directă este activitatea de investigare, de percepere şi interpretare

prin care se culeg informaţii în contactul direct cu situaţii concrete de activitate.
Se realizează metodic, pe bază de plan şi vizează culegerea unor informaţii cât
mai complete, relevante şi diverse privind: capacitatea de îndeplinire a cerinţelor de la
locul de muncă, manifestări de comportament, atitudini, aptitudini, limbaj, ţinută, reacţii,
emoţii, eficacitate, productivitate, conştiinciozitate, meticulozitate etc.
17
Exemple de fişe de autoevaluare sunt date în anexele 14 şi 15.

30
Pentru observarea directă, instrumentul de evaluare este fişa de observare
directă a secvenţelor de muncă urmărite 18 în care trebuie specificate activităţile pe care
elevul ar trebui să le realizeze şi nivelul calitativ al acestora. De multe ori observarea
directă se asociază cu întrebări orale prin care profesorul, maistrul instructor, tutorele se
poate edifica dacă:
-conştientizaţi acţiunile pe care le faceţi
-aveţi capacitatea de a transfera cunoştinţele şi deprinderile cerute de secvenţa de
muncă şi în alte contexte
-puteţi da soluţii de rezolvare a unor situaţii dificile care pot apărea în timpul acelor
activităţi etc.
Întrebări orale
Metodă de evaluare care constă în administrarea unei serii de întrebări
structurate pe baza unui protocol prestabilit, determinând realizarea dialogului între
cadru didactic, tutore şi elev, în urma căruia se poate aprecia modul de gândire şi
exprimare, nivelul cunoştinţelor şi operarea cu acestea, opiniile şi atitudinile, modul de
rezolvare logică a unor situaţii problematice, capacitatea de argumentare etc.
Proiectul19
Evaluarea proiectului furnizează informaţii pentru îmbunătăţirea proiectului care

se dezvoltă şi progresează. Informaţiile sunt colectate pentru a se putea stabili dacă el
se desfăşoară aşa cum a fost planificat, dacă îşi atinge scopurile şi obiectivele declarate
în conformitate cu limita de timp propusă. Constatările evaluării sunt folosite şi pentru a
se stabili dacă proiectul trebuie să continue aşa cum se desfăşoară acum sau sunt
necesare modificări. În evaluarea proiectului, proiectarea evaluării şi strângerea datelor
încep atunci când începe şi proiectul. Strângerea datelor se face conform unei scheme
stabilite (de exemplu, la fiecare săptămână, o dată pe lună etc.) şi oferă informaţii pentru
a sprijini continuarea recomandărilor, modificarea şi/sau anularea unor activităţi şi
strategii ale proiectului.
Evaluarea formativă
Scopul Evaluării Formative este să examineze proiectele în derulare. Evaluarea

formativă începe o dată cu inaugurarea proiectului şi continuă pe tot parcursul acestuia.
Intenţia sa este să ofere informaţii pentru îmbunătăţirea proiectului. El se efectuează în
diverse momente din evoluţia proiectului.
Evaluarea Formativă constă în două segmente: Evaluarea implementării şi
Evaluarea progresului.
18
În Anexa 16 este prezentat un exemplu de fisă de observare.
19
În anexa 17 este prezentat un exemplu de fişă de evaluare a proiectului.
31
Scopul Evaluării Implementării este să se examineze dacă proiectul se
desfăşoară după plan. Ea se poate efectua o dată sau de mai multe ori pe parcursul
desfăşurării unui proiect.
Scopul Evaluării Progresului este să se examineze progresul în realizarea
scopurilor proiectului.
Evaluarea Sumativă
Scopul Evaluării Sumative este să examineze succesul unui proiect. Evaluarea

Sumativă are loc după ce au fost efectuate schimbările, după ce proiectul s-a stabilizat
şi după ce ne putem da seama de impactul proiectului.
Portofoliul
Portofoliul este o metodă de evaluare ce permite analiza unor produse realizate

într-o perioadă anterioară evaluării, precum şi alte documente (lucrările pe care le faceţi
individual sau în grup; rezumate; eseuri; articole, referate, fişe individuale de studiu;
proiecte şi experimente; temele de zi de zi, jurnale, carnete de note, fişe de informare şi
documentare, diplome etc.) care pot pleda ca premisă favorizantă pentru exercitarea cu
succes a competenţelor actuale.
Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de către cadru didactic,
tutore, la începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care veţi primi
nota.
Această metodă de evaluare vă oferă posibilitatea de a lucra în ritm propriu,
stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând capacitatea de
autoevaluare.
Portofoliul cuprinde:
 lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/fişe, etc. şi
numărul paginii la care se găseşte);
 lucrările pe care le faceţi individual sau în grup;
 rezumate;
 eseuri;
 articole, referate, comunicări;
 fişe individuale de studiu;
 proiecte şi experimente;
 temele de zi de zi;
 probleme rezolvate; rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
 teste;
 înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de voi individual sau
împreună cu colegii vostri;
 fişe de observaţii;
 fişe de autoevaluare;
 interviuri de evaluare;
32
 alte materiale;
 comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare
şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii.
Alcătuirea portofoliului este o ocazie pentru voi de a vă autoevalua, de a vă

descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este
un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală a
procesului de activitate şi a produsului final.

33
ANEXA 1
Informaţii despre specificul agenţilor economici
Descrierea activităţilor desfăşurate de agentul economic
SC XXXXX SA este unul din cei mai importanţi furnizori de echipamente de
comunicaţii, electronică industriala, echipamente audio şi echipamente medicale. Având
o tradiţie şi o prezenţă de cca 50 de ani pe piaţa româneasca a echipamentelor
electronice profesionale, firma SC XXXXX SA este continuatoarea firmei YYYYY care s-
a divizat in 1991, începuturile datând din 1936 când era o filiala a firmei ZZZZ care
producea radioreceptoare.
Descrierea locaţiei unde îşi desfăşoară activitatea agentul economic
SC XXXXX SA este o firmă de tip IMM cu activitate de cercetare - dezvoltare,

având experienţa în cercetare- dezvoltare, dezvoltare tehnologică şi inovare, proiectare,
productie, calibrare şi testare echipamente electronice profesionale, comercializare si
service, în următoarele domenii:
- echipamente militare pentru radiocomunicaţii, radio relee, aparatură de bord
- echipamente electronice industriale
- echipamente audio
- echipamente medicale
Firma dispune de capacităţi de cercetare-dezvoltare, producţie şi testare având diverse
grade de uzură:
- Atelier de Cercetare-Proiectare
- Laborator metrologic
- Instalaţie semiautomată de plantare SMD
- Linie de fabricaţie echipamente de radiocomunicaţii
- Linie de fabricaţie echipamente profesionale civile
- Echipamente testare şi măsurare
- Echipamente testare speciale
- Camera climatică şi de presiune
- Echipamente de testare manuală şi automată
- Maşini pentru prelucrări mecanice
- Echipamente IT şi programe soft.
Activităţile de producţie se desfăşoară în ateliere de producţie.

Atelierele de producţie sunt iluminate natural.
Departamentele în care se poate efectua practica:
- Instalaţia semiautomată de plantare SMD
- Linia de fabricaţie echipamente de radiocomunicaţii
- Linia de fabricatie echipamente profesionale civile

34
ANEXA 2
Efectul curentului electric asupra corpului omenesc
În cazul în care omul atinge simultan două corpuri bune conductoare de

electricitate între care există o diferenţă de potenţial electric, de exemplu, două
conductoare electrice neizolate, corpul său va fii străbătut de un curent electric, accident
care se numeşte electrocutare.
Electrocutarea poate avea loc prin atingerea directă a părţilor din circuitele
electrice, sau prin atingerea indirectă, adică atingerea unei părţi metalice care nu fac
parte din circuitul electric, dar este pus accidental sub tensiune, de exemplu carcasa
unui motor electric cu izolaţia înfăşurării deteriorată.
Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect intrat accidental sub
tensiune este numită tensiune de atingere.
Efectele treceri curentului electric prin corpul omului sunt: şocul electric şi
electrotraumatismele.
Şocul electric se produce atunci când valoarea curentului ce străbate corpul este
sub 1 mA; omul nu simte trecerea acestuia .
La valori mai mari, până la 10 mA , au loc comoţii nervoase la mâinile şi
picioarele prin care trece curentul; se manifestă contracţii ale muşchilor de la mâini,
astfel omul se desprinde cu efort de obiectul aflat sub tensiune. Accidentul poate fi
însoţit de acţiuni necontrolate de apărare, care pot conduce la dezechilibrarea şi
căderea omului de la înălţime.
Peste 10 mA, omul nu se mai poate desprinde singur de obiectul aflat sub
tensiune şi se poate produce şocul electric, curentul putând acţiona asupra sistemului
nervos sau inimii.
Acţiunea curentului electric asupra sistemului nervos poate avea ca efecte mai
grave oprirea respiraţiei .
Electrotraumatismele sunt cauzate de arcurile electrice care pot apărea, de
exemplu, scurtcircuitarea accidentală a circuitelor electrice. Ele pot provoca orbirea,
metalizarea pielii sau arsuri care pot distruge pielea, muşchii sau chiar oasele. Dacă
arsurile se produc pe o suprafaţă mare sau ating organele vitale, pot provoca moartea
accidentatului.
Factorii de care depinde gravitatea electrocutării sunt:
-Rezistenţa electrică a corpului omului. Ea poate fi considerată egală în medie cu
1000 , şi depinde în cea mai mare măsură de starea pielii. Când stratul cornos al pielii
este intact şi uscat, rezistenţa corpului omenesc poate avea valori mult mai mari.
Când pielea este umedă sau reprezintă , rezistenţa corpului omenesc poate scădea
până la 200.
- Calea de trecere a curentului prin corp. Accidentul este mai periculos dacă în circuitul
electric stabilit intră inima (mână-mână); sau (mână-picior) sau locuri de mare
sensibilitate nervoasă (încheietura mâinii, ceafa, gâtul, talpa etc.)

35
-Intensitatea curentului electric care trece prin corp. Limita maximă a curenţilor ne
periculoşi se consideră de 10 mA în curent alternativ şi 50 mA în curent continuu.
-Tensiunea la care este supus omul. Cu cât tensiunea este mai mare, cu atât pericolul
de electrocutare este mai mare.
-Frecvenţa curentului electric. Curentul continuu este mai puţin periculos decât curentul
alternativ. Curentul alternativ cu frecvenţa între 10 şi 100 Hz este cel mai periculos în ce
priveşte producerea de excitaţii. La frecvenţe foarte mari nu există efecte de excitaţi
periculoase, chiar la intensităţi foarte mari. Aceste frecvenţe (circa 500 000 Hz) sunt
folosite la unele aparate electromedicale.
-Durata de acţiune a medicamentului. Cu cât această durată este mai mare, cu atât
pericolul de fibrilaţie a inimii este mai mare. Dacă timpul este foarte scurt, de ordinul
miimilor de secundă, nu se produce fibrilaţia. Practic se consideră că un accident poate
fi mortal, dacă durata de acţiune a curentului depăşeşte 0,1 s.

