Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA ”TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI

Departamentul Pentru Pregătirea Personalului Didactic


(DPPD)

DIDACTICA SPECIALIZĂRII

– suport de curs –

Anul universitar 2019/2020


Lector univ. dr. Camelia Ciurescu
I. Incursiune conceptuală
Educație = educatio( lat.) = creștere, cultivare

•Educația = o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni
exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect – individual sau
colectiv – acționând asupra unui obiect – individual sau colectiv – în vederea transformării acestuia
din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico-sociale
prezente și de perspectivă, cât și particularităților sale individuale (Nicola, I – 1990).
•Acțiunea educațională – relație între un subiect și un obiect, în cadrul căreia subiectul urmărește o
schimbare, o transformare a obiectului conform unui anumit scop;
•Relația care se stabilește între subiect – obiect – este o relație socială, întrucât la fiecare pol se află
o ființă umană;
•Constantin Narly afirma ”educația este un fapt social și individual în același timp” întrucât produce
schimbări pozitive permanente în viața omului, iar acestea se vor reflecta, în mod firesc, asupra
grupului social din care face parte.
•Interacțiunea dintre cei doi poli are un caracter ACTIV și CREATIV, intrucât fiecare se adaptează la
cerințele și comportamentul celuilalt;
•Acțiunea educțională este subordonată unui ansamblu social care îi reglează și direcționează
sensul;
•Desfășurarea acțiunii are un caracter funcțional-dinamic, întrucât toate componentele sale se află
în interacțiune și se modifică de la un moment la altul.
Specificul național al educației în context european / al globalizării
• Ca acțiune socială, educația se realizează în limitele unui stat național, pe fondul unei vieți sociale și al
unor tradiții care s-au acumulat de-a lungul dezvoltării poporului și națiunii respective;
• Ca atare, logica internă a educației se opune imitării mecanice a unor ”modele universale”, întrucât
sistemul de învățământ trebuie să fie expresia cerințelor sociale din fiecare țară;
• Experiența universală, europeană trebuie îmbinată cu cea națională - educația nu poate face abstracție
de ceea ce se întâmplă în alte țări, insă valorifcarea acestor oportunități trebuie să aibă în vedere
particularitățile sociale și naționale;
• In facto: dezvoltarea unui sistem de învățământ trebuie să pornească de la realitățile naționale și numai
pe această bază să asimileze experiența internațională.

Onisifor Ghibu – ”Fără o pedagogie națională, un popor nu poate avea o școală care îi trebuie, școală
capabilă să dezvolte însăși fondul sufletesc al poporului, să stimuleze creația sa culturală originală.
Scopul pedagogiei românești este de a reface, păstra și cultiva calitățile specifice ale poporului
român, pe fondul culturii generale umane, în cadrul căreia se întâlnește, apoi, bucuros cu alte
popoare, respectându-le și lor individualitatea națională” (Prolegomene la o educație românească,
1941).
Specificul național al educației în context european / al globalizării

In 1990 Anthony Giddens afirma („Consequences of Modernity”, 1990): „Statul a devenit suficient de mic
pentru marile probleme ale vieţii şi suficient de mare pentru micile probleme ale vieţii, iar (...) dimensiunea
culturală cuprinde atât „interioritatea” cât şi „exterioritatea” globalizării: legătura dintre transformările
sistematice ample şi transformările „lumii” noastre locale din experienţa cotidiană” .
Ulterior, Robert Dale („Globalization: a new world for comparative education?”, 2000) a conturat relaţia
dintre globalizare şi sistemele de învăţământ, considerând că:
”Sistemele de învăţământ nu sunt explicabile numai prin contextul lor naţional. Naturaleţea, forma, aspectele
curriculare sunt produsul unei culturi mondiale bazate pe ideile centrale ale modernizării. Astfel, sistemele de
învăţământ sunt afectate atât de relaţiile între state, cât şi de organizaţiile supranaţionale.”
Specificul național al educației în context european / al globalizării

Dincolo de diferenţele inerente, sistemele de învăţământ europene prezintă anumite caracteristici comune,
dintre care se disting:
Obligativitatea învăţământului, dar acest indicator variază de la o ţară la alta;
Organizarea învăţământului pe cicluri de studii;
Orientarea şcolară – ca aspect esenţial al sistemului de învăţământ, al cărei scop este „dezvoltarea
potenţială şi integrarea persoanei la orice etapă de vârstă şi în orice mediu” (Martinez M., Quintal C. y
Tellez J., Madrid, 2002).
• Sub aspect structural, organizarea sistemelor de învățământ are la bază / reflectă principii pedagogice
menite să ghideze procesul educațional, în concordanță cu trăsăturile definitorii ale societății (specificul
național), fiind permament generatoare de schimbare atât la nivel național, cât și european/ internațional.
Funcțiile educației

1. Selectarea, prelucrarea și transmiterea valorilor de la societate la individ;


2. Dezvoltarea conștientă și progresivă a potențialului biopsihic al omului;
3. Pregătirea omului pentru integrarea activă în viața socială.

