Ingrijirea pacientilor cu gonoree

Ag. patogen -Neisseria gonorrhoeae diplococgram-negativ

Gonoreea este o boala cu transmitere sexuala.
Este o infectie bacteriana a uretrei masculine si a uretrei feminine, colului uterin sau ambelor la femeie.
Gonoreea poate afecta rectul, anusul, gatul sau organele pelvine si rar conjunctiva (membrana ce
captuseste pleoapa si suprafata ochiului).
[ la nn se efectueaza profilaxia pentru conjuctivita gonococica, la nastere cu instilatii conjunctivale cu
solutie de nitrat de argint 1%, tetraciclina 1% sau eritromicina 0,5%.]

Transmitere:
Gonoreea se ia in timpul unui act sexual (vaginal, anal, oral) cu un partener infectat.
Transmitere verticala – mama-fat (in timpul nasterii)
- Gonoreea poate fi transmisa in orice moment de catre o persoana infectata cu Neisseria gonoree,
indiferent daca acea persoana are sau nu simptome.
- O persoana bolnava este contagioasa pana la efecturea tratamentului.
Daca o persoana a avut gonoree nu este protejata impotriva unei viitoare infectii.
- O expunere noua la gonoree duce la reinfectare chiar daca inainte s-a urmat tratament si boala a
fost vindecata.
 Factori de risc

- parteneri multipli (sex cu mai mult de un partener in anul trecut)

- un partener cu risc (partener care a avut relatii sexuale cu altii sau cu parteneri infectati)
- contact sexual neprotejat
- un barbat care are contact sexual neprotejat cu alt barbat
- inceperea vietii sexuale mai devreme de 18 ani
- orice copil cu gonoree trebuie consultat de medic pentru a determina cauza infectarii si pentru a
descoperi un eventual abuz.
Simptome
Aproape jumatate din oamenii bolnavi nu au simptome.
Perioada de incubatie (asimptomatica) este de 2 pana la 5 zile,
- exista situatii cand simptomele nu apar nici dupa 30 zile.
Gonoreea poate sa dea simptome doar atunci cand s-a extins in alte regiuni ale
corpului.
Simptome la femei
La femei simptomele initiale sunt usoare si pot fi confundate cu o infectie a vezicii
urinare sau a vaginului.
- urinari frecvente si dureroase
- prurit anal, dureri, sangerari, incontinenta
- scurgeri vaginale anormale (secretii vaginale galbui, dense sau urat mirositoare )
- sangerari vaginale anormale, in timpul sau dupa contact sexual si intre menstruatii
- prurit genital
- ciclu menstrual neregulat
- dureri pelvine
- febra si astenie
- glandele Bartholin inflamate si dureroase
- act sexual dureros (dispareunie)
- dureri de gat (rar)
- conjunctivita (ochii rosii), rar.
Simptome la barbati
La barbati, simptomele sunt mai serioase, acestia mergand la medic pentru
tratament inainte sa apara complicatii.
- secretii peniene (clare sau cu aspect de lapte la inceput, apoi devin galbene,
cremoase si excesive, cateodata cu sange)
- prurit anal, dureri, sangerari, incontinenta urinara
- dureri de gat (rar)
- conjunctivita (ochii rosii), rar.
Complicatii
Tratata la timp nu produce probleme pe termen lung dar, netratata, duce la complicatii.
- infertilitatea prin pătrunderea bacteriilor în organele genitale interne
- risc mai mare de a se infecta cu HIV și unele bacterii oportuniste (Chlamydia)

- boala inflamatorie pelvina.

- abces ovarian sau tubo-ovarian
- inflamatii ale glandelor Bartholin
- sarcina ectopica
- durere cronica pelvina
Complicatii la femei gravide
Probleme legate de gonoreea netratata la femei gravide includ:
- posibilitatea pierderii sarcinii
- nastere prematura.
- ruptura prematura de membrane,
- - infectii ale endometrului (endometrita)
O femeie cu gonoree poate infecta copilul in timpul nasterii.
- Femeile cu gonoree netratata si copil infectat la nastere mai mult ca sigur dezvota
complicatii pe termen lung.
Complicatii la nou-nascuti

- conjunctivita. Majoritatea nou-nascutilor cu gonoree au conjunctivita

- infectie diseminata prin sange (sepsis)
- inflamatii ale articulatiilor (artrita)
- infectiile lichidului si tesuturilor din jurul creierului si maduvei spinarii (meningita).
TESTAREA ȘI DIAGNOSTICUL GONOREEI