36
ANEXA 3
Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare

Salvarea accidentului depinde de rapiditatea cu care acesta este scos de sub
tensiune şi i se face respiraţia artificială. Intervenţia după un minut creează şanse de
salvare de 95%, în timp ce după 8 minute şansele scad la 0,5%.
Acordarea primului ajutor constă din scoaterea accidentatului de sub tensiune şi
efectuare respiraţiei artificiale .
Scoaterea accidentatului de sub tensiune. Pentru aceasta se scoate de sub
tensiune instalaţia acţionându-se întreruptorul care o alimentează. La liniile aeriene se
poate arunca peste conductoarele liniei un conductor neizolat, care în prealabil a fost
legat la pământ.
În instalaţiile de joasă tensiune, dacă nu este posibilă deconectarea instalaţiei, se
îndepărtează accidentatul de părţile de sub tensiune şi salvatorul trebuie să ia măsuri să
nu fie electrocutat, folosind mănuşi sau cizme izolante, călcând pe un covor izolant, o
scândură uscată sau haine uscate. Se recomandă ca intervenţia să se facă cu o singură
mână şi să se apuce de hainele accidentatului dacă sunt uscate.
Efectuarea respiraţiei artificiale. Dacă accidentatul încă mai respiră, este întins, i
se deschid hainele şi eventual fricţionat pe corp. Dacă accidentatul nu mai respiră i se
face imediat respiraţie artificială, care va fi continuată în timp îndelungat, chiar 8-10 h,
fără întrerupere. Decesul poate fi constatat numai de medic.
Pentru respiraţiei artificiale se poate folosi una dintre metode manuale sau
metoda gură la gură sau gură la nas. Metoda manuală de respiraţie artificială, care
poate fi aplicată de o singură persoană este următoarea:
-se aşază accidentatul culcat, cu spatele în sus, cu capul pe o mână, cu faţa pe
într-o parte şi mâna cealaltă de-a lungul corpului;
-se scoate limba accidentatului afară folosindu-se la nevoie un lemn introdus între
măsele (nu între dinţi din faţă);
-salvatorul se aşază în genunchi deasupra accidentatului cu faţa spre capul lui,
cuprinzând între genunchi coapsele acestuia, şi îşi aşază palmele pe coapsele
inferioare apucându-l lateral cu degetele răsfirate degetele mari fiind paralele cu coloana
vertebrală;
-salvatorul se apleacă înainte cu mâinile întinse numărând rar până la trei,
realizând astfel respiraţia;
-se revine brusc la poziţia iniţială pentru a intra aer în plămâni (inspiraţia) şi se
numără rar 4,5,6;
-se repetă ciclul cu o frecvenţă de 12-15 apăsări pe minut.

37
ANEXA 4
Exemplu de fişă de obervaţie
Tema: Dispozitive de afişaj electronic

Tip Reprezentări Rol funcţional Utilizări în domeniu
simbolice
Completaţi fişele de observaţie pe baza informaţiilor selectate şi prelucrate, parcurgând

următorii paşi:
1. Definirea sarcinii
• Definirea problemei şi identificarea în linii mari a tipului de informaţii căutat.
• Care este sarcina mea propriu-zisă?
• Ce tip de informaţie îmi este utilă pentru această sarcină?
2. Identificarea surselor
• Identificarea tuturor surselor disponibile, selectarea celor mai potrivite sau mai uşor
accesibile
• Ce surse posibile mi-ar fi de ajutor în rezolvarea acestei sarcini?
• Ce surse sunt disponibile şi care ar fi mai potrivite pentru a le folosi?
• Aceasta este o lista cu cărţi care mi-ar folosi………
• Aceasta este o listă cu alte surse de informaţii pe care le-aş putea utiliza…….……
38
• Care dintre acestea îmi este cea mai utilă?
3. Localizarea surselor şi accesarea lor
• Localizarea surselor (atât sursa de informaţie, cât şi a informaţiei dorite în cadrul
acesteia)
• Acum că am decis ce surse să utilizez, unde le găsesc şi cum le folosesc?
• După ce am localizat sursele disponibile, mi se pare cumva că am prea multe/puţine
surse de informaţii?
• ştiu exact unde să găsesc informaţia care mă interesează în cadrul fiecărei surse
identificate?
4. Utilizarea informaţiei
• Extragerea informaţiei relevante dintr-o sursă
• Ce pot să folosesc din aceste surse?
• Cum să mă asigur că valorific din plin ceea ce utilizez (iau notiţe, înregistrez, citez,
reformulez, schematizez etc)?
5. Sinteza
• Organizarea informaţiilor din multiple surse şi prezentarea rezultatelor
• În ce formă va fi necesar să finalizez sarcina?
• Să scriu un rezumat, să pregatesc o prezentare, să găsesc idei esenţiale?
• Sub ce forma să prezint informaţia?
• Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurg ca să realizez ceea ce mi-am propus?
6. Evaluarea
• Evaluarea rezultatelor,evaluarea eficienţei procesului de rezolvare a problemei
• Am îndeplinit toate cerinţele sarcinii?
• Am făcut o planificare bună în vederea prezentării finale?
• Cum aş putea îmbunătăţi procesul de căutare şi de prezentare pe viitor?

39
ANEXA 5
Exemplu de fişă de documentare

AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE
Definiţie
Amplificatorul operaţional este un amplificator de c.c. (cu cuplaj direct),

care îndeplineşte nişte performanţe deosebite: amplificare, bandă de frecvenţă şi
impedanţă de intrare foarte mari, decalaj, derivă şi impedanţă de ieşire foarte mici.
Din punct de vedere constructiv, AO au o structură complexă, fiind realizate sub
formă de circuite integrate monolitice, prevăzute cu borne pentru alimentare, intrări,
ieşiri, reacţii etc.
În mod normal, AO se folosesc cu reţele de reacţie, care, printr-o structurare adecvată,

le permit să realizeze operaţii matematice (adunare, scădere, integrare, diferenţiere etc)
sau să fie utilizate într-o gamă extrem de largă de aplicaţii.
Structura internă a amplificatorului

operaţional

40
Majoritatea AO sunt amplificatoare diferenţiale, adică oferă la ieşire diferenţa a
două tensiuni de intrare (notate u+ , respectiv u- ), amplificată, astfel:
U0 = A0 (u+- u-), unde A0 (notată uneori şi Ad) reprezintă amplificarea diferenţială.
Amplificarea diferenţială (fără reacţie, sau în buclă deschisă), A 0 (sau Ad ), este
foarte mare, de ordinul zecilor sau sutelor de mii.
Datorită performanţelor sale, AO poate fi considerat un amplificator ideal de
tensiune.
Simbol
Simbolul utilizat pentru AO este prezentat în figura de mai jos:
+Ec
+
u + + -
Uo = A0 ( u - u )
u - - -Ec
Borna notată cu ²+ ² se numeşte intrare neinversoare.

Borna notată cu ²- ² se numeşte intrare inversoare.
Aplicând un semnal pe borna inversoare, se obţine la ieşire un semnal în opoziţie

de fază cu cel de la intrare.
Dacă semnalul este aplicat pe intrare neinversoare, la ieşire se obţine un semnal
în fază cu cel de la intrare.
După cum se aplică semnalul de intrare, pe una sau pe cealaltă dintre intrări,
amplificatorul se numeşte inversor sau neinversor.
Parametrii electrici
1 Amplificarea în buclă deschisă (fără reţea de reacţie externă), A0, este foarte
mare, putând fi considerată infinită.
Aceasta face ca diferenţa de potenţial între cele două borne de intrare să fie
practic nulă:
u+ @ u- sau se poate spune că cele două intrări sunt în scurtcircuit virtual.
2 Impedanţa de intrare, Zi, este foarte mare, putând fi considerată infinită.
Aceasta face ca să putem considera curentul absorbit de amplificator practic
nul: Ii @ 0.
3 Impedanţa de ieşire, Zo este foarte mică, putând fi considerată egală cu zero.
Aceasta face ca tensiunea de decalaj de intrare să poată fi considerată nulă.
u = u- Þ U0 = 0.
+
Utilizările A.O. circuite specifice

41
AO constituie principala clasă de circuite integrate liniare. Ele sunt destinate
lucrului în buclă de reacţie, în care funcţiile de transfer sunt univoc determinate de
proprietăţile reţelelor de reacţie.
Prin aplicarea reacţiei amplificatorului operaţional, se obţin configuraţii de circuit
cu noi proprietăţi:
 În cazul aplicării reacţiei negative se obţin: micşorarea amplificării, mărirea stabilităţii
etajului, se lărgeşte banda de frecvenţă, creşte viteza de lucru, scade nivelul
zgomotelor şi al distorsiunilor neliniare.
 Prin aplicarea reacţiei pozitive se obţin noi proprietăţi reactive şi regenerative
(capacităţi, inductanţe, oscilatoare).
Prin realizarea combinată a unor reacţii pozitive şi negative se obţin circuite de
filtrare a semnalelor, stabilizatoare de tensiune, convertoare D-A etc.
În cele ce urmează se vor prezenta principalele configuraţii ale AO.
A.O. inversor
Schema de principiu :
Ir
R2
I1 Ii
R1 u--
Ui Ao
+
u+ Uo
R
A  2
R
1
Observaţii:
1. Din expresia amplificării se observă că tensiunea de la ieşire este în opoziţie de fază
cu semnalul de la intrare, deci amplificatorul este inversor.
2. Datorită proprietăţilor AO, A nu depinde de AO ci numai de reţeaua de reacţie.
Acest fapt permite controlul amplificării, conferindu-i o mare stabilitate, precum şi
posibilităţi de reglaj.
Circuit repetor
Dacă se alege R2= R1, se obţine U0 = -Ui, deci tensiunea de la ieşire reproduce
tensiunea de la intrare, dar în antifază.

