ASOCIAŢIA ARHEO VEST

TIMIŞOARA

ARHEOVEST

-IN MEMORIAM LIVIU MĂRUIA-

Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie

Timişoara, 7 decembrie 2013

*
JATEPress Kiadó
Szeged
2013
Editori:
Andrei STAVILĂ
Dorel MICLE
Adrian CÎNTAR
Cristian FLOCA
și Sorin FORŢIU

Coperta: Aurelian SCOROBETE TROI, http://www.reinhart.ro

Foto copertă: Ioana CLONŢA

Această lucrarea a apărut sub egida:

© Arheo Vest, Timișoara, 2013

Președinte Lorena VLAD
www.arheovest.com

ISBN 978-963-315-152-5 (összes/general)

ISBN 978-963-315-153-2 (Vol. I), ISBN 978-963-315-154-9 (Vol. II)

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate

autorilor.
referință
bibliografică

CERCETAREA CELEI DE-A DOUA EPOCI A FIERULUI

PE TERITORIUL BANATULUI ROMÂNESC
ÎN ULTIMUL DECENIU

Andrei Georgescu*

* Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca; andreigva@yahoo.com

Abstract. Almost a decade has passed since the man who is commemorated in this volume
wrote the last study aimed at gathering all the known information about the Late Iron Age in
the Banat region. The high amount of information recently published calls for a brief review
of the research regarding the Late Iron Age in the Banat region, made in the last 10 years.
Most of the studies concern the Early La Tène period, about which very little was known
until recently. New information regarding the Celtic colonization of the Banat region was
brought to light. Also the only Celtic necropolis systematically researched so far, Remetea
Mare-Gomila lui Pituț revealed some of its mysteries in the past years. Concerning the final
period of the Late Iron Age, recent archaeological investigations at Unip-Dealu Cetățuica
unearthed the first dava-type settlement known from the plain region of Banat. All this new
information raises new questions regarding the evolution of communities throughout the Late
Iron Age in the above mentioned region. The research in the next years will have to focus on
solving some of the issues concerning the material culture of the indigenous communities
and their contacts with the neighboring populations.

Keywords: Late Iron Age, Banat, Dacians, Celts, state of research.

Se împlinesc aproximativ 10 ani de când cel căruia îi este dedicat acest

volum a realizat ultimul studiu menit să adune toate informaţiile cunoscute până la
acea vreme despre prezenţa dacică de pe teritoriul actual al Banatului românesc1.
Volumul informaţional publicat în acest răstimp face necesară o nouă trecere în
revistă a studiilor ce au vizat populaţia care a locuit pe acest teritoriu în cea de-a
doua vârstă a fierului. În acest studiu nu se vor lua în considerare doar descoperirile
de factură așa-zis autohtonă, ci şi elementele componente ale comunităţilor alogene2.
Din păcate, în acest moment, diferenţierile culturale dintre cele două cate-
gorii de populaţii pot fi sesizabile doar pe baza materialului arheologic, lipsind
numărul necesar de descoperiri pentru a putea stabili un anumit tipar cultural sau
spiritual specific unei comunităţi sau alteia. În privinţa acestui fapt, Bognár-Kutzián

1
Măruia, 2004-2005, p. 56-94.
2
Descoperirile de factură celtică din Transilvania, Crişana şi Banat au făcut obiectul unui alt
studiu (Dietrich-Dietrich, 2006, p. 9-56), în acel moment fiind cunoscute 4 descoperiri fune-
rare (parţial inedite) şi 9 descoperiri monetare pe actualul teritoriu al Banatului.