- colectarea unor probe de sectreții de pe suprafețele ce pot fi infectate (vagin, uretra),

examinarea acestora la microscopul optic iar ulterior efectuarea culturilor bacteriene în
scopul izolării bacteriilor și identificării acestora.
- realizarea unui screening la femeile insarcinate care au risc crescut de a face gonoreea si de a o
transmite mai departe fatului
Tratament
Se realizeaza cu antibiotice.
Acest tratament este recomandat in urmatoarele cazuri:
- oameni cu teste pozitive pentru gonoree
- parteneri sexuali in ultimele 60 de zile ai unor bolnavi de gonoree, chiar daca nu exista
simptome sau s-a folosit sau nu prezervativ
- nou-nascuti ai femeilor bolnave de gonoree
Daca unul din partenerii unui cuplu infectat de gonoree se trateaza iar celalalt nu, exista
posibilitatea de reaparitie a bolii in acel cuplu. Pentru a se preveni reaparitia bolii,
trebuie folosit prezervativul si tratat si partenerul.
Tratament in cazul agravarii bolii
Unele tulpini de gonoree au devenit rezistente la actiunea antibioticelor ( penicilina, tetraciclina si sulfamidele)
In unele tari, multe tulpini de gonoree au devenit rezistente si la quinolone.
Pentru cei infectati cu gonoree in aceste zone s-au dezvoltat noi scheme de tratament (ceftriaxona)
Daca apare rezistenta la un tip de antibiotic se va incerca folosirea altui antibiotic pentru tratamentul infectiei.
Daca dupa terminarea unui tratament, inca persista simptomele, este nevoie de retestarea prin cultura a
gonoreei, pentru a se determina daca e vorba de rezistenta la antibioticul folosit.
Probleme de dependenţă
* alterarea integrităţii tegumentelor şi mucoaselor;

* alterarea confortului psihic;

* alterarea imaginii de sine;

* durere;

* potenţial de complicaţii legat de procesul infecţios;

* risc de transmitere a infecţiei legat de neizolarea pacientului;

* refuzul de a se conforma tratamentului;

* dezinteres faţă de măsurile de igienă;

* alterarea activităţii sexuale;

* stare depresivă din cauza bolii;

* anxietate legată de evoluţia şi prognosticul bolii;

 Obiective de îngrijire
* să prezinte tegumente şi mucoase integre;
* să nu prezinte complicaţii;
* să beneficieze de confort psihic;
* să fie mulţumit cu propria imagine;
* să nu prezinte durere;
* să se simtă în siguranţă;
* să nu transmită infecţia;
* să accepte şi să urmeze tratamentul;
* să prezinte interes faţă de măsurile de igienă;
* să nu prezinte anxietate;
* să nu prezinte depresie;
• să prezinte cunoştinţe suficiente despre boală, modul de transmitere, tratament şi profilaxie.
 Intervenţii
* informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluţie, importanţa tratamentului;
* ancheta epidemiologică a pacientului şi contacţilor declaraţi;
* monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie, diureză, scaun;
* asigurarea condiţiilor de mediu;
* asigurarea igienei;
* alimentarea si hidratarea;
* prevenirea complicaţiilor;
* educaţia pentru sănătate: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie,
evoluţie, importanţa tratamentului şi evitarea transmiterii bolii
* recoltare secreţie vaginală sau ureterală pentru depistarea prezenţei agentului infecţios.
* administrarea tratamentului prescris
IDENTIFICAREA , ELABORAREA, APLICAREA SI EVALUAREA REZULTATELOR PACIENTILOR CE NECESITA
INGRIJIRI IN AFECTIUNI STREPTOCOCICE CUTANATE
Streptocociile cutanate pot fi:
- eritematoase precum erizipelul si limfangitele;
- buloase precum impetigo bulos, pemfigusul acut al sugarului exfoliativ;
- erozive precum intertrigo
- ulceroase precum ectima
- eritemato – scuamoase precum pitiriazisul si psoriazisul.
Erizipelul şi celulita
- infecţii ale ţesutului celular subcutanat caracterizate prin inflamaţie acută difuză, edematoasă a
dermului şi ţesutului subcutanat frecvent asociată cu semne generale.
Manifestari de dependenta
- debut cu frison solemn, febra 38-400C,
- - alterarea stǎrii generale,
- - cefalee, greturi, varsaturi.
- local: dupa 24-48 de ore, in zona afectata, apare un placard rosu, edematiat, dureros, cu suprafata
lucioasa, bine delimitat de un burelet proeminent, semn caracteristic erizipelului.
- Edemul este mai accentuat in localizarile la nivelul fetei, scalpului si pavilionului urechii. Placardul
se extinde lent prin periferia sa pana la 10-15 cm sau mai mare. Se asociaza cu limfangita si
adenopatie regionala inflamatorie.
Limfangita acută
- inflamaţie septică a vaselor şi trunchiurilor limfatice produsă prin afectarea peretelui acestora de către
germeni proveniţi de la o infecţie situată în teritoriul drenat de ele sau inoculaţi printr-o soluţie de
continuitate (plagă, escoriaţie, înţepătură etc.)
- etiopatogenie: poate fi produsă de orice germene patogen (mai ales streptococul are tropism limfatic) şi
reprezintă un mod de reacţie a organismului la transportul limfatic al germenilor
 Impetigo
-infectie bacteriana foarte contagioasa cu gram-pozitivi a stratului superficial al epidermului.
Cele doua forme ale bolii sunt impetigo bulos si impetigo nonbulos.
Impetigo este cauzat de Staphylococcus aureus si streptococi beta-hemolitici de grup A
precum Streptococcus pyogenes
 Dermatita seboreica a sugarului:
- afectiune
dermatologica benigna a sugarului (fata si
sezutul) boala se observa intre a 2-a si a 4-a
luna de viata.
- Cauza este de cele mai multe ori necunoscuta.
- Eruptia debuteaza cel mai frecvent printr-o
inrosire a plicilor si a zonelor convexe ale
bazinului (fese, organe genitale), precum si
prin afectarea pielii capului - la scuame grase,
groase, galbui sau cafenii pe o piele rosie
(cruste de lapte).
- Leziunile se propaga apoi rapid pe intreg
corpul, formand scuame.
- Aceasta eruptie este, de obicei, bine suportata
de catre copil, care nu simte prurit.
Ectima streptococica
este o infectie a pielii de tip ulceros produsa de streptococ
(si stafilococ).
- se localizeaza mai ales la nivelul membrelor inferioare -
- apare la persoane cu igiena deficitara, casectice, cu tulburari
circulatorii venoase ale membrelor inferioare si la copii.
Debuteaza sub forma unor mici bule sau pustule localizate pe o
zona eritematoasa, care in cateva zile ulcereaza si formeaza o
crusta neagra-cenusie care se poate indeparta descoperind o
ulceratie cu margini proeminente, cu fundul acoperit de un puroi
galben-verzui.
Se vindeca cu cicatrice hiperpigmentate. Leziunile sunt de
obicei multiple, recidivante, avand capacitate de autoinoculare.
 Pitiriazisul
- pete rosii pe piele care se descuameaza .
In mod normal, de-alungul a 28 de zile (ciclu celular), celulele
tegumentului se matureaza, ajung in straturile superficiale si se
desprind cu ajutorul hainelor sau bailor
Exista mai multe tipuri de pitiriazis printre
care: pitiriazisul rozat, pitiriazisul alb al fetei, pitiriazisul
versicolor sau pitiriazis rubra pilaris.
Factorii ce favorizeaza aparitia pitiriazisului
- cel mai frecvent pitiriazisul apare dupa o infectie
bacteriana(streptococ), virala (virusul herpetic 7, sau fungica;
- activitati zilnice stresante
-dezechilibru intre flora comensala de pe si cea patogena prin
penetrarea germenilor patogeni in piele..
-sistem imunitar foarte slabit;
-o infectie puternica.
Psoriazisul
este caracterizat de arii cutanate usor tumefiate, cu margini rosii si
acoperite cu cruste (scuame) mari, de culoare alba sau alb-argintii.
Obiective:

Sa fie remisa complet infecţia.

Sa se previna recidivele.
Sa fie ameliorata durerea pacientului.
Pacientul sa prezinte tegumente si mucoase integre.
Sa fie prevenita extinderea leziunilor.
Pacientul sa nu devina sursa de infectie nosocomiala.
Sa se previna complicatiile.
Pacientul sa beneficieze de confort psihic.
Pacientul sa fie ferit de pericole.
Pacientul sa prezinte interes pentru igiena..
Pacientul sa aiba cunostinte suficiente despre boala.
Pacientul sa-si redobandeasca imaginea de sine pozitiva.
Pacientul sa se reintegreze socio-profesional.
 Interventii
- identificarea si eliminarea factorilor favorizanti sau agravanti
- aprecierea aspectului tegumentelor, mucoaselor si anexelor
- comunicare,
- hidratare,
- alimentare,
- igienă( igiena riguroasa a tegumentelor intacte, taierea unghiilor scurt si igiena acestora)
- utilizarea bazinetelor si urinarelor individuale, sterile;
- schimbarea lenjeriei de pat si de corp, ori de cate ori este nevoie;
- aplicarea antiinflamatoarelor si anti pruriginoaselor, a unguentelor cu actiune emolienta, a cremelor
cu actiune emolienta ce diminua deshidratarea cutanata.
- efectuarea bailor pentru indepartarea crustelor, scuamelor si pentru hidratarea cutanata, comprese
umede.
- observarea aparitiei unor complicatii;
- efectuarea educatiei sanitare a pacientului cu privire la : masuri de prevenire a transmiterii
infectiilor,
Investigatii si examene de laborator
Examen micologic: recoltarea produsului patologic si examinarea lui la microscop .
Examen citologic: din produsul recoltat se face un frotiu ce se examineaza la microscop
Examen la lampa Wood: utilizat in special in infectiile produse de fungi si bacterii si in
tulburarile pigmentare
Biopsia cutanata: recoltarea unui fragment de piele care este examinat histopatologic
Teste cutanate care pot fi facute fie prin aplicare pe tegumente a unei dilutii standard si
reactia se citeste dupa 48-96 de ore sau prin scarificare.