42
Prin montarea în cascadă a două AO repetoare se poate obţine la ieşire reproducerea
tensiunii de la intrare în fază.
AO neinversor
Schema de principiu:
Ir
R2 R
A  1+ 2
I1 Ii R
R1 u -- 1
Ao
+
Uo
Ui u+
Observaţii:
1. Semnalul de la ieşire este în fază cu semnalul de la intrare, deci amplificatorul este
neinversor.
2. A > 1, deci nu poate fi folosit ca divizor sau ca repetor.
Integratoare şi derivatoare
În afara operaţiilor matematice simple, ca multiplicarea, divizarea, adunarea,

scăderea, AO pot efectua şi operaţii mai complexe, de natură algebrică sau din analiza
matematică. Aceste operaţii au numeroase şi variate utilizări, printre care: măsurarea
intervalelor de timp, rezolvarea (analogică) a ecuaţiilor diferenţiale, conversia analog
digitală, realizarea regulatoarelor automate etc.
În cele ce urmează ne vom opri asupra integratoarelor şi derivatoarelor.
Integratoarele şi derivatoarele electronice analogice se bazează pe relaţia care
leagă tensiunea de curentul la bornele unei capacităţi electrice. Cele două forme sub
care poate fi scrisă această relaţie sunt:
1
u
C  idt
Tensiunea la bornele capacităţii este proporţională cu integrala curentului prin borne.
du
iC
dt
Curentul prin capacitate este proporţional cu derivata tensiunii la bornele acestia.
AO integrator
Ir
C În schema de bază a AO inversor s-a înlocuit R1 cu
I1 Ii o capacitate.
u- - Aplicând legea a doua alui Kirchhoff pe ochiul de
R1
ui Ao ieşire şi apoi pe cel de la intrare,se obţine:
+
u+ Acest material auo fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de
43
1 1
u 0  uC  
C  i dt   R C  u dt
r
1
i
AO derivator
Ir În schema de bază a AO inversor s-a înlocuit R 1
R2 cu o capacitate.
I1 Ii
Aplicând legea a doua alui Kirchhoff pe ochiul de
C
- -
u ieşire şi apoi pe cel de la intrare, se obţine:
ui Ao
+ du
u+
Uo u0   R2 C i
dt
Observaţie: În mod similar se realizează şi integratoare şi derivatoare neinversoare.

44
ANEXA 6
Exemplu de Fisa de documentare
MARCAREA TRANZISTOARELOR
Tip tranzistor Caracteristicile capsulei Exemple de

Reprezentare Tip Material Masa tranzistoare
capsula Grame
F-22
Două (Format Metal 10 AD 155
E B
terminale
C mic)
(tranzistoare TO-3 2N3055
de putere) Colectorul conectat electric la (Format Metal 20 ASZ 18
capsulă mare) AD 130
Punct colorat
C
C EFT323
B Trei terminale B TO-1A Metal 0,8 AC 180
E
şi punct AC 181
E
colorat la
Punct colorat
colector TO-1AK
C
C (cu AC 180K
B radiator Metal 3,7 AC 181K
B E exterior)
E
C C
B B TO-18 Metal 0,4 BC 107
E
E
450 Cheie
Trei
C terminale
(tranzistoare C
cu cheieB de B TO-5 Metal 1,5 BF 177
marcaj sau E BF 178
forme
E
necilindrice)
450 Cheie
C
C BC 171
B B
E TO-92 Plastic 0,23 BC 251
E
B B
SOT-32 Plastic 0,5 BD 135
C C
BD 136
E E

45
ANEXA 7
Exemplu de Fisa de documentare
DIMENSIONAREA REZISTOARELOR CONECTATE ÎN CIRCUITE CU PORŢI TTL
1. Rezistor conectat între ieşirea unei porţi şi intrarea altei porţi:
a.) ieşirea porţii 1 pe “1” logic b.) ieşirea porţii 1 pe “0” logic
R I IH  20 A
R I IL  0,4mA
1 2
1 2
VOH min  2,7V ViH min  2V VOL max  0,5V ViL max  0,8V
1 1
1 1
V  V IHmin 0,7V V  VOLmax 0,3V
Rmax  OHmin   35KΩ Rmax  ILmax   750 Ω
I IH 20
1 μA I IL 1
0,4mA
Din determinările practice se constată că I IL @ 0,3mA . Astfel Rmax  1 iar valoarea
standardizată maximă care se poate utiliza este Rmax  1 .
2. Conectarea intrării unei porţii la nivelul „0” logic prin intermediul unei rezistor:
IIL V 0,8V
Rmax  ILmax   2 Ω
VILmax R I IL 0,4mA
Obs: Dacă prin intermediul aceluiaşi rezistor se conectează n intrări la “0” logic atunci
ILmax  V 0,8V
valoarea sa maximă se determină cu relaţia: Rmax   2Ω
n  I IL 0,4mA
3. Conectarea intrării unei porţii la nivelul „1” logic prin intermediul unei rezistor:
VCC
V  V IHmin 3V
Rmax  CC   150 KΩ
R I IH 20 μA
IIH
VIHmin
Obs: Dacă prin intermediul aceluiaşi rezistor se conectează n intrări la
VCC  VIHmin
“1” logic atunci valoarea sa maximă se determină cu relaţia: Rmax 
n  I IH

46
Sursa: http://facultate.regielive.ro/seminarii/electronica/circuite_integrate_digitale-
64948.html
ANEXA 8
Exemplu de Fişa tehnică
ACDT 240 Z5
Descriere produs:
ACDT 240 Z5 este un amplificator mixer
COMBO, special conceput pentru difuzarea
de muzica ambientala, voce si anunturi in
toate aplicatiile public address (sisteme de
amplificare si adresare publica).
Caracteristici functionale:
• 2 intrari nebalansate Mic 6.3 mm/ 1 intrare AUX si 1 TEL, pe panoul spate
• Led incicator functionare
• Control volum general/ Control volum AUX/TEL/ Control volum MIC 1 si MIC 2
• 3 trepte reglare volum: scazut, mediu, ridicat
• Conector impamantare
• 4 iesiri: 3 in impedanta constanta (4, 8,16 ohmi); 1 in tensiune constanta (100V)
• Intrare MIC 1 cu functie de prioritate
Fisa tehnica
• Tensiune de iesire (MAX): 35/45W
• Intrari:
- 3x MIC balansate: 1.5mV/600ohmi (cu Phantom); 205mV/ 5 Kohmi
- 2x LINIE: 250mV/ 15 Kohmi
- Radio, Casetofon, CD, Recorder Digital: cu module optionale
- Telefon/ Semnal alarma: Gain variabil 250mV/ 5 Kohmi
- Banda de frecventa: 50-1.5 KHz
- Control Ton – Inalte/Joase pentru orice intrare
• Conectori intrare/iesire:
- MIC: 3x XLR si Jack 6.3 mm
- Linie In/ In/Out principal: 2 x mono jack
- AUX: 2x RCA L/R fiecare
• Iesiri:
- Difuzoare: 100V
- Pre OUT/Main IN: 1V/600 ohmi – 1V/10 Kohmi
- Perturbatii THD : < 0,5% (Phantom 1Kz)
- Raport S/N: >80 dB
- Alimentare cu tensiune: 230 Vac-50 Hz; 25 Vdc (urgenta)
• Temperatura ambientala: 0-40 °C
• Montaj rack (W xH xD) : 19” (483x330x352)
• Greutate (kg) : 14
47
Sursa: www.amro.ro/produse/acdt240z5-amplificator-240w-5-zone.php
ANEXA 9
Exemplu de fişă tehnologică
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ
Lucrarea practică: Redresor
Elev:
Nota:……………
Evaluatori:
Schema electrică Schema cablajului imprimat
Baza tehnico - materială Evaluare

Nr SDV-uri AMC-uri Materiale Punctaj Punctaj Punctaj
Operaţii (faze) tehnologice
crt maxim auto- acordat
evaluat

48
TOTAL PUNCTE OBŢINUTE
ANEXA 10
Fişa se lucru
Amplificatorul operaţional
Folosiţi un cub care semnifică, în mod simbolic, tema ce urmează a fi explorată:
Amplificatorul operaţional. Cubul are înscrise pe fiecare dintre feţele sale Descrie,
Compară, Analizează, Asociază, Aplică, Argumentează. Pe tablă, profesorul detaliază
cerinţele de pe feţele cubului cu următoarele:
Descrie: Proprietăţile amplificatorului operaţional.
Compară: Compară amplificatorul operaţional cu amplificatorul cu componente
discrete.
Analizează: Analizează funcţionarea amplificatorului inversor
Asociază: Transformă schema amplificatorului inversor în amplificator neinversor.
Aplică: Ce aplicaţii au amplificatoarele operaţionale?
Argumentează: De ce se utilizează amplificatoarele operaţionale în schemele
electronice.
Conducătorul fiecărui grup va rostogoli cubul. Echipa sa va explora tema din perspectiva
cerinţei care a căzut pe faţa superioară a cubului şi va înregistra totul pe o foaie de flip-
chart.
După 1 oră, grupurile se reunesc în plen şi vor împărtăşi clasei rezultatul analizei.
Afişaţi pe tablă, flip-chart rezultatele întregii discuţii.
Indicaţii:
 Utilizaţi fişele de documentare adecvate.
 Utilizaţi alte surse de informare (internet, fişe tehnice, reviste de specialitate,
caiet de notiţe, etc)

49
ANEXA 11
Fişa se lucru
Aplicaţiile circuitului integrat βE555
În figura de mai jos este rezentat un circuit electronic realizat cu ajutorul circuitului
integrat βE555.
1. Cu ajutorul datelor din catalog, identificaţi semnificaţia pinilor circuitului integrat.

1.
2.
3.
4.
6.
7.
9.
2. Identificaţi componentele discrete utilizate. Notaţi în dreptul fiecărei componente de

mai jos, cifra corespunzătoare.

50
3. Identificaţi rolul funcţional al circuitului şi explicaţi funcţionarea.

51
ANEXA 12
Fişa se lucru
Aplicaţiile circuitelor integrate digitale
Concurs de testare a cunoştinţelor
 Organizare: Elevii vor lucra organizaţi pe echipe.

