Strategii de consiliere

I. Reformularea sentimentelor
II. Clarificarea
III. Empatia

I. Reformularea sentimentelor.
Reformularea sentimentelor determina/ permite retrairea cu o mai mare fidelitate a
continutului afectiv al unui mesaj exprimat verbal sau nonverbal de catre client.
Reformularea sentimentelor are 5 scopuri:
1. sa clarifice sentimentele si emotiile asociate unei experiente concrete; terapeutul
poate reformula: “Nu stiu daca am inteles bine, iti este frica de sfarsitul de
saptamana, este corect?”.
2. sa asigure clientul ca terapeutul a inteles corect sentimentele sale (“Eu am
inteles ca esti ingrijorat/ speriat ca prietena ta ar putea sa te paraseasca la
sfarsitul acestei saptamani”).
3. sa incurajeze clientul in identificarea, constientizarea si exprimarea
sentimentelor, mai ales a celor care au o conotatie negativa (“Te simti agresiv/
esti agresiv datorita faptului ca prietena ta vrea sa te paraseasca la sfarsitul
saptamanii. Ai putea sa-mi descri acest sentiment de agresivitate?”).
4. sa invete clientul cum sa se raporteze la propriile sentimente, mai ales cand
acestea sunt negative (“Mi se pare ca esti furios pe prietena ta ca vrea sa plece.
Cum crezi ca te vei comporta pe viitor in relatia cu ea, dat fiind aceste
sentimente pe care le simti?”).
5. sa precizeze sentimentele negative pe care clientul le dezvolta fata de terapeut
astfel incat relatia sa poata continua (“Esti suparat pe mine pentru ca impreuna
am descoperit ura fata de mama/ tatal tau. Am inteles bine?”).
Pentru a utiliza corect tehnica reformularii, terapeutul trebuie sa identifice corect
cuvintele afective care exprima sentimentele in mesajul verbal, de asemenea, sa identifice
corect reactiile mimice, pantomimice care reprezinta afecte concordante sau
neconcordante cu mesajul verbal. Acesta trebuie sa discearna intre sentimentele negative
si pozitive atat la nivel verbal cat si la nivel postural.
Terapeutul trebuie s aleaga corect cuvintele care exprima cel mai bine, mai concis
posibilele sentimente negative sau pozitive.
Se utilizeaza formulari de tipul “tu pari”, “tu esti” la inceputul frazei care se
reformuleaza, si formulari de tipul “corect”, “am inteles” la sfarsitul frazei.

Exercitiu – tip examen

C: “Am numai 15 ani si sunt foarte nervoasa, agitata…cred ca sunt insarcinata.”

T: “Esti anxioasa atunci cand te gandesti ca ai putea fi insarcinata la varsta ta.”

Cele mai frecvente erori care se produc in utilizarea acestei tehnici sunt:

a. confuzia dintre continut, idee, gand si sentiment:

C: “Sunt furios pentru ca ea/el vrea sa ma paraseasca.”

T: “Inteleg ca ea/el vrea sa te paraseasca.”

1
 b. utilizarea unor cuvinte necorespunzatoare pentru reformularea
sentimentelor exprimate de client:

C: “Imi este frica de caini.”

T: “Esti panicat atunci cand esti fata in fata cu un caine.”

c. utilizarea unei reformulari redundante:

C: “Imi este frica cand intalnesc caini.”

T: “Iti este frica cand intalnesti caini, mai ales seara, in special de cei mari…”

d. cand reformularea se refera la un alt sentiment decat cel exprimat de

client:

C: “Sunt trist pentru ca am picat la examen.”

T: “Te simti frustrat pentru ca ai picat examenul.”

e. utilizarea reformularii intr-un moment nepotrivit.

Reformularea sentimentelor trebuie sa urmeze 4 reguli:

1. nu se utilizeaza la inceputul consilierii deoarece relatia terapeutica nu s-a format;
clientul utilizeaza mecanisme de aparare si va percepe reformularea ca agresivitate.
2. nu se incurajeaza clientul in explorarea sentimentelor daca nu este pregatit
psihologic, clientul inca are mecanisme de aparare puternice sau se afla in perioada
de supraevaluare a propriilor conflicte. Ca urmare, in aceste situatii, este de dorit sa
se reorienteze discursul spre subiecte mai putin ameninatoare pentru a se reduce
rezistentele.
3. este de dorit sa nu se foloseasca reformulari foarte des.
4. aceasta tehnica se utilizeaza tinand cont de obiectivele intrevederii. Daca scopul
este de formare sau sustinere a unor comportamente, reformularea referitoare la
sentimente nu este potrivita. Daca scopul este explorarea sentimentelor, atunci se
reformuleaza sentimentele.
Sentimente negative frecvente: frica, nesiguranta, agresivitate, tristete.
Sentimente pozitive frecvente: bucuria.