Autoeducația
• Condiție și rezultat al educației pe întreg parcursul vieții;
• Rezultat al educației, deoarece nu apare în mod spontan: daca educația declansează
transformări interioare prin acțiuni întreprinse din exterior, autoeducația declansează
aceste transformări prin acțiuni autoimpuse, ca expresie a unei motivații interioare și a
unui efort voluntar autoimpus = devenind astfel condiții interne favorabile și stimulative în
realizarea acțiunii educative (structural, conform schemei acțiunii educaționale).
Pedagogia - știința care studiază fenomenul educațional
Pedagogia – știința care studiază fenomenul educațional, cu toate implicațiile sale asupra formări
personalității umane în vederea integrării sale active în viața socială.
Surprinde domeniul de investigare a educației prin:
Cunoașterea articulațiilor, a mecanismelor, a componentelor structurale ale acțiunii educative și,
conceperea pe această bază, a unei tehnologii de ”punere în scenă” = procesul de învățământ;
Dezvoltarea personalității umane și pregătirea acesteia pentru viața socială, respectiv pentru integrarea
activă pe piața dinamică a muncii.

Pedagogia este, așadar:


ştiinţă descriptivă (se ocupă cu ceea ce este);
teorie normativă (este preocupată de ceea ce trebuie să fie);
realizare practică.
Analizând fenomenul educaţional distingem existenţa a patru elemente fundamentale ale procesului de
învățământ:
finalităţile educaţiei (ideal, scopuri, obiective educaţionale),
conţinutul învăţământului (ansamblul informaţional vehiculat) – curriculumul formal
actorii procesului educativ (educatorul şi educatul);
 mijloacele, strategiile si timpul alocat pentru dezvoltarea competențelor vizate.
( Procesul de învățământ – abordare sistemică

Sursa: Vasile Chis, 2001


Standardele profesionale carierei didactice

Incursiune conceptuală Standardele profesiei didactice


Profesionalizarea = un ansamblu de aşteptări şi cerinţe, explicit
formulate, referitoare la cunoştinţele, abilităţile şi
= un proces de formare a unui ansamblu
de capacităţi şi competenţe într-un mentalităţile pe care trebuie să le probeze un cadru
domeniu dat pe baza asimilării unui didactic în:
sistem de cunoştinţe teoretice şi practice, - În activitatea sa cu elevii, pentru a se considera
proces controlat de un model al profesiei că îşi îndeplineşte îndatoririle profesionale la un nivel
respective. Profesionalizarea activităţii
didactice nu se reduce la asimilarea calitativ acceptat de societate.
sistematică a unor competenţe descrise - In activitatea sa cu cadrele didactice, prin:
de standardele profesionale, ci - Schimb de expertiza;
presupune o utilizare euristică a acestora - Documentare;
în situaţii şi contexte educaţionale care
solicită acest lucru. - Flexibilitate; comunciare, s.a.
Standardele profesionale pentru profesia didactică

Profesionalizarea Standarde profesionale ale carierei didactice


Există, în principiu, o constantă larg acceptată
Conform Legii Educației Naționale:
”Dezvoltarea profesională a personalului potrivit căreia ”standardul” definește un anumit
didactic, de conducere, de îndrumare şi nivel calitativ pe care trebuie să-l atingă un
de control şi recalificarea profesională program, un proces, o operație sau un produs.
sunt fundamentate pe standardele Standardele profesionale ale carierei didactice =
profesionale pentru profesia enunțuri privind nivelul calitativ așteptat al
didactică.”(art.244, al 5). prestațiilor profesionale ale cadrelor didactice,
diferențiate pe niveluri de școlaritate și grade de
expertiză: profesor cu definitivat, profesor gradul II,
profesor gradul I, profesor emerit.