 Timp alocat: 60 minute
 Evaluare / Autoevaluare: Coevaluare / Autoevaluare.
Enunţ: Folosind surse diferite (internet, manual, reviste de specialitate, caiet de notiţe,
etc) obtineţi informaţii despre utilizările circuitelor integrate digitale studiate. Formulaţi
câte 6 întrebări, precum şi răspunsurile pentru ele. Scrieţi întrebările pe cartonaşe şi
schimbaţi întrebările cu altă grupă. Răspundeţi la întrebările primite şi daţi-le spre
verificare grupei care le-a formulat. Dacă aţi răspuns corect puteţi lua setul de întrebări
de la altă grupă.
Sugestii:
- elevii se vor organiza în grupe mici (4 elevi)
- fiecare grup va formula câte 6 întrebări de verificare a cunoştinţelor despre un
circuit integrat analogic studiat precum şi răspunsurile la acestea
- profesorul va verifica întrebările şi răspunsurile pentru a fi sigur că sunt atinse
informaţii relevante şi au răspunsuri corecte
- întrebările vor fi schimbate între grupuri
- timp de lucru recomandat 50 minute

52
ANEXA 13
Exemplu de studiu de caz

AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENŢA
1. Introducere
Semnalul furnizat de o sursă de audiofrecvenţă are caracteristici electrice cu valori

improprii pentru a ataca direct traductoarele electroacustice (difuzoarele sau incintele
acustice ) care să permita o audiţie normală în spaţiul de audiţie. Din acest motiv, este
necesar să se introducă în lanţul electroacustic o componentă care are, cum este
normal, atât calităţi cât şi defecte proprii ce complica problemele ce trebuie rezolvate în
vederea obţinerii unei audiţii de înaltă calitate.
Prin acest studiu de caz vom analiza criteriile de bază după care să alegem un
amplificator atunci când îl cumpăram, sau atunci când alegem o schemă electrică pentru
a ne construi unul.
Daca se doreşte achiziţionarea unui amplificator, se iau în calcul următoarele elemente:
 urechea proprie rămâne judecatorul suprem şi în acest caz, la care trebuie sa

adăugăm că o decizie nu poate fi luată decât după ce am probat amplificatorul cu
incintele cu care va lucra. De ce? Comportamentul amplificatorului este foarte
diferit în funcţie de curba de impedanţă a incintei, de tipul reţelei de separare
utilizat în incintă, de sensibilitatea acesteia, etc. ;
 atunci când utilizăm o pereche de incinte cu sensibilitate scăzută, sub 87
dB/W/m, pentru obţinerea unei dinamici bune este necesar să optăm pentru un
amplificator cu putere de ieşire de peste 100 W/ canal pe o sarcină de 8 ohmi.
Este evident ca nu vom utiliza probabil niciodată toată puterea dezvoltata de
amplificator, dar vom rămâne cu un gust amar după ce vom audia acelasi tip de
incinte cuplate cu "un mic monstru " care poate debita uşor o putere care pare
fără sens într-o cameră obisnuită.
 parametrii electrici nu reprezintă un criteriu de bază în acest caz din mai multe
considerente:
 în prezent, amplificatoarele dintr-o anumită clasă de pret şi calitate au parametri
electrici comparabili şi nici o firmă nu livrează un amplificator din clasa de
referinţă la preţul unui amplificator cu pretenţii medii;
 numele unei firme foarte cunoscute nu reprezintă o garanţie pentru calitatea
audiţiei, mai ales pentru un audiofil cu pretentii;
 diversitatea mare de produse pe piaţa mondială, chiar dacă nu este întâlnită şi în
magazinele noastre, arată că ceea ce o firma prezintă în reclamă ca "produsul
ideal", este departe de a fi un adevăr;
 nu trebuie sa plecăm de la idei preconcepute în alegerea unei componente a
lanţului electroacustic (de exemplu: "vreau amplificator cu MOS-uri în final!"),
53
pentru că vom trece pe lânga realizari notabile, cu calităţi superioare, fără sa le
remarcăm.
Dacă trecem, sumar, în revistă piaţa mondială în acest domeniu se observă:
 varietatea mare a produselor din toate categoriile de preţ şi concurenţa acerbă

între producatori;
 răspandirea largă a amplificatoarelor cu tuburi care, după ce au traversat un con
de umbră până la mijlocul deceniului '80, au revenit in forţă, alaturi de clasicul
pick-up cu disc de vinil;
 simplificarea "look-ului" amplificatoarelor, prin dispariîia aproape totală a
corecţiilor de ton, a VU-metrelor şi a altor gadgeturi electronice la moda acum 10-
20 de ani;
 răspândirea utilizării transformatoarelor toroidale, a componentelor selecţionate
"audio-grade" în realizările de marcă şi cu pretenţii (potenţiometre ALPS,
condensatoare "Cerafine", electrolitici audio EL-NA, etc.). Multe firme scot pe
piaţă produse dedicate audiofililor, derivate din produsele de serie, cu modificări
executate sub comanda unor nume sonore în proiectarea produselor si pentru
care pretul produsului creste pana la dublu sau chiar triplu.
2. Componenţa amplificatorului de audiofrecvenţă de putere cuprinde mai multe

etaje funcţionale distincte:
o un etaj de intrare cu rolul de a adapta impedanţa de intrare a amplificatorului cu

sursa de semnal şi care preia şi sarcina de selectare a sursei când la intrare sunt
conectate mai multe surse de semnal, amplificarea liniara in tensiune a semnalului
de intrare, realizarea reacţiei negative globale, deci a amplificarii totale a
amplificatorului prin preluarea unei fracţiuni a semnalului de la ieşire;
o etajul intermediar de amplificare realizează o creştere a valorii tensiunii
semnalului util până la o valoare suficientă pentru atacul etajului următor.
Amplificarea se realizeaza numai in domeniul audio (20 Hz - 20 kHz) pentru a se
evita apariţia distorsiunilor;
o etajul pilot urmează etajului intermediar şi are următoarele funcţiuni:
-amplificare in tensiune a semnalului util;
- curentului de comanda pentru etajul final.
Se cere acestui etaj să funcţioneze liniar în toată banda de audiofrecvenţă în ceea
ce priveste caracteristica de transfer intrare-ieşire. De aceea, etajul pilot
funcţionează in clasa A.
o sursa de tensiune constantă asigură polarizarea tranzistoarelor finale astfel ca
acestea să funcţioneze în zona caracteristicilor de transfer liniare. Totodată, acest
etaj asigură compensarea termică optimă într-o gamă largă de temperaturi a
curentului de mers in gol propriu al etajului final.
o etajul final constituie o componentă de bază a amplificatorului care asigură
următoarele funcţii de baza:
54
-preluarea semnalului util de la etajul pilot care a realizat amplificarea maximă
în tensiune;
-amplificarea în curent, deci în putere a semnalului util;
-adaptarea impedanţei de ieşire a amplificatorului cu impedanţa de sarcină a
incintei acustice;
-furnizarea tensiunii de reacţie negativă globală pentru controlul general al
amplificarii prin etajul de reacţie negativă globală. În amplificatoarele cu
tranzistoare, etajul final are aproape în exclusivitate configuraţie de repetor pe
emitor.
o etajul de reacţie negativă globală reglementează funcţionarea corectă şi stabilă a

amplificatorului în toată banda de frecvente reprodusă.
o etajul de protecţie asigură protecţia amplificatorului la suprasarcină prin limitarea
curentului livrat etajului final sau prin limitarea amplitudinii semnalului util. Funcţionarea
în suprasarcină este foarte periculoasă pentru incintele acustice conectate la ieşirea
amplificatorului, conducând de cele mai multe ori la defectarea difiizoarelor prin
depăşirea puterii maxime admise. Fenomenul este valabil chiar şi în cazul unor
amplificatoare cu puteri de ieşire mici, comparabile cu puterea admisă de incinta
acustică (atenţie!).
3. Clasele de funcţionare ale etajului final al amplificatorului de audiofrecvenţă
Un tranzistor care funcţionează ca amplificator audio poate lucra în următoarele clase:

A, AB, B, C, şi D, clase care se diferenţiază prin alegerea punctelor de funcţionare
statice şi dinamice ale etajului in cauză.
 clasa A de funcţionare se remarcă prin randament foarte scazut de utilizare a
puterii preluate de la sursa de alimentare (sub 50%), putere disipată mare cu
problemele specifice. Avantajul constă în obţinerea unei amplificări în tensiune
foarte mare şi a unui coeficient de distorsiuni foarte redus. Este utilizată la etajul
pilot al amplificatorul şi, mai rar, în construcţiile foarte scumpe, în etajul final.
 clasa B este utilizată la etajele finale care utilizează tranzistoare separate pentru
fiecare semialternanţă a semnalului sinusoidal util. În regim static puterea
disipată este mică, iar in regim dinamic depinde de mărimea semnalului util, deci
randamentul este foarte bun (0,6-0,7 comparativ cu valoarea de circa 0,4 la
etajele in clasa A). La acest etaj trebuie să se ia masuri de eliminare a
distorsiunilor de racordare a celor doua semialternante amplificate separat de
tranzistoarele finale (distorsiuni CROSS-OVER);
 clasa AB este o clasa de funcţionare intermediară între cele doua clase
menţionate anterior. Curentul de polarizare al etajului final este în clasa AB are o
valoare mai mare decât în clasa B dar mai mică decât în clasa A, şi este obţinut
prin mărirea curentului de mers in gol propriu al etajului final. Prin funcţionarea în
clasa AB se obţine o reducere a valorii distorsiunilor de tip crossover ca şi a
distorsiunilor armonice totale. Randamentul se diminuează uşor şi creşte puterea

55
disipată la mers in gol, ceea ce implică mărirea radiatoarelor la amplificatoarele
tranzistorizate.
 amplificatoarele în clasa C şi D implică funcţionarea pe porţiuni nelineare ale
caracteristicilor statice ale tranzistoarelor, ceea ce implică distorsiuni peste
limitele acceptate pentru audiţii de calitate. Se utilizează aceste clase în unele
amplificatoare speciale.
4. Puterea livrată de amplificatorul audio
 Puterea de ieşire reprezintă cantitatea de energie livrată în unitatea de timp,

