Extras din document

INTRODUCERE
Amploarea și complexitatea nevoilor sociale au impus pe planul cercetării administrația
publică, ca principal domeniu de studiu, dar în același timp și singura soluție pentru a
propune și impune raționalizarea și eficientizarea acesteia, în vederea realizării
serviciilor publice. O perfecționare constantă a administrației publice nu se poate realiza
numai constatându-se unele probleme ale realității curente din administrația publică, ci,
în primul rând, pe baza unor cercetări științifice ale acesteia. Această cercetare științifică
are în vedere cunoașterea aprofundată a administrației publice, iar pe baza cunoștințelor
dobândite posibilitatea de a formula propuneri de organizare și funcționare eficientă a
administrației publice.
1.1 ȘTIINȚA ADMINISTRAȚIEI .GENEZĂ ȘI EVOLUȚIE
1.1.1 GENEZĂ
Într-o opinie, administrația era înțeleasă ca fiind „acțiunea de a administra de a conduce
afacerile publice sau private ,de a gestiona bunurile” sau „putere administrativă” ori
„știința și arta de a guverna în stat”.
Plecându-se de la sensul etimologic, cuvântul administrație a ajuns cu timpul să
desemneze orice fel de activitate care este îndeplinită la ordinele cuiva.
Unanim recunoscut e faptul că din punct de vedere etimologic termenul de
„administrație” provine din limba latină, „administer” traducându-se prin agent, ajutător,
servitor sau, într-un alt sens, instrument.
Cuvântul „administer” s-a format din rădăcina „minus”-„minor” care înseamnă mai puțin
și din prefixul „ad” care arată direcția, „sensul” și subliniază starea de inferioritate în
raport de „magister”, care se traduce prin „cel care comandă”, superiorul, șeful, cuvânt
care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult.
Tot în limba latină verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce, a
dirija. Dicționarul limbii române reține pentru verbul „a administra” explicația: a conduce,
a cârmui, iar pentru „administrație” - totalitatea autorităților administrative existente într-
un stat, secție sau serviciu, care se ocupă de probleme administrative ale unei instituții
sau agent economic. În limbaj uzual termenul „administrație” este utilizat în mai multe
sensuri.
Prin administrație se poate înțelege: conținutul principal al activității executive a statului;
sistemul de autorități publice care înfăptuiesc puterea executivă, conducerea unei
instituții publice, un compartiment (direcție, serviciu, birou) dintr-o instituție publică etc.
Dintre multiplele sensuri ale termenului de administrație, preocupările teoretice s-au axat
pe clarificarea noțiunii de administrație publică.
Parte componentă a istoriei fiecărui stat, studiul administrației publice implică o serie de
conexiuni pe care le are cu diverse laturi ale vieții social-politice, în funcție de epoca
istorică la care se raportează studiul în cauză, aceasta datorită faptului că orice tip de
administrație este rezultatul direct al mediului social respectiv.
1.1.2 EVOLUȚIE
Știința administrației cunoaște trei etape esențiale în devenirea sa:
- perioada interbelică unde se poate vorbi despre o Școală românească de știința
administrației, al cărei conducător era profesorul Paul Negulescu, care în Tratatul de
drept administrativ din 1906 face primele considerații cu privire la știința administrației,
arătând că aceasta se ocupă cu organizarea diferitelor autorități administrative, cu
atribuțiile și modul lor de funcționare, cu ierarhia în cadrul acestora, în timp ce dreptul
administrativ reprezintă totalitatea regulilor ce „guvernează drepturile și datoriile
reciproce ale administrației și ale administraților”.
- perioada 1944-1989, - aici schimbările sociale și, mai ales, cele politice, influențează
evoluția științei administrației, ea fiind mai mult orientată spre conceptul de „conducere
științifică” și, firește, spre necesitatea perfecționării pregătirii cadrelor. Pentru această
etapă, o deosebită importanță capătă activitatea legislativă, înțelegându-se necesitatea
activității administrative și a raportului dintre aceasta și cetățean fiind adoptată Legea nr.
1 /1967, a contenciosului administrativ.
- Evoluția după anul 1990 . În această perioadă, în România, se recunoaște un drept
câștigat științei administrației, anume acela de a fi acceptată ca știință cu obiect și
metodă proprie, se reînființează Institutul de Științe Administrative, Școala Națională de
Studii Politice și Administrative, iau ființă un număr mare de facultăți și colegii cu profil
administrativ, centre de perfecționare în administrația publică pentru funcționari și
reprezentanții aleși. De asemenea în 1990 s-a adoptat și Legea nr. 29/1990 a
contenciosului administrativ, iar la 21 noiembrie 1991 a fost promulgată cea mai
avansată Constituție a României, expresie a celor mai evoluate concepții despre putere,
democrație și drepturile omului, Constituție care pune în evidență structura organelor
statului, competența acestora, raporturile dintre ele sau dintre acestea și cetățeni.