Profesionalizarea și evoluția în carieră sunt intrinsec


corelate cu standardele și competențele profesionale !
Standardele profesionale pentru profesia didactică
Standardele profesionale pentru profesia didactică

Cadrul legislativ național și european privind documentele


europene și naționale
Sistemul de competenţe pe care se întemeiază standardele profesionale ale evoluției în cariera didactică
preia şi adaptează la specificul profesiei didactice şi la cerinţele învăţământului preuniversitar românesc
(potrivit Legii Educației Naționale), precum și categoriile şi nivelurile de competenţă reglementate prin
următoarele documente europene:
 Cadrul European al Calificărilor (EQF),
Cadrul Calificărilor în Aria Europeană a Învățământului Superior (EHEA);
 Cadrul Naţional al Calificărilor din Învățământul Superior din România (CNCIS).
Standardele profesionale pentru profesia didactică

Legea Educației Naționale:


Art.244 (5) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control şi
recalificarea profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru profesia didactică, standarde
de calitate şi competenţe profesionale şi au următoarele finalităţi generale:
a) actualizarea şi dezvoltarea competenţelor în domeniul de specializare corespunzător funcţiei didactice
ocupate, precum şi în domeniul psihopedagogic şi metodic;
b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de pregătire şi obţinere a
gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, de îndrumare şi de control;
-Monitorizare
--comunicare
--un bun exemplu

d) dobândirea de noi competenţe, prin programe de conversie pentru noi specializări şi/sau ocuparea de
noi funcţii didactice, altele decât cele ocupate în baza formării iniţiale;
e) dobândirea unor competenţe complementare prin care se extinde categoria de activităţi ce pot fi prestate
în activitatea curentă, cum ar fi predarea asistată de calculator, predarea în limbi străine, consilierea
Standardele profesionale pentru profesia didactică

O analiză sistematică a standardelor profesionale privind


evoluția în cariera didactică vizează:
1. Formare continuă în relație cu formarea inițială;
2. Nivelurile de școlaritate la care se face referire: educație
timpurie, învățământ primar, învățământ secundar inferior,
învățământ secundar superior, învățământ terțiar, învățământ
superior;
3. Evoluția în carieră a cadrului didactic: profesor debutant,
profesor gradul II, profesor gradul I, profesor emerit.
Ethosul pedagogic– vector al dezvoltării carierei didactice

Aptitudinile pedagogice, solicitate profesorului in acțiune, se manifesta in activitatea instructiv-educativă si


pot fi evidențiate pe baza performantelor realizate.

In aria de procupari privind determinarea acelor calitati ale profesorului care pot influenta si modela
personalitatea elevului se identifică tactul pedagogic (ethosul pedagogic) = ca grad calitativ al
interactiunii sociale dintre profesor si elev, determinate pe baza:
a. Adecvării comportamentului profesorului față de fiecare elev ;
b. Gradul de motivație pozitivă a rezultatelor la învățătură si a comportamentului
elevului ;
c. Gradul de dezvoltare a personalitatii elevului;
d. Respectarea particularităților psihice a elevului și asigurarea unui climat psihic optim al activității
instructiv-educative ;
e. Rezultatele obținute in atingerea obiectivelor propuse in activitatea instructiv-educativă.
Standarul ocupațional pentru ocupația de ”Profesor gimnaziu-liceu”

Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC), organ de specialitate în coordonarea MEN, elaborează,
implementează şi actualizează Cadrul Naţional al Calificărilor şi Registrul naţional al calificărilor pe baza
corelării cu Cadrul European al Calificărilor și propune Ministerului Educaţiei Naţionale elemente de politici
şi de strategii naţionale, acte normative referitoare la sistemul naţional al calificărilor şi la dezvoltarea
resurselor umane.

Descrierea ocupaţiei
•Profesorul este cadrul didactic care se adreseazã elevilor cu vârsta între 10 şi 18 ani, ceea ce ar corespunde
urmãtoarelor cicluri: dezvoltare, observare şi orientare, aprofundare, specializare.
•Idealul educaţional al secolului XXI este un individ adaptabil, flexibil, cu dorinţa şi abilitatea de a continua
sã înveţe şi dupã terminarea studiilor, pe tot parcursul vieţii, tolerant faţã de opinii diferite. Pentru a pregãti
un astfel de om e nevoie ca cel ce îl formeazã - profesorul însuşi - sã facã dovada unor calitãţi şi abilitãţi
speciale printre care sa ateste faptul ca:
•are solide cunoştinţe în domeniul pe care îl predã dar nu numai atât,
•stãpâneşte tehnici interactive de predare, face dovada abordãrii unor strategii eficiente de management al
clasei,cunoaşte şi utilizeazã adecvat tehnologia modernã a informaţiei,
•evalueazã progresul şcolar al elevilor printr-o paletã variatã de instrumente.
•Profesorul trebuie sã aibã solide cunoştinţe de specialitate dar, în acelaşi timp, sã cunoascã şi sã poatã
forma la elevi deprinderi specifice obiectului pe care îl predã; profesorul este cel care creeazã şi menţine o
atmosferã de lucru prin utilizarea acelor metode de predare care întreţin şi susţin interesul elevilor pentru
studiu.
Profesorul pentru gimnaziu si liceu