este exprimată în Watti (W) şi este datp de raportul între valoarea eficace a
tensiunii de la ieşirea amplificatorului şi valoarea rezistenţei de sarcină (sau a
impedanţei de sarcină). Fişa tehnică a fiecarui amplificator conţine totdeauna
această informaţie, dar de cele mai multe ori nu sunt specificate conditiile în care
s-au facut determinările. De aceea, în fişele tehnice vom găsi diverse precizări
referitoare la putere: putere nominală, sinusoidală, continuă, de vârf (peak
power), IHFM sau PMPO. De multe ori se precizează puterea de ieşire la o
singură frecvenţă din domeniul audio, de regulă la 1kHz, dar trebuie să se ştie că
la capetele benzii de audiofrecvenţă puterea scade dramatic, până la 50% din
valoarea de la 1kHz. Livrarea liniară a puterii în toată banda de frecvenţe audio
este garantată de obicei numai la produsele scumpe şi justificate ca preţ de
componentele utilizate şi schema electrică adoptată. De asemenea, coeficientul
total de distorsiuni armonice (THD) este precizat numai pentru o singura
frecvenţă din domeniul audio, în tot domeniul amplificatorul având performanţe
mult mai modeste.
 Puterea nominala (Pn) reprezintî puterea maximă eficace livrată de amplificator
pentru un semnal sinusoidal nedistorsionat la ieşire. Se mai numeste şi puterea
maximă sinusoidală sau putere continuă – care este denumirea utilizată curent
în SUA pentru puterea maximă sinusoidală. Denumirea este legată de faptul că
reprezintă puterea maximă pe care un amplificator o poate livra infinit în timp, în
condiţii de funcţionare stabilă, fără să se defecteze.
 Puterea de varf (peak power) reprezintă dublul puterii sinusoidale. Mai este
denumită şi putere muzicală.
 Puterea IHFM (Institute of High Fidelity Manufacturers), utilizată tot în fişele
tehnice ale producatorilor americani, este o valoare cu 40-50 % mai mare decat
puterea continuă.
 Puterea PMPO (Peak Music/Momentary Power Output) reprezintă o putere de
două până la de zece ori puterea muzicală şi este o valoare pur orientativă
specificată la produse de larg consum cu calităţi relative. Observaţi termenul
“peak” = varf. Este un truc pur comercial. Vanzatorul produsului “calculează”
PMPO bazându-se pe puterea maximă de ieşire a amplificatorului în condiţii
ideale şi randament (eficienţă) 100%. Aceste condiţii sunt imposibil de obţinut şi
nici un amplificator nu poate menţine PMPO pe un interval de timp semnificativ,
fără a se distruge, datorită pierderilor rezistive care încălzesc circuitele).
56
5. Răspunsul în frecvenţă al amplificatorului
Reprezintă un alt parametru de bază. În prezent, standardele fac referire la domeniul

audio ca fiind cuprins între limita inferioară de 20 Hz şi cea superioară de 20000 Hz, şi,
ca atare, producatorii de amplificatoare caută încadrarea în acest domeniu. Se
recomandă un răspuns cât mai uniform în banda menţionată. Se admite scăderea
puterii peste valoarea de 20 kHz, iar în partea de jos a domeniului, din motive de
protecţie a organismului uman, frecvenţele sub 20 Hz sunt atenuate intenţionat. În
domeniul de frecvenţă audio se fac determinari ale coeficienţilor de distorsiuni armonice
totale (THD = Total Harmonic Distorsion) la frecvenţele de 40Hz, 1000Hz si 8000Hz.
Pentru coeficientul de distorsiuni totale de intermodulaţie (TID = Total Intermodulation
Distorsion ) determinările se fac la frecvenţele de 40Hz si 8000 Hz cu fundamentala la
1000 Hz. Amplitudinea semnalului de 40Hz si 8kHz este in raport de 4:1.
6. Raportul semnal/zgomot (S/N = Signal/Noise)
Raportul semnal zgomot (S/N) este un alt parametru ce trebuie urmărit şi este exprimat
în dB. O valoare cât mai mare, de peste 90 dB este de preferat. Amplificatoarele cu
tuburi au valori mai modeste (in jur de 80-85 dB).
7. Distorsiunile
Distorsiunile în amplificatoarele de audiofrecvenţă reprezintă o problema aflată

permanent în discuţie şi soluţiile adoptate pentru reducerea acestora a generat foarte
multe soluţii constructive.
În cazul amplificatoarelor cu tuburi, creşterea numărului acestora în vederea creşterii
amplificării conducea inevitabil la creşterea procentajului de armonici şi a distorsiunilor
de intermodulaţie. Transformatorul de ieşire a ridicat totdeauna alte probleme legate de
creşterea distorsiunilor.
Tranzistoarele au uşurat proiectanţilor sarcina de a elimina transformatorul de iesire. S-a
introdus reacţia negativă globală care a condus la eliminarea distorsiunilor statice, a
lărgit banda de frecvenţe reprodusă şi a uşurat adaptările de impedanţă între
componentele lanţului. Desigur, în realitate, nu s-a ajuns, nici pe departe, la soluţia
ideală.
Distorsiunile pe care le introduce un amplificator audio sunt:
-distorsiunile de linearitate (lineare), care reprezintă abaterile de la caracteristica

de frecvenţă sau caracteristica de fază, distorsiuni exprimate printr-o funcţie de
transfer liniară;
-distorsiunile neliniare, cauzate de relaţia neliniară de amplitudine a semnalului de
intrare comparată cu cea a semnalului obţinut la iesirea amplificatorului. Se
exprimă pintr-o funcţie de transfer neliniară.

57
Distorsiunile neliniare se divid in două grupe distincte:
 distorsiuni neliniare statice care depind doar de amplitudinea semnalului;

 distorsiunile neliniare dinamice. Acestea au o determinare mult mai complexă,
depinzând de amplitudinea semnalului, caracteristica de trecvenţă şi de fază, de
evoluţia în timp a semnalului util.
De regulă, se ţine cont că la funcţionarea în apropiere de limita superioară a puterii

debitate de amplificator pot apărea fenomene de limitare şi, ca atare, capacitatea
amplificatorului la suprasarcină este deosebit de importantă. In general, la proiectare se
ia în calcul un anumit coeficient de supradimensionare. Trebuie sa menţionăm că
atunci când suprasarcina are valoare mare, limitarea semnalului devine dură,
astfel că un semnal sinusoidal se transformă într-un semnal aproape
dreptunghiular. Aceasta presupune că la iesirea amplificatorului, deci la bornele
sarcinii, se aplică, aproape integral, valoarea tensiunii de alimentare a etajului
final al amplificatorului. Aceasta are drept consecinţa depăşrea puterii maxime
suportate de sarcina în scurt timp, ş,i ca o consecinţă, defectarea iremediabilă a
acesteia. Cum sarcina este o incintă acustică, care poate fi intâmplator, mult mai
scumpă decât amplificatorul, şi oricum, mult mai greu de reparat şi cu rezultate incerte,
este necesar să se procedeze cu precauţie în timpul petrecerilor, pentru a evita
"regretele eterne" la căpătâiul incintelor defuncte. Trebuie să avem în vedere că, un
amplificator de putere mică, împins peste limitele sale din proiectare, poate intra
mult mai usor în clipping decat unul de putere mare şi, ca atare, reprezintă un
pericol înzecit de distrugere a traductoarelor acustice din componenţa incintei,
oricât de mare ar fi puterea suportată de aceasta.
În concluzie, un factor de distorsiuni minim reprezintă un deziderat pentru fiecare

amplificator şi un ajutor considerabil în cazul în care se calculeazî coeficientul global de
distorsiuni al lantului electroacustic, coeficient global care reprezintă media patratică a
coeficienţilor fiecarei componente. Urechea umană sesizează apariţia distorsiunilor
de la o valoare THD > 2 %. Pentru obţinerea unei dinamici naturale a reproducerii
sonore, amplificatorul nu se va utiliza în preajma puterii maxime, având în vedere că, la
puteri mai mici decât puterea nominală, coeficientul total de distorsiuni armonice
(THD) scade parabolic. Aceasta este încă o justificare de ce se preferă un
amplificator cu o putere nominală mare pentru audiţii de înaltă fidelitate.
Având în vedere aceste consideraţii, atât la procurarea unui amplificator cât şi în cazul
construirii unui astfel de dispozitiv, mai trebuie avute ân vedere câteva generalităţi:
 în domeniul HIGH-END este preferată utilizarea preamplificatoarelor ca unităţi

separate de etajele finale de putere. Justificarea este simplă: etaje de alimentare
separate, fără fluctuaţii de tensiune la puteri debitate mari ale etajului final, raport
semnal zgomot mai bun, rejecţia mai bună a interferenţelor cu reţeaua de curent

58
alternativ, ecranare mai bună, proiectare mai bună, fără limitări impuse de restul
montajului, etc.
 se preferă construcţia etajului de putere de tip dual mono sau monobloc, adică
două etaje finale distincte, fără părti comune, inclusiv alimentarea cu energie, dar
montate pe acelasi şasiu comun. Monoblocurile presupun şi o separare a
şasielor. Se obţine o funcţionare mai stabilă la puteri mari, o creştere a separării
între canale, ecranare mai bunp, etc. cu plata unui preţ cu mult mai ridicat, fie şi
numai din cauza unui consum mai ridicat de materiale. Desigur că, pentru un
constructor priceput, tenace şi perseverent, cantitatea suplimentarp de muncă şi
materiale se va justifica prin rezultatele obţinute.
Bibliografie:
Mateescu Aurelian, AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENŢĂ,
http://www.netxpert.ro/

59
ANEXA 14
Exemplu de proiect
Proiectaţi un stabilizator pentru o sursă de alimentare a unui receptor echipat cu
un etaj final în contratimp clasă B al cărui consum variază între 20 şi 200mA la 9V,
alimentarea efectuându-se de la reţeaua de c.a., care poate avea variaţii de tensiune de
(-15... +10)% din tensiunea nominală.
I. Se va proiecta stabilizatorul din montajul cu schema de principiu din figura de mai jos:
D1 T Io
Tr R1 R2
I1
UBE
R3 IB Uo Rs
C1 C2
D2 DZ
Ui Uz
IZ
Montajul este format din transformatorul Tr, un redresor dublă alternanţă cu priză
mediană, un filtru capacitiv şi un stabilizator cu reacţie serie.
Tensiunea furnizată de transformatorul Tr, cu priză mediană, de 2x12U ef, este
redresată prin intermediul diodelor D 1, D2, de tip 1N4001. Rezistorul R 1 = 1 limitează
vârfurile de curent care pot apărea datorită capacităţii C 1= 500F. Tensiunea de
ondulaţie este redusă prin intermediul filtrului R 2 - C2 (2,4 - 500F).
Dioda stabilizatoare DZ este alimentată prin rezistorul R 3, care asigură şi polarizarea
bazei tranzistorului T.
1. Se determină tensiunea minimă la intrarea stabilizatorului, necesară funcţionării

normale, (în cazul tensiunii de reţea minime şi a curentului de sarcină maxim),din
condiţia impusă tranzistorului serie să nu intre în regiunea de saturaţie.
Uimin = ( U0 + (4...6))V = 9 + 5 =14V.
Ţinând seama de plaja de valori admisă pentru variaţia tensiunii reţelei, printr-o regulă
de trei simplă se determină atât tensiunea nominală cât şi tensiunea maximă care se
aplică la intrarea stabilizatorului:
Ui= 16V şi UiMax= 18V.
2. Se estimează căderea de tensiune şi puterea maximă disipată pe tranzistorul serie:
UCEMax = UiMax – U0 = 18 - 9 = 9V.
PDMax = (UiMax – U0)I0Max = ( 18 - 9) 0,2 = 1,8W.
Se alege tranzistorul BD 135/6 cu caracteristicile:
IcMax = 1,5A , h21E =45...95, Ptot= 12,5W.