279
Ida3 şi Maya Hauschild4 au semnalat pericolul atribuirilor etnice bazate pe inventarul
arheologic existând posibilitatea urmăririi mobilităţii obiectelor şi nu a indivizilor.
Referitor la etnonimul populaţiei autohtone din acest areal nu avem infor-
maţii provenite din sursele scrise antice. Numele celor care au populat teritoriul
actual al României a suscitat numeroase discuţii de-a lungul vremii, astfel Karl Strobel
atrăgea atenţia asupra utilizării corecte a termenilor şi noţiunilor istorice. El critica
istoriografia românească din perioada comunistă pentru crearea unor termeni şi con-
cepte false, folosite cu scop propagandistic, în vederea promovării unei imagini
romantice a continuităţii elementului autohton în spaţiul carpato-dunărean5. A fost
îndeosebi criticată generalizarea utilizării termenului de geto-daci sau daco-geţi,
acestea fiind o creaţie a istoriografiei moderne6, care prin folosirea lor curentă capătă
o dimensiune predeterminată7. În apărarea acestor termeni, Valeriu Sîrbu, Valeriu
Cavruc şi Dan Buzea sunt de părere că dacă pentru materialul similar cu cel din
Europa centrală sau de vest descoperit în Transilvania este folosit termenul de celtic
fără dovezi istoriografice cu privire la prezenţa lor în acest areal, atunci este corectă
folosirea termenilor de geți, daci sau geto-daci pentru a defini populaţia din arealul
intra-Carpatic, atestată arheologic prin vestigii similare cu cele din regiunea Dunării
de Jos8. Într-un ton mai moderat, Alexandru Vulpe consideră că “aceste denumiri
moderne desemnează toate triburile tracice nord-dunărene, care au locuit în spaţiul
carpato-dunărean şi trebuie înţelese, în mod convenţional, ca alternativă la cele de
traci nordici sau grupul tracic de la nord de Balcani, fără a implica o idee precon-
cepută, ce ar presupune o unitate etnică absolută, lingvistică sau istorică”9. În ceea
ce priveşte studiul de faţă se va utiliza etnonimul de daci pentru populaţia care a
locuit pe teritoriul actual al Banatului în perioada clasică a Regatului Dac10 (sec. I
a.Chr. ‒ II p.Chr), fără a extrapola termenul şi pentru perioada anterioară.
Perioada timpurie a celei de-a doua epoci a fierului s-a bucurat de o atenţie
deosebită în ultimii ani. Recent, Berecki Sándor şi Aurel Rustoiu au analizat ierar-
hizarea socială şi manifestările funerare ale elitelor perioadei premergătoare sosirii
celţilor în estul bazinului carpatic, aducând în discuţie şi mormintele cu coifuri chal-
cidice de la Cuptoare-Sfogea şi Mercina11. În privinţa celui din urmă s-a lămurit cu
această ocazie şi locul de provenienţă, existând de-a lungul timpului diferite

3
Bognár-Kutzián, 1979, p. 157.
4
Hauschild, 2010, p. 174.
5
Strobel, 1998, p. 61.
6
Pupeză, 2012, p. 14
7
Strobel, 1998, p.
8
Sîrbu et alii, 2008, p. 206.
9
Vulpe, 2001, p. 418-419.
10
Dacii sunt menționaţi pentru prima oară de Caesar în De Bello Gallico, V, 25, 2 iar pri-
mele evenimente în care sunt implicaţi aceştia sunt menţionate de Frontinus în Stratagemele,
II, 4, 3 şi apar în contextul acţiunilor guvernatorului Macedoniei M. Minucius Rufus împo-
triva acestora şi a scordiscilor din anii 109-106 a.Chr. (Pupeză, 2012, p. 389.)
11
Rustoiu-Berecki, 2012, p. 161-183.

280
confuzii12. Aceste descoperiri se datează la sfârşitul primei jumătăţi a secolului al
IV-lea a.Chr.13, în perioada anterioară stabilirii celților pe actualul teritoriu al Româ-
niei. Ele ilustrează tendinţa elitelor locale din sudul Transilvaniei şi Banat de a se
diferenţia în cadrul societăţii, imitând obiceiurile specifice populaţiilor din nordul
Peninsulei Balcanice14.
Tot în acest orizont se încadrează şi mormântul de incineraţie descoperit la
Timişoara-Cioreni15 (Fig. 1/A), din inventarul căruia făceau parte: două fibule din
bronz cu terminaţie zoomorfă, o brăţară din bronz fragmentară, o brăţară realizată
din sârmă de bronz răsucită, fragmente de centură cu astragale deformate de rugul
funerar, o urnă păstrată doar fragmentar, probabil din tipul bitronconic, realizată la
roată, decorată cu incizii şi cercuri ştampilate plasate în ghirlande şi un vas lucrat cu
mâna folosit probabil ca şi capac16. După ritul şi inventarul funerar, mormântul pare
să fi aparţinut unei femei de origine locală. Fibulele cu terminaţie zoomorfă, având
piciorul în forma unui grifon stilizat, reprezintă produsul unui atelier sau grup de
artizani din vestul bazinului carpatic17, iar descoperirea acestora în mormântul de la
Timişoara-Cioreni ilustrează modul în care accesoriile vestimentare de factură
celtică sunt adoptate în portul populaţiei autohtone18. Tot acest lucru demonstrează
şi contactele existente între comunităţile indigene de pe teritoriul actual al Banatului
cu cele din regiunea transdanubiană. Exemple similare se întâlnesc şi în spaţiul
extracarpatic19, dar şi în nord-vestul Peninsulei Balcanice unde fibulele de factură
celtică sunt adoptate de către populațiile indigene începând cu sfârşitul secolului al
IV-lea a.Chr20.
Începuturile colonizării celtice pe teritoriul actual al României au provocat
de-a lungul vremii numeroase discuţii21, considerându-se în prezent că primele
comunităţi se stabilesc în estul bazinului carpatic începând cu sfârşitul secolului al
IV-lea a.Chr şi începutul secolului următor22. Analizând descoperirile funerare din
bazinul carpatic, A. Rustoiu constată că noile aşezări au rezultat nu în urma migra-
ţiei în masă a populaţei, ci prin grupuri restrânse de indivizi recrutate din diferite
comunităţi care au generat la rândul lor altele noi23.
În ceea ce priveşte Banatul, cea mai timpurie dovadă a unei locuiri celtice o
reprezintă necropola de la Aradu Nou24, care a fost din nou cercetată cu ocazia