Extras din referat:

Abordari conceptuale privind sistemul administratiei publice
Notiunea de administratie publica este una extrem de controversata atunci cind vine vorba de
definirea ei. Pe de o parte opinia generala a oamenilor este diferita, uneori contradictorie, iar
pe de alta parte autorii de specialitate, teoreticienii nu au reusit inca sa se puna de acord cu
privire la o definitie clara.
In aceeati ordine de idei, se pot gasi numeroase definitii ale conceptului de administratie
publica, fara a putea, deocamdata, cu certitudine, spune care este corecta.
O prima definitie ar putea fi cea data de Antonie Iorgovan, conform careia administratia
publica reprezinta ,,o categorie de autoritate publica, care potrivit Constitutiei si legilor este
chemata sa execute legea, sau, in limitele legii sa presteze servicii publice, uzind, in acest
scop, de prerogativele specifice puterii publice". Cu alte cuvinte, potrivit acestui autor,
administratia publica nu este altceva decit o parte integranta a puterii executive, care, pe linga
faptul ca executa legile, le pune in practica, mai presteaza servicii publice, adica servicii in
beneficiul cetatenilor. Autoritatea administartiei publice rezida, tot in opinia autorului, in
faptul ca este o putere publica, adica o autoritate, care, chiar daca nu este aleasa, este numita
de persoanele alese de popor sa ii reprezinte.
O a doua definitie a conceptului de administratie publica ar putea fi cea a lui Charles
Debbash, conform caruia ea este ,,aparatul de gestiune a problemelor publice". Altfel spus, un
popor, o comunitate locala se confrunta cu o problema, fie ea de ordin etnic, transportational
(nevoia de un mijloc de transport in comun care sa aiba o anumita ruta), iar administratia
publica nu este altceva decit institutia care ofera solutia acestei probleme. In sens concret,
luind exemplul de mai sus, administratia publica, in speta primariacere regiei de transport in
comun introducerea unei linii noi pe ruta ceruta de cetateni.
O alta definitie a conceptului de administratie publica ar putea fi aceea comform careia ea
desemneaza ,,ansamblul de organe care infaptuiesc, conduc si executa treburile publice". Cu
alte cuvinte, administratia publica este, prin prisma acestei definitii organismul, care in
corelatie cu treburile publice are 3 misiuni: de a le infaptui, conduce si executa. Adica
organele administratiei publice urmaresc interesul public, sa aplice in parctica actiunile
necesare mentinerii functionalitatii sistemului. In fapt aceste actiuni, conform definitiei date,
urmaresc 3 pasi: infaptuirea - adica identificarea treburilor publice sau altfel spus definirea
masurilor ce trebuie luate in interesul public; conducerea - adica stabilirea modului in care
organul in cauza va actiona in ceea ce priveste o problema data, o treaba publica si in final,
executarea - adica punerea in practica a celor stabilite in pasul doi.
O a patra definitie a administratiei publice, conform lui J. P. Harris si John J. Corson sustin ca
ea este ,,activitatea prin care se realizeaza scopurile si obiectivele guvernului", cu alte cuvinte
puterea executiva a statului, guvernul, are la rindul lui o fractiune executiva, care aplica in
practica politicile lui. Trebuie mentionat ca aceasta definitie a administratiei publice, conform
careia ea ar fi instrumentul puterii executive este des intalnit intre teoreticieni. Nu neaparat
sub forma de fata.
O a cincea definitie a administratiei publice ar fi cea a lui John Pfiffner si Robert Presthus,
conform carora ,,Administratia publica, ca domeniu de activitate este in principal preocupata
de mijloacele pentru implementarea valorilor politice". Valorile politice ale unei societati
democratice sunt date de alesul poporului, sunt stabilite in conformitate cu convingerile,
realitatile de fapt ti alte variabile, iar in sensul definitiei celor doi autori, domeniul de
activitate al administratiei publice este gasirea de modalitati de punere in practica a acestor
valori.
O alta definitie a administratiei publice este formulata de Nicholas Henry, care o vede pe
,,aceasta diferit de tendintele politice, atit prin accentuarea comportamentului birocratic dar,
mai ales, prin sistemul structurilor proprii si metodologiilor aplicate pentru realizarea
scopurilor guvernamentale". Acest autor vede administratia publica ca un organ independent
de tendintele politice prin doua caracteristici numite : prima ar fi comportamentul birocratic,
mai accentuat, ceea ce face ca luarea unei decizii, implementarea unui program sa fie supuse
unui proces complex, sub actiunea mai multor factori decizionali; in timp ce a doua
caracteristica ar fi aceea ca administartia publica dispune de structuri si metodologii proprii,
care-i confera individualism si pe care le utilizeaza in realizarea obiectivelor decise la nivel
guvernamental.