60
3. Se determină tensiunea necesară diodei Zener DZ, aplicând legea a II-a a lui
Kirchhoff pe ochiul de ieşire:
Uz = U0 + uBE = 9V + 0,6V = 9,6V.
4. Se calculează rezistenţa R3 , de polarizare a diodei Zener şi a bazei tranzistorului
(pentru a se asigura curentul minim prin diodă Izm şi curentul de comandă al bazei
tranzistorului IB), pentru două categorii de diode Zener:
 pentru diode Zener de mică putere (P max = 0,3W, Izm= 2...5mA, de exemplu
DZ2V7...DZ15). Se consideră dioda DZ10 cu caracteristicile: U zm=9,4V; UzT=10V; IzT=
5mA; IzM=28mA.
U im  U z U U z U U z 14  9,6
R3   im  im   463
I B + I zm I CM I 0M 0,2
+ I zm + I zm + 0,005
h21Em h21Em 45
Se alege R3 = 430± 5%.

 pentru diode Zener de 1...5W, cu I zm = 5...30mA (PL3V3Z....PL200Z; 4DZ10...180);
se consideră dioda PL10V1Z, cu caracteristicile: Uzm = 9,4V; UzT =10V; IzT =
50mA; IzM = 94mA.
14  9,6
R3   304
0,2
+ 0,010
45
Se alege R3 = 300± 5%.

5. Se calculează curentul maxim prin dioda Zener, I zM, şi puterea disipată de aceasta
(când tensiunea la intrarea stabilizatorului are valoarea maximă U iMax) pentru cele două
situaţii menţionate la punctul amterior:
U im  U z
I zMax   I zM
R3
 pentru dioda Zener de putere mică:
18  9,6
I zMax   20mA I zM
430
Pdz = UzT . IzMax = 10. 0,020 = 200mW  PzM
 pentru dioda Zener de putere:

61
IzMax = 28mA  IzM
Pdz = 280mW  PzM.
6. Se alege tipul de diodă Zener în funcţie de U z şi de IzM.
Având în vedere că în ambele situaţii de mai sus curentul maxim şi puterea disipată de
diodă nu depăşesc valorile limită din catalog, se alege dioda de putere mai mică (în
criteriul de alegere intrând şi costul diodei).
Se alege dioda DZ10.
Se determină pe caracteristica acerstei diode curentul minim de polarizare şi rezistenţa
diferenţială RzT.
Se corectează printr-un calcul exact mărimile R 3 şi IzM, ţinând seama de caracteristica
diodei Zener.
7. Se calculează limitele până la care schema propusă stabilizează.
Schema stabilizează atâta timp cât tensiunea la bornele diodei Zener rămâne constantă
şi egală cu UzT; această tensiune este constantă atâta timp cât prin diodă trece un
curent superior celui ²de cot ², adică peste 2...4mA.
Curentul, Iz, prin dioda Zener scade până sau sub valoarea I zm din două cauze:
a)tensiunea la intrarea stabilizatorului, Ui este prea mică :
U im  U z 14  10
- la Ui = Uim = 14V : I 1   @ 10mA
R3 430
I 200
şi I B  0M  @ 5mA
h21Em 45
Iz = I1 - IB = 10 - 5 =5mA;
rezultă că în această situaţie dioda Zener este străbătută de un curent suficient pentru
ca să funcţioneze normal.
b)consumul de curent de ieşire este prea mare:
Creşterea curentului de sarcină peste 200mA conduce la acelaşi efect: la curenţi mari
de colector, curentul de bază al tranzistorului serie creşte mult, nu numai din această
cauză ci şi din cauza scăderii parametrului h 21E. Astfel, pentru tranzistoare de putere cu
h21E mic, IB poate depăşi Iz, făcând ca prin diodă să nu mai treacă curentul minim de
stabilizare.
Observaţie: Pentru rezolvarea acestei probleme se poate folosii, fie o diodă Zener de
putere, fie un tranzistor cu parametrul h 21E mai mic. O altă soluţie este utilizarea unui
montaj Darlington în locul tranzistorului Q.

62
ANEXA 15
Exemplu de Fişa de autoevaluare
Numele elevului:
Unitatea de învăţare: Oscilatoare: RC, LC
Data:
Unitatea de competenţe: CIRCUITE ELECTRONICE
Competenţe:
1. Identifică tipuri de circuite electronice.
2. Evaluează performanţele circuitelor electronice.
3. Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii
AUTOEVALUAREA EVALUAREA
ŞTIU: ELEVULUI PROFESORULUI
Să identific după simboluri schemele de principiu
ale oscilatoarelor RC, LC
Să precizez rolul funcţional al oscilatoarelor RC,
LC
Să identific intrările şi ieşirile oscilatoarelor RC,
LC
Să precizez parametrii specifici ai oscilatoarelor
RC,LC
Să măsor tensiuni, curenţi, impedanţe, puteri
electrice ale unui oscilator RC, LC folosind
multimetrul.
Să măsor domeniu de frecvenţă, frecvenţa de
oscilaţie a unui oscilator RC, LC folosind
frecvenţmetrul.
Să măsor tensiuni, curenţi, domeniu de frecvenţă,
frecvenţa de oscilaţie, unui oscilator RC, LC
folosind osciloscopul.
Să interpretez rezultatele măsurătorii prin
comparare cu valorile standard şi datele de
catalog
Să selectez tipul de oscilator utilizat în
echipamente/ instalaţii din domeniu
Să execut operaţii de conectare a unui oscilator în
echipamente/ instalaţii, conform documentaţiei
tehnice
Să verific funcţionalitatea oscilatorului, după
conectarea circuitului electronic
63
POT SĂ FAC: ELEVULUI PROFESORULUI
Să identific după simboluri schemele de principiu
a oscilatoarelor RC, LC
Să precizez rolul funcţional al oscilatoarelor RC,
LC
Să identific intrările şi ieşirile oscilatoarelor RC,
LC
Să precizez parametrii specifici ai oscilatoarelor
RC,LC
Să măsor tensiuni, curenţi, impedanţe, puteri
electrice ale unui oscilator RC, LC folosind
multimetrul.
Să măsor domeniu de frecvenţă, frecvenţa de
oscilaţie a unui oscilator RC, LC folosind
frecvenţmetrul.
Să măsor tensiuni, curenţi, domeniu de frecvenţă,
frecvenţa de oscilaţie, unui oscilator RC, LC
folosind osciloscopul.
catalog
Să selectez tipul de oscilator utilizat în
Să execut operaţii de conectare a unui oscilator în
echipamente/ instalaţii, conform documentaţiei
tehnice
Să verific funcţionalitatea oscilatorului, după
conectarea circuitului electronic
Semnătura elevului
Semnătura profesorului/ maistrului instructor/ tutorelui
Observaţii şi recomandări:

64
ANEXA 16
Exemplu de Fişa de autoevaluare

Numele elevului:
Unitatea de învăţare:
Data începerii: Data încheierii:
Competenţe:
4. Identifică tipuri de circuite electronice.
5. Evaluează performanţele circuitelor electronice.
6. Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii
ŞTIU: ELEVULUI PROFESORULUI
Să identific după simboluri a circuite electronice
Să precizez rolul funcţional al circuitelor
electronice.
Să identific intrările şi ieşirile circuitelor electronice
Să precizez parametrii specifici ai unui circuit
electronic
Să măsor parametrii unui circuit electronic folosind
AMC-uri adecvate.
catalog
Să selectez tipul de circuit electronic utilizat în
Să execut operaţii de conectare a unui circuit
electronic în echipamente/ instalaţii, conform
documentaţiei tehnice
Să verific funcţionalitatea echipamentului/
instalaţiei, după conectarea circuitului electronic
POT SĂ FAC: ELEVULUI PROFESORULUI
Să identific după simboluri a circuite electronice
Să precizez rolul funcţional al circuitelor
electronice.
Să identific intrările şi ieşirile circuitelor electronice
Să precizez parametrii specifici ai unui circuit
electronic
Să măsor parametrii unui circuit electronic folosind
AMC-uri adecvate.

65
catalog
Să selectez tipul de circuit electronic utilizat în
Să execut operaţii de conectare a unui circuit
electronic în echipamente/ instalaţii, conform
documentaţiei tehnice
Să verific funcţionalitatea echipamentului/
instalaţiei, după conectarea circuitului electronic
ATINGEREA COMTETENŢEI20
Identifică tipuri de circuite electronice
Evaluează performanţele circuitelor electronice
Conectează circuite electronice în echipamente şi
instalaţii
Semnătura elevului
Semnătura profesorului/ maistrului instructor/ tutorelui
Observaţii şi recomandări:
20
Se consideră că o competenţă a fost atinsă atunci când se îndeplinesc toate criteriile de performanţă.

66
ANEXA 17
Exemplu de Fişe de observare a elevului

Numele elevului:
Unitatea de învăţare:
Data începerii: Data încheierii:
Activitatea de Data
Competenţe
învăţare realizării
Evaluează performanţele circuitelor electronice
Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii

Identifică tipuri de circuite electronice
Data când
obiectivele
de învăţare
au fost
realizate
Observaţiile
profesorului/
Denumirea sau
Obiective de învăţare maistrului
alte referinţe ale
instructor/
activităţii de
tutorelui
învăţare

67
ANEXA 18
Exemplu de Fişe de evaluare a proiectului
Partea I: Monitorizarea progresului proiectului 21
1. Nume / prenume elev:_______________________________________________

2. Calificare: _________________________________________________________
3. Nume / prenume îndrumător de proiect: ________________________________
4. Tema proiectului: ___________________________________________________
5. Data începerii activităţilor la proiect: ___________________________________
6. Competenţe vizate / implicate în realizarea / execuţia proiectului (care se referă la
temaproiectului conform standardului de pregătire profesională):
______________________________________________________________________
21
Modelul de fişă de evaluare a proiectului este adaptat după Fişa de evaluare propusă în Metodologia de
organizare şi desfăşurare a examenelor de certificare a calificării profesionale a absolvenţilor din învăţământul
tehnic preuniversitar aprobată prin OMETC nr. 5172/29.08.2008.