12
Rustoiu-Berecki, 2012, p. 168.
13
Gumă, 1991, p. 101; Rustoiu-Berecki, 2012, p. 169.
14
Rustoiu-Berecki, 2012, p. 170.
15
Rustoiu, 2012a, p. 360, p. 377, Plate 3; Medeleț, 1988, p. 5-7.
16
Rustoiu, 2012a, p. 360.
17
Rustoiu, 2009, p. 7, 17, Fig. 1.
18
Rustoiu, 2012a, p. 360.
19
Pentru fibulele de schemă La Tène timpuriu din spațiul extra-carpatic vezi Zirra, 1991.
20
Popović, 1996, p.120.
21
Zirra, 1971; Crișan, 1971; Hauschild, 2010; Rustoiu, 2008a.
22
Rustoiu, 2008a, p. 37.
23
Rustoiu, 2012a, p. 363.
24
Crişan, 1974, p. 40-44.

281
construcţiei autostrăzii Timişoara-Arad25. În subfaza LtB2 se datează mormântul de
incineraţie de la Cherestur (com. Beba Veche, jud. Timiş) (Fig. 1/B), descoperit la
începutul secolului XX şi publicat recent26, din inventarul căruia făceau parte: două
fibule de tip Dux din bronz, două brăţări din bronz, trei bucle din fier, un vas bitron-
conic şi o căniţă, ambele executate la roată. Această descoperire este contemporană
cu cele mai timpurii necropole atestate în vestul Banatului la Szőreg, Bašaid, Vatin
sau Vršac27 şi atestă o colonizare graduală a teritoriului de la sud de Mureş. Tot în
acest interval cronologic se încadrează şi siturile din hotarul localităţii Giarmata
(jud. Timiş) recent cercetate cu ocazia construirii autostrăzii Timişoara-Lugoj28.
Singura necropolă celtică cercetată sistematic până în acest moment de pe
actualul teritoriu al Banatului românesc este cea de la Remetea Mare-Gomila lui
Pituţ. Aceasta a fost investigată de către Florin Medeleţ şi parţial publicată de către
Aurel Rustoiu. Necropola, din care au fost scoase la lumină 20 de morminte, este
funcţională pentru o scurtă perioadă de timp pe parcursul LtB2b şi începutul LtC129.
Ritul funerar al acestei necropole este aproape în totalitate incineraţia30. Excepţia o
reprezintă mormântul M3 (Fig. 4/A), al cărui rit este inhumaţia şi aparţine unei
femei31. Din inventarul mormântului făceau parte: o fibulă de bronz de tip tracic32,
un fragment de centură cu astragale refolosit ca pandantiv, o pensetă ce avea încă
agăţat un fragment textil, o strachină lucrată cu mâna şi un vas mic bitronconic
lucrat la roată. După inventar şi rit funerar defuncta pare să fi fost de origine tracică.
Ea ar fi putut ajunge în comunitatea celtică de la Remetea Mare în urma unei alianţe
matrimoniale. Respectarea ritului şi ritualului de înmormântare specific zonei de
provenienţă presupune existenţa unei suite care ar fi însoţit-o pe femeie şi s-ar fi
ocupat de respectarea datinilor funerare tradiţionale după moartea acesteia33. Faptul
că acestei persoane i s-a permis să-şi păstreze obiceiurile şi portul specific zonei
natale poate demonstra faptul că ea s-a bucurat de un statut aparte în cadrul comuni-
tăţii34.