Domeniile de competenţă Unităţile de competenţă


1. Comunicare Comunicarea cadru didactic - elev
Comunicarea între cadre didactice
2. Curriculum Dezvoltarea de curriculum opţional
Elaborarea proiectului didactic
Elaborarea temelor transdisciplinare
Programarea activităţii de învăţare
Utilizarea de materiale didactice
3. Dezvoltare profesională Dezvoltare profesională
4. Evaluare Elaborarea instrumentelor de evaluare
Evaluarea cunoştinţelor elevului Evaluarea parametrilor psiho
- pedagogici

Sursa: Autoritatea Nationala pentru Calificari, http://site.anc.edu.ro/


Profesorul pentru gimnaziu si liceu:
Domeniile de competenţă Unităţile de competenţă
5. Formarea elevilor Coordonarea activităţilor extracurriculare
Dezvoltarea comportamentului social
Organizarea activităţii de dezvoltare fizică a elevilor
Organizarea activităţilor de învăţare
Organizarea activităţilor practice complementare procesului de
transmitere de cunoştinţe
6. Relaţia familie - şcoală - societate Coordonarea activităţilor extraşcolare
Implicarea familiei în activităţile formativ - educative
Menţinerea relaţiei familie - unitate şcolară

Gama de variabile: Ghid pentru evaluare


- capacitatea de a alege metode de comunicare adecvate unor
Modalităţile de comunicare pot fi: verbală /
situaţii diverse;
nonverbală, prelegere, discuţie euristică.
-modul de transmitere a informaţilor şi calitatea acestora în
raport cu obiectivele propuse;
Situaţii de lucru pot fi: rezolvare de probleme,
-capacitatea de a construi situaţii de comunicare / lucru care
asigurarea unor informaţii diverse, simulare.
să faciliteze comunicarea elev-elev.
Situaţiile de comunicare pot fi: în pereche, frontal,
Cunoştinţe: teoria discursului, artă dramatică, dicţie,
în grupuri mici.
pantomimă, retorică şi oratorie
Descrierea unității de competență – ex: Comunicarea cadru didactic - elev

ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE

1. Alege modalităţile de comunicare 1.1. Modalităţile de comunicare identificate sunt adecvate situaţilor
concrete în vederea realizării scopului educational
1.2. Modalitățile de comunicare sunt alese în raport cu conținutul
comunicării
1.3. Modalitățile de comunicare țin seama de particularitățile de vârstă
ale elevului
2. Transmite informații cu caracter 2.1. Discuțiile sunt inițiate într-un limbaj adecvat încât să atingă
instructiv-educativ obiectivele propuse;
2.2.Sunt selectate informațiile esențiale în funcție de obiectivele
/competențele stabilite în programă;
2.3. Transmiterea cu caracter instructiv-educativ se face gradual,
urmărindu-se interacțiunea cu elevii
3. Utilizează feedback-ul în 3.1. Însuțierea corectă a mesajului transmis este verificată prin reacția
comunicare elevilor în diferite situații special create;
3.2. Acuratetea şi integritatea mesajului receptat de catre elev sunt
verificate prin comparare cu mesajul transmis în scopul depistării
eventualelor deficienţe de receptare;
3.3. Mesajul transmis se compară cu cel receptat de elev în scopul
verificarii acuratetei şi integritatii continutului informativ;
3.4. Deficienţele constatate în lanţul comunicării sunt remediate cu
Descrierea unității de competență – ex: Comunicarea cadru didactic – cadru didactic

ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE

1. Identifică posibile domenii conexe de 1.2 Identificarea domeniilor conexe se face prin discuţii cu alte cadre
colaborare didactice.
1.3 Posibilităţile de lucru în echipă sunt stabilite prin discuţii
profesionale în vederea realizarii legaturii interdisciplinare, dupa caz
2. Se informează despre elevi (copii) 2.1 Diferitele observaţii făcute asupra elevilor sunt comunicate.

2.2 Posibilele cauze de perturbare a procesului instructiv educativ sunt


identificate în timp util.
3. Discută aspecte metodice şi 3. 1 Remedierea perturbărilor survenite se face prin stabilirea de
pedagogice ale activităţii didactice strategii şi tactici comune.
3.2 Creşterea eficientei demersului didactic se face prin identificarea
celor mai potrivite metode.
Gama de variabile: Ghid pentru evaluare
- dezbateri intre cadrele didactice pentru stabilirea temelor - capacitatea cadrului didactic de a colabora cu
din trunchiul opţional; discuţii privind formarea elevilor colegii; capacitatea de a utiliza limbajul specific unor
(copiilor); domenii conexe.
-Cauze de perturbare a procesului instructiv-educativ pot - Cunoştinţe: tehnici de comunicare, lucru în echipă.
fi: lipsa unei organizări riguroase a lecţiei; deficienţe de
comunicare cu elevii.
Work in progress…! 