Expertiza etică în administrația publică

Cuprins: 7.1. Introducere 7.2. Competenţele unităţii de învăţare 7.3. Consilierea de etică 7.4.
Comisiile de etică 7.5. Auditul de etică Rezumat Test de autoevaluare Miniglosar

7.1. Introducere

Vom construi în cele ce urmează un model de practică a consilierii etice derivat din paradigma
centrată pe client și din cea orientată spre rezolvarea problemelor. Facem mențiunea că modelul
de consiliere etică filosofică centrată pe rezolvarea dilemelor etice reprezintă o transpunere, în
planul consilierii de etică, a practicii sociale. Consilierea de etică, în versiunea propusă de noi,
are avantajul unei strategii etapizate de rezolvare, a dilemei etice ce poate fi aplicată de un
consilier etic în urma unui training adecvat. În construcția acestui model am pornit de la lucrările
lui Charles Zastrow (1987) în ceea ce privește consilierea în asistența socială. Principiile
generale de practică le vom reformula sub forma unor linii metodologice în consilierea etică
centrată pe dilema etică. Deși utilizăm un model de etică clinică, îl considerăm valid pentru
practica filozofică (philosophical practice) și de asemenea pentru diversele forme de consiliere
etică în afaceri, în universități, instituții publice etc.

7.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului didactic, studenţii vor fi capabili să participe la realizarea unui
audit de etică, reuşind să înţeleagă atât valorile constitutive, cât şi pe cele operaţionale ale

Antonio Sandu – Etică profesională şi transparenţă în administraţia publică

121

unei organizaţii, precum şi modul în care acestea sunt transpuse în politicile organizaţionale,
programele implementate de organizaţie şi practicile comunicative din cadrul acesteia.

Durata de parcurgere a unităţii de învăţare este de 6 ore.

7.3. Consilierea de etică

7.3.1. Consilierea de etică. Delimitări conceptuale

Consilierea25 de etică este un proces prin care se facilitează identificarea dilemelor etice cu care
se confruntă indivizii sau organizațiile, precum și modalități de ieșire din aceste dileme, care sunt
cele mai congruente cu viziunea împărtășită de subiect sau de organizație (Caras, & Sandu,
2012). Consilierea de etică se realizează ca un proces gradat de parcurgere a unor serii de pași în
vederea amplificării potențialului de autodeterminare a clientului (Zastrow, 1987).
Platon este un filosof grec, autor al unor dialoguri filosofice pe teme precum binele, dreptatea,
frumosul, statul, idei ce sunt reluate astăzi în diverse programe de consiliere filosofică şi de etică.

Sursa imaginii: Wikipedia Imagine marcată cu permisiunea de reutilizare de Google Photos

Această definiție, preluată din consilierea specifică în asistența socială, ne permite să afirmăm că
aceasta este o situație particulară consilierii, apropiată de practica filosofică prin cadrele generale
de adresabilitate a acesteia. Nu vom afirma că cele două forme de

25 SI.9.1. conține fragmente preluate din capitolul ―Consilierea de etică‖, autor Sandu, A.
(2012a). Etică și deontologie profesională. Iași, România: Editura Lumen, adaptată pentru
tehnologia educațională ID, pp. 173174.

UNITATEA DE INVATARE 7. Expertiza etică în administrația publică

122

practică socială și filosofică sunt identice, dar nici nu vom postula diferențe ireconciliabile între
acestea. Atât consilierea de etică clinică, cât și cea socială, se adresează unor vulnerabilități în
special de natură cognitivă, ambele încercând ca prin reconstrucția viziunii asupra problemei să
se obțină o ieșire eficientă din aceasta. Procesul de consiliere etică propus de noi, după modelul
adaptat din consilierea socială în viziunea lui Zastrow (1987), cuprinde patru etape
semnificative: Constituirea relației; Explorarea dilemelor etice; Explorarea soluțiilor etice
provenite din diversele modele de practică etică.

7.3.2. Explorarea dilemelor etice

Dilema etică26 se explorează în profunzime în scopul înțelegerii semnificațiilor pe care clientul

le atribuie acestor dileme etice. Dilema etică nu trebuie înțeleasă doar din punct de vedere
cognitiv, ca o situație-problemă ce solicită o alegere exclusiv rațională, pe baza unui set de
principii preluate dintr-o viziune filozofică particulară sau dintr-un imperativ moral
autoconstruit. Dilemele etice sunt de obicei însoțite de vulnerabilități cognitive (Cojocaru, Șt.,
2005) ce se manifestă ca incapacitate de înțelegere a naturii dilemei etice și de oferire a unui set
coerent de răspunsuri la aceasta. De asemenea, prezența unei dileme etice poate pune clientul
într-o situație de vulnerabilitate sau stres emoțional, care să-i afecteze capacitatea de a lua decizii
informate și implicit de a-și manifesta autonomia. Explorarea dilemei etice vizează diversele
puncte de vedere din care poate fi privită dilema și soluțiile care pot proveni din diversele
modele filosofice. În explorarea în profunzime a diverselor dileme etice ar trebui să se țină cont
de următoarele recomandări: Identificarea problemelor puse de client pe seama dilemei etice;
Evaluarea gradului de înțelegere a problemelor etice cu care se confruntă clientul și a naturii
dilemei etice; Explorarea reacțiilor clientului față de diversele implicații ale fiecăreia dintre
soluțiile pentru ieșirea din dilema etică; Nevoile și așteptările clientului față de rezolvarea
problemei etice; Respectarea autonomiei clientului în procesul de evaluare a dilemei etice și a
posibilelor soluții;

26 SI.9.3. conține fragmente preluate din capitolul Consilierea de etică, autor Sandu, A. (2012a).
Etică și deontologie profesională. Iași, România: Editura Lumen, adaptată pentru tehnologia
educațională ID, pp.178179.

Antonio Sandu – Etică profesională şi transparenţă în administraţia publică

123

Rolul consilierului este acela de a facilita procesul reflectiv și de a cataliza decizia informată a
clientului; Subîmpărțirea dilemei etice în probleme atomare care să necesite o decizie etică,
cât mai simplă, de obicei cu două variante.

Exemplu: Utilizarea teoriei jocurilor (etica consecințialistă) în rezolvarea dilemelor etice.

DILEMA PRIZONIERULUI Denumirea dilemei27 provine de la situația ipotetică formulată de
matematicianul Albert W. Tucker în 1950 (Kuhn &Tucker, 1950) pentru a ilustra această
tensiune între conflict şi cooperare. Povestea este următoarea: două persoane, suspecte de a fi
comis împreună un delict grav, sunt arestate de Poliție, fiind deținute fiecare într-o celulă
separată. Deoarece procurorul nu are suficiente dovezi pentru a-i condamna, îi face fiecăruia
dintre ei următoarea ofertă: dacă îşi mărturiseşte vina sa şi a celuilalt, scapă liber, dar complicele
primeşte 10 ani de închisoare. Dacă nici unul dintre ei nu mărturiseşte, vor primi fiecare câte o
pedeapsă de şase luni de închisoare, pentru o infracțiune minoră. Dacă ambii mărturisesc că au
comis fapta împreună cu complicele, fiecare va primi doi ani de închisoare. Fiecare prizonier
trebuie să aleagă dacă să declare sau nu că a comis fapta, fără să ştie ce va declara celălalt
prizonier. Întrebarea este: ce vor face prizonierii?