25
Materialul este în curs de publicare. Informaţii succinte la Rustoiu, 2012a, p. 361 şi
Ljuština-Spasić, 2012, p. 393-394, care menţionează existenţa unei perechi de cercei din
sârmă spiralată de argint şi terminaţii răsucite în mormântul CX50, asemănători cu cei desco-
periţi în mormântul M63 din necropola de la Belgrad-Karaburma.
26
Rustoiu, 2012a, p. 361-362; p. 381, Plate 7.
27
Rustoiu, 2012a, p. 361-362.
28
Ursuțiu et alii, 2012, p. 287-288.
29
Rustoiu, 2004-2005, p. 60.
30
Rustoiu, 2008b, p. 28.
31
Rustoiu, 2004-2005, p. 60; Rustoiu, 2008b, p. 28; Rustoiu, 2012a, p. 366; Rustoiu, 2013,
p. 12.
32
D. Măndescu încadrează fibula în Tipul II al fibulelor de tip tracic (Măndescu, 2002, p.
58.)
33
Rustoiu, 2004-2005, p. 60.
34
Arnold, 2005, p. 19.

282
 O altă defunctă care se distinge în cadrul comunității de la Remetea Mare
este o “vrăjitoare”. Aceasta a fost incinerată iar resturile ei au fost depuse într-o urnă
funerară împreună cu o întreagă “trusă magică”35.
Necropola de la Remetea Mare a deservit o comunitate întemeiată după
Marea invazie celtică din Balcani36. Din cele 20 de morminte cercetate37, 7 ar putea
fi considerate ca aparținând unor războinici, ceea ce reprezintă aproximativ 35% din
totalul descoperirilor funerare38. În legătură cu acest fapt, A. Rustoiu remarca
existența a două categorii de comunității care iau ființă după expediția celtică din
Balcani39. Din prima categorie fac parte comunitățiile în care ponderea războinicilor
era mai redusă (ex. Pișcolt, Orizonturile III-IV, 9,75%; Ciumești 9%; Apahida
15%)40. Cea de-a doua categorie desemnează comunitățile în care procentajul
războinicilor era mai mare, aici încadrându-se și comunitatea de la Remetea Mare.
Este posibil ca acestea din urmă să fi contribuit substanțial la fenomenul de
mercenariat celtic din bazinul meriteranean în perioada La Tène-ului mijlociu41.
Arsenalul războinicilor celți a suferit numeroase schimbări şi variaţiuni după
incursiunea acestora în Balcani. Totodată unele tipuri de echipament militar conti-
nuă să fie utilizate. Acest lucru este sesizabil şi în mormintele 9 şi 10 (Fig. 2/A și
2/B) ale necropolei menționate anterior, unde spade specifice LtB2a şi umbouri de
scut bivalve sunt asociate cu lanţuri pentru atârnat spada realizate “în scăriță”.
Acelaşi tip de lanţ se regăseşte şi în mormintele 1 (Fig. 3/B) şi 4 (Fig. 3/A)42.
Lanţurile de atârnat spada de la Remetea Mare sunt printre cele mai timpurii
artefacte de acest gen şi sunt produse probabil sub influenţa unor artizani traco-iliri
sau elenistici fiind răspândite ulterior în centrul şi vestul Europei prin migraţia
celţilor de după invazie43.
Tot sub influenţe elenistice apar în bazinul carpatic aşa-numiţii kantharoi
danubieni. Acest tip de vase apare ca urmare a imitării vaselor de tip kantharos de
bronz proveniţi din lumea elenistică44. Un astfel de vas a fost descoperit şi în mor-
mântul numărul 8 (Fig. 4/B) din necropola mai sus menţionată. Din inventarul
funerar mai făceau parte şase fibule din fier fragmentare, o pereche de fibule din
bronz de tipul Pauken evoluat, având suspendat un lanţ din bronz, o închizătoare de
curea din fier de formă lanceolată şi un suport din fier cu inele care se ataşa pe

35
Rustoiu, 2008c, p. 95.
36
Rustoiu, 2006, p. 214.
37
Aproape jumătate din complexele funerare au fost distruse de intervenții moderne (Rustoiu,
2008c, p. 46-47).
38
Rustoiu, 2008c, p. 46.
39
Rustoiu, 2008c, p. 47.
40
Rustoiu, 2008c, p. 46.
41
Rustoiu, 2008c, p. 47.
42
Rustoiu, 2006, p. 215
43
Rustoiu, 2006, p. 215.
44
Rustoiu-Egri, 2010, p. 217.