68
_____________________________________________________________________
7. Stabilirea planului de activităţi individuale ale candidatului pentru proiect:

- Data: _______________
- Semnătura elevului: Semnătura îndrumătorului:
8. Stabilirea planului de redactare a Proiectului – suportul scris:

- Perioada:
- Revizuit:
- Formă finală acceptată de către îndrumător:
9. Întâlniri pentru monitorizarea proiectului:

Nr. Observaţii Semnătura
Crt. elevului

69
Partea a II-a: Aprecierea calităţii activităţii elevului
Criteriul DA/NU Observaţii

1. Activităţile practice întreprinse în cadrul
proiectului se raportează adecvat la tema
proiectului
2. Abordarea temei proiectului a fost făcută
dintr-o perspectivă personală
3. Activităţile practice au fost întreprinse sub
supravegherea îndrumătorului de proiect
4. Realizarea sarcinilor de lucru stabilite prin
planul proiectului a fost făcută conform
planificării iniţiale
5. Documentarea pentru proiect a fost făcută
sub supravegherea îndrumătorului de proiect
6. Identificarea bibliografiei necesare redactării
părţii scrise a proiectului a fost realizată integral
7. Situaţiile-problemă cu care s-a confruntat
elevul pe parcursul executării proiectului au fost
rezolvate cu ajutorul îndrumătorului
6. La realizarea sarcinilor de lucru din cadrul
proiectului elevul a făcut dovada: efortului
personal, a originalităţii soluţiilor propuse, a
imaginaţiei în abordarea sarcinii
9. Soluţiile găsite de către elevul pentru
rezolvarea problemelor practice au o bună
transferabilitate în alte contexte practice

70
Partea a III-a: Aprecierea calităţii proiectului

1. Proiectul / produsul are validitate în raport
de: temă, scop, obiective, metodologie
abordată
2. Proiectul / produsul demonstrează
completitudine si acoperire satisfăcătoare în
raport de tema aleasă
3. Elaborarea proiectului si redactarea părţii
scrise a proiectului au fost făcute într-un mod
consistent si concomitent, conform planificării
4. Opţiunea elevului pentru utilizarea anumitor
resurse este bine justificată si argumentată în
contextul proiectului
5. Redactarea părţii scrise a proiectului
demonstrează o bună consistenţă internă
6. Redactarea părţii scrise a proiectului
demonstrează o bună logică si argumentare a
ideilor
Proiectul / produsul reprezintă, în sine, o soluţie
practică personală, cu elemente de originalitate
în găsirea soluţiilor
8. Proiectul / produsul are aplicabilitate practică
si în afara scolii
9. Realizarea proiectului / produsului a
necesitat activarea competenţelor, conform
S.P.P-ului.

71
Partea a IV-a: Aprecierea prezentării / susţinerii orale a proiectului

1. Comunicarea orală a candidatului este clară,
coerentă, fluentă
2. Prezentarea a fost structurată echilibrat în

raport cu tema proiectului si cu obiectivele
acestuia
3. Elevul si-a susţinut punctele de vedere si

opiniile într-un mod personal si bine
argumentat
Aprecierea răspunsurilor elevului la întrebările profesorului/maistrului ibstructor/

tutorelui:
Întrebarea: DA/NU Observaţii

1.
2.
3.

72
ANEXA 19
Modelul Convenţiei cadru
Anexa nr. 1 la OMECT nr. 1702 / 06.08.2007
CONVENŢIE CADRU
privind efectuarea stagiului de pregătire practică în întreprindere/instituţie publică
de către elevii din învăţământul profesional şi tehnic
Prezenta convenţie se încheie între:
 Unitatea de învăţământ …………………………………………… (denumită în

continuare organizator de practică)
reprezentată de Director
Dl/Dna……………………………………………..
Adresa organizatorului de practică:
……………………………………………………………………………………………………
email:…………………………………. Telefon: ………………………………….
şi
 Întreprinderea, instituţia, societatea comercială, etc …………..…… (denumită în

continuare partener de practică)
reprezentată de (numele şi calitatea)
Dl/Dna…………………………………………….
Adresa partenerului de practică:
…………………………………………………………………………………………………
email:…………………………………. Telefon: ………………………………….
Perioada pentru care se încheie convenţia: ………………………..
Art. 1 Obiectul convenţiei

Convenţia stabileşte cadrul în care se organizează şi se desfăşoară stagiul de pregătire
practică în vederea învăţării la locul de muncă, ca parte a programului de pregătire
profesională prin învăţământ profesional şi tehnic, efectuat de:
Elev (denumit în continuare practicant)………………………………………………………

CNP………………………………………înscris în clasa ………. , în anul şcolar …………..
calificarea ………………………………………………………, nivel de calificare ………….
Stagiul de practică este realizat de practicant în vederea dobândirii competenţelor

profesionale menţionate în Anexa pedagogică, parte integrantă a prezentei Convenţii
73
cadru, în conformitate cu Standardul de pregătire profesională şi curriculumul aprobate
prin Ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. __________________.
Modalităţile de derulare şi conţinutul stagiului de pregătire practică sunt descrise în
prezenta Convenţie şi în Anexa pedagogică.
Art. 2 Statutul practicantului

Practicantul rămâne, pe toată durata stagiului de pregătire practică, elev al unităţii de
învăţământ.
Art. 3. Plata şi obligaţiile sociale

Stagiul de pregătire practică (se bifează situaţia corespunzătoare):
- se efectuează în cadrul unui contract de muncă,
cei doi parteneri putând să beneficieze de prevederile legii nr. 72/2007 
- nu se efectuează în cadrul unui contract de muncă 
- se efectuează în cadrul unui proiect finanţat prin Fondul Social European 
- se efectuează în cadrul proiectului …………………………. 
În cazul angajării ulterioare, perioada stagiului nu va fi considerată ca vechime în
situaţia în care convenţia nu se derulează în cadrul unui contract de muncă.
Practicantul nu poate pretinde un salariu din partea partenerului de practică care-l
primeşte în stagiul de pregătire practică, cu excepţia situaţiei în care practicantul are
statut de angajat.
Partenerul de practică poate, totuşi, acorda practicantului o indemnizaţie, gratificare,
primă sau avantaje în natură, precizate la art. 8.
Partenerul de practică se angajează să achite integral cotizaţiile sociale conform
reglementărilor în vigoare.
Art. 4. Sănătatea şi securitatea în muncă. Protecţia socială a practicantului

Partenerul de practică are obligaţia respectării prevederilor legale cu privire la sănătatea
şi securitatea în muncă a practicatului pe durata stagiului de instruire practică.
Practicantului i se asigură protecţie socială conform legislaţiei în vigoare. Ca urmare,
conform dispoziţiilor capitolului II, articolul 5, paragraful e al Legii nr. 346/2002 modificat
de OUG 107/24.10.2003 despre asigurările pentru accidente de muncă şi boală
profesională, practicantul beneficiază de legislaţia privitoare la accidentele de muncă pe
toată durata efectuării pregătirii practice.
În cazul unui accident suportat de practicant, fie în cursul lucrului, fie în timpul deplasării
la lucru, partenerul de practică se angajează să înştiinţeze asiguratorul cu privire la
accidentul care a avut loc (conform capitolului V din legea 346/2002 modificată de OUG
107/24.10.2003).
Art. 5. Responsabilităţile practicantului

Practicantul are obligaţia, ca pe durata derulării stagiului de pregătire practică, să
respecte programul de lucru stabilit şi să execute activităţile solicitate de tutore după o
prealabilă instruire, în condiţiile respectării cadrului legal cu privire la volumul şi
dificultatea acestora (conform Codului Muncii). În cazul nerespectării obligaţiilor se
74
aplică sancţiunile conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de
învăţământ.
Pe durata stagiului său, practicantul respectă regulamentul de ordine interioară al
partenerului de practică. În cazul nerespectării acestui regulament, directorul
întreprinderii, instituţiei, societăţii comerciale, etc. (partener de practică), îşi rezervă
dreptul de a anula convenţia referitoare la pregătirea practică, după ce în prealabil a
înştiinţat directorul unităţii de învăţământ la care elevul (practicantul) este înscris ( Art.
263/1 şi Art. 264/1 din Codul muncii).
Practicantul are obligaţia de a respecta normele de securitate şi sănătate în muncă pe

care şi le-a însuşit de la reprezentantul partenerului de practică înainte de începerea
stagiului de practică.
De asemenea, practicantul se angajează să nu folosească, în nici un caz, informaţiile la
care are acces în timpul stagiului despre partenerul de practică sau clienţii săi, pentru a
le comunica unui terţ sau pentru a le publica, chiar după terminarea stagiului, decât cu
acordul respectivului partener de practică.
Art. 6. Responsabilităţile partenerului de practică

Partenerul de practică va stabili un tutore pentru stagiul de practică, selectat dintre
salariaţii proprii şi ale cărui obligaţii sunt menţionate în Anexa pedagogică, parte
integrantă a Convenţiei.
Înainte de începerea stagiului de practică, partenerul are obligaţia de a face

practicantului instructajul cu privire la normele de securitate şi sănătate în muncă în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Printre responsabilităţile sale, partenerul de practică va lua măsurile necesare pentru

securitatea şi sănătatea în muncă a practicanţilor, aşa după cum acestea sunt definite în
particular prin art. 5, litera a), art. 13 , literele d, f, h, q şi r, din Legea nr. 319/2006
securităţii şi sănătăţii în muncă , precum şi pentru comunicarea regulilor de prevenire
asupra riscurilor profesionale (art. 173/1, art. 174/1, art. 176/1 din Codul muncii).
Partenerul de practică trebuie să pună la dispoziţia practicantului toate mijloacele
necesare pentru dobândirea competenţelor precizate în Anexa pedagogică.
Partenerul de practică trebuie să asigure locul de muncă în ideea de a garanta

securitatea şi sănătatea practicanţilor (Art. 177/1 din Codul muncii).
Partenerul de practică are obligaţia de a asigura practicanţilor accesul liber la serviciul

de medicina muncii, pe durata derulării pregătirii practice (Art. 182/1 din Codul muncii).
Partenerul de practică trebuie să comunice şi practicanţilor ansamblul de reguli interne

pe care l-a adoptat de comun acord cu sindicatul sau cu reprezentanţii de personal,
după caz (Art. 257, Art. 258 şi Art. 259 din Codul muncii).