II. Clarificarea poate fi de doua feluri:

A. clarificare cu intrebare
B. clarificare cu interpretare

A. Clarificarea-intrebare.
Se utilizeaza cand terapeutul cere clientului sa explice implicitul unei afirmatii, ceea ce
inseamna fie sustinerea acestuia intr-o explorare mai detaliata, fie atunci cand terapeutul
simte nevoia sa se verifice pe sine daca a inteles ceea ce a spus clientul.
Terapeutul alege directia spre care se indreapta discutia sau implicitul pe care doreste
sa-l clarifice.
Formula care se utilizeaza cand vrem o clarificare “ati vrut sa spuneti…”, “se pare ca…”
urmata de o formulare cat mai exact posibila a implicitului din ceea ce clientul a spus.

Exemplu:

2
C: “Rezultatele mele scolare sunt slabe. Nu stiu ce se intampla cu mine… Ma simt trist,
atat de trist incat nimic din jurul meu nu ma mai intereseaza.”
T: “Se pare ca nestiind care sunt cauzele tristetii tale ti le explici prin rezultatele scolare.”

Asadar, terapeutul a cerut clientului sa expliciteze trei directii:

- implicitul, adica impactul necunoasterii motivului tristetii asupra rezultatelor scolare
- impactul tristetii asupra gradului de interes
- impactul rezultatelor scoalre asupra interesului.

Potential subiect de examen:

C: “Nu vreau sa mai invat statistica. Urasc matematica si statistica si nici nu este important
pentru mine. Fetele nu au nevoie de matematica si, de altfel, nici nu sunt performanta in
acest domeniu.”
T: “Vrei sa spui ca…” (sunt 4 intrebari de clarificare)

B. Clarificarea cu interpretare se face prin asociere si sugestie.

1. Clarificare prin asociere

a. Clarificare prin asocierea aspectelor contradictorii
b. Clarificarea prin asociere in functie de timp si spatiu
c. Clarificare prin asociere cu distanta temporala si/sau spatiala
2. Clarificarea prin sugestie
a. Clarificare sugestiva
b. Clarificare analitica sugestiva
c. Clarificare sugestiva de evaluare

1. Clarificarea prin asociere.

Terapeutul sugereaza o cale posibila pentru a genera asociatii intre sentimente si idei
sau doar intre ganduri. In acest scop, terapeutul la sfarsitul unei clarificari pune o
intrebare pentru a verifica asociatia facuta.
Poate fi asociativa prin similitudine, adica asocierea unor sentimente cu altele (“ceea ce
simti acum pentru partenera ta, agresivitate, se aseamana cu ceea ce simteai saptamana
trecuta pentru mama ta? Oare ce crezi?”)
Terapeutul asociaza doua sentimente si pune o intrebare pentru a lamuri pertinenta
asocierii similitudinii.
Exemplu:
T: “Ce gandesti tu despre aceste femei, avand in vedere ca ai spus ca sunt manipulatoare
si posesive, este asemanator cu ceea ce gandea tatal tau despre femei?”

a. Clarificarea prin asocierea aspectelor contradictorii

T: “Ceea ce simti acum pentru tatal tau, mila/ furie, este sau pare contrar a ceea ce
simti pentru mama ta, dragoste/ bucurie. Este corect?”
b. Clarificarea prin asociere in functie de timp si spatiu
T: “De fiecare data, in ultimul timp, spui ca esti anxios pentru ca ramai acasa, nu pleci
nicaieri la sfarsitul saptamanii. Iti aduci aminte? Ai observat?”

c. Clarificare prin asociere cu distanta temporala si/sau spatiala

T: “Te simti frustrat cand te intalnesti cu cineva, ca atunci cand te intalneai cu X, ca aceea
pe care o simteai fata de mama ta in copilarie.”