283
curea45. Inventarul funerar datează acest mormânt la începutul subfazei LtB2b, adică
la sfârşitul primei jumătăţi a secolului al III-lea a.Chr.
Un alt fragment aparţinând unui kantharos danubian descoperit în hotarul
localităţii Deta este reanalizat de către A. Rustoiu46 la mai bine de 100 de ani de la
publicarea sa iniţială47. Fragmentul reprezintă un cap antropomorf desprins dintr-un
mâner al unui vas de tip kantharos. Investigaţiile lui Fl. Medeleţ au concluzionat ca
fragmentul precum şi alte piese de factură La Tène mijlociu şi târziu provin din
punctul Cărămidării48. Din păcate, situl a fost distrus aproape în totalitate de exploa-
tările de lut din zonă. Mânerele cu decor antropomorf se regăsesc pe modele de
kantharoi care se aseamănă cu vasele de factură locală având două toarte supraînăl-
țate adăugate, dar şi pe vasele mari bitronconice, care au de asemenea două toarte
adăugate49. Acestea au fost descoperite cu predilecţie în necropole. Fragmentul
antropomorf împreună cu un lanţ de portspadă descris de Fl. Medeleţ datează
posibila locuire celtică de la Deta-Cărămidării în LtC150.
Tot din perioada La Tène-ului mijlociu provine o descoperire izolată din
hotarul localităţii Liebling (jud. Timiş)51. Aici, cu ocazia cercetării perieghetice
sistematice a întreg arealului satului, au fost descoperite două buze de vas aparţinând
unor recipiente de tip situla cu grafit în pastă. Primul fragment reprezintă o buză
puternic profilată cu guler iar cel de-al doilea o buză rotunjită. Aceste descoperiri se
datează larg în intervalul cuprins între secolele III‒II a.Chr52.
Pentru perioada finală a celei de-a doua epoci a fierului putem menţiona
descoperirea primei aşezări fortificate de tip dava din zona Banatului de câmpie53.
Aceasta a fost identificată în hotarul satului Unip (com. Sacoşul Turcesc, jud. Timiş)
în punctul Dealu Cetăţuica (Fig. 5). Începând cu anul 2009 acesta devine unul dintre
şantierele şcoală ale Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii
de Vest54. Cercetările pluridiscplinare au scos la iveală o aşezare multistratificată,
care prezintă urme de locuire aparţinând primei şi celei de-a doua epoci a fierului
dar şi a evului mediu timpuriu şi dezvoltat55. Pe calea săpăturilor arheologice au fost
descoperite până în momentul de faţă mai multe gropi cu caracter cultic aparţinând
epocii clasice dacice (sec. I a.Chr.‒II p.Chr.). Dintr-un astfel de complex (C7)
provine una dintre cele mai deosebite piese descoperite până în acest moment şi
anume un manşon din corn de cerb decorat cu cercuri concentrice56 (Fig. 6). Acest

45
Rustoiu-Egri, 2010, p. 220.
46
Rustoiu, 2012b, p. 57-72
47
Milleker, 1905, p. 89-91.
48
Rustoiu, 2012b, p. 58.
49
Rustoiu, 2012b, p. 59.
50
Rustoiu, 2012b, p. 58.
51
Floca, 2012.
52
Floca, 2012, p. 36-38
53
Măruia et alii, 2011, p. 505-530.
54
Pentru rezultatele campaniilor 2009-2011, vezi Bolcu, 2011.
55
Bejan et alii, 2012, p. 156.
56
Beldiman, 2012, p. 73.