75
Partenerul de practică certifică faptul de a fi asigurat în materie de responsabilitate
civilă, în funcţie de dispoziţiile legale şi reglementările în vigoare. Această dispoziţie nu
se aplică partenerilor de practică scutiţi prin statutul lor de această asigurare.
Partenerul de practică are obligaţia de a informa practicantul asupra riscurilor

profesionale (în cazul muncii de laborator este necesară existenţa unui proces verbal de
protecţia muncii) articolul 171-178 din Codul muncii şi articolul 56 din legea 346/2002
asupra asigurărilor accidentelor de muncă (Capitolul V, Art.51/1 şi Art. 55 al legii
346/2002 modificată de OUG 107/24.10.2003).
Partenerul de practică este obligat, prin normele şi principiile responsabilităţii civile

contractuale, să despăgubească practicantul în situaţia în care acesta a suferit un
prejudiciu material din vina partenerului de practică pe durata îndeplinirii obligaţiilor ce
derivă din derularea stagiului de pregătire practică (Art. 269/1 din Codul muncii).
În cazul în care, din vina partenerului de practică , contribuţia de asigurare contra

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale nu a fost plătită, costul prestărilor de
servicii de asigurare prevăzute de legea aici prezentată va fi suportat de către partenerul
de practică (Art. 14 al legii 346/2002 modificată de OUG 107/24.10.2003).
Art. 7. Obligaţiile organizatorului de practică

În cazul în care derularea stagiului de pregătire practică nu este conformă cu
angajamentele luate de către partenerul de practică în cadrul prezentei convenţii,
directorul unităţii de învăţământ (organizator de practică) poate decide întreruperea
stagiului de pregătire practică conform convenţiei, după informarea prealabilă a
responsabilul întreprinderii, instituţiei, societăţii comerciale, etc. (partener de practică) şi
primirea confirmării de primire a acestei informaţii.
Organizatorul de practică desemnează un cadru didactic responsabil cu planificarea,

organizarea şi supravegherea desfăşurării pregătirii practice. Cadrul didactic împreună
cu tutorele desemnat de partenerul de practică stabilesc tematica de practică şi
competenţele profesionale care fac obiectul stagiului de pregătire practică în
conformitate cu Standardul de pregătire profesională şi programa şcolară
corespunzătoare.
Art. 8. Condiţii de desfăşurare a stagiului de pregătire practică

Gratificări sau prime acordate practicantului:
Avantaje eventuale (plata transportului de la şi la întreprindere, tichete de masă, acces

la cantina partenerului de practică,etc.):
Alte precizări

76
Art. 9. Persoane desemnate de organizatorul de practică şi partenerul de
practică:
Tutorele (persoana care va avea responsabilitatea practicantului din partea partenerului

de practică):
Dl/Dna …………………………………………...
Funcţia …………………………………...............
Tel: …………………… Fax:…………………… Email:
…………………………………………
Cadrul didactic responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică din

partea organizatorului de practică:
Dl/Dna …………………………………………….
Funcţia …………………………………………….
Tel: ……………………. Fax: ………………….. Email:
………………………………………….
Art. 10 Evaluarea stagiului de pregătire practică

În timpul derulării stagiului de pregătire practică, tutorele împreună cu cadrul didactic
responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică vor evalua practicantul
în permanenţă, pe baza unei Fişe de observaţie/evaluare. Vor fi evaluate atât nivelul de
dobândire a competenţelor tehnice, cât şi comportamentul şi modalitatea de integrare a
practicantului în activitatea întreprinderii (disciplină, punctualitate, responsabilitate în
rezolvarea sarcinilor, respectarea regulamentului de ordine interioară al
întreprinderii/instituţiei publice, etc.).
La finalul modulului / stagiului de pregătire practică, tutorele împreună cu cadrul didactic
responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică, evaluează nivelul de
dobândire a competenţelor de către practicant pe baza fişei de observaţie/evaluare, a
unei probe orale/interviu şi a unei probe practice. Rezultatul acestei evaluări va sta la
baza notării elevului de către cadrul didactic responsabil cu derularea stagiului de
pregătire practică.
Art. 11. Raportul privind stagiul de pregătire practică

Periodic şi după încheierea stagiului de pregătire practică, practicantul va prezenta un
caiet de practică care va cuprinde:
- denumirea modulului de pregătire
- competenţe exersate
- activităţi desfăşurate pe perioada stagiului de pregătire practică
- observaţii personale privitoare la activitatea depusă
Caietul de practică va fi parte din portofoliul elevului.

77
Alcătuit în triplu exemplar la data: ……………………
Director Reprezentant
Unitate de învăţământ Întreprindere, instituţie,
(Organizator de practică) societate comercială,etc
(Partener de practică)
Numele şi
prenumele
Data
Semnătura
Ştampila
Am luat la cunoştinţă,
Nume şi prenume Semnătura

Elev
Părinte elev (pentru elevii
minori)
Cadru didactic responsabil
pentru stagiul de practică
Tutore
Data:

78
ANEXA 20
Ce este Regulamentul intern
Regulamentul Intern este un act juridic al angajatorului care se întocmeşte ca urmare a

consultării salariaţilor şi care are ca scop stabilirea la nivelul acestuia a:
 regulilor privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă;
 drepturilor şi obligaţiilor angajatorului şi ale salariaţilor;
 procedurii de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
 regulilor concrete privind disciplina muncii în unitate;
 abaterilor disciplinare, sancţiunilor aplicabile şi a modalităţilor de aplicare a
 dispoziţiilor legale sau contractuale specifice.
Prevederile Regulamentul Intern privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă n
cadrul unităţii vor urmări:
- evitarea riscurilor;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursă;
- adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea locurilor de muncă
şi alegerea echipamentelor şi a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea
atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii
efectelor acestora asupra sănătăţii;
- luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
- înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
- planificarea prevenirii;
- adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie
individuală;
- aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzatoare.

79
Bibliografie
1. Bărbat, I Presură, T. Tănăsescu: Amplificatoare de audiofrecvenţă, Bucureşti,

Ed. Tehnică, 1972.
2. Barker R. W. J.: Electronica Aplicată- Întrebări şi răspunsuri, Bucureşti, Ed.
Tehnică, 1976.
3. Biţoui şi alţii: Practica electronistului amator, Bucureşti, Ed Albatros,1984.
4. Cosma D. şi alţii: Componente şi circuite electronice – Lucrări de laborator,
Ed. Arves, 2008
5. Dănilă, T., M. Ionescu-Vaida: Componente şi circuite electronice, Bucureşti,
Ed. Didactică şi Pedagogică, 1995
6. Dascalu D. s.a. – Dispozitive si circuite electronice, EDP, Bucuresti, 1982
7. Drăghici, Maia, Păunescu, Cristina, Măniga, Vasile , Circuite Electronice,
Auxiliar Curricular Pentru Ciclul Superior Al Liceului,
www.Archive.Tvet.Ro/Web/Aux_Nivel_3
8. www.azp.ro/scheme-electronice/automatizari.html
9. Ibrahim K. F.: Introducere în electronică, Bucureşti, Ed. Teora, 2001..
10. Istocescu, Amedeo, Managementul organizatiei : o abordare contextualizata :
studii de caz , Editura ASE Bucuresti, 2004
11. Lazar, Gabriel Octavian, Introducere în electronică,
http://upmf.ub.ro/GLazar/electronica310607.html
12. Legea 258/2007 privind practica elevilor si studenţilor
13. Mateescu, Aurelian, Amplificatoare de audiofrecvenţă,
http://www.netxpert.ro/
14. Mirescu, Silviu, Chivu, Aurelian, Cosma, Dragoş, Sărăcin, Marin, Componente
şi circuite electronice-teste pentru examenul naţional de bacalaureat şi
olimpiade interdisciplinare tehnice, Editura Economică, 2001
15. Niţulescu, Lavinia, Metode alternative de evaluare. portofoliul,
http://www.uem.ro
16. Ristea E. s.a. - Stabilizatoare de tensiune. Editura Tehnica, Bucuresti, 1983
17. Robe, M., şi alţii: Componente şi circuite electronice, Bucureşti, Ed.
Economică, 2000.
18. Trifu A.: Electronică digitală, Ed. Economică, 2001

80

Circuite Electronice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Circuite Electronice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Prezentul material se adresează pregătirii elevilor, pentru calificări de la profilul TEHNIC

 laborator tehnologic: 24 de ore;

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Competenţa profesională reprezintă capacitatea de a aplica, transfera şi combina

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

21. CIRCUITE ELECTRONICE

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

 Parametri specifici circuitelor

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

 să identificaţi circuitele electronice după simboluri;

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

 Descrierea activităţilor desfăşurate de agentul economic 3

 Departamentele în care se poate efectua practica:

 Informaţii privind plata şi obligaţiile sociale conform convenţiei cadru semnate:

 Facilităţile pe care le oferă agentul economic elevilor aflaţi în practică:

Instruirea practică reprezintă o componentă esenţială a curriculum-urilor pentru

Pe parcursul stagiilor de intruire practică, activităţile de învăţare se pot organiza sub

Completaţi în tabelul de mai jos modalităţile de organizare a

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Normele de sănătate şi securitate a muncii reprezintă un ansamblu de măsuri

Echipamentele şi utilajele acţionate electric trebuie să fie protejate prin carcase,

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Protecţia împotriva electrocutării8

La alegerea măsurilor pentru protecţia împotriva electrocutărilor se au în vedere

Protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere directă

Protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Observaţie: La aceasta secţine se va adăuga Regulementul intern al agentului

Numele elevului Specializarea Clasa

Denumirea agentului economic Perioada de stagiu Nr. convenţiei de

Cadrul didactic responsabil cu Tutorele (persoana care va avea Observaţii

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Pentru un anumit produs aflat în fabricatie se va urmari:

Pentru aparatura electronică şi tehnica de calcul din dotarea unităţii se va urmări:

Documentarea-învăţare îşi afirmă conţinutul său deosebit, complex şi prin cele

Este o bună practică întocmirea unor fişe în care să se înregistreze informaţiile

Este un document întocmit de o unitate de inginerie tehnologica şi proiectare în

Fişa tehnică conţine informaţii privind:

Fişa tehnică se intocmeşte pentru produse, echipamente, maşini, utilaje, instalaţii şi

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Schema electrică Schema cablajului imprimat

Nr Baza tehnico - materială Auto Evaluare

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Structura recomandată pentru realizarea unui studiu de caz:

Un studiu de caz se recomandă să întrunească corelativ următoarele calităţi:

o studiul de caz trebuie să fie real, adică să reflecte o situaţie, un proces, un

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Studiul de caz reflectă modalitatea în care aspectele teoretice interacţionează cu

Proiectarea studiului de caz

Pregătirea culegerii datelor

Colectaţi date din mai multe surse

Creaţi o bază de date a studiului de caz

Analiza datelor în studiul de caz

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

De regulă, proiectul conţine:

Temele de proiect se pot focaliza pe demonstrarea capacităţilor de organizare,

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Evaluarea competenţelor profesionale este procesul de colectare a informaţiilor