3
 2. Clarificarea prin sugestie

a. Clarificarea sugestiva sau cu interpretare sugestiva este un demers de orientare,

terapeutul formuleaza explicit implicitul exprimat de client si sugereaza acestuia directia de
analiza, de explorare.
C: “Imi este greu sa discut cu X despre despartirea de sotia mea.”
T: “Este greu, dar simti nevoia sa povestesti. Oare nu ar fi o modalitate ca sa te linistesti?
Poate te vei simti mai bine.”

b. Clarificarea analitica sugestiva are ca scop determinarea unei analize de mai mare
profunzime, o analiza tintita si dirijata.
T: “Imi spui ca ai multe probleme atat la scoala cat si acasa, ca esti dezorganizat. De
asemenea, imi spui de problemele de concentrare, m-ai lasat sa inteleg ca exista probleme
cu fetele, probleme de ordin sexual. Mi se pare ca ai vrea sa discutam mai mult despre
ele, dar eziti.”

c. Clarificarea sugestiva de evaluare, terapeutul evalueaza sub o forma sugestiva ceea

ce clientul exprima explicit si asociaza aceste evaluari cu un termen de specialitate.
Terapeutul va cere obligatoriu confirmarea intelegerii acestui termen.
C: “Eu simt o serie de rezistente, chiar simt ca sunt agresiv cu tine. Ma enervezi uneori.
Aceleasi sentimente le aveam fata de mama mea.”
T: “Nu este cumva o proiectie sau un transfer? Eu simbolizez autoritatea materna? Ce
crezi?”

III. Empatia.
Permite terapeutului sa intre in universul intrinsec al clientului, sa-l inteleaga si sa-i
comunice aceasta.
Empatia in contextul unei consilieri poate fi o atitudine fundamentala, o modalitate ce
permite terapeutului sa sesizeze nuantele si complexitatile universului interior al clientului.
Poate fi un mod profesional de a comunica in relatia terapeutica, este o abilitate care
se poate invata si dezvolta prin exercitii.
Din punct de vedere tehnic, empatia presupune doua fatete integrate:
1. empatia afectiva ce inseamna a rezona, a resimti/ simti sentimentele clientului
2. empatia functionala care presupune abilitatea terapeutului de a comunica clientului
sentimentele sale si de a explica clientului trairile si comportamentele pe care le
dezvolta.

Exemplu – examen

C: “Am fost la mai multi specialisti si nu am obtinut nimic. Nu stiu de ce continui sa caut,
dar ma simt tare rau, trebuie sa-mi gasesc o slujba, imi inchipui ca trebuie sa fac ceva.”

“am fost la mai multi specialisiti” = comportament

“nu am obtinut nimic” = experienta
“nu stiu de ce continui..” = sentiment de nesiguranta
“sa continui sa caut” = comportament
“trebuie sa-mi gasesc o slujba” = comportament
“ma simt tare rau” = experienta negativa/ sentiment negativ
“imi inchipui..” = sentiment de mobilizare, speranta

4
“sa fac ceva” = comportament

T: “Nu credeti ca pot sa va ajut sa gasiti o slujba pe care s-o pastrati, dar simtiti, chiar
daca aveti ezitari, ca trebuie sa faceti ceva.”

“nu credeti”= comunicarea unui sentiment asociat incertitudinii

“slujba pe care s-o pastrati” = comunicarea experientei anticipate
“aveti ezitari” = comunicarea unui sentiment asociat incertitudinii
“ca trebuie sa faceti ceva” = comunicarea unui comportament dorit.

Se desciu 5 nivele ale empatiei in relatia de consiliere:

Nivelul 1 de empatie este atunci cand terapeutul nu comunica sau exteriorizeaza trairile pe
care le percepe empatic. Reactiile sale sunt orientate, mai degraba, spre a arata clientului
nonagresivitatea relatiei.
Nivelul 2 de empatie. Terapeutul nu comunica sentimente, pastreaza discutia la nivel
cognitiv.
Nivelul 3 de empatie. La acest nivel apar deja reactii empatice primare, terapeutul
comunica clientului faptul ca a inteles, a simtit trairile lui (empatie afectiva), dar si
explicatiile si comportamentele pe care le-a transmis (empatia functionala).
Nivelul 4 – reactie empatica de nivel superior. Terapeutul interpreteaza corect
sentimentele exprimate de client si sugereaza o directie de actiune.
Nivelul 5 – reactii empatice de profunzime. Terapeutul interpreteaza sentimentele,
comportamentele si explicatiile pe care le da clientul si indica o cale posibila pentru a
intelege mai bine problemele cu care se confrunta si in acelasi timp ofera si indicii de
comportament.