284
tip de piesă mai este întâlnit la Poiana57, Cândeşti58 sau chiar în mediul scordisc la
Vinkovci59 şi se datează în secolul I p.Chr. Din păcate, contextul din care provin
aceste obiecte nu ne oferă prea multe indicii legate de funcţionalitatea lor, existând
ipoteza utilizării acestora ca terminaţii de teacă60.
O altă posibilă locuire dacică a fost identificată în urma cercetărilor
perieghetice din hotarul comunei Moşniţa Nouă61. Morfologia terenului precum şi
numărul redus de artefacte descoperite ne îndreaptă să credem în posibilitatea exis-
tenţei unei aşezări rurale de mici dimensiuni62.
Aşa cum se poate observa din cele expuse mai sus, perioada timpurie a celei
de-a doua epoci a fierului s-a bucurat de un interes deosebit în ultimul deceniu.
Noile contribuţii reprezintă un punct de plecare al viitoarelor cercetări menite să
elucideze problemele legate de: contactele între populaţia de pe teritoriul studiat şi
zonele învecinate; aşa-numita colonizare celtică din Banat; relaţiile dintre autohtoni
şi alogeni sau definirea culturii arheologice specifice populaţiei indigene în această
perioadă. Totodată noile cercetări au demonstrat existenţa în acest spaţiu a unor
fenomene cunoscute deja în aria de răspândire a culturii dacice dar necunoscute până
recent în zona Banatului de câmpie. Rămâne de urmărit dacă aceste așezări ale peri-
oadei finale a celei de-a doua epoci a fierului sunt rezultatul evoluției unor comuni-
tăți mai timpurii sau apar ca urmare a unei migrații de populații ce a dus la o creștere
demografică semnificativă.

57
Vulpe-Teodor, 2003, p. 562, Fig. 83.
58
Bobi, 1999, p. 350, Pl. XXXVIII.
59
Dizdar, 2001, p. 105; p. 125, T.3-1.
60
Beldiman, 2012, p. 83.
61
Măruia et alii, 2012.
62
Măruia et alii, 2012, p. 225.

285
  
Fig. 1. Inventarul mormintelor de la Timişoara-Cioreni (Fig. 1/A) şi Cherestur (Fig.
1/B) (după Rustoiu, 2012a).

286
  
Fig. 2. Inventarul mormintelor 9 (Fig. 2/A) şi 10 (Fig. 2/B) de la Remetea Mare
(după Rustoiu, 2012a).

287
  
Fig. 3. Inventarul mormintelor 1 (Fig. 3/B) şi 4 (Fig. 3/A) de la Remetea Mare
(după Rustoiu, 2006).

288
  
Fig. 4. Inventarul mormintelor 3 (Fig. 4/A) şi 8 (Fig. 4/B) de la Remetea Mare
(după Rustoiu, 2012a).

289
  
Fig. 5. Situl arheologic de la Unip-Dealu Cetăţuica (după Măruia et alii, 2011).

 
Fig. 6. Manşonul din corn de cerb descoperit la Unip-Dealu Cetăţuica
(după Beldiman, 2012).

290
 BIBLIOGRAFIE

Arnold, 2005 Arnold, B., 2005, Mobile men, sedentary women? Material
culture as a marker of regional and supra-regional interaction
in Iron Age Europe, în H. Dobrzanska, V. Megaw, P. Poleska
(eds.), Celts on the Margin. Studies in European Cultural
Interaction 7th Century BC - 1st Century AD. Dedicated to
Zenon Woźniak, Kraków, p. 17-26.
Bejan et alii, Bejan, A., Măruia, L., Micle, D., Berzovan, Al., Stavilă, A.,
2012 Floca, C., Bolcu, L., Borlea, O., 2012, Unip, Com. Sacoşu
Turcesc, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice din
România, Campania 2011, București, p. 156-165.
Beldiman, Beldiman, C., 2012, The Dacian red deer antler sleeve
2012 discovered at Unip, Timiș County, în Annales d'Universite
“Valahia” Târgovişte, XIV, 1, Târgovişte, p. 73-84.
Bobi, 1999 Bobi, V. M., 1999, Civilizaţia geto-dacilor de la curbura
Carpaţilor (sec. VI î.Chr - II d.Chr), Bucureşti.
Bognár- Bognár-Kutzián, I., 1979, Some remarks on the ethnical
Kutzián, 1979 Backgrounds of the La Tène Culture, în P-M. Duval, V. Kruta
(eds.), Les mouvements celtique du Ve au Ier siécle avant notre
ére, Paris, p. 157-160.
Bolcu, 2011 Bolcu, L., 2011, Şantierul arheologic Unip-”Dealu Cetăţuica”.
Rezultate preliminare ale campaniilor 2007-2010, Univer-
sitatea de Vest, Timişoara, Disertaţie (ms).
Crişan, 1971 Crişan, I. H., 1971, Aşa numitul mormânt celtic de la Silivaş şi
problema celui mai vechi grup celtic din Transilvania, în
Sargetia, X, p. 45-76.
Crişan, 1974 Crişan, I. H., 1974, Descoperiri celtice păstrate în Muzeul
Judeţean Arad, în Ziridava, III-IV, p. 34-76.
Dizdar, 2001 Dizdar, M., , 2001, Nalazišta latenske kulture na vinkovačkom
području, în Prilozi Instituta za arheologiju u Zagrebu, 18, p.
103-134.
Dietrich- Dietrich, L., Dietrich, O., 2006, Locuirea celtică din
Dietrich, 2006 Transilvania, Crişana şi Banat (Stadiul actual al cercetării), în
Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, 57, 1-4, p.
10-56.
Floca, 2012 Floca, C., 2012, Monografia arheologică a localității Leibling,
Universitatea de Vest, Timişoara, Disertaţie (ms).
Gumă, 1991 Gumă, M., 1991, Câteva precizări asupra unor tipuri de coifuri
de la sfârşitul primei epoci a fierului şi începutul celei de-a
doua descoperite în sud-vestul României, în Thraco-Dacica,
XII, 1-2, p. 63-85.

291
Hauschild, Hauschild, M., 2010, ”Celticised” or ”Assimilated”? In Search
2010 of Foreign and Indigenous People at the Time of the Celtic
Migrations, în S. Berecki (ed.), Iron Age Communities in the
Carpathian Basin. Proceedings of the International
Colloquium from Târgu-Mureş, 9-11 October 2009, Cluj-
Napoca, p. 171-180.
Ljuština- Ljuština, M.; Spasić, M., 2012, Celtic Newcomers between
Spasić, 2012 Traditional and Fashionable: Graves 63 and 67 from
Karaburma, în S. Berecki (ed.), Iron Age Rites and Rituals in
the Carpathian Basin. Proceedings from the International
Colloquium from Târgu Mureș, 7-9 October 2011, Editura
Mega, Târgu Mureş, p. 367-376.
Măndescu, Măndescu, D., 2002, Fibulele de schemă tracică şi Banat şi
2002 Transilvania, în Ziridava, XXIII, p. 57-62.
Măruia, 2004- Măruia, L., 2004-2005, Prezenţa dacică în Banat. Un stadiu al
2005 cercetărilor, în Studii de Istorie a Banatului, XXVIII-XXIX, p.
56-94.
Măruia et alii, Măruia, L., Micle, D., Cîntar, A., Ardelean, M., Stavilă, A.,
2011 Bolcu, L., Borlea, O., Horak, P., Timoc, C., Floca, C.; Vidra, L.,
2011, ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse
în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele
cercetărilor de teren, Editura BioFlux Cluj-Napoca.
Măruia et alii, Măruia, L., Micle, D., Floca, C., Stavilă, A., Berzovan, Al.,
2012 Bolcu, L., Borlea, O., 2012, Geografia istorică a zonei Moşniţa
Veche. Rezultatele cercetărilor arheologice de teren, Cluj-
Napoca.
Medeleţ, 1988 Medeleţ, Fl., 1988, Civilizaţia geto-dacă în sud-vestul Daciei, în
Studii de Istorie a Banatului, XIV, p. 1-14.
Milleker, 1905 Milleker, B., 1905, A Verseczi városi múzeum gyarapodása, în
Archaeologiai Értesitő, 25, p. 89-91.
Popović, 1996 Popović, P., 1996, Early La Tène between Pannonia and the
Balkans, în Starinar, 47, p. 105-125.
Pupeză, 2012 Pupeză, L.-P., 2012, Veacul întunecat al Daciei, Cluj-Napoca.
Rustoiu, 2004- Rustoiu, A., 2004-2005, Celtic-indigenous connections in Olte-
2005 nia during middle La Tène. Observations concerning a Celtic
grave from Teleşti (Gorj), în Ephemeris Napocensis, 14-15, p.
53-71.
Rustoiu, 2006 Rustoiu, A., 2006, The Celts between Tisa and the Carpathians
before and after the Great Invasion in the Balkans, în V. Sîrbu,
L. Vaida (eds.), Thracians and Celts. Proceedings of the
International Colloquium from Bistrița, Cluj-Napoca, (2007),
p. 213-228.

292
Rustoiu, 2008a Rustoiu, A., 2008, The Beginning of Celtic Colonization Inside
the Carpathians, în H. Pop (ed.), Dacian Studies, Cluj-Napoca,
p. 33-52.
Rustoiu, 2008b Rustoiu, A., 2008, Celţii din Transilvania şi comunităţile
indigene nord-balcanice. Schimburi culturale şi mobilitate indi-
viduală, în Ephemeris Napocensis, XVIII, p. 25-37.
Rustoiu, 2008c Rustoiu, A., 2008, Războinici și societate în aria celtică
Transilvăneană. Studii pe marginea mormântului cu coif de la
Ciumești, Cluj-Napoca.
Rustoiu, 2012a Rustoiu, A., 2012, The Celts and Indigenous Populations from
the Southern Carpathian Basin. Intercommunity Communi-
cation Strategies, în S. Berecki (ed.), Iron Age Rites and
Rituals in the Carpathian Basin. Proceedings from the
International Colloquium From Târgu Mureş. 7-9 October
2011, Editura Mega, Târgu Mureş, p. 357-390.
Rustoiu, 2012b Rustoiu, A., 2012, The Ceramic Human Head from Deta (Timiş
County). About the La Tène Vessels with Antropomorpic Deco-
rations from the Carpathian Basin, în Analele Banatului, Serie
Nouă, XX, p. 57-72
Rustoiu, 2013 Rustoiu, A., 2013, Celtic lifestyle-indigenous fashion. The tale
of an Iron Age brooch from North-Western Balkans, în Arheo-
logia Bulgarica, XVII, 3, p. 1-16.
Rustoiu- Rustoiu, A., Berecki, S., 2012, “Thracian” Warriors in
Berecki, 2012 Transylvania at the Beggining of the Late Iron Age. The Grave
with Chalcidian Helmet from Ocna Sibiului, în S. Berecki (ed.),
Iron Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin.
Proceedings from the International Colloquium from Târgu
Mureş. 7-9 October 2011, Editura Mega, Târgu Mureş, p. 139-
158.
Rustoiu-Egri, Rustoiu, A., Egri, M., 2010, Danubian Kantharoi – Almost
2010 Three Decades Later, în Berecki, S. (ed.), Iron Age Communi-
ties in the Carpathian Basin. Proceedings of the International
Colloquium from Târgu-Mureş. 9-11 October 2009, Editura
Mega, Cluj-Napoca, p. 217-288.
Sîrbu et alii, Sîrbu, V., Cavruc, V., Buzea, D., 2008, A Dacian Necropolis
2008 from 4th-3rd Centuries B.C., found in Olteni (South-Eastern
Transylvania), în V. Sîrbu, L. Vaida (eds.), Funerary Practices
of the Bronze and Iron Ages in Central and South-Eastern
Europe, Proceedings of the 9th International Colloquium of
Funerary Archaeology, May 9th-11th, 2008, Cluj-Napoca, p.
191-228.

293
Strobel, 1998 Strobel, K., 1998, Dacii. Despre complexitatea mărimilor
etnice, politice şi culturale ale istoriei spațiului Dunării de jos
(I), în Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, 49, 1,
p. 61- 96.
Ursuşiu et alii, Ursuţiu, A., Oprean, C., Cociş, S., Bârcă, V., Doboş, A.,
2012 Lăzărescu, V., 2012, Giarmata, com. Giarmata, jud. Timiş
(Autostrada Timişoara-Lugoj, Lot 1), în Cronica cercetărilor
arheologice din România, Campania 2011, Bucureşti, p. 287-
288.
Vulpe, 2001 Vulpe, A., 2001, Dacia înainte de romani, în Istoria
Românilor, vol. I, Bucureşti.
Vulpe-Teodor, Vulpe, R., Teodor, S., 2003, Piroboridava. Aşezarea geto-
2003 dacică de la Poiana, Bucureşti.
Zirra, 1971 Zirra, V., 1971, Beiträge zur Kenntnis des keltischen Latene in
Rumänien, în Dacia, N.S., p. 172-238
Zirra, 1991 Zirra, V. V., 1991, Les plus anciennes fibules en Roumanie, în
Dacia, N.S., 35, p. 177